ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RoActemra 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare ml de concentrat conţine tocilizumab* 20 mg. Fiecare flacon conţine tocilizumab* 80 mg în 4 ml (20 mg/ml). Fiecare flacon conţine tocilizumab* 200 mg în 10 ml (20 mg/ml). Fiecare flacon conţine tocilizumab* 400 mg în 20 ml (20 mg/ml). * anticorp monoclonal umanizat IgG1 obţinut prin tehnologie ADN recombinant în celule ovariene de hamster chinezesc (CHO). Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon a 80 mg conţine sodiu 0,10 mmoli (2,21 mg) și 2 mg (0,5 mg/ml) polisorbat 80. Fiecare flacon a 200 mg conţine sodiu 0,20 mmoli (4,43 mg) și 5 mg (0,5 mg/ml) polisorbat 80. Fiecare flacon a 400 mg conţine sodiu 0,39 mmoli (8,85 mg) și 10 mg (0,5 mg/ml) polisorbat 80. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Soluţie limpede până la opalescentă, incoloră până la galben pal cu un pH de 6,3-6,7 și osmolalitate de 172-229 mOsm/kg. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Poliartrită reumatoidă (PR) RoActemra administrat în asociere cu metotrexat (MTX), este indicat pentru: • • tratamentul pacienţilor adulţi cu PR severă, activă şi progresivă, care nu au fost trataţi anterior cu MTX. tratamentul pacienţilor adulţi cu PR activă, moderată până la severă, care au avut fie un răspuns inadecvat, fie nu au tolerat tratamentul cu unul sau mai multe medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD) sau cu inhibitori ai factorului de necroză tumorală (TNF). La aceşti pacienţi, RoActemra poate fi administrat ca monoterapie, în cazul intoleranţei la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată. S-a demonstrat că RoActemra scade rata de progresie a leziunilor articulare, evaluată radiologic şi îmbunătăţeşte funcţia fizică atunci când este administrat în asociere cu MTX. Boala Coronavirus 2019 (COVID-19) RoActemra este indicat pentru tratamentul COVID-19 la adulții cărora li se administrează corticosteroizi sistemici și care necesită administrare suplimentară de oxigen sau ventilare mecanică. Artrită idiopatică juvenilă sistemică (AIJs) RoActemra este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta de 2 ani şi peste, cu AIJs activă, care nu au avut un răspuns adecvat la tratamentele anterioare cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi 2 corticosteroizi sistemici. RoActemra poate fi administrat ca monoterapie (în cazul intoleranţei la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată) sau în asociere cu MTX. Artrită idiopatică juvenilă poliarticulară (AIJp) RoActemra administrat în asociere cu MTX este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta de 2 ani şi peste, cu AIJp (cu factor reumatoid pozitiv sau negativ şi oligoarticulară extinsă), care au avut un răspuns inadecvat la tratamentul anterior cu MTX. RoActemra poate fi administrat ca monoterapie în cazul intoleranţei la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată. Sindromul de eliberare de citokine (SEC) RoActemra este indicat pentru tratamentul SEC indus de terapia pe bază de limfocite T cu receptor chimeric pentru antigen (chimeric antigen receptor T cell, CAR-T), sever sau care pune viaţa în pericol, la pacienţi adulţi sau copii şi adolescenţi cu vârsta de 2 ani sau peste. 4.2 Doze şi mod de administrare Tratamentul trebuie iniţiat de un medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul PR, COVID-19, AIJs, AIJp sau SEC. Tuturor pacienţilor trataţi cu RoActemra trebuie să li se dea un Card de atenţionare pentru pacienţi. Doze Pacienţii cu PR Doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de patru săptămâni. Pentru persoanele cu greutate corporală peste 100 kg, nu sunt recomandate doze mai mari de 800 mg per perfuzie (vezi pct. 5.2). În studiile clinice nu au fost evaluate doze mai mari de 1,2 g (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor în urma rezultatelor anormale ale testelor de laborator (vezi pct. 4.4). • Valori anormale ale enzimelor hepatice Valori de laborator > 1 până la 3 × faţă de limita superioară a valorilor normale (LSN) > 3 până la 5 × faţă de LSN (confirmate prin testări repetate, vezi pct. 4.4). Acţiune Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se reduce doza de tocilizumab la 4 mg/kg sau se întrerupe tratamentul până la normalizarea valorilor alaninaminotransferazei (ALT) sau aspartataminotransferazei (AST). Se reîncepe tratamentul cu 4 mg/kg sau 8 mg/kg, după cum este adecvat clinic. Se întrerupe administrarea de tocilizumab, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × faţă de LSN Pentru creşteri persistente > 3 × LSN, tratamentul se opreşte. > 5 × faţă de LSN Tratamentul se opreşte. 3 • Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN) La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu tocilizumab, nu este recomandată administrarea acestuia la pacienţii cu valori ale numărului absolut de neutrofile (NAN) sub 2 × 109/l. Valori de laborator (celule × 109/ l ) NAN > 1 Menţinerea dozei. Acţiune NAN între 0,5 şi 1 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile NAN cresc > 1 × 109/ l, se reîncepe tratamentul la doze de 4 mg/kg şi se creşte la 8 mg/kg, dacă este adecvat clinic NAN < 0,5 Tratamentul se opreşte. • Valori scăzute ale numărului de trombocite Valori de laborator (celule × 103/ μl) Acţiune 50 până la 100 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/ μl, se reîncepe tratamentul la doze de 4 mg/kg şi se creşte la 8 mg/kg, dacă este adecvat clinic. < 50 Tratamentul se opreşte. Pacienți cu COVID-19 Pentru tratamentul COVID-19, schema terapeutică recomandată la pacienţii tratați cu corticosteroizi sistemici și care necesită administrare suplimentară de oxigen sau ventilare mecanică este reprezentată de administrarea unei singure perfuzii intravenoase, pe parcursul a 60 de minute, cu doza de 8 mg/kg greutate corporală, vezi pct. 5.1. Dacă semnele sau simptomele clinice se agravează sau nu se ameliorează după prima doză, se poate administra o perfuzie suplimentară cu tocilizumab 8 mg/kg. Intervalul dintre cele două perfuzii trebuie să fie de cel puțin 8 ore. La persoanele a căror greutate corporală este mai mare de 100 kg, dozele care depășesc 800 mg per perfuzie nu sunt recomandate (vezi pct. 5.2). Administrarea tocilizumab nu este recomandată la pacienții cu COVID-19 care prezintă unul dintre următoarele rezultate anormale ale testelor de laborator: Tipul analizei de laborator Enzime hepatice Număr absolut de neutrofile Număr de trombocite Valori de laborator >10 × LSN < 1 × 109 /l < 50 × 103 /μl Acţiune Nu se recomandă administrarea tocilizumab. Sindromul de eliberare de citokine (SEC) (adulţi şi copii şi adolescenţi) Doza recomandată pentru tratamentul SEC, administrat sub formă de perfuzie intravenoasă pe parcursul a 60 de minute, este de 8 mg/kg la pacienţii cu greutate corporală mai mare de sau egală cu 30 kg sau de 12 mg/kg la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 30 kg. Tocilizumab poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu corticosteroizi. 4 Dacă nu se observă nicio îmbunătăţire clinică a semnelor şi simptomelor SEC după prima doză, pot fi administrate până la maximum 3 doze suplimentare de tocilizumab. Intervalul de timp dintre dozele consecutive trebuie să fie de cel puţin 8 ore. Nu se recomandă administrarea de doze care depăşesc 800 mg de perfuzie la pacienţii cu SEC. Pacienţii cu SEC sever sau care pune în pericol viaţa prezintă frecvent citopenii sau valori ALT sau AST crescute pe fondul malignităţii asociate, anterior chimioterapiei de limfodepleţie sau apariţiei SEC. Grupe speciale de pacienţi Pacienţi vârstnici Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici > 65 de ani. Insuficienţă renală Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Tocilizumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 5.2). Funcţia renală trebuie atent monitorizată la aceşti pacienţi. Insuficienţă hepatică Tocilizumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De aceea, nu se pot face recomandări referitoare la doză. Copii şi adolescenţi Pacienţii cu AIJs La pacienţii cu vârsta peste 2 ani, doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg sau de 12 mg/kg, administrată o dată la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mică de 30 kg. Doza trebuie calculată la fiecare administrare, pe baza greutăţii corporale a pacientului. O schimbare a dozei trebuie să fie bazată doar pe o modificare consistentă a greutăţii corporale a pacientului pe parcursul timpului. Siguranţa şi eficacitatea tocilizumab administrat intravenos la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 4.8, 5.1 şi 5.2, dar nu se pot formula recomandări privind dozele. În cazul următoarelor rezultate anormale ale testelor de laborator la pacienţii cu AIJs, se recomandă întreruperea administrării dozei de tocilizumab, conform tabelelor de mai jos. Dacă este adecvat, doza concomitentă de MTX şi/sau a altor medicamente trebuie modificată sau administrarea acesteia oprită şi doza de tocilizumab întreruptă până ce situaţia clinică a fost evaluată. Deoarece sunt multe afecţiuni comorbide care pot afecta valorile de laborator în AIJs, decizia de întrerupere a administrării tocilizumabului din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. 5 • Valori anormale ale enzimelor hepatice Valori de laborator > 1 până la 3 × LSN Acţiune Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se întrerupe administrarea de tocilizumab până la normalizarea valorilor ALT/AST. > 3 × LSN până la 5 × faţă de LSN Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × faţă de LSN. > 5 × faţă de LSN Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. • Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN) Valori de laborator (celule × 109/ l ) Acţiune NAN > 1 Se menţine doza. NAN între 0,5 şi 1 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. NAN < 0,5 Când valorile NAN cresc > 1 × 109/ l, se reîncepe tratamentul. Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. • Valori scăzute ale numărului de trombocite Valori de laborator (celule × 103/ μl) 50 până la 100 < 50 Acţiune Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/ μl, se reîncepe tratamentul. Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. 6 Date clinice sunt insuficiente pentru a evalua impactul reducerii dozei de tocilizumab la pacienţii cu AIJs care au prezentat rezultate anormale ale testelor de laborator. Datele disponibile arată că îmbunătăţirea clinică este observată în decurs de 6 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu tocilizumab. Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reconsiderată la un pacient care nu manifestă nicio îmbunătăţire în acest interval de timp. Pacienţii cu AIJp La pacienţii cu vârsta peste 2 ani, doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de 4 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg, sau de 10 mg/kg, administrată o dată la interval de 4 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mică de 30 kg. Doza trebuie calculată la fiecare administrare, pe baza greutăţii corporale a pacientului. O schimbare a dozei trebuie să fie bazată doar pe o modificare consistentă a greutăţii corporale a pacientului pe parcursul timpului. Siguranţa şi eficacitatea tocilizumab administrat intravenos la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt prezentate la punctele 4.8, 5.1 şi 5.2, dar nu se pot formula recomandări privind dozele. În cazul următoarelor rezultate anormale ale testelor de laborator la pacienţii cu AIJp, se recomandă întreruperea administrării dozei de tocilizumab, conform tabelelor de mai jos. Dacă este adecvat, doza de MTX administrată concomitent şi/sau a altor medicamente trebuie modificată sau administrarea acesteia oprită şi doza de tocilizumab întreruptă până ce situaţia clinică a fost evaluată. Deoarece sunt multe afecţiuni comorbide care pot afecta valorile de laborator în AIJp, decizia de întrerupere a administrării tocilizumabului din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. • Valori anormale ale enzimelor hepatice Valori de laborator > 1 până la 3 × LSN Acţiune Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. întrerupe Pentru creşteri persistente administrarea de tocilizumab până la normalizarea valorilor ALT/AST. interval, se în acest > 3 × LSN până la 5 × faţă de LSN Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × faţă de LSN. > 5 × faţă de LSN Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. 7 • Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN) Valori de laborator (celule × 109/ l ) Acţiune NAN > 1 Se menţine doza. NAN între 0,5 şi 1 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. NAN < 0,5 Când valorile NAN cresc > 1 × 109/ l, se reîncepe tratamentul. Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. • Valori scăzute ale numărului de trombocite Valori de laborator (celule × 103/ μl) 50 până la 100 < 50 Acţiune Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/ μl, se reîncepe tratamentul. Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. Reducerea dozei de tocilizumab din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator nu a fost studiată la pacienţii cu AIJp. Datele disponibile arată că îmbunătăţirea clinică este observată în decurs de 12 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu tocilizumab. Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reconsiderată la un pacient care nu manifestă nicio îmbunătăţire în acest interval de timp. SEC În SEC, tocilizumab poate fi utilizat la pacienţii copii şi adolescenţi (vârsta de 2 ani şi peste) în aceeaşi doză ca la adulţi. Vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare, subpunctul Sindromul de eliberare de citokine (SEC) (adulţi şi copii şi adolescenţi). Mod de administrare După diluare, acest medicament trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă în decurs de 1 oră. Dacă apar semne și simptome ale unei reacții legate de perfuzie, viteza de perfuzare trebuie redusă sau perfuzia oprită și trebuie administrate imediat medicamente adecvate/tratament de susținere (vezi pct. 4.4). Pacienţii cu PR, AIJs, AIJp, SEC și COVID-19 cu greutate ≥ 30 kg Acest medicament trebuie diluat până la un volum final de 100 ml, cu o soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), respectând tehnica aseptică. 8 Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Pacienţii cu AIJs, AIJp și SEC cu greutate < 30 kg Acest medicament trebuie diluat până la un volum final de 50 ml, cu o soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), respectând tehnica aseptică. Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Infecţii active, severe, cu excepția COVID-19 (vezi pct. 4.4). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Trasabilitate Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție. Pacienţii cu PR, AIJp și AIJs Infecţii La pacienţii cărora li se administrează medicamente imunosupresoare, inclusiv tocilizumab, au fost raportate infecţii grave şi uneori infecţii letale (vezi pct. 4.8). Tratamentul nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infecţii active (vezi pct. 4.3). Administrarea de tocilizumab trebuie întreruptă la pacienţii la care apar infecţii grave, până când infecţia este sub control (vezi pct. 4.8). Medicii trebuie să fie precauţi când au în vedere administrarea acestui medicament la pacienţii cu antecedente de infecţii recurente sau cronice sau cu afecţiuni asociate (de exemplu diverticulită, diabet zaharat şi boală pulmonară interstiţială), care îi pot predispune la infecţii. La pacienţii care urmează tratament biologic, se recomandă o atenţie sporită în vederea detectării la timp a infecţiilor grave, deoarece semnele şi simptomele inflamaţiei acute pot fi diminuate, asociate cu supresia reactanţilor de fază acută. Când se evaluează un pacient pentru o posibilă infecţie, trebuie luate în considerare atât efectul tocilizumabului asupra proteinei C-reactive (PCR) şi a neutrofilelor, cât şi semnele şi simptomele infecţiei. Pacienţii (incluzând copiii mai mici cu AIJs sau AIJp care pot să comunice mai greu simptomele lor) şi părinţii/reprezentanţi legali ai pacienţilor cu AIJs sau AIJp, trebuie să fie instruiţi să contacteze imediat personalul medical atunci când apar orice simptome ce sugerează o infecţie, pentru a se asigura o evaluare promptă şi iniţierea unui tratament adecvat. Tuberculoză (TBC) Aşa cum este recomandat şi pentru alte tratamente biologice, pacienţii cu PR, AIJp și AIJs trebuie testaţi pentru infecţia cu TBC latentă înainte de a începe tratamentul cu tocilizumab. Pacienţii cu TBC latentă trebuie să urmeze un tratament antimicobacterian standard înainte de a începe tratamentul. Se reaminteşte medicilor care prescriu acest medicament de riscul apariţiei rezultatelor fals negative la intradermoreacţia la tuberculină şi la testul gama-interferon sanguin pentru diagnosticul TBC, mai ales la pacienţii grav bolnavi sau imunodeprimaţi. Pacienţii trebuie sfătuiţi să solicite asistenţă medicală dacă în timpul sau după tratamentul cu acest medicament apar semne/simptome care sugerează infecţia tuberculoasă (de exemplu tuse persistentă, casexie/scădere ponderală, subfebrilitate). Reactivare virală Reactivarea virală (de exemplu hepatita cu virus B) a fost raportată în cazul terapiilor cu medicamente biologice pentru tratamentul PR. În cadrul studiilor clinice efectuate cu tocilizumab, pacienţii cu rezultate pozitive la testele screening pentru hepatită au fost excluşi din studiu. 9 Complicaţii ale diverticulitei Cazurile de perforaţie diverticulară, apărute ca o complicaţie a diverticulitei au fost raportate mai puţin frecvent la pacienţii cu PR care au urmat tratamentul cu tocilizumab (vezi pct. 4.8). Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de ulceraţie intestinală sau diverticulită. Pacienţii care prezintă simptome ce indică un risc potenţial de diverticulită complicată, cum sunt durerea abdominală, hemoragia şi/sau modificarea inexplicabilă a tranzitului intestinal, asociate cu febră, trebuie să fie evaluaţi prompt pentru o identificare precoce a diverticulitei ce poate fi asociată cu perforaţia gastro-intestinală. Reacţii de hipersensibilitate Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave asociate cu administrarea perfuziei cu tocilizumab (vezi pct. 4.8). Astfel de reacţii pot fi mai severe şi potenţial letale la pacienţii care au prezentat reacţii de hipersensibilitate în timpul perfuziilor administrate anterior, chiar dacă li s-a administrat premedicaţie cu steroizi şi antihistaminice. În cazul apariţiei reacţiilor anafilactice în timpul tratamentului cu , trebuie să fie disponibil un tratament adecvat pentru administrare imediată. Dacă apare o reacţie anafilactică sau alte reacţii de hipersensibilitate grave/reacţii grave asociate perfuziei, administrarea de tocilizumab trebuie oprită imediat şi tratamentul trebuie întrerupt definitiv. Boală hepatică activă şi insuficienţă hepatică Tratamentul cu tocilizumab, în special când este administrat concomitent cu MTX, poate fi asociat cu creşteri ale valorilor transaminazelor hepatice, prin urmare se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare tratamentul la pacienţii cu boală hepatică activă sau insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Hepatotoxicitate În timpul tratamentului cu tocilizumab au fost raportate frecvent creşteri tranzitorii sau intermitente, uşoare şi moderate ale valorilor transaminazelor hepatice(vezi pct. 4.8). O creştere a frecvenţei de apariţe a valorilor crescute a fost observată atunci când tocilizumab, a fost administrat în asociere cu medicamente potenţial hepatotoxice (de exemplu, MTX). Atunci când este indicat clinic, trebuie luate în considerare alte teste ale funcţiei hepatice, inclusiv cele pentru bilirubină. La pacienţii tratați cu tocilizumab, au fost observate cazuri de leziuni hepatice grave induse medicamentos, inclusiv insuficienţă hepatică acută, hepatită şi icter (vezi pct. 4.8). Cazurile de leziuni hepatice grave au apărut într-un interval de 2 săptămâni până la peste 5 ani de la iniţierea tratamentului. Au fost raportate cazuri de insuficienţă hepatică, care au necesitat transplant hepatic. Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat asistență medicală dacă prezintă semne sau simptome de leziuni hepatice. Se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare iniţierea tratamentului la pacienţii cu valori ale ALT sau AST > 1,5 × LSN. Tratamentul nu este recomandat la pacienţii cu PR, AIJp și AIJs, având valori iniţiale ale ALT sau AST > 5 × LSN. La pacienţii cu PR, AIJs şi AIJp, ALT/AST trebuie monitorizate la interval de 4 până la 8 săptămâni pentru primele 6 luni de tratament, apoi la interval de 12 săptămâni. Pentru modificările de doze, incluzând întrerupererea tratamentului cu tocilizumab, recomandate pe baza valorilor transaminazelor, vezi pct. 4.2. Pentru creşteri ale valorilor ALT sau AST > 3–5 × LSN, confirmate prin teste repetate, tratamentul trebuie întrerupt. Tulburări hematologice După tratamentul cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX, au apărut scăderi ale numărului de neutrofile şi trombocite (vezi pct. 4.8). Pacienţii care au fost trataţi anterior cu un inhibitor TNF pot prezenta un risc crescut de neutropenie. Iniţierea tratamentului nu este recomandată la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu tocilizumab, dacă aceştia prezintă un număr absolut de neutrofile (NAN) sub 2 × 109/l. Se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare iniţierea tratamentului la pacienţi cu număr scăzut de trombocite (şi anume, numărul trombocitelor sub 100 × 103/μl). Continuarea tratamentului nu este 10 recomandată la pacienţii cu PR, AIJp și AIJs, care ajung la un NAN < 0,5 × 109/l sau un număr al trombocitelor < 50 × 103/μl. Neutropenia severă poate fi asociată cu un risc crescut de apariţie a infecţiilor grave, deşi, în studiile clinice cu tocilizumab efectuate până în prezent, nu a existat o asociere clară între scăderea numărului neutrofilelor şi apariţia infecţiilor grave. La pacienţii cu PR, neutrofilele şi trombocitele trebuie să fie monitorizate timp de 4 până la 8 săptămâni după începerea tratamentului şi ulterior, conform cu practica clinică standard. Pentru modificările de doze recomandate pe baza NAN şi a numărului de trombocite, vezi pct. 4.2. La pacienţii cu AIJp şi AIJs, neutrofilele şi trombocitele trebuie să fie monitorizate în momentul celei de-a doua perfuzii şi ulterior, conform cu regulile de bună practică în studiul clinic, vezi pct. 4.2. Parametri lipidici La pacienţii trataţi cu tocilizumab au fost observate creşteri ale parametrilor lipidici, inclusiv colesterolul total, lipoproteine cu densitate mică (LDL), lipoproteine cu densitate mare (HDL) şi trigliceride (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienţilor nu au prezentat creşteri ale indicilor aterogeni, iar creşterile colesterolului total au răspuns la tratament cu medicamente hipolipemiante. La pacienţii cu PR, AIJp şi AIJs, evaluarea parametrilor lipidici trebuie efectuată timp de 4 sau 8 săptămâni după iniţierea tratamentului. Pacienţii trebuie instruiţi în conformitate cu ghidurile clinice locale pentru abordarea terapeutică a hiperlipidemiei. Tulburări neurologice Medicii trebuie să fie atenţi la simptomele care indică un risc potenţial pentru declanşarea unor noi tulburări demielinizante centrale. Nu este cunoscut, în prezent, potenţialul de apariţie a demielinizării centrale în cazul tratamentului cu tocilizumab. Malignitate Riscul de malignitate este crescut la pacienţii cu PR. Medicamentele imunomodulatoare pot creşte riscul de malignitate. Datele clinice sunt insuficiente pentru a evalua incidenţa potenţială a malignităţii după expunerea la tocilizumab. Evaluarea siguranţei tratamentului pe termen lung este în desfăşurare. Vaccinări Vaccinurile vii şi vii atenuate nu trebuie administrate simultan cu acest medicament deoarece nu a fost stabilită siguranţa clinică. Într-un studiu clinic deschis, randomizat, pacienţii adulţi cu PR trataţi cu tocilizumab şi MTX au avut capacitatea de a dezvolta un răspuns eficace atât la vaccinurile pneumococice polizaharidice 23-valente, cât şi la vaccinurile cu toxoid tetanic, care a fost comparabil cu răspunsul observat la pacienţii trataţi doar cu MTX. Înainte de iniţierea tratamentului, se recomandă ca toţi pacienţii, în special pacienţii cu AIJp şi AIJs, să fie aduşi la zi cu toate imunizările în conformitate cu ghidurile de imunizare actuale. Intervalul dintre vaccinările cu vaccinuri vii şi iniţierea tratamentului trebuie să fie în conformitate cu ghidurile de vaccinare actuale referitoare la medicamentele imunosupresoare. Risc cardiovascular Pacienţii cu PR prezintă un risc crescut pentru tulburările cardiovasculare, iar abordarea terapeutică a factorilor de risc (cum sunt hipertensiunea arterială, hiperlipidemia) trebuie să fie o parte componentă a tratamentului standard uzual. Asocierea cu antagonişti ai TNF Nu există experienţă în utilizarea tocilizumab cu antagonişti ai TNF sau cu alte tratamente biologice pentru pacienţii cu PR, AIJp sau AIJs. Nu se recomandă administrarea acestui medicament în asociere cu alte medicamente biologice. 11 Sodiu După diluarea cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%, acest medicament conţine 230,6 mg de sodiu la o doză maximă de 800 mg, echivalând cu 11,5% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Polisorbați Acest medicament conţine 2 mg de polisorbat 80 în fiecare flacon de 80 mg, 5 mg de polisorbat 80 în fiecare flacon de 200 mg şi 10 mg de polisorbat în fiecare flacon de 400 mg, ceea ce este echivalentul a 0,5 mg/ml. Polisorbaţii pot provoca reacţii alergice. Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul pacienților cu alergii cunoscute. Pacienți cu COVID-19 • • Eficacitatea acestui medicament nu a fost stabilită în tratamentul COVID-19 la pacienții care nu prezintă valori crescute ale PCR, vezi pct. 5.1. Acest medicament nu trebuie administrat la pacienții cu COVID-19 care nu sunt tratați cu corticosteroizi sistemici, deoarece la acest subgrup nu poate fi exclusă o creștere a mortalității, vezi pct. 5.1. Infecții La pacienții cu COVID-19, acest medicament nu trebuie administrat în cazul în care aceștia au concomitent oricare altă infecție activă severă. Medicii trebuie să fie precauţi când au în vedere administrarea tocilizumab la pacienţii cu antecedente de infecţii recurente sau cronice sau cu afecţiuni asociate (de exemplu, diverticulită, diabet zaharat şi boală pulmonară interstiţială), care îi pot predispune la infecţii. Hepatotoxicitate Pacienții spitalizați cu COVID-19 pot avea valori serice crescute ale ALT sau AST. Insuficiența multiorgan cu implicare hepatică este recunoscută ca o complicație severă a COVID-19. Decizia de a administra tocilizumab trebuie să țină cont de balanța între beneficiul potențial al tratării COVID-19 și riscurile potențiale ale tratamentului acut cu tocilizumab. La pacienții cu COVID-19 cu valori serice ale ALT sau AST crescute peste 10 × LSN, nu se recomandă administrarea tratamentului cu tocilizumab. La pacienții cu COVID-19, valorile serice ale ALT/AST trebuie monitorizate în conformitate cu practicile clinice standard. Tulburări hematologice Nu se recomandă administrarea tratamentului la pacienții cu COVID-19 care au dezvoltat valori ale NAN < 1 × 109 /l sau cu număr de trombocite < 50 × 103 /μl. Valorile neutrofilelor și ale trombocitelor trebuie monitorizate în conformitate cu practicile clinice standard, vezi pct. 4.2. Copii şi adolescenţi Pacienţii cu AIJs Sindromul de activare macrofagică (SAM) este o tulburare gravă care pune viaţa în pericol şi care se poate dezvolta la pacienţii cu AIJs. În studiile clinice, tocilizumab nu a fost studiat la pacienţi în timpul unui episod activ de SAM. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Administrarea concomitentă a unei doze unice de tocilizumab 10 mg/kg cu MTX 10-25 mg, o dată pe săptămână, nu are un efect semnificativ asupra expunerii la MTX. Analizele farmacocinetice populaţionale nu au identificat vreun efect al MTX, al AINS sau al corticosteroizilor asupra eliminării tocilizumabului. 12 Exprimarea enzimelor hepatice CYP 450 este inhibată de citokine, cum este IL-6, care stimulează inflamaţia cronică. Astfel, exprimarea CYP450 poate fi restabilită atunci când se administrează un tratament cu inhibitori potenţi de citokine, cum este tocilizumab. Studiile clinice in vitro pe culturi de hepatocite umane au demonstrat că IL-6 determină o diminuare a exprimării enzimelor CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4. Tocilizumab normalizează exprimarea acestor enzime. Într-un studiu clinic efectuat la pacienţii cu PR, concentraţiile plasmatice de simvastatină (CYP3A4) au scăzut cu 57% la o săptămână după administrarea unei doze unice de tocilizumab, până la o concentraţie similară sau uşor mai mare decât cea observată la subiecţii sănătoşi. Atunci când se iniţiază sau se opreşte tratamentul cu tocilizumab, pacienţii trataţi cu medicamente care sunt ajustate individual şi metabolizate prin intermediul izoenzimelor 3A4, 1A2, sau 2C9 ale CYP450 (cum sunt metilprednisolon, dexametazonă (cu posibilitatea apariţiei sindromului de întrerupere în cazul glucocorticoizilor cu administrare orală), atorvastatină, blocante ale canalelor de calciu, teofilină, warfarină, fenprocumonă, fenitoină, ciclosporină, sau benzodiazepine) trebuie monitorizaţi, deoarece poate fi necesară creşterea dozelor pentru menţinerea efectului terapeutic. Efectul tocilizumabului asupra activităţii CYP450 poate persista timp de câteva săptămâni după oprirea tratamentului, din cauza timpului lung de înjumătăţire (t1/2) prin eliminare. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Femei aflate în perioada fertilă Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie eficiente în timpul tratamentului şi timp de 3 luni după tratament. Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea tocilizumab la femeile gravide. Un studiu la animale a evidenţiat un risc crescut de avort spontan/moarte embrio-fetală la o doză mare (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la oameni este necunoscut. RoActemra nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă tocilizumab se excretează în laptele uman. Excreţia tocilizumabului în lapte nu a fost studiată la animale. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu RoActemra având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Datele non-clinice disponibile nu sugerează vreun efect asupra fertilităţii în timpul tratamentului cu tocilizumab. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje RoActemra are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, de exemplu, ameţeală (vezi pct. 4.8). 4.8 Reacţii adverse Sumarul profilului de siguranţă PR, AIJs, AIJp și SEC Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost infecţii ale tractului respirator superior, rinofaringită, cefalee, hipertensiune arterială şi valori crescute ale ALT. 13 Cele mai grave reacţii adverse sunt infecţiile grave, complicaţii a diverticulitei şi reacţiile de hipersensibilitate. COVID-19 Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt creșterea valorilor serice ale transaminazelor hepatice, constipația și infecția tractului urinar. Lista tabelară a reacţiilor adverse Reacţiile adverse apărute în timpul studiilor clinice şi/sau în perioada ulterioară punerii pe piaţă a tocilizumab, pe baza cazurilor raportate spontan, a cazurilor din literatură şi a cazurilor din programele de studiu non-intervenţionale sunt enumerate în Tabelul 1 și în Tabelul 2 conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme, organe (ASO). Categoria de frecvenţă corespunzătoare pentru fiecare reacţie adversă, are la bază următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10 000 şi < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Pacienţii cu PR Tabelul 1. Lista reacţiilor adverse raportate la pacienţii cu PR care au urmat tratament cu tocilizumab în monoterapie sau în asociere cu MTX sau alte DMARD în perioada controlată dublu-orb (sau în perioada ulterioară punerii pe piaţă). Clasificare MedDRA pe ASO Foarte frecvente Frecvente Categoriile de frecvenţă, cu termenii preferaţi Rare Foarte rare Mai puţin frecvente Diverticulită Infecţii şi infestări Infecţii ale tractului respirator superior Celulită, pneumonie, herpes simplex labial, herpes zoster Leucopenie, neutropenie, hipofibrinoge nemie Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Anafilaxie (letală)1, 2 ,3 Hipercolesterolemi e* Hipotiroidism Hipertrigliceri demie Cefalee, amețeli Conjunctivită Hipertensiun e arterială Tuse, dispnee 14 Clasificare MedDRA pe ASO Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepatobiliare Afecțiuni cutanate și ale țesului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Investigații diagnostice Categoriile de frecvenţă, cu termenii preferaţi Rare Foarte rare Mai puţin frecvente Stomatită, ulcer gastric Insuficienţă hepatică Afecțiuni hepatice induse medicamento s, hepatită, icter Sindrom Stevens- Johnson3 Nefrolitiază Foarte frecvente Frecvente Durere abdominală, ulcerații bucale, gastrită Erupții cutanate tranzitorii, prurit, urticarie Edeme periferice, reacţii de hipersensibili tate Creştere a valorilor serice ale transaminaze lor hepatice, creştere în greutate, creşterea bilirubinemie i totale* * Includ creşteri colectate în cadrul monitorizării obişnuite de laborator (vezi textul de mai jos) 1 Vezi pct. 4.3 2 Vezi pct. 4.4 3 Această reacţie adversă a fost identificată în perioada de observaţie de după punerea pe piaţă, dar nu a fost observată în studiile clinice controlate. Categoria de frecvenţă a fost estimată ca limita superioară a intervalului de încredere de 95%, calculată pe baza numărului de pacienţi expuşi la tocilizumab în studiile clinice. Pacienţi cu COVID-19 Evaluarea siguranţei acestui medicament în indicaţia COVID-19 s-a bazat pe 3 studii randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo (studiile ML42528, WA42380 şi WA42511). În total, în cadrul acestor studii au fost expuşi la tocilizumab 974 de pacienţi. Colectarea de date privind siguranţa din studiul RECOVERY a fost limitată şi nu este prezentată aici. Următoarele reacţii adverse enumerate în Tabelul 2 în funcţie de clasificarea MedDRA pe ASO, au fost adjudecate pe baza evenimentelor survenite la minimum 3% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab şi cu o frecvenţă mai mare decât la pacienţii la care s-a administrat placebo, de la nivelul populaţiei cumulate evaluabile în ceea ce priveşte siguranţa, din studiile clinice ML42528, WA42380 şi WA42511. 15 Tabelul 2. Lista reacţiilor adverse1 identificate la nivelul populaţiei totale evaluabile din punct de vedere al siguranţei din studiile clinice efectuate cu tocilizumab la pacienţi cu COVID-192 Clasa MedDRA pe ASO Infecţii şi infestări Categoriile de frecvenţă, cu termenii preferaţi Frecvente Infecţie la nivelul tractului urinar Tulburări metabolice şi de nutriţie Hipokalemie Tulburări psihice Tulburări vasculare Anxietate, insomnie Hipertensiune arterială Tulburări gastro-intestinale Constipaţie, diaree, greaţă Tulburări hepatobiliare Valori serice crescute ale transaminazelor hepatice 1Pacienţii sunt luaţi în calcul o singură dată pentru fiecare categorie, indiferent de numărul reacţiilor 2Sunt incluse reacţiile adjudecate raportate în studiile WA42511, WA42380 şi ML42528 Pacienţi cu AIJs şi AIJp Reacţiile adverse la pacienţii cu AIJs şi AIJp trataţi cu tocilizumab sunt enumerate şi prezentate în Tabelul 3, conform clasificării MedDRA peASO. Categoria de frecvenţă corespunzătoare pentru fiecare reacţie adversă are la bază următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) sau mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100). 16 Tabelul 3. Lista reacţiilor adverse înregistrate în studiile clinice la pacienţii cu AIJs şi AIJp cărora li s-a administrat tocilizumab în monoterapie sau în asociere cu MTX. Foarte frecvente AIJp, AIJs AIJp, AIJs AIJp Clasa MedDRA pe ASO Infecţii şi infestări Termen preferat (TP) Infecţii ale tractului respirator superior Rinofaringită Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Tulburări gastro-intestinale Greaţă Diaree Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Reacţii asociate perfuziei Investigaţii diagnostice Valori serice crescute ale transaminazelor hepatice Scădere a numărului de neutrofile Scădere a numărului de trombocite Valori crescute ale colesterolului AIJs Frecvenţă Frecvente Mai puţin frecvente AIJs AIJp AIJp, AIJs AIJp1, AIJs2 AIJp AIJp AIJs AIJs AIJp AIJp 1. Reacţiile asociate perfuziei la pacienţii cu AIJp au inclus, dar nu au fost limitate la cefalee, greaţă şi hipotensiune arterială. 2. Reacţiile asociate perfuziei la pacienţii cu AIJs au inclus, dar nu au fost limitate la erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, diaree, disconfort epigastric, artralgie şi cefalee. Descrierea reacțiilor adverse selectate la medicamente Pacienţi cu PR Infecţii În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa tuturor infecţiilor raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD a fost de 127 evenimente per 100 pacienţi-ani, comparativ cu 112 evenimente per 100 pacienţi-ani în grupul tratat cu placebo şi DMARD. În cadrul expunerii pe termen lung a populaţiei, incidenţa generală a infecţiilor în grupul tratat cu tocilizumab a fost de 108 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere. În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa infecţiilor grave raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD a fost de 5,3 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere, comparativ cu 3,9 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu placebo şi DMARD. În studiul cu administrare în monoterapie, incidenţa infecţiilor grave a fost de 3,6 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu tocilizumab şi 1,5 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu MTX. În cadrul populaţiei expuse pe termen lung, incidenţa generală a infecţiilor grave (bacteriene, virale şi fungice) a fost de 4,7 evenimente la 100 pacienţi-ani. Infecţiile grave raportate, unele cu evoluţie letală, includ tuberculoza activă, care poate apărea cu boala intrapulmonară sau extrapulmonară, infecţii pulmonare invazive, incluzând candidoza, aspergiloza, coccidiodomicoza şi infecţia cu Pneumocystis jiroveci, pneumonie, celulită, herpes zoster, gastroenterită, diverticulită, septicemie şi artrită bacteriană. Au fost raportate cazuri de infecţii oportuniste. 17 Boală pulmonară interstiţială Afectarea funcţiei pulmonare poate creşte riscul dezvoltării de infecţii. Au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială în perioada ulterioară punerii pe piaţă (incluzând pneumonita şi fibroza pulmonară), unele dintre acestea având o evoluţie letală. Perforaţii gastro-intestinale În timpul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa generală a perforaţiilor gastro-intestinale a fost de 0,26 evenimente la 100 pacienţi-ani, asociate tratamentului cu tocilizumab. În cadrul expunerii pe termen lung a populaţiei, incidenţa generală a perforaţiilor gastro-intestinale a fost de 0,28 evenimente la 100 pacienţi-ani. Rapoartele de perforaţii gastro-intestinale în timpul tratamentului, au fost descrise iniţial ca fiind complicaţii ale diverticulitei, incluzând peritonita purulentă generalizată, perforaţii gastro-intestinale joase, fistule şi abcese. Reacţii asociate perfuziei În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, au fost raportate evenimente adverse asociate perfuziei (evenimente apărute în timpul perfuziei sau până în 24 de ore de la perfuzie) la 6,9% din pacienţii din grupul tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD şi la 5,1% din pacienţii din grupul tratat cu placebo şi DMARD. Evenimentele raportate în timpul perfuziei au fost în principal episoade de hipertensiune arterială; evenimentele raportate până în 24 de ore de la terminarea perfuziei au fost cefaleea şi reacţiile cutanate (erupţie cutanată tranzitorie, urticarie). Aceste evenimente nu au condus la limitarea tratamentului. Frecvenţa reacţiilor anafilactice (apărute la un total de 8 din 4009 pacienţi, 0,2%) a fost de câteva ori mai mare după doza de 4 mg/kg, comparativ cu doza de 8 mg/kg. În timpul studiilor clinice deschise şi controlate au fost raportate reacţii de hipersensibilitate semnificative clinic asociate cu administrarea de tocilizumab şi care au necesitat întreruperea tratamentului la un total de 56 de pacienţi din cei 4009 pacienţi (1,4%) trataţi. Aceste reacţii au fost observate, în general, în timpul celei de-a doua până la a cincea perfuzie cu tocilizumab (vezi pct. 4.4). În perioada ulterioară punerii pe piaţă, a fost raportată anafilaxia letală survenită în timpul tratamentului cu tocilizumab (vezi pct. 4.4). Imunogenitate În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni au fost testaţi de 2876 pacienţi pentru a verifica prezenţa anticorpilor anti-tocilizumab. Dintre cei 46 de pacienţi (1,6%) care au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab, 6 au prezentat reacţii de hipersensibilitate asociate, semnificative din punct de vedere medical, dintre care 5 au întrerupt tratamentul permanent. Treizeci de pacienţi (1,1%) au dezvoltat anticorpi neutralizanţi. Neutrofile În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, scăderea numărului de neutrofile sub 1 × 109/ l a apărut la 3,4% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu < 0,1% dintre pacienţii trataţi cu placebo şi DMARD. La aproximativ jumătate dintre pacienți, scăderea valorilor NAN < 1 × 109/ l a avut loc într-o perioadă de până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului. Scăderi sub 0,5 × 109/ l au fost raportate la 0,3% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD. Au fost raportate infecţii asociate cu neutropenie. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa scăderii numărului de neutrofile au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. Trombocite În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, reducerea numărului de trombocite la valori sub 100 × 103 / μl a apărut la 1,7% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu < 1% dintre pacienţii trataţi cu placebo şi DMARD. Aceste scăderi au apărut fără a fi asociate cu evenimente hemoragice. 18 În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa scăderii numărului de trombocite au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. În perioada ulterioară punerii pe piaţă au apărut foarte rar rapoarte de pancitopenie. Creşterea valorilor enzimelor hepatice În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, creşteri tranzitorii ale ALT/AST la valori > 3 × LSN au fost observate la 2,1% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg, comparativ cu 4,9% dintre pacienţii trataţi cu MTX şi la 6,5% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu 1,5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo şi DMARD. Asocierea de medicamente cu potenţial hepatotoxic (cum este MTX) la monoterapia cu tocilizumab a determinat creşterea frecvenţei acestor măriri. Creşteri ale ALT/AST la valori > 5 × LSN au fost observate la 0,7% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab în monoterapie şi la 1,4% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab şi DMARD, majoritatea acestora întrerupând permanent tratamentul cu tocilizumab. În perioada controlată dublu-orb, la pacienţii trataţi cu doze de tocilizumab de 8 mg/kg + DMARD, incidenţa unor concentraţii de bilirubină indirectă mai mari decât limita superioară a valorilor normale, înregistrată ca un parametru obişnuit de laborator, este de 6,2%. Un total de 5,8% dintre pacienţi au prezentat o creştere a bilirubinei indirecte la valori > 1 până la 2 × LSN şi 0,4% au avut o creştere la valori > 2 × LSN. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa creşterilor ALT/AST au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. Parametri lipidici În timpul studiilor clinice controlate, cu durata de 6 luni, au fost raportate frecvent creşteri ale parametrilor lipidici cum ar fi colesterolul total, trigliceridele, LDL colesterol şi/sau HDL colesterol. În cadrul monitorizării obişnuite de laborator s-a observat că aproximativ 24% dintre pacienţii care au urmat în studiile clinice tratament cu tocilizumab au prezentat creşteri de durată ale colesterolului total ≥ 6,2 mmol/l, iar 15% dintre pacienţi creşteri de durată ale LDL ≥ 4,1 mmol/l. Creşterile parametrilor lipidici au răspuns la tratament cu medicamente hipolipemiante. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa creşterii parametrilor lipidici au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. Reacţii adverse cutanate În perioada ulterioară punerii pe piaţă s-au raportat cazuri rare de sindrom Stevens-Johnson. Pacienți cu COVID-19 Infecții În populația comună, evaluabilă din punctul de vedere al siguranței din studiile clinice ML42528, WA42380 și WA42511, ratele de infecție/evenimentele grave de infecție au fost echilibrate între pacienții cu COVID-19 care au primit tocilizumab (30,3%/18,6%, n=974), comparativ cu placebo (32,1%/22,8%, n=483). Profilul de siguranță observat în grupul inițial de tratament cu corticosteroizi sistemici a fost în concordanță cu profilul de siguranță al tocilizumab din populația generală, prezentat în Tabelul 2. În acest subgrup, infecțiile și infecțiile grave au apărut la 27,8% și 18,1% dintre pacienții tratați cu tocilizumab intravenos și la 30,5% și, respectiv, 22,9% dintre pacienții tratați cu placebo. 19 Rezultate anormale ale testelor de laborator Incidența rezultatelor anormale ale testelor de laborator a fost în general similară între pacienții cu COVID-19 care au primit una sau două doze de tocilizumab intravenos, comparativ cu cei care au primit placebo în studiile clinice randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, cu câteva excepții. Scăderile numărului de trombocite și neutrofile și creșterile ALT și AST au fost mai frecvente în rândul pacienților cărora li sa administrat tocilizumab intravenos, comparativ cu placebo (vezi pct. 4.2 și 4.4). Copii şi adolescenţi În general, reacţiile adverse la pacienţii cu AIJp şi AIJs au fost similare cu cele observate la pacienţii cu PR, vezi pct. 4.8. Descrierea reacţiilor adverse selectate la pacienţi cu AIJp Profilul de siguranţă al administrării intravenoase a tocilizumab a fost studiat la 188 de pacienţi cu AIJp, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 17 ani. Expunerea totală a pacienţilor a fost de 184,4 pacienţi-ani. Frecvenţa reacţiilor adverse la pacienţii cu AIJp este prezentată în Tabelul 3. Tipurile de reacţii adverse observate la pacienţii cu AIJp au fost similare cu cele observate la pacienţii cu PR şi AIJs. Comparativ cu pacienţii adulţi cu PR, raportările de rinofaringită, cefalee, greaţă sau număr scăzut de neutrofile au fost mai frecvente la pacienţii cu AIJp. Raportările de creştere a valorilor colesterolului au fost mai puţin frecvente la pacienţii cu AIJp, comparativ cu pacienţii adulţi cu PR. Infecţii Incidenţa infecţiilor la nivelul întregii populaţii expuse la tocilizumab a fost de 163,7 per 100 pacienţi-ani. Cele mai frecvente evenimente observate au fost rinofaringita şi infecţii ale tractului respirator superior. Incidenţa infecţiilor grave a fost numeric mai mare la pacienţii cu greutate < 30 kg trataţi cu tocilizumab 10 mg/kg (12,2 evenimente per 100 pacienţi-ani), comparativ cu pacienţii cu greutate ≥ 30 kg, trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg (4,0 evenimente per 100 pacienţi-ani). De asemenea, incidenţa infecţiilor care au condus la întreruperea dozei a fost numeric mai mare la pacienţii cu greutate < 30 kg trataţi cu tocilizumab 10 mg/kg (21,4%), comparativ cu pacienţii cu greutate ≥ 30 kg, trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg (7,6%). Reacţii asociate perfuziei La pacienţii cu AIJp, reacţiile asociate perfuziei sunt definite ca fiind totalitatea evenimentelor apărute în timpul perfuziei sau în decurs de 24 de ore de la administrarea perfuziei. La nivelul întregii populaţii expuse la tocilizumab, 11 pacienţi (5,9%) au prezentat reacţii asociate perfuziei în timpul administrării perfuziei, iar 38 de pacienţi (20,2%) au prezentat un eveniment în decurs de 24 de ore de la administrarea perfuziei. Cele mai frecvente evenimente apărute în timpul administrării perfuziei au fost cefaleea, greaţa şi hipotensiunea arterială, iar cele apărute în decurs de 24 de ore de la administrarea perfuziei au fost ameţeala şi hipotensiunea arterială. În general, reacţiile adverse observate în timpul perfuziei sau în decurs de 24 de ore de la administrarea perfuziei au fost de aceeaşi natură cu cele observate la pacienţii cu PR şi AIJs, vezi pct. 4.8. Nu au fost raportate reacţii de hipersensibilitate semnificative clinic asociate cu administrarea de tocilizumab şi care să necesite întreruperea tratamentului. Imunogenitate Un pacient din grupul de pacienţi cu greutate < 30 kg trataţi cu tocilizumab 10 mg/kg a dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab, fără a prezenta o reacţie de hipersensibilitate, acesta fiind ulterior retras din studiul clinic. Neutrofile În timpul monitorizării obişnuite de laborator la nivelul întreagii populaţii expuse la tocilizumab, a apărut o scădere a numărului de neutrofile sub 1 × 109/ l la 3,7% dintre pacienţi. 20 Trombocite În timpul monitorizării obişnuite de laborator la nivelul întregii populaţii expuse la tocilizumab, reducerea numărului de trombocite la valori ≤ 50 × 103/μl a apărut la 1% dintre pacienţi, fără evenimente hemoragice asociate. Creşterea valorilor transaminazelor hepatice În timpul monitorizării obişnuite de laborator la nivelul întregii populaţii expuse la tocilizumab, au fost observate creşteri ale ALT sau AST la valori ≥ 3 × LSN la 3,7% şi, respectiv la < 1% dintre pacienţi. Parametri lipidici În timpul monitorizării obişnuite de laborator, pe durata studiului WA19977 tocilizumab administrat intravenos, 3,4% și 10,4% dintre pacienți au înregistrat o creștere față de valorile iniţiale a valorii LDL-colesterolului de până la ≥ 130 mg/dl, respectiv a valorii colesterolului lor total de până la ≥ 200 mg/dl, oricând pe perioada tratamentului de studiu. Descrierea reacţiilor adverse selectate la pacienţii cu AIJs Profilul de siguranţă al administrării intravenoase a tocilizumab a fost studiat la 112 pacienţi cu AIJs cu vârste cuprinse între 2 şi 17 ani. În faza controlată a studiului dublu-orb cu durata de 12 săptămâni, unui număr de 75 de pacienţi li s-a administrat tratament cu tocilizumab (8 mg/kg sau 12 mg/kg în funcţie de greutatea corporală). După 12 săptămâni sau în momentul trecerii de la placebo la tocilizumab, din cauza agravării bolii, pacienţii au fost trataţi în faza de extensie deschisă a studiului. În general, reacţiile adverse la pacienţii cu AIJs au fost similare ca şi clasificare cu cele observate la pacienţii cu PR. Frecvenţa reacţiilor adverse la pacienţii cu AIJs este prezentată în Tabelul 3. Comparativ cu pacienţii adulţi cu PR, la pacienţii cu AIJs au fost raportate mai frecvent rinofaringita, scăderea numărului de neutrofile, creşterea valorilor transaminazelor hepatice şi diareea. Raportările de creştere a colesterolului au fost mai puţin frecvente la pacienţii cu AIJs, comparativ cu pacienţii adulţi cu PR. Infecţii În faza controlată a studiului cu durata de 12 săptămâni, incidenţa tuturor infecţiilor raportate în grupul tratat cu tocilizumab administrat intravenos, a fost de 344,7 evenimente per 100 pacienţi-ani şi de 287,0 evenimente per 100 pacienţi-ani în grupul care a primit placebo. În faza de extensie deschisă a studiului (Partea a II-a), incidenţa generală a infecţiilor a rămas similară la 306,6 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere. În faza controlată a studiului cu durata de 12 săptămâni, incidenţa infecţiilor grave raportate în grupul tratat cu tocilizumab administrat intravenos a fost de 11,5 evenimente per 100 pacienţi-ani. La un an în faza de extensie deschisă a studiului, incidenţa generală a infecţiilor grave a rămas stabilă la 11,3 evenimente per 100 pacienţi-ani. Infecţiile grave raportate au fost similare cu cele observate la pacienţii cu PR, adăugându-se varicela şi otita medie. Reacţii asociate perfuziei Reacţiile asociate perfuziei sunt definite ca fiind toate evenimentele apărute în timpul perfuziei sau în decurs de 24 de ore de la administrarea perfuziei. În faza controlată a studiului cu durata de 12 săptămâni, 4% din pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab au prezentat evenimente care au apărut în timpul administrării perfuziei. Un eveniment (angioedem) a fost considerat grav şi care a pus viaţa în pericol, iar tratamentul utilizat în studiul clinic a fost întrerupt pentru acest pacient. În faza controlată a studiului cu durata de 12 săptămâni, 16% din pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab şi 5,4% din pacienţii din grupul care a primit placebo au prezentat un eveniment în decurs de 24 de ore de la perfuzie. În grupul tratat cu tocilizumab, evenimentele au inclus, dar nu au fost limitate la, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, diaree, disconfort epigastric, artralgie şi cefalee. Unul dintre aceste evenimente, urticaria, a fost considerat grav. 21 Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate semnificative clinic asociate cu administrarea de tocilizumab care au necesitat întreruperea tratamentului la 1 pacient din cei 112 pacienţi (< 1%) trataţi cu tocilizumab în timpul perioadei controlate şi până la includerea în studiul clinic deschis. Imunogenitate Toţi cei 112 pacienţi au fost testaţi iniţial pentru a verifica prezenţa anticorpilor anti-tocilizumab. Doi pacienţi au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab iar unul dintre aceşti pacienţi a prezentat o reacţie de hipersensibilitate care a determinat retragerea acestuia din studiul clinic. Incidenţa formării anticorpilor anti-tocilizumab ar putea fi subestimată din cauza interferenţei tocilizumabului cu metoda şi a concentraţiei mai mare a medicamentului observată la copii comparativ cu adulţii. Neutrofile În timpul monitorizării obişnuite de laborator în faza controlată a studiului cu durata de 12 săptămâni, a apărut o scădere a numărului de neutrofile sub 1 × 109/ l la 7% dintre pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab, iar la cei din grupul care a primit placebo nu a apărut nicio scădere. În faza de extensie deschisă a studiului, scăderea numărului de neutrofile sub 1 × 109/l a apărut la 15% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab. Trombocite În timpul monitorizării obişnuite de laborator în faza controlată a studiului cu durata de 12 săptămâni, reducerea numărului de trombocite la valori ≤ 100 × 103 / μl a apărut la 3% dintre pacienţii care au primit placebo şi la 1% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab. În faza de extensie deschisă a studiului, reducerea numărului de trombocite la valori sub 100 × 103 / μl a apărut la 3% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab, fără evenimente hemoragice asociate. Creşterea valorilor enzimelor hepatice În timpul monitorizării obişnuite de laborator în faza controlată a studiului cu durata de 12 săptămâni, creşteri ale ALT sau AST la valori ≥ 3 × LSN au fost observate la 5% şi, respectiv 3% dintre pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab şi la 0% dintre pacienţii din grupul care au primit placebo. În faza de extensie deschisă a studiului, creşteri ale ALT sau AST la valori ≥ 3 × LSN au fost observate la 12% şi, respectiv, 4% dintre pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab. Imunoglobulina G Nivelurile de IgG scad în timpul tratamentului. La un anumit moment al studiului, la 15 pacienţi a apărut o scădere la limita inferioară a valorii normale. Parametri lipidici În timpul monitorizării obişnuite de laborator în faza controlată a studiului cu durata de 12 săptămâni (studiul WA18221), 13,4% și respectiv 33,3% dintre pacienți au înregistrat o creștere față de valorile iniţiale a valorii LDL-colesterolului de până la ≥ 130 mg/dl, respectiv a valorii colesterolului lor total de până la ≥ 200 mg/dl, oricând pe perioada tratamentului de studiu. În faza de extensie deschisă a studiului (studiul WA18221), 13,2% și respectiv 27,7% dintre pacienți au înregistrat o creștere față de valorile iniţiale a valorii LDL-colesterolului de până la ≥ 130 mg/dl, respectiv a valorii colesterolului lor total de până la ≥ 200 mg/dl oricând pe perioada tratamentulul de studiu. Pacienţi cu SEC Siguranţa tocilizumabului la pacienţii cu SEC a fost evaluată în cadrul unei analize retrospective a datelor provenite din studiile clinice, în care au fost trataţi 51 de pacienţi cu tocilizumab 8 mg/kg pe cale intravenoasă (12 mg/kg în cazul pacienţilor cu greutate corporală mai mică de 30 kg), în asociere cu sau fără corticosteroizi în doze mari, pentru SEC indus de terapia cu CAR-T, sever sau care pune în pericol viaţa. Mediana dozelor de tocilizumab administrate (interval, 1-4 doze) a fost de 1 doză. 22 Raportarea reacţiilor adverse suspectate Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V. 4.9 Supradozaj Există date disponibile limitate referitoare la supradozajul cu tocilizumab. A fost raportat un caz de supradozare accidentală la un pacient cu mielom multiplu la care s-a administrat o doză unică de 40 mg/kg. Nu au fost observate reacţii adverse. Nu au fost observate reacţii adverse grave la voluntarii sănătoşi la care s-a administrat o doză unică de până la 28 mg/kg, deşi a fost raportată apariţia neutropeniei care a determinat limitarea dozei. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Imunodepresoare, inhibitori de interleukină; cod ATC: L04AC07. Mecanismul de acţiune Tocilizumab se leagă specific atât de receptorii solubili, cât şi de receptorii membranari ai IL-6 (sIL-6R şi mIL-6R). S-a demonstrat că tocilizumab inhibă semnalizarea mediată pe calea receptorilor sIL-6R şi mIL-6R. IL-6 este o citokină proinflamatorie pleiotropă, produsă de o varietate de tipuri de celule, incluzând celulele T şi B, monocite şi fibroblaste. IL-6 este implicată în diverse procese fiziologice cum ar fi activarea celulelor T, inducţia secreţiei de imunoglobulină, inducerea sintezei proteinelor hepatice de fază acută şi stimularea hematopoiezei. IL-6 a fost implicată în patogeneza bolilor, inclusiv a bolilor inflamatorii, osteoporoză şi neoplazii. Efecte farmacodinamice În studiile clinice la pacienții cu PR tratați cu tocilizumab, au fost observate scăderi rapide ale valorilor PCR, a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), a amiloidului seric A (ASA) şi a fibrinogenului. În concordanţă cu efectul asupra reactanţilor de fază acută, tratamentul cu tocilizumab a fost asociat cu scăderea numărului de trombocite până în intervalul de valori normale. Au fost observate creşteri ale valorilor hemoglobinei, datorate acţiunii tocilizumab de diminuare a efectelor mediate de IL-6 asupra producţiei de hepcidină, crescând astfel disponibilitatea fierului. La pacienţii trataţi au fost observate scăderi ale valorilor PCR până la limitele normale cel mai devreme în săptămâna 2, cu menţinerea ritmului de scădere pe parcursul tratamentului. La voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat tocilizumab în doze de 2 până la 28 mg/kg, numărul absolut de neutrofile a scăzut la cea mai mică valoare la 3 până la 5 zile după administrare. Ulterior, numărul de neutrofile a revenit aproape la valorile iniţiale în mod dependent de doză. Pacienţii cu poliartrită reumatoidă au prezentat un model similar al numărului absolut de neutrofile după administrarea de tocilizumab (vezi pct. 4.8). La pacienții cu COVID-19, o doză de tocilizumab de 8 mg/kg administrată intravenos scade valorile PCR la nivelul valorilor din intervalul de valori normale începând cu ziua a 7-a. 23 Pacienţii cu PR Eficacitate şi siguranţă clinică Eficacitatea tocilizumabului în ameliorarea semnelor şi simptomelor PR a fost evaluată în cinci studii clinice multicentrice, randomizate, dublu-orb. Studiile clinice I până la V au înrolat pacienţi cu vârsta ≥ 18 ani cu PR activă, diagnosticată în conformitate cu criteriile Colegiului American de Reumatologie (ACR) şi care au avut cel puţin opt articulaţii dureroase şi şase articulaţii inflamate la momentul iniţial. În Studiul I, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni, în monoterapie. În Studiile clinice II, III şi V, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni în asociere cu MTX, comparativ cu placebo şi MTX. În Studiul IV, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni în asociere cu alte DMARD, comparativ cu placebo şi alte DMARD. Criteriul principal de evaluare pentru fiecare din aceste cinci studii clinice a fost procentul de pacienţi care realizează un răspuns ACR 20 la săptămâna 24. Studiul I a evaluat 673 pacienţi care nu fost trataţi cu MTX cu 6 luni înainte de randomizare şi care nu au întrerupt un tratament anterior cu MTX ca rezultat al efectelor clinice toxice importante sau al lipsei răspunsului. Majoritatea pacienţilor (67%) nu au fost trataţi anterior cu MTX. Au fost administrate doze de 8 mg/kg de tocilizumab, la interval de patru săptămâni, în monoterapie. La grupul comparator s-a administrat MTX săptămânal (doze ajustate de la 7,5 mg până la maximum 20 mg pe săptămână, pentru o perioadă de opt săptămâni). Studiul II, un studiu de doi ani cu analize planificate la săptămâna 24, săptămâna 52 şi săptămâna 104, a evaluat 1196 de pacienţi care nu au avut un răspuns clinic adecvat la MTX. Au fost administrate doze de 4 sau 8 mg/kg de tocilizumab sau placebo la interval de patru săptămâni ca tratament orb pentru 52 de săptămâni, în asociere cu doza stabilită de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). După săptămâna 52, tuturor pacienţilor li s-a putut administra tratament deschis cu tocilizumab 8 mg/kg. Dintre pacienţii care au încheiat studiul şi care au fost iniţial randomizaţi în grupul placebo + MTX, la 86% s-a administrat tratament deschis cu tocilizumab 8 mg/kg în al doilea an. Criteriul principal de evaluare în săptămâna 24 a fost procentul de pacienţi care realizează un răspuns ACR 20. La săptămâna 52 şi la săptămâna 104, criteriile de evaluare co-principale ale studiului au fost prevenirea leziunilor articulaţiilor şi îmbunătăţirea funcţiei fizice. Studiul III a evaluat 623 pacienţi care nu au avut un răspuns clinic adecvat la MTX. Au fost administrate doze de 4 sau 8 mg/kg de tocilizumab sau placebo la interval de patru săptămâni, în asociere cu doza stabilită de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). Studiul IV a evaluat 1220 pacienţi care nu au avut un răspuns adecvat la tratamentul reumatologic existent, incluzând unul sau mai multe DMARD. Au fost administrate doze de 8 mg/kg de tocilizumab sau placebo, la interval de patru săptămâni în asociere cu doza stabilită de DMARD. Studiul V a evaluat 499 pacienţi care au avut un răspuns clinic inadecvat sau nu au tolerat unul sau mai multe tratamente cu un inhibitor TNF. Tratamentul cu un inhibitor TNF a fost întrerupt înainte de randomizare. Au fost administrate doze de 4 sau 8 mg/kg de tocilizumab sau placebo la interval de patru săptămâni, în asociere cu doza stabilită de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). Răspuns clinic În toate studiile clinice, pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg au obţinut la 6 luni o rată de răspuns ACR 20, 50, 70 mai mare, semnificativă din punct de vedere statistic, în comparaţie cu grupul de control (Tabelul 4). În studiul I, superioritatea tocilizumabului 8 mg/kg a fost demonstrată faţă de comparatorul activ MTX. Efectul tratamentului a fost similar la pacienţi, independent de statusul factorului reumatoid, vârstă, sex, rasă, numărul de tratamente anterioare sau starea bolii. Timpul până la debut a fost rapid (mai devreme de săptămâna 2) şi gradul de răspuns s-a îmbunătăţit cu durata tratamentului. În studiile clinice de extensie deschise I-V au fost observate răspunsuri durabile continue pe o perioadă de peste 3 ani. 24 La pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg, au fost observate îmbunătăţiri semnificative ale tuturor componentelor individuale ale răspunsului ACR care includ: numărul de articulaţii inflamate şi sensibile; evaluarea globală a pacientului şi medicului; scorul indexului de dizabilitate; evaluarea durerii şi a PCR comparativ cu pacienţii la care se administrează placebo plus MTX sau alte DMARD în toate studiile clinice. Pacienţii din studiile I până la V au avut la momentul iniţial un scor mediu al activităţii bolii (Disease Activity Score, DAS28) de 6,5 până la 6,8. La pacienţii trataţi cu tocilizumab a fost observată o reducere semnificativă a DAS28 faţă de momentul iniţial (o îmbunătăţire medie) de 3,1–3,4, comparativ cu pacienţii din grupul de control (1,3-2,1). Procentul de pacienţi care au obţinut remisiune clinică DAS28 (DAS28 < 2,6) la 24 de săptămâni a fost semnificativ mai mare la pacienţii trataţi cu tocilizumab (28-34%), comparativ cu 1-12% la pacienţii din grupul de control. În studiul II, 65% din pacienţi au obţinut DAS28 < 2,6 la săptămâna 104, comparativ cu 48% dintre pacienţi la 52 de săptămâni şi 33% dintre pacienţi la săptămâna 24. În cadrul unei analize comune a rezultatelor din studiile clinice II, III şi IV, procentul de pacienţi care au realizat un răspuns ACR 20, 50 şi 70 a fost semnificativ mai mare (59% vs. 50%, 37% vs. 27%, respectiv 18% vs. 11%) în grupul de pacienţi trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD comparativ cu tocilizumab 4 mg/kg şi DMARD (p< 0,03). În mod asemănător, procentul de pacienţi care au obţinut remisiune DAS28 (DAS28 < 2,6) a fost semnificativ mai mare (31% comparativ cu 16%) la pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD comparativ cu pacienţii trataţi cu tocilizumab 4 mg/kg şi DMARD (p < 0,0001). Tabelul 4. Răspunsurile ACR în studiile controlate cu placebo / MTX / DMARD (% pacienţi) Studiul I AMBITION MTX Săptămâna TCZ 8 mg /kg Studiul II LITHE Studiul III OPTION Studiul IV TOWARD Studiul V RADIATE TCZ 8 mg/ kg + MTX PBO + MTX TCZ 8 mg/kg + MTX PBO + MT X N= 398 N= 393 N= 205 ACR 20 N= 204 TCZ 8 mg/kg + DMAR D N= 803 PBO + DMA RD N= 413 27% 59%*** 26% 61%*** 24% 25% ACR 50 TCZ 8 mg/ kg + MT X N= 170 50%* ** PBO + MTX N= 158 10% 10% 44%*** 11% 38%*** 9% 29%* ** 4% 10% ACR 70 56%** * 56%** * 32%** * 36%** * N= 286 70% *** N= 284 52% 44% ** 33% 2% 21%*** 3% 12%* * 1% 4% 2% 15% 22%*** 28% ** 13%** * 20%** * - Criteriile Colegiului American de Reumatologie (ACR) - Tocilizumab - Metotrexat - Placebo - Medicamente antireumatice care modifică boala - p < 0,01, TCZ vs. PBO + MTX / DMARD - p < 0,0001, TCZ vs. PBO + MTX / DMARD 25 24 52 24 52 24 52 ACR TCZ MTX PBO DMARD ** *** Răspuns clinic important După 2 ani de tratament cu tocilizumab în asociere cu MTX, 14% dintre pacienţi au obţinut un răspuns clinic important (menţinerea unui răspuns ACR 70 timp de 24 de săptămâni sau mai mult). Răspuns radiografic În Studiul II, la pacienţii care nu au prezentat un răspuns adecvat la MTX, inhibarea distrugerii structurilor articulare a fost evaluată radiografic şi exprimată ca modificare în scorul Sharp modificat şi componentele sale, scorul de eroziune şi scorul de îngustare a spaţiului articular. Pacienţii la care s-a administrat tocilizumab au prezentat la examenul radiografic o progresie semnificativ mai redusă a distrugerii structurilor articulare, comparativ cu grupul de control (Tabelul 5). În perioada de extensie deschisă a Studiului II, inhibarea progresiei distrugerii structurilor articulare la pacienţii trataţi cu tocilizumab în asociere cu MTX a fost menţinută în al doilea an de tratament. Modificarea medie faţă de momentul iniţial la săptămâna 104 a Scorului Total Sharp-Genant a fost semnificativ mai redusă la pacienţii din grupul de tratament cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX (p < 0,0001), comparativ cu pacienţii din grupul care a primit placebo în asociere cu MTX. Tabelul 5. Modificări radiografice medii timp de 52 de săptămâni în Studiul II Scorul Total Sharp-Genant Scor de eroziune Punctaj JSN PBO + MTX (+ TCZ din săptămâna 24) N = 393 1,13 0,71 0,42 TCZ 8 mg/kg + MTX N = 398 0,29* 0,17* 0,12** PBO MTX TCZ JSN * ** - Placebo - Metotrexat - Tocilizumab - Îngustarea spaţiului articular - p ≤ 0,0001, TCZ vs. PBO + MTX - p < 0,005, TCZ vs. PBO + MTX După un an de tratament cu tocilizumab în asociere cu MTX, 85% dintre pacienţi (n=348) nu au prezentat progresia distrugerii structurilor articulare, evaluată prin modificarea Scorului Total Sharp-Genant de zero sau mai puţin, comparativ cu 67% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo în asociere cu MTX (n=290) (p ≤ 0,001). Această situaţie a rămas nemodificată după 2 ani de tratament (83%; n=353). Un procent de 93% dintre pacienţi (93%; n=271) nu au prezentat progresia afecţiunii între săptămâna 52 şi săptămâna 104. Efectele asupra stării de sănătate şi asupra calităţii vieţii La pacienţii trataţi cu tocilizumab s-a raportat o îmbunătăţire a calităţii vieţii (Chestionarul de Evaluare a Sănătăţii, Indexul de Dizabilitate - HAQ-DI), chestionarul Short-Form 36 şi Chestionarul de Evaluare Funcţională a Terapiei Bolii Cronice. Au fost observate îmbunătăţiri semnificative statistic ale scorului HAQ-DI, la pacienţii trataţi cu tocilizumab, comparativ cu pacienţii trataţi cu DMARD. În perioada deschisă a Studiului II, îmbunătăţirea funcţiei fizice s-a menţinut timp de până la 2 ani. La săptămâna 52, modificarea medie a HAQ-DI a fost de -0,58 în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX, comparativ cu -0,39 în grupul care a primit placebo în asociere cu MTX. Modificarea medie a HAQ-DI s-a menţinut la săptămâna 104 în grupul de tratament cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX (-0,61). Valorile hemoglobinei Îmbunătăţiri semnificative statistic ale valorilor hemoglobinei au fost observate în săptămâna 24, la pacienţii trataţi cu tocilizumab, comparativ cu cei trataţi cu DMARD (p < 0,0001). Valorile medii ale hemoglobinei au crescut până în săptămâna 2 şi au rămas în limite normale până la săptămâna 24. Tocilizumab comparativ cu adalimumab ca monoterapie Studiul clinic VI (WA19924), dublu orb, cu durata de 24 de săptămâni, care a comparat tocilizumab administrat în monoterapie cu adalimumab administrat în monoterapie, a evaluat 326 de pacienţi cu 26 PR care au prezentat intoleranţă la MTX sau la care continuarea tratamentului cu MTX a fost considerată inadecvată (inclusiv pacienţi care au avut un răspuns inadecvat la tratamentul cu MTX). Pacienţilor din braţul cu tocilizumab li s-a administrat tocilizumab (8 mg/kg) în perfuzie intravenoasă, la interval de 4 săptămâni şi placebo sub formă de injecţie subcutanată, la interval de 2 săptămâni. Pacienţilor din braţul cu adalimumab li s-a administrat adalimumab (40 mg) sub formă de injecţie subcutanată la interval de 2 săptămâni plus placebo în perfuzie intravenoasă la interval de 4 săptămâni. A fost observat un efect superior, semnificativ din punct de vedere statistic, al tratamentului cu tocilizumab în controlul manifestării bolii, comparativ cu tratamentul cu adalimumab, de la momentul iniţial până în săptămâna 24 pentru criteriul de evaluare principal (modificarea DAS28) şi pentru toate criteriile de evaluare secundare (Tabelul 6). Tabelul 6. Rezultatele privind eficacitatea pentru studiul clinic VI (WA19924) ADA + Placebo (i.v.) N = 162 TCZ + Placebo (s.c.) N = 163 valoarea p(a) Criteriu de evaluare principal – Modificarea medie la săptămâna 24 faţă de momentul iniţial DAS28 (media ajustată) Diferenţa medie ajustată (IÎ 95%) -1,8 -3,3 -1,5 (-1,8, -1,1) < 0,0001 Criteriile de evaluare secundare– Procentul de pacienţi respondenţi la săptămâna 24(b) < 0,0001 DAS28 < 2,6, n (%) 17 (10,5) 65 (39,9) DAS28 ≤ 3,2, n (%) 32 (19,8) Răspuns ACR20, n (%) Răspuns ACR50, n (%) Răspuns ACR70, n (%) 80 (49,4) 45 (27,8) 29 (17,9) 84 (51,5) 106 (65,0) 77 (47,2) 53 (32,5) < 0,0001 0,0038 0,0002 0,0023 avaloarea p este ajustată în funcţie de regiune şi de durata PR pentru toate criteriile de evaluare şi, suplimentar, în funcţie de valoarea iniţială, pentru toate criteriile de evaluare continue bÎn cazul lipsei datelor, pacienţii au fost consideraţi non-respondenţi. Metoda Holm-Bonferroni a fost utilizată pentru testarea multiplă. i.v. = intravenos s.c. = subcutanat TCZ = tocilizumab ADA = adalimumab Profilul clinic general al evenimentelor adverse a fost similar pentru tocilizumab şi adalimumab. Procentul pacienţilor la care au apărut reacţii adverse grave a fost echilibrat între grupurile de tratament (tocilizumab 11,7% comparativ cu adalimumab 9,9%). Tipurile de reacţii adverse din braţul cu tocilizumab au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumabului, iar reacţiile adverse au fost raportate cu o frecvenţă similară, comparativ cu Tabelul 1. În braţul cu tocilizumab a fost raportată o incidenţă mai ridicată a infecţiilor şi infestărilor (48% vs. 42%), fără a exista vreo diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa infecţiilor grave (3,1%). Ambele tratamente de studiu au condus la modificări de aceeaşi natură a parametrilor de siguranţă de laborator (scăderea numărului de neutrofile şi trombocite, creşteri ale valorilor ALT, AST şi creşterea lipidelor). Cu toate acestea, amploarea schimbărilor şi frecvenţa rezultatelor anormale marcante au fost mai importante în cazul tratamentului cu tocilizumab, comparativ cu adalimumab. Patru pacienţi (2,5%) din braţul cu tocilizumab şi doi pacienţi (1,2%) din braţul cu adalimumab au prezentat scăderi ale numărului de neutrofile de gradul 3 sau 4 CTC. Unsprezece pacienţi (6,8%) din braţul cu tocilizumab şi cinci pacienţi (3,1%) din braţul cu adalimumab au prezentat creşteri ale valorilor ALT de grad 2 CTC sau mai mare. Media creşterii valorilor LDL de la momentul iniţial a fost de 0,64 mmoli/l (25 mg/dl) la pacienţii din braţul cu tocilizumab şi de 0,19 mmoli/l (7 mg/dl) la pacienţii din braţul cu adalimumab. Siguranţa observată în braţul cu tocilizumab a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al 27 tocilizumab, nefiind observate reacţii adverse noi sau neaşteptate (vezi Tabelul 1). Pacienţi cu PR în fază incipientă, care nu au fost trataţi anterior cu MTX Studiul clinic VII (WA19926), un studiu cu durata de 2 ani, cu o analiză primară planificată la săptămâna 52, a evaluat 1162 de pacienţi adulţi cu PR activă în fază incipientă, moderată până la severă, care nu au fost trataţi anterior cu MTX (durata medie a bolii ≤ 6 luni). Aproximativ 20% dintre pacienţi au fost trataţi anterior cu DMARD, altele decât MTX. Acest studiu clinic a evaluat eficacitatea tratamentului cu tocilizumab 4 sau 8 mg/kg administrat intravenos o dată la interval de 4 săptămâni în asociere cu MTX, a tratamentului cu tocilizumab 8 mg/kg administrat intravenos în monoterapie şi a celui cu MTX în monoterapie, în reducerea semnelor şi simptomelor şi a ratei de progresie a leziunilor articulare, timp de 104 săptămâni. Criteriul de evaluare principal a fost procentul de pacienţi care au obţinut remisiune DAS28 (DAS28 < 2,6) la săptămâna 24. Un procent semnificativ mai mare de pacienţi din braţele tratate cu tocilizumab 8 mg/kg + MTX şi cu tocilizumab în monoterapie au îndeplinit criteriul de evaluare principal, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat MTX în monoterapie. Pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg + MTX au avut, de asemenea, rezultate semnificative statistic în ceea ce priveşte criteriile-cheie de evaluare secundare. De asemenea, la pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg în monoterapie au fost observate răspunsuri mai mari din punct de vedere numeric pentru toate criteriile secundare, inclusiv pentru criteriile radiologice, comparativ cu pacienţii trataţi cu MTX în monoterapie. În acest studiu, remisiunile conform ACR/EULAR (Boolean şi Index) au fost analizate, de asemenea, în baza unor criterii exploratorii prespecificate, cu răspunsuri mai mari observate la pacienţii din braţele tratate cu tocilizumab. Rezultatele din studiul clinic VII sunt prezentate în tabelul 7. Tabelul 7. Rezultatele privind eficacitatea din studiul clinic VII (WA19926) în cazul pacienţilor cu PR în fază incipientă, care nu au fost trataţi anterior cu MTX TCZ 8 mg/kg + MTX N=290 TCZ 8 mg/kg + placebo N=292 TCZ 4 mg/kg + MTX N=288 Placebo + MTX N=287 Criteriul de evaluare principal Remisiune DAS28 Săptămâna 24 n (%) 130 (44,8)*** 113 (38,7)*** 92 (31,9) 43 (15,0) Criterii-cheie de evaluare secundare Remisiune DAS28 Săptămâna 52 n (%) 142 (49,0)*** 115 (39,4) 98 (34,0) 56 (19,5) ACR Săptămâna 24 ACR20, n (%) 216 (74,5)* 205 (70,2) 212 (73,6) 187 (65,2) ACR50, n (%) 165 (56,9)** 139 (47,6) 138 (47,9) 124 (43,2) ACR70, n (%) 112 (38,6)** 88 (30,1) 100 (34,7) 73 (25,4) Săptămâna 52 ACR20, n (%) 195 (67,2)* 184 (63,0) 181 (62,8) 164 (57,1) ACR50, n (%) 162 (55,9)** 144 (49,3) 151 (52,4) 117 (40,8) ACR70, n (%) 125 (43,1)** 105 (36,0) 107 (37,2) 83 (28,9) HAQ-DI (modificare medie ajustată de la momentul iniţial) Săptămâna 52 -0,81* -0,67 -0,75 -0,64 Criterii radiologice (modificare medie de la momentul iniţial) Săptămâna 52 mTSS Scor de eroziune JSN 0,08*** 0,05** 0,03 28 0,26 0,15 0,11 0,42 0,25 0,17 1,14 0,63 0,51 Non-progresie radiologică n (%) (modificare a mTSS de la momentul iniţial ≤0) Criterii exploratorii Săptămâna 24: Remisiune conform criteriilor ACR/EULAR - Boolean, n (%) Remisiune conform criteriilor ACR/EULAR - Index, n (%) Săptămâna 52: Remisiune conform criteriilor ACR/EULAR - Boolean, n (%) Remisiune conform criteriilor ACR/EULAR - Index, n (%) TCZ 8 mg/kg + MTX N=290 226 (83)‡ TCZ 8 mg/kg + placebo N=292 226 (82)‡ TCZ 4 mg/kg + MTX N=288 Placebo + MTX N=287 211 (79) 194 (73) 47 (18,4) ‡ 38 (14,2) 43 (16,7) ‡ 25 (10,0) 73 (28,5) ‡ 60 (22,6) 58 (22,6) 41 (16,4) 59 (25,7) ‡ 43 (18,7) 48 (21,1) 34 (15,5) 83 (36,1) ‡ 69 (30,0) 66 (29,3) 49 (22,4) mTSS - scor Total Sharp modificat JSN - îngustarea spaţiului articular TCZ – tocilizumab MTX – metotrexat ACR – Criteriile Colegiului American de Reumatologie (ACR) Toate comparaţiile privind eficacitatea versus Placebo + MTX. ***p ≤ 0,0001; **p < 0,001; *p < 0,05; ‡valoarea p < 0,05 versus Placebo + MTX, dar criteriul a fost de tip explorator (nu a fost inclus în analiza statistică ierarhică şi, prin urmare, nu a fost supus testului de multiplicitate) COVID-19 Eficacitatea clinică Studiul de grup colaborativ RECOVERY (Evaluare randomizată a terapiei COVID-19) la adulții spitalizați diagnosticați cu COVID-19 RECOVERY a fost un studiu clinic amplu, randomizat, controlat, deschis, multicentric, realizat în Marea Britanie pentru a evalua eficacitatea și siguranța potențialelor tratamente la pacienții adulți spitalizați, cu o formă severă de COVID-19. Toți pacienții eligibili au primit tratamentul uzual și au fost supuși unei randomizări inițiale (principală). Pacienții eligibili pentru studiu aveau infecție cu SARS-CoV-2 suspectată clinic sau confirmată în laborator și nu aveau contraindicații medicale pentru niciunul dintre tratamente. Pacienții cu dovezi clinice de COVID-19 progresiv (definit ca saturație de oxigen < 92% în aerul ambiental sau administrare de terapie cu oxigen și PCR ≥75 mg/l) s-au calificat pentru o a doua randomizare, pentru a li se administra fie tocilizumab intravenos, fie tratamentul standard. Au fost efectuate analize de eficacitate în populația tip intenție de tratament (ITT) care a inclus 4116 pacienți repartizați prin randomizare și anume 2022 pacienți în brațul de tratament cu tocilizumab + tratament standard și 2094 pacienți în brațul cu administrare exclusivă de tratament standard. Caracteristicile demografice iniţiale și caracteristicile bolii în cadrul populației ITT au fost bine echilibrate între grupurile de tratament. Vârsta medie a participanților a fost de 63,6 ani (deviația standard [DS] 13,6 ani). Majoritatea pacienților au fost bărbați (67%) și albi (76%). Valoarea mediană (intervalul) a PCR a fost de 143 mg/l (75-982). La momentul inițial, la 0,2% (n=9) dintre pacienți nu se administra suplimentar oxigen, 45% dintre pacienți au avut nevoie de administrare de oxigen cu debit scăzut, 41% dintre pacienți au avut nevoie de ventilație neinvazivă sau de administrare de oxigen cu debit crescut și 14% dintre pacienți au necesitat ventilație mecanică invazivă; 82% au fost raportați ca fiind tratați cu corticosteroizi sistemici (definiți ca pacienți la care s-a inițiat tratamentul cu corticosteroizi sistemici, fie înainte de sau în 29 momentul randomizării). Cele mai frecvente comorbidități au fost diabetul (28,4%), bolile cardiace (22,6%) și bolile pulmonare cronice (23,3%). Criteriul principal de evaluare a fost timpul până la deces, urmărit până în ziua 28. Rata de risc comparativă între grupul de tatament cu tocilizumab + tratament standard și grupul doar cu tratament standard a fost de 0,85 (IÎ 95%: 0,76 până la 0,94), un rezultat semnificativ statistic (p=0,0028). Probabilitățile de deces până în ziua 28 au fost estimate la 30,7% și, respectiv, 34,9% în cazul brațului de tratament cu tocilizumab și, respectiv, în cazul brațului cu tratament standard. Diferența de risc a fost estimată la -4,1% (IÎ 95%: de la -7,0% la -1,3%), în concordanță cu analiza primară. Rata de risc în rândul subgrupului prespecificat de pacienți tratați cu corticosteroizi sistemici la momentul inițial a fost de 0,79 (IÎ 95%: de la 0,70 până la 0,89), iar pentru subgrupul prespecificat la care nu s-au administrat corticosteroizi sistemici la momentul inițial a fost de 1,16 (IÎ 95%: 0,91 până la 1,48). Timpul median până la externarea din spital a fost de 19 zile în cazul grupului de tratament cu tocilizumab + tratament standard și > 28 de zile în brațul cu tratament standard (rata de risc [IÎ 95%] = 1,22 [1,12 la 1,33]). Dintre pacienții care nu au necesitat ventilație mecanică invazivă la momentul inițial, procentul de pacienți care au necesitat ventilație mecanică sau au decedat până în ziua 28 a fost de 35% (619/1754) în cazul grupului de tratament cu tocilizumab + tratament standard și de 42% (754/1800) în grupul cu tratament standard (rata de risc [IÎ 95%] = 0,84, [0,77 la 0,92] p<0,0001). Copii şi adolescenţi cu AIJs Eficacitatea clinică Eficacitatea tocilizumabului în tratamentul AIJs active a fost evaluată într-un studiu clinic randomizat cu durata de 12 săptămâni, dublu-orb, controlat placebo, cu grup paralel, cu două braţe de studiu. Pacienţii incluşi în studiul clinic au avut o durată a bolii totală de cel puţin 6 luni şi boală activă dar nu au prezentat o acutizare a bolii care să necesite doze de corticosteroizi mai mari decât echivalentul a 0,5 mg/kg prednison. Nu a fost investigată eficacitatea pentru tratamentul sindromului de activare macrofagică (SAM). Pacienţii (trataţi cu sau fără MTX) au fost randomizaţi (tocilizumab:placebo = 2:1) în unul sau două grupuri de tratament, 75 de pacienţi au primit perfuzie cu tocilizumab la interval de două săptămâni, 8 mg/kg pentru pacienţii ≥ 30 kg sau 12 mg/kg pentru pacienţii < 30 kg şi 37 de pacienţi au fost repartizaţi pentru a primi perfuzie cu placebo la interval de două săptămâni. Scăderea treptată a dozei de corticosteroid a fost permisă din săptămâna 6 pentru pacienţii care au obţinut un răspuns ACR 70 în AIJ. După 12 săptămâni sau în momentul iniţierii terapiei de salvare din cauza agravării bolii, pacienţii au fost trataţi în faza deschisă a studiului conform dozajului corespunzător greutăţii. Răspuns clinic Criteriul principal de evaluare a fost procentul de pacienţi care realizează o îmbunătăţire de cel puţin 30% în grupul principal ACR AIJ (răspuns ACR30 în AIJ) în săptămâna 12 şi absenţa febrei (nicio înregistrare a temperaturii ≥ 37,5°C în ultimele 7 zile). Un procent de 85% (64/75) de pacienţi trataţi cu tocilizumab şi 24,3% (9/37) de pacienţi trataţi cu placebo au îndeplinit acest criteriu de evaluare. Între aceste procente au fost diferenţe semnificative mari (p < 0,0001). Procentele de pacienţi cu AIJ care au obţinut răspunsuri ACR 30, 50, 70 şi 90 sunt prezentate în tabelul 8. Tabelul 8. Ratele de răspuns ACR în AIJ în săptămâna 12 (% de pacienţi) Rata de răspuns AIJ ACR 30 AIJ ACR 50 AIJ ACR 70 AIJ ACR 90 Tocilizumab N = 75 90,7%1 85,3%1 70,7%1 37,3%1 30 Placebo N = 37 24,3% 10,8% 8,1% 5,4% 1p < 0,0001, tocilizumab comparativ cu placebo Efecte sistemice La pacienţii trataţi cu tocilizumab, 85% dintre pacienţii care au avut febră iniţial din cauza AIJs, nu au mai avut febră (nicio înregistrare a temperaturii ≥ 37,5°C în ultimele 14 zile) în săptămâna 12, comparativ cu 21% dintre pacienţii trataţi cu placebo (p<0,0001). Modificarea medie ajustată a durerii pe scala VAS după 12 săptămâni de tratament cu tocilizumab a fost o reducere de 41 de puncte pe o scală de la 0 - 100 comparativ cu o reducere de 1 punct pentru pacienţii trataţi cu placebo (p<0,0001). Scăderea treptată a dozei de corticosteroid Pacienţilor care au obţinut un răspuns ACR70 în AIJ li s-a permis reducerea treptată a dozei de corticosteroid. Şaptesprezece pacienţi (24%) trataţi cu tocilizumab comparativ cu 1 pacient (3%) tratat cu placebo au reuşit să reducă doza lor de corticosteroid cu cel puţin 20%, fără a prezenta o acutizare ulterioară a bolii conform ACR30 în AIJ sau apariţia simptomelor sistemice în săptămâna 12 (p=0,028). Reducerile dozei de corticosteroizi au continuat cu 44 de pacienţi care au întrerupt corticosteroizii administraţi pe cale orală în săptămâna 44, menţinându-se în acelaşi timp răspunsurile ACR în AIJ. Efectele asupra stării de sănătate şi asupra calităţii vieţii În săptămâna 12, procentul de pacienţi trataţi cu tocilizumab care au prezentat o îmbunătăţire importantă clinic minimală în Chestionarul de Evaluare a Sănătăţii în Copilărie, Indexul de Dizabilitate (definit ca o scădere individuală a scorului total ≥ 0,13) a fost semnificativ mai crescut decât la pacienţii trataţi cu placebo, 77% comparativ cu 19% (p < 0,0001). Parametri de laborator Cincizeci din cei şaptezeci şi cinci de pacienţi (67%) trataţi cu tocilizumab au avut la începutul tratamentului o valoare a hemoglobinei sub limita inferioară a valorii normale (LIN). Patruzeci din aceşti pacienţi (80%) au avut o creştere până la o valoare a hemoglobinei cuprinsă în limite normale în săptămâna 12, în comparaţie cu 2 din cei 29 pacienţi (7%) trataţi cu placebo, având valoarea hemoglobinei < LIN la începutul tratamentului (p < 0,0001). Copii şi adolescenţi cu AIJp Eficacitatea clinică Eficacitatea tocilizumabului a fost evaluată la copii cu AIJp activă în studiul clinic WA19977 constituit din trei părţi, incluzând o fază de extensie deschisă. Partea I, care a constat într-o perioadă de tratament activ cu tocilizumab, cu durata de 16 săptămâni (n = 188), a fost urmată de Partea a II-a, care a constat într-o perioadă cu posibilitate de retragere de tip randomizat, dublu-orb, placebo controlată, cu durata de 24 de săptămâni (n = 163), urmată apoi de Partea a III-a, o perioadă de studiu deschis cu durata de 64 de săptămâni. În Partea I, pacienţilor eligibili cu greutatea ≥ 30 kg li s-a administrat tocilizumab 8 mg/kg pe cale intravenoasă la fiecare 4 săptămâni, până la 4 doze. Pacienţii cu greutatea < 30 kg au fost randomizaţi în raport 1:1 pentru a li se administra tocilizumab 8 mg/kg sau tocilizumab 10 mg/kg pe cale intravenoasă la fiecare 4 săptămâni, până la 4 doze. Pacienţii care au încheiat Partea I a studiului clinic şi au atins cel puţin un răspuns ACR30 AIJ la săptămâna 16 comparativ cu momentul iniţial, au fost eligibili pentru a intra în perioada studiului cu posibilitate de retragere în orb (Partea a II-a). În Partea a II-a, pacienţii au fost randomizaţi în raport 1:1 pentru a li se administra tocilizumab (aceeaşi doză administrată și în Partea I) sau placebo şi au fost distribuiţi în funcţie de administrarea concomitentă de MTX şi de corticosteroizi. Fiecare pacient a continuat în Partea a II-a a studiului clinic până la săptămâna 40 sau până la o acutizare a bolii conform criteriului ACR30 AIJ (comparativ cu săptămâna 16) şi s-a calificat pentru terapia de salvare cu tocilizumab (aceeaşi doză administrată şi în Partea I). Răspuns clinic Criteriul principal de evaluare a fost procentul de pacienţi care prezintă o acutizare a bolii conform ACR 30 AIJ la săptămâna 40, comparativ cu săptămâna 16. Patruzeci şi opt la sută (48,1%, 39/81) 31 dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo au prezentat o acutizare a bolii, comparativ cu 25,6% (21/82) dintre pacienţii cărora li s-a administrat tocilizumab. Aceste procente au fost diferite semnificativ din punct de vedere statistic (p = 0,0024). La finalul Părţii I, răspunsurile ACR în AIJ 30/50/70/90 au fost de 89,4%, 83,0%, 62,2% şi respectiv, de 26,1%. În timpul perioadei cu posibilitate de retragere (Partea a II-a), procentele de pacienţi care au obţinut răspuns ACR 30, 50 şi 70 în AIJ la săptămâna 40, comparativ cu momentul iniţial, sunt prezentate în tabelul 9. În această analiză statistică, pacienţii care au prezentat o acutizare a bolii (şi au urmat apoi terapia de salvare cu tocilizumab) în timpul Părţii a II-a sau care s-au retras, au fost clasificaţi ca non- respondenţi. O analiză suplimentară a răspunsurilor ACR AIJ care a luat în considerare datele observate la săptămâna 40, indiferent de status-ul acutizării bolii, a arătat că, până la săptămâna 40, 95,1% dintre pacienţii cărora li s-a administrat terapie continuă cu tocilizumab, au obţinut răspuns ACR în AIJ de 30 sau mai mult. Tabelul 9. Ratele de răspuns ACR AIJ la săptămâna 40 comparativ cu momentul iniţial (Procentul de pacienţi) Rata de răspuns ACR 30 ACR 50 ACR 70 Tocilizumab N = 82 74,4%* 73,2%* 64,6%* * p < 0,01, tocilizumab comparativ cu placebo Placebo N = 81 54,3%* 51,9%* 42,0%* Comparativ cu placebo, numărul articulaţiilor active s-a redus semnificativ la pacienţii cărora li s-a administrat tocilizumab (modificări medii ajustate de -14,3 comparativ cu -11,4, p = 0,0435). Evaluarea globală a activităţii bolii efectuată de către medic, pe o scală de la 0-100 mm, a arătat o reducere mai mare a activităţii bolii în cazul tratamentului cu tocilizumab, comparativ cu placebo (modificări medii ajustate de -45,2 mm, comparativ cu -35,2 mm, p = 0,0031). Modificarea medie ajustată a durerii pe scala VAS după 40 de săptămâni de tratament cu tocilizumab a fost de 32,4 mm pe o scală de la 0-100 mm, comparativ cu o reducere de 22,3 mm la pacienţii trataţi cu placebo (extrem de semnificativ statistic; p = 0,0076). Ratele de răspuns ACR au fost numeric mai mici la pacienţii cărora li s-a administrat anterior tratament biologic, aşa cum este prezentat în tabelul 10 de mai jos. Tabelul 10. Numărul şi procentul de pacienţi cu AIJ, cu o acutizare a bolii conform ACR 30 şi procentul de pacienţi cu răspunsurile ACR 30/50/70/90 în AIJ la săptămâna 40, în cazul administrării anterioare a unui tratament biologic (Populaţie ITT – Partea a II-a a studiului clinic) Tratament biologic Acutizare a bolii conform ACR 30 AIJ Răspuns ACR 30 AIJ Răspuns ACR 50 AIJ Răspuns ACR 70 AIJ Răspuns ACR 90 AIJ TCZ = tocilizumab Placebo Toţi pacienţii cărora li s-a administrat TCZ Da (N = 23) 18 (78,3) Nu (N = 58) Da (N = 27) 12 (44,4) 21 (36,2) Nu (N = 55) 9 (16,4) 6 (26,1) 5 (21,7) 2 (8,7) 2 (8,7) 38 (65,5) 37 (63,8) 32 (55,2) 17 (29,3) 15 (55,6) 14 (51,9) 13 (48,1) 5 (18,5) 46 (83,6) 46 (83,6) 40 (72,7) 32 (58,2) 32 Pacienţii randomizaţi pentru a li se administra tocilizumab au prezentat mai puţine acutizări ale bolii conform ACR 30 şi răspunsuri globale ACR mai mari, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo, indiferent dacă au urmat anterior un tratament biologic. SEC Eficacitatea tocilizumab în tratamentul SEC a fost evaluată în cadrul unei analize retrospective a datelor provenite din studiile clinice privind terapiile cu CAR-T (tisagenlecleucel şi axicabtagen ciloleucel) pentru malignităţi hematologice. Pacienţii evaluabili au fost trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg (12 mg/kg în cazul pacienţilor cu greutate corporală <30 kg) în asociere cu sau fără corticosteroizi în doze mari pentru SEC sever sau care pune în pericol viaţa; în analiză a fost inclus numai primul episod de SEC. Populaţia pentru analiza eficacităţii din cohorta tratată cu tisagenlecleucel a inclus 28 de pacienţi de sex masculin şi 23 de pacienţi de sex feminin (în total, 51 de pacienţi) cu vârsta mediană de 17 ani (interval, 3-68 ani). Intervalul median de timp dintre apariţia SEC şi administrarea primei doze de tocilizumab a fost de 3 zile (interval, 0-18 zile). Rezoluţia SEC a fost definită prin absenţa febrei şi neutilizarea de vasoconstrictoare timp de minimum 24 de ore. Pacienţii au fost consideraţi cu răspuns la tratament dacă SEC s-a remis în decurs de 14 zile de la prima doză de tocilizumab, în condiţiile în care nu a fost necesară administrarea a mai mult de 2 doze şi nu au fost utilizate alte medicamente în afară de tocilizumab şi corticosteroizi pentru tratament. Treizeci şi nouă de pacienţi (76,5%; IÎ 95%: 62,5%–87,2%) au obţinut răspuns la tratament. În cadrul unei cohorte independente de 15 pacienţi (interval de vârstă: 9-75 ani) cu SEC indus de axicabtagen ciloleucel, o proporţie de 53% a prezentat răspuns la tratament. Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu tocilizumab la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în tratamentul sindromului de eliberare de citokine (SEC) asociat cu terapia pe bază de limfocite T cu receptor chimeric pentru antigen (CAR). COVID-19 Agenția Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu tocilizumab la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în tratamentul COVID-19. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Pacienţii cu PR Farmacocinetica tocilizumabului a fost determinată utilizând analiza farmacocinetică a populaţiei pe o bază de date compusă din 3552 pacienţi cu PR trataţi cu o doză de 4 sau 8 mg/kg de tocilizumab, administrată în perfuzie în decurs de o oră, la interval de 4 săptămâni, pe o perioadă de 24 săptămâni sau cu o doză de 162 mg de tocilizumab administrată subcutanat fie o dată pe săptămână, fie o dată la interval de două săptămâni, pe o perioadă de 24 săptămâni. Pentru o doză de 8 mg/kg de tocilizumab, administrată la interval de 4 săptămâni, au fost estimaţi următorii parametri (media estimată ± DS): aria de sub curbă (ASC) la starea de echilibru = 38000 ± 13000 h µg/ml, concentraţia minimă (Cmin) = 15,9 ± 13,1 µg/ml şi concentraţia maximă (Cmax) = 182 ± 50,4 µg/ml şi ratele de acumulare pentru ASC şi Cmax au fost mici, 1,32, respectiv 1,09. Rata de acumulare a fost mai mare pentru Cmin (2,49), ceea ce era de aşteptat, ţinând cont de contribuţia clearance-ului non-liniar la concentraţii scăzute. Starea de echilibru a fost atinsă după prima administrare pentru Cmax şi după 8 şi 20 săptămâni pentru ASC şi respectiv Cmin. Valorile ASC, Cmin şi Cmax ale tocilizumab au crescut cu creşterea greutăţii corporale. La o greutate ≥ 100 kg, mediile estimate (± DS) ale ASC la starea de echilibru, Cmin şi Cmax ale tocilizumabului au fost de 50000 ± 16800 μg•h/ml, 24,4 ± 17,5 μg/ml şi, respectiv, 226 ± 50,3 μg/ml, valori care sunt mai mari faţă de valorile expunerii medii pentru populaţia de pacienţi (care cuprinde toate categoriile de greutăţi corporale) raportate mai sus. Curba doză-răspuns pentru tocilizumab se aplatizează la expuneri mai mari, determinând creşteri ale eficacităţii mai mici pentru fiecare creştere incrementală a concentraţiei, astfel încât la pacienţii trataţi cu doze > 800 mg de tocilizumab nu au fost demonstrate creşteri semnificative clinic ale eficacităţii. Prin urmare, nu se recomandă administrarea unor doze de tocilizumab mai mari de 800 mg per perfuzie (vezi pct. 4.2). 33 Pacienți cu COVID-19 Farmacocinetica tocilizumab a fost caracterizată folosind o analiză farmacocinetică populațională a unei baze de date compusă din 380 de pacienți adulți cu COVID-19 în Studiul WA42380 (COVACTA) și Studiul CA42481 (MARIPOSA) cărora li s-a administrat o singură perfuzie cu doza de tocilizumab 8 mg/kg sau două perfuzii separate, la interval de cel puțin 8 ore. Următorii parametri (media estimată + DS) au fost estimați pentru doza de tocilizumab de 8 mg/kg: aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp pe o perioadă de 28 de zile (ASC0-28) = 18312 (5184) or㕵g/ml, concentrația plasmatică în ziua 28 (Cziua28) = 0,934 (1,93) µg/ml și concentrația plasmatică maximă (Cmax) = 154 (34,9) µg/ml. ASC0-28, Cziua28 și Cmax, după administrarea separată a două doze de tocilizumab 8 mg/kg, la interval de 8 ore, au fost, de asemenea, estimate (media estimată + DS): 42240 (11520) or㕵g/ml și 8,94 (8,5) µg/ml, şi respectiv 296 (64,7) µg/ml. Distribuţie La pacienţii cu PR, volumul de distribuţie central a fost de 3,72 l, volumul de distribuţie periferic a fost de 3,35 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 7,07 l. La pacienții adulți cu COVID-19, volumul de distribuție central a fost de 4,52 l, volumul de distribuție periferic a fost de 4,23 l, rezultând un volum de distribuție de 8,75 l. Eliminare După administrarea intravenoasă, tocilizumab urmează o cale bifazică de eliminare din circulaţie, una care urmează un clearance liniar și una care urmează un clearence non-liniar dependent de concentraţie. La pacienții cu PR, clearance-ul liniar a fost 9,5 ml/oră. La pacienții adulți cu COVID- 19, clearance-ul liniar a fost de 17,6 ml/oră la pacienții cu categoria de referință a scalei ordinale 3 (SO 3, pacienți care necesită administrare suplimentară de oxigen), de 22,5 ml/oră la pacienții cu nivelul de referință SO 4 (pacienți care necesită administrarea de oxigen cu debit crescut sau ventilație neinvazivă), de 29 ml/oră la pacienții cu nivelul de referință SO 5 (pacienți care necesită ventilație mecanică) și de 35,4 ml/oră la pacienții cu nivelul de referință SO 6 (pacienți care necesită oxigenare prin membrană extracorporală (ECMO) sau ventilație mecanică și măsuri suplimentare de susținerea a organelor). Clearance-ul non-liniar dependent de concentraţie joacă un rol major în concentraţiile plasmatice scăzute de tocilizumab. Imediat ce calea clearance-ului non-liniar este saturată, la concentraţii plasmatice mai mari de tocilizumab, clearance-ul este realizat în principal de clearance-ul liniar. La pacienții cu PR, t1/2 al tocilizumabului este dependent de concentraţie. La starea de echilibru, după administrarea unei doze de 8 mg/kg la interval de 4 săptămâni, t1/2 efectiv scade cu diminuarea concentraţiilor dintr-un interval de dozare, de la 18 până la 6 zile. La pacienții cu COVID-19, după o medie de aproximativ 35 zile de la administrarea unei perfuzii intravenoase cu tocilizumab 8 mg/kg, concentrațiile plasmatice au fost sub limita de cuantificare. Liniaritate Parametrii farmacocinetici ai tocilizumab nu s-au modificat în timp. A fost observată o creştere a ASC şi a Cmin mai mare decât cea proporţională cu doza, pentru doze de 4 şi 8 mg/kg administrate la interval de 4 săptămâni. Cmax creşte proporţional cu doza. La starea de echilibru, valorile estimate ale ASC şi ale Cmin au fost de 3,2 ori mai mari la 8 mg/kg, comparativ cu 4 mg/kg, doză la care aceste valori au fost de 30 de ori mai mari. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţa renală Nu au fost efectuate studii specifice ale efectului insuficienţei renale asupra farmacocineticii tocilizumabului. Majoritatea pacienţilor din analiza farmacocineticii populaţiei aveau funcţie renală normală sau o insuficienţă renală uşoară. Insuficienţa renală uşoară (clearance-ul creatininei estimat pe baza formulei Cockcroft-Gault < 80 ml/minut şi ≥ 50 ml/minut) nu influenţează farmacocinetica tocilizumabului. 34 Insuficienţa hepatică Nu au fost efectuate studii specifice ale efectului insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii tocilizumabului. Vârstă, sex şi grup etnic Analiza farmacocineticii populaţiei la pacienţii cu PR și COVID-19 a arătat că vârsta, sexul şi originea etnică nu afectează farmacocinetica tocilizumabului. Rezultatele analizei populaționale în ceea ce privește parametrii farmacocinetici la pacienții cu COVID- 19 au confirmat că greutatea corporală și severitatea bolii sunt amândouă covariabile care au un impact apreciabil asupra clearance-ului liniar al tocilizumabului. Pacienţii cu AIJs Farmacocinetica tocilizumabului a fost determinată folosind analiza farmacocinetică a populaţiei pe o bază de date compusă din 140 de pacienţi cu AIJs trataţi cu 8 mg/kg intravenos la fiecare 2 săptămâni (pacienţi cu o greutate corporală ≥ 30 kg ), 12 mg/kg intravenos la fiecare 2 săptămâni (pacienţi cu o greutate corporală < 30 kg) 162 mg subcutanat în fiecare săptămână (pacienți cu o greutate ≥ 30 kg), 162 mg subcutanat la fiecare 10 zile sau la fiecare 2 săptămâni (pacienți cu o greutate mai mică de 30 kg). Tabelul 11. Parametrii farmacocinetici estimaţi medii ±DS la starea de echilibru după administrarea intravenoasă în AIJs Parametrul farmacocinetic pentru tocilizumab Cmax (µg/ml) Cmin (µg/ml) Cmedie (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmax (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmin (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmedie (µg/ml) 8 mg/kg la interval de 2 săptămâni, pacienţi cu greutatea ≥ 30 kg 256 ± 60,8 12 mg/kg la interval de 2 săptămâni, pacienţi cu greutatea sub 30 kg 274 ± 63,8 69,7 ± 29,1 119 ± 36,0 68,4 ± 30,0 123 ± 36,0 1,42 3,20 2,01 1,37 3,41 1,95 *τ = 2 săptămâni pentru scheme de administrare intravenoasă După administrarea pe cale intravenoasă, aproximativ 90% din starea de echilibru a fost atinsă până în săptămâna 8, atât pentru schema de 12 mg/kg (greutatea corporală < 30 kg), cât și pentru cea de 8 mg/kg la interval de 2 săptămâni (greutatea corporală ≥ 30 kg). La pacienţii cu AIJs, volumul de distribuţie central a fost de 1,87 l şi volumul de distribuţie periferic a fost de 2,14 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 4,01 l. Clearance-ul liniar estimat ca parametru în analiza farmacocinetică a populaţiei, a fost de 5,7 ml/oră. Timpul de înjumătăţire al tocilizumab la pacienţii cu AIJs este de până la 16 zile la săptămâna 12 pentru ambele categorii de greutate corporală (8 mg/kg pentru pacienţii cu o greutate corporală ≥ 30 kg sau 12 mg/kg pentru pacienţii cu o greutate corporală < 30 kg ). Pacienţii cu AIJp Farmacocinetica tocilizumabului la pacienţii cu AIJp a fost caracterizată prin analiza farmacocinetică a populaţiei care a cuprins 237 pacienți tratați cu 8 mg/kg intravenos la fiecare 4 săptămâni (pacienți cu o greutate ≥ 30 kg), 10 mg/kg intravenos la fiecare 4 săptămâni (pacienți cu o greutate sub 30 kg), 162 35 mg subcutanat la fiecare 2 săptămâni (pacienți cu o greutate ≥ 30 kg) sau 162 mg subcutanat la fiecare 3 săptămâni (pacienți cu o greutate sub 30 kg). Tabelul 12. Parametrii farmacocinetici estimaţi medii ± DS la starea de echilibru după administrarea intravenoasă în AIJp Parametrul farmacocinetic pentru tocilizumab Cmax (µg/ml) Cmin (µg/ml) Cmedie (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmax Rata de acumulare pentru Cmin Rata de acumulare pentru Cmedie sau ASCτ 8 mg/kg la interval de 4 săptămâni, pacienţi cu greutatea ≥ 30 kg 183 ± 42,3 10 mg/kg la interval de 4 săptămâni, pacienţi cu greutatea sub 30 kg 168 ± 24,8 6,55 ± 7,93 42,2 ± 13,4 1,04 2,22 1,16 1,47 ± 2,44 31,6 ± 7,84 1,01 1,43 1,05 *τ = 4 săptămâni pentru scheme de administrare intravenoasă După administrarea intravenoasă, aproximativ 90% din starea de echilibru a fost atinsă până în săptămâna 12 pentru doza de 10 mg/kg (greutate corporală < 30 kg) și până în săptămâna 16 pentru doza 8 mg/kg (greutate corporală ≥ 30 kg). Timpul de înjumătăţire al tocilizumabului la pacienţii cu AIJp este de până la 16 zile pentru cele două categorii de greutate (8 mg/kg pentru o greutate corporală ≥ 30 kg sau 10 mg/kg pentru o greutate corporală < 30 kg), într-un interval de dozare, la starea de echilibru. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Nu au fost efectuate studii deoarece anticorpii monoclonali IgG1 nu sunt consideraţi a avea potenţial carcinogen intrinsec. Datele non-clinice disponibile au demonstrat efectul IL-6 în progresia malignă şi rezistenţa la apoptoză în diferite tipuri de cancer. Aceste date sugerează că nu există un risc relevant pentru declanşarea sau progresia cancerului în timpul tratamentului cu tocilizumab. Suplimentar, nu au fost semnalate leziuni proliferative în cadrul unui studiu de toxicitate cronică efectuat timp de 6 luni la maimuţa cynomolgus sau la şoarece cu deficit de IL-6. Datele non-clinice disponibile nu sugerează vreun efect asupra fertilităţii în timpul tratamentului cu tocilizumab. Într-un studiu de toxicitate cronică efectuat la maimuţa cynomolgus, nu au fost observate efecte asupra sistemului endocrin activ şi aparatului reproducător iar la şoarecele cu deficit de IL-6 nu s-au observat efecte asupra funcţiei de reproducere a şoarecelui. S-a observat că tocilizumab nu are efecte dăunătoare, directe sau indirecte asupra sarcinii sau a dezvoltării embrio-fetale după administrarea la maimuţa cynomolgus în perioada incipientă de gestaţie. Totuşi, la o expunere sistemică mare (> 100 × expunerea la om), la grupul tratat cu doze mari de 50 mg/kg/zi, a fost observată o uşoară creştere a ratei de avort/moarte embrio-fetală, comparativ cu placebo sau cu alte grupuri tratate cu doze scăzute. Chiar dacă IL-6 nu pare să fie o citokină nocivă pentru dezvoltarea fetală sau pentru controlul imunologic al interfeţei materne/fetale, nu poate fi exclusă o legătură cu tocilizumab a acestor descoperiri. 36 Tratamentul cu un un analog murinic nu a exercitat toxicitate la şoarecele tânăr. În particular, nu au fost afectate creşterea scheletală, funcţia imună şi maturarea sexuală. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Zahăr Polisorbat 80 (E 433) Fosfat disodic dodecahidrat (pentru ajustarea pH-ului) Dihidrogen fosfat de sodiu dihidrat (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate Flaconul nedeschis 3 ani Medicamentul diluat După diluare, soluţia preparată pentru perfuzie este stabilă fizic şi chimic în soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Poate fi păstrată timp de 24 ore la 30ºC și până la 2 săptămâni la frigider la 2°C - 8°C. Din punct de vedere microbiologic, soluţia preparată pentru perfuzie trebuie utilizată imediat. Dacă nu a fost utilizată imediat, condiţiile şi timpul de depozitare înaintea utilizării constituie responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească, în mod normal, 24 ore la 2°C - 8°C, cu excepţia cazurilor în care diluţia se face în condiţii aseptice validate şi controlate. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. Păstraţi flaconul (flacoanele) în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Pentru condiţiile de păstrare după diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului RoActemra este disponibil într-un flacon (din sticlă tip I), cu un dop (din cauciuc butilic) care conţine 4 ml, 10 ml sau 20 ml concentrat. Cutii cu 1 şi 4 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Instrucţiuni pentru diluare înaintea administrării Înaintea administrării, medicamentele parenterale trebuie să fie examinate vizual, pentru a identifica prezenţa unor eventuale modificări de culoare sau particule. Doar soluţiile care sunt clare până la opalescente, incolore până la slab gălbui şi lipsite de particule vizibile trebuie să fie administrate. Pentru prepararea medicamentului trebuie să se utilizeze un ac și o seringă, ambele sterile. 37 Pacienţii adulţi cu PR, SEC (≥ 30 kg) şi COVID-19 Dintr-o pungă de perfuzie de 100 ml se extrage în condiţii aseptice un volum de soluţie injectabilă sterilă, apirogenă, de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), egal cu volumul de concentrat necesar pentru doza pacientului. Cantitatea necesară de concentrat (0,4 ml/kg) trebuie extrasă din flacon şi introdusă în punga de perfuzie de 100 ml. Aceasta trebuie să aibă un volum final de 100 ml. Pentru a amesteca soluţia, se întoarce punga uşor, pentru a se evita formarea de spumă. Copii şi adolescenţi Pacienţii cu AIJs, AIJp și SEC cu greutate ≥ 30 kg Dintr-o pungă de perfuzie de 100 ml se extrage, în condiţii aseptice, un volum de soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) egal cu volumul de concentrat necesar pentru doza pacientului. Cantitatea necesară de concentrat (0,4 ml/kg) trebuie extrasă din flacon şi introdusă în punga de perfuzie de 100 ml. Aceasta trebuie să aibă un volum final de 100 ml. Pentru a amesteca soluţia, se întoarce punga uşor, pentru a se evita formarea de spumă. Pacienţii cu AIJs și SEC cu greutate < 30 kg Dintr-o pungă de perfuzie de 50 ml se extrage, în condiţii aseptice, un volum de soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) egal cu volumul de concentrat ecesar pentru doza pacientului. Cantitatea necesară de concentrat (0,6 ml/kg) trebuie extrasă din flacon şi introdusă în punga de perfuzie de 50 ml. Aceasta trebuie să aibă un volum final de 50 ml. Pentru a amesteca soluţia, se întoarce punga uşor, pentru a se evita formarea de spumă. Pacienţii cu AIJp cu greutate < 30 kg Dintr-o pungă de perfuzie de 50 ml se extrage, în condiţii aseptice, un volum de soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) egal cu volumul de concentrat necesar pentru doza pacientului. Cantitatea necesară de concentrat (0,5 ml/kg) trebuie extrasă din flacon şi introdusă în punga de perfuzie de 50 ml. Aceasta trebuie să aibă un volum final de 50 ml. Pentru a amesteca soluţia, se întoarce punga uşor, pentru a se evita formarea de spumă. Atunci când este diluat cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), RoActemra este compatibil cu pungile de perfuzie intravenoasă din policlorură de vinil (PVC), polietilenă (PE), polipropilenă (PP). RoActemra este recomandat doar pentru administrare în doză unică. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 8. NUMĂRELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/08/492/001 EU/1/08/492/002 EU/1/08/492/003 EU/1/08/492/004 EU/1/08/492/005 EU/1/08/492/006 38 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU DATA ULTIMEI REÎNNOIRI Data primei autorizări: 16 Ianuarie 2009 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 25 Septembrie 2013 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu/. 39 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RoActemra 162 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare seringă preumplută conţine tocilizumab 162 mg în 0,9 ml. Tocilizumab este un anticorp monoclonal umanizat recombinat, al subclasei de imunoglobuline G1 (IgG1). Excipienţi cu efect cunoscut Fiecare seringă de 162 mg/0,9 ml conţine polisorbat 80, 0,18 mg (0,2 mg/ml). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă. Soluţie incoloră până la galben pal cu un pH de 5,5-6,5 și osmolalitate de 200-372 mOsm/kg. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Poliartrită reumatoidă (PR) RoActemra administrat în asociere cu metotrexat (MTX), este indicat pentru: • • tratamentul pacienţilor adulţi cu PR severă, activă şi progresivă, care nu au fost trataţi anterior cu MTX. tratamentul pacienţilor adulţi cu PR activă, moderată până la severă, care au avut fie un răspuns inadecvat, fie nu au tolerat tratamentul cu unul sau mai multe medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD) sau cu inhibitori ai factorului de necroză tumorală (TNF). La aceşti pacienţi, RoActemra poate fi administrat ca monoterapie, în cazul intoleranţei la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată. S-a demonstrat că RoActemra scade rata de progresie a leziunilor articulare, evaluată radiologic şi îmbunătăţeşte funcţia fizică atunci când este administrat în asociere cu metotrexat. Artrită idiopatică juvenilă sistemică (AIJs) RoActemra este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta de 1 an şi peste, cu AIJs activă, care nu au avut un răspuns adecvat la tratamentele anterioare cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi corticosteroizi sistemici. RoActemra poate fi administrat ca monoterapie (în cazul intoleranţei la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată) sau în asociere cu MTX. Artrită idiopatică juvenilă poliarticulară (AIJp) RoActemra administrat în asociere cu MTX este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta de 2 ani şi peste, cu AIJp (cu factor reumatoid pozitiv sau negativ şi oligoartrită extinsă), care au avut un răspuns inadecvat la tratamentul anterior cu MTX. RoActemra poate fi administrat ca monoterapie în caz de intoleranţă la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată. 40 Arterita cu celule gigante (ACG) RoActemra este indicat pentru tratamentul ACG la pacienţii adulţi. 4.2 Doze şi mod de administrare Forma farmaceutică subcutanată a tocilizumab se administrează cu ajutorul unor SPU+DSA de unică folosință (seringă preumplută și dispozitiv de siguranţă pentru ac). Tratamentul trebuie iniţiat de către un profesionist în domeniul sănătăţii cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul PR, AIJs, AIJp şi / sau ACG. Prima injecţie trebuie administrată sub supravegherea unui profesionist în domeniul sănătăţii calificat. Un pacient sau părintele/reprezentantul legal îşi poate injecta singur acest medicament numai dacă medicul stabileşte că acest lucru este adecvat, iar pacientul sau părintele/reprezentantul legal acceptă să fie monitorizat medical după cum este necesar şi a fost instruit cu privire la tehnica de injectare corectă. Pacienţii care trec de la terapia cu tocilizumab pe cale intravenoasă la administrarea pe cale subcutanată trebuie să-şi administreze prima doză subcutanată la momentul următoarei doze intravenoase programate, sub supravegherea unui profesionist în domeniul sănătăţii calificat. Tuturor pacienţilor trataţi cu RoActemra trebuie să li se dea un Card de atenţionare pentru pacienţi. Trebuie evaluat dacă administrarea subcutanată acasă este adecvată pentru pacient sau părinte/reprezentantul legal al pacientului, iar pacienţii sau părinţii/reprezentanţii legali ai pacienţilor instruiţi să informeze un profesionist din domeniul sănătăţii înainte de a administra următoarea doză dacă prezintă simptome ale unei reacţii alergice. Pacienţii trebuie să solicite imediat asistenţă medicală dacă dezvoltă simptome specifice reacţiilor alergice grave (vezi pct. 4.4). Doze PR Doza recomandată este de 162 mg administrată subcutanat, o dată la interval de o săptămână. Sunt disponibile informaţii limitate în ceea ce priveşte trecerea pacienţilor de la tocilizumab forma farmaceutică intravenoasă la tocilizumab forma farmaceutică subcutanată în doză fixă. Intervalul de administrare la o săptămână trebuie respectat. Pacienţii care au trecut de la forma farmaceutică intravenoasă la cea subcutanată trebuie să-şi administreze subcutanat prima doză care înlocuieşte următoarea doză programată a fi administrată intravenos, sub supravegherea unui medic calificat. ACG Doza recomandată este de 162 mg administrată subcutanat o dată pe săptămână în asociere cu glucocorticoizi în doze scăzute treptat. Acest medicament poate fi utilizat în monoterapie după întreruperea tratamentului cu glucocorticoizi. Tocilizumab în monoterapie nu trebuie utilizat în tratamentul recidivelor acute (vezi pct. 4.4). Pe baza naturii cronice a ACG, tratamentul după 52 de săptămâni trebuie să fie ghidat de activitatea bolii, discreţia medicului şi alegerea pacientului. 41 Pacienți cu PR şi ACG Ajustarea dozelor în urma rezultatelor anormale ale testelor de laborator (vezi pct. 4.4). • Valori anormale ale enzimelor hepatice Valori de laborator > 1 până la 3 × faţă de limita superioară a valorilor normale (LSN) Acţiune Se modifică doza de DMARD administrată concomitent (PR) sau de medicamente imunomodulatoare (ACG), dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se reduce frecvenţa de administrare a dozei de tocilizumab la interval de 2 săptămâni sau se întrerupe tratamentul până la normalizarea valorilor alaninaminotransferazei (ALT) sau aspartataminotransferazei (AST). Se reîncepe administrarea injecţiei la interval de o săptămână sau la 2 săptămâni, după cum este adecvat clinic. > 3 până la 5 × LSN Se întrerupe tratamentul, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × LSN. Pentru creşteri persistente > 3 × LSN (confirmate prin testări repetate, vezi pct. 4.4), tratamentul se opreşte. > 5 × faţă de LSN Tratamentul se opreşte. • Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN) La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu tocilizumab, nu este recomandată administrarea acestuia la pacienţii cu valori ale NAN sub 2 × 109/ l. Valori de laborator (celule × 109/ l ) Acţiune NAN > 1 Menţinerea dozei NAN între 0,5 şi 1 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile NAN cresc > 1 × 109/l, se reîncepe tratamentul la interval de 2 săptămâni şi se creşte frecvenţa de administrare a injecţiei până la o săptămână, dacă este adecvat clinic. NAN < 0,5 Tratamentul se opreşte. • Valori scăzute ale numărului de trombocite Valori de laborator (celule × 103/ μl) Acţiune 50 până la 100 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/ μl, se reîncepe tratamentul la interval de 2 săptămâni şi se creşte frecvenţa de administrare a injecţiei la o săptămână, dacă este adecvat clinic. < 50 Tratamentul se opreşte. 42 PR şi ACG Doză omisă Dacă un pacient omite administrarea subcutanată a unei injecţii săptămânale de tocilizumab în decurs de 7 zile de la doza programată, el/ea trebuie să fie instruit să-şi administreze doza omisă în următoarea zi programată. Dacă un pacient omite administrarea subcutanată a unei injecţii de tocilizumab cu administrare la interval de 2 săptămâni, în decurs de 7 zile de la doza programată, el/ea trebuie să fie instruit să-şi administreze imediat doza omisă, iar următoarea doză să fie administrată în următoarea zi programată. Grupe speciale de pacienţi Pacienți vârstnici Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici > 65 de ani. Insuficienţă renală Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Tocilizumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 5.2). Funcţia renală trebuie atent monitorizată la aceşti pacienţi. Insuficienţă hepatică Tocilizumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De aceea, nu se pot face recomandări referitoare la doză. Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea tocilizumab cu administrare subcutanată la copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi sub 1 an nu au fost stabilite. Nu sunt date disponibile. O schimbare a dozei trebuie să fie bazată doar pe o modificare consistentă a greutăţii corporale a pacientului pe parcursul timpului. Tocilizumab poate fi folosit ca monoterapie sau în asociere cu MTX. Pacienți cu AIJs La pacienții cu vârsta peste 1 an, doza recomandată este de 162 mg, administrată subcutanat o dată pe săptămână la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg sau de 162 mg, administrată subcutanat o dată la fiecare 2 săptămâni la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 30 kg. Pacienții trebuie să aibă o greutate corporală de cel puțin 10 kg când li se administrează subcutanat tocilizumab. Pacienţi cu AIJp La pacienţii cu vârsta peste 2 ani, doza recomandată este de 162 mg, administrată subcutanat o dată la fiecare 2 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg sau de 162 mg, administrată subcutanat o dată la fiecare 3 săptămâni la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 30 kg. Pacienţii cu AIJs și AIJp Ajustarea dozelor în urma rezultatelor anormale ale testelor de laborator. Dacă este adecvat, doza de MTX administrată concomitent şi/sau a altor medicamente trebuie modificată sau administrarea acestora oprită şi doza de tocilizumab întreruptă până când situaţia clinică a fost evaluată. Deoarece sunt multe afecţiuni comorbide care pot afecta valorile de laborator în AIJs sau AIJp, decizia de întrerupere a administrării tocilizumabului din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. 43 • Valori anormale ale enzimelor hepatice Valori de laborator Acţiune > 1 până la 3 × LSN Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se întrerupe administrarea de tocilizumab până la normalizarea valorilor ALT/AST. > 3 × LSN până la Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. 5 × faţă de LSN Se întrerupe administrarea de tocilizumab, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × faţă de LSN. > 5 × faţă de LSN Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs sau AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. • Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN) Valori de laborator (celule × 109/ l ) Acţiune NAN > 1 Se menţine doza. NAN între 0,5 şi 1 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile NAN cresc > 1 × 109/ l, se reîncepe tratamentul. NAN < 0,5 Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs sau AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. 44 • Valori scăzute ale numărului de trombocite Valori de laborator (celule × 103/ μl) Acţiune 50 până la 100 Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/ μl, se reîncepe tratamentul. < 50 Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs sau AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. Reducerea frecvenţei administrării tocilizumab din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator nu a fost studiată la pacienţii cu AIJs sau AIJp. Siguranţa şi eficacitatea formei farmaceutice subcutanate a tocilizumab la copii cu alte afecţiuni decât AIJs sau AIJp nu au fost stabilite. Datele disponibile cu privire la forma farmaceutică cu administrare intravenoasă sugerează că îmbunătăţirea clinică este observată în decurs de 12 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu tocilizumab. Continuarea tratamentului trebuie să fie atent considerată la pacienţi care nu prezintă îmbunătăţiri în aceast perioadă. Doză omisă Dacă un pacient cu AIJs omite administrarea unei injecții subcutanate săptămânale de tocilizumab, în decurs de 7 zile de la doza programată, el/ea trebuie îndrumat/ă să ia doza omisă în următoarea zi programată. Dacă un pacient omite administrarea unei injecții subcutanate de tocilizumab o dată la fiecare 2 săptămâni într-un interval de 7 zile de la doza programată, el/ea ar trebui îndrumat/ă să ia doza omisă imediat, iar umătoarea doză în următoarea zi programată. Dacă un pacient cu AIJp omite administrarea unei injecţii subcutanate de tocilizumab în decurs de 7 zile de la doza programată, el/ea trebuie să ia doza omisă imediat ce îşi aminteşte şi să administreze doza următoare în ziua programată obişnuită. Dacă un pacient omite administrarea unei injecţii subcutanate de tocilizumab pe o perioadă mai lungă de 7 zile sau nu este sigur când trebuie să administreze tocilizumab, contactaţi medicul sau farmacistul. Mod de administrare Acest medicament este destinat administrării subcutanate. După instruirea adecvată privind tehnica de administrare a injecţiei, pacienţii îşi pot injecta singuri acest medicament, dacă medicul decide că acest lucru este potrivit pentru aceştia. Conţinutul total (0,9 ml) al seringii preumplute trebuie administrat sub formă de injecţie subcutanată. Locurile de injectare recomandate (abdomen, coapsă şi parte superioară a braţului) trebuie schimbate, iar injecţiile nu trebuie niciodată administrate în aluniţe, cicatrici sau zone în care pielea este sensibilă, cu vânătăi, roşie, întărită sau nu este intactă. Seringa preumplută nu trebuie agitată. Instrucţiuni detaliate pentru administrarea RoActemra în seringă preumplută sunt prezentate în prospect, vezi pct. 6.6. 45 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Infecţii active, severe (vezi pct. 4.4). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare RoActemra pentru administrare subcutanată nu este destinat administrării pe cale intravenoasă. RoActemra pentru administrare subcutanată nu este destinat administrării copiilor cu AIJs cu greutate corporală mai mică de 10 kg. Trasabilitate Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție. Toate indicațiile Infecţii La pacienţii cărora li se administrează medicamente imunosupresoare, inclusiv tocilizumab, au fost raportate infecţii grave şi uneori infecţii letale (vezi pct. 4.8). Tratamentul nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infecţii active (vezi pct. 4.3). Administrarea de tocilizumab trebuie întreruptă la pacienţii la care apar infecţii grave, până când infecţia este sub control (vezi pct. 4.8). Medicii trebuie să fie precauţi când au în vedere administrarea acestui medicament la pacienţii cu antecedente de infecţii recurente sau cronice sau cu afecţiuni asociate (de exemplu diverticulită, diabet zaharat şi boală pulmonară interstiţială), care îi pot predispune la infecţii. La pacienţii care urmează tratament cu medicamente imunosupresoare, precum tocilizumab, se recomandă o atenţie sporită în vederea detectării la timp a infecţiilor grave, deoarece semnele şi simptomele inflamaţiei acute pot fi diminuate, ca urmare a supresiei reactanţilor de fază acută. Când se evaluează un pacient pentru o posibilă infecţie, trebuie luate în considerare atât efectul tocilizumab asupra proteinei C-reactive (PCR) şi a neutrofilelor, cât şi semnele şi simptomele infecţiei. Pacienţii (printre care se numără copii mici cu AIJs sau AIJp, care ar putea avea o capacitate mai scăzută de a comunica simptomele pe care le simt) și părinții/reprezentanții legali ai pacienților cu AIJs sau AIJp, trebuie să fie instruiţi să contacteze imediat personalul medical atunci când apar orice simptome care sugerează o infecţie, pentru a se asigura o evaluare promptă şi iniţierea unui tratament adecvat. Tuberculoză Aşa cum este recomandat şi pentru alte tratamente biologice, toţi pacienţii trebuie testaţi pentru infecţia cu tuberculoză (TBC) latentă înainte de a începe tratamentul cu tocilizumab. Pacienţii cu TBC latentă trebuie să urmeze un tratament antimicobacterian standard înainte de a începe tratamentul. Se reaminteşte medicilor care prescriu acest medicament de riscul apariţiei rezultatelor fals negative la intradermoreacţia la tuberculină şi la testul gama-interferon sanguin pentru diagnosticul TBC, mai ales la pacienţii grav bolnavi sau imunodeprimaţi. Pacienţii și părinții/reprezentanții legali ai pacienților cu AIJs sau AIJp trebuie sfătuiţi să solicite asistenţă medicală dacă în timpul sau după tratamentul cu acest medicament apar semne/simptome care sugerează infecţia tuberculoasă (de exemplu, tuse persistentă, astenie/scădere ponderală, subfebrilitate). Reactivare virală Reactivarea virală (de exemplu hepatita cu virus B) a fost raportată în cazul terapiilor cu medicamente biologice pentru tratamentul PR. În cadrul studiilor clinice efectuate cu tocilizumab, pacienţii cu rezultate pozitive la testele screening pentru hepatită au fost excluşi din studiu. 46 Complicaţii ale diverticulitei Cazurile de perforaţie diverticulară, apărute ca o complicaţie a diverticulitei, au fost raportate mai puţin frecvent la pacienţii trataţi cu tocilizumab (vezi pct. 4.8). Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de ulceraţie intestinală sau diverticulită. Pacienţii care prezintă simptome ce indică un risc potenţial de diverticulită complicată, cum sunt durerea abdominală, hemoragia şi/sau modificarea inexplicabilă a tranzitului intestinal, asociate cu febră, trebuie să fie evaluaţi prompt pentru o identificare precoce a diverticulitei care poate fi asociată cu perforaţia gastro-intestinală. Reacţii de hipersensibilitate Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave asociate cu administrarea tocilizumab (vezi pct. 4.8). Astfel de reacţii pot fi mai severe şi potenţial letale la pacienţii care au prezentat reacţii de hipersensibilitate în timpul tratamentului anterior cu tocilizumab, chiar dacă li s-a administrat premedicaţie cu steroizi şi antihistaminice. Dacă apare o reacţie anafilactică sau altă reacţie de hipersensibilitate gravă, administrarea de tocilizumab trebuie oprită imediat, se iniţiază tratamentul adecvat, iar tratamentul se întrerupe definitiv. Boală hepatică activă şi insuficienţă hepatică Tratamentul cu tocilizumab, în special când este administrat concomitent cu MTX, poate fi asociat cu creşteri ale valorilor transaminazelor hepatice. Prin urmare se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare tratamentul la pacienţii cu boală hepatică activă sau insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Hepatotoxicitate În timpul tratamentului cu tocilizumab au fost raportate frecvent creşteri tranzitorii sau intermitente, uşoare şi moderate ale valorilor transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.8). O creştere a frecvenţei de apariţie a acestor valori crescute a fost observată atunci când tocilizumab a fost administrat în asociere cu medicamente potenţial hepatotoxice (de exemplu, MTX). Atunci când este indicat clinic, trebuie luate în considerare alte teste ale funcţiei hepatice, inclusiv cele pentru bilirubină. La pacienţii tratați cu tocilizumab, au fost observate cazuri grave de leziuni hepatice severe induse medicamentos, inclusiv insuficienţă hepatică acută, hepatită şi icter (vezi pct. 4.8). Cazurile de leziuni hepatice grave au apărut într-un interval de 2 săptămâni până la peste 5 ani de la iniţierea tratamentului. Au fost raportate cazuri de insuficienţă hepatică, care au necesitat transplant hepatic. Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat asistență medicală dacă prezintă semne sau simptome de leziuni hepatice. Se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare iniţierea tratamentului la pacienţii cu valori ale ALT sau AST > 1,5 × LSN. Tratamentul nu este recomandat la pacienţii cu valori iniţiale ale ALT sau AST > 5 × LSN. La pacienţii cu PR, ACG, AIJs şi AIJp, ALT/AST trebuie monitorizate la interval de 4 până la 8 săptămâni pentru primele 6 luni de tratament, apoi la interval de 12 săptămâni. Pentru modificările de doze, incluzând întrerupererea tratamentului cu tocilizumab, recomandate pe baza valorilor transaminazelor, vezi pct. 4.2. Atunci când valorile ALT sau AST cresc > 3–5 × LSN, tratamentul trebuie întrerupt. Tulburări hematologice După tratamentul cu tocilizumab 8 mg/kg administrat în asociere cu MTX, au apărut scăderi ale numărului de neutrofile şi trombocite (vezi pct. 4.8). Pacienţii care au fost trataţi anterior cu un inhibitor TNF pot prezenta un risc crescut de neutropenie. Iniţierea tratamentului nu este recomandată la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu tocilizumab, dacă aceştia prezintă un NAN sub 2 × 109/l. Se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare iniţierea tratamentului la pacienţii cu un număr scăzut de trombocite (şi anume, numărul trombocitelor sub 100 × 103/μl). Continuarea tratamentului nu este recomandată la pacienţii care ajung la un NAN < 0,5 × 109/l sau un număr al trombocitelor < 50 × 103/μl. 47 Neutropenia severă poate fi asociată cu un risc crescut de apariţie a infecţiilor grave, deşi, în studiile clinice cu tocilizumab efectuate până în prezent, nu a existat nicio asociere clară între scăderea numărului neutrofilelor şi apariţia infecţiilor grave. La pacienţii cu PR şi ACG, neutrofilele şi trombocitele trebuie monitorizate timp de 4 până la 8 săptămâni după începerea tratamentului şi ulterior, conform cu practica clinică standard. Pentru modificările de doze recomandate pe baza NAN şi a numărului de trombocite, vezi pct. 4.2. La pacienţii cu AIJs și AIJp, neutrofilele şi trombocitele trebuie monitorizate în momentul celei de-a doua administrări şi ulterior, conform regulilor de bună practică clinică (vezi pct. 4.2). Parametri lipidici La pacienţii trataţi cu tocilizumab au fost observate creşteri ale parametrilor lipidici, inclusiv colesterolul total, lipoproteine cu densitate mică (LDL), lipoproteine cu densitate mare (HDL) şi trigliceride (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienţilor nu au prezentat creşteri ale indicilor aterogeni, iar creşterile colesterolului total au răspuns la tratamentul cu medicamente hipolipemiante. La toţi pacienţii, evaluarea parametrilor lipidici trebuie efectuată timp de 4 sau 8 săptămâni după iniţierea tratamentului. Pacienţii trebuie trataţi în conformitate cu ghidurile clinice locale pentru abordarea terapeutică a hiperlipidemiei. Tulburări neurologice Medicii trebuie să fie atenţi la simptomele care indică un risc potenţial pentru declanşarea unor noi tulburări demielinizante centrale. Nu este cunoscut, în prezent, potenţialul de apariţie a demielinizării centrale în cazul tratamentului cu tocilizumab. Malignitate Riscul de malignitate este crescut la pacienţii cu PR. Medicamentele imunomodulatoare pot creşte riscul de malignitate. Datele clinice sunt insuficiente pentru a evalua incidenţa potenţială a malignităţii după expunerea la tocilizumab. Evaluarea siguranţei tratamentului pe termen lung este în desfăşurare. Vaccinări Vaccinurile vii şi vii atenuate nu trebuie administrate concomitent cu acest medicament deoarece nu a fost stabilită siguranţa clinică. Într-un studiu clinic deschis, randomizat, pacienţii adulţi cu PR trataţi cu tocilizumab şi MTX au avut capacitatea de a dezvolta un răspuns eficace atât la vaccinurile pneumococice polizaharidice 23-valenţe, cât şi la vaccinurile cu toxoid tetanic, care a fost comparabil cu răspunsul observat la pacienţii trataţi doar cu MTX. Înainte de iniţierea tratamentului, se recomandă ca toţi pacienţii, în special pacienţii copii şi adolescenţi sau cei vârstnici, să fie aduşi la zi cu toate imunizările în conformitate cu ghidurile de imunizare actuale. Intervalul dintre vaccinările cu vaccinuri vii şi iniţierea tratamentului trebuie să fie în conformitate cu ghidurile de vaccinare actuale referitoare la medicamentele imunosupresoare. Risc cardiovascular Pacienţii cu PR prezintă un risc crescut pentru tulburările cardiovasculare, iar abordarea terapeutică a factorilor de risc (cum sunt hipertensiunea arterială, hiperlipidemia) trebuie să fie o parte componentă a tratamentului standard uzual. Asocierea cu inhibitori TNF Nu există experienţă în utilizarea tocilizumab cu inhibitori TNF sau cu alte tratamente biologice pentru pacienţii cu PR. Nu se recomandă administrarea acestui medicament în asociere cu alte medicamente biologice. Polisorbați Acest medicament conţine 0,18 mg de polisorbat 80 în fiecare seringă de 162 mg/0,9 ml, ceea ce este echivalentul a 0,2 mg/ml. Polisorbaţii pot provoca reacţii alergice. Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul pacienților cu alergii cunoscute. 48 ACG Tocilizumab în monoterapie nu trebuie utilizat în tratamentul recidivelor acute, deoarece eficacitatea în acest tratament nu a fost stabilită. Glucocorticoizii trebuie să fie administraţi în conformitate cu decizia medicului şi ghidurile terapeutice. AIJs Sindromul de activare macrofagică (SAM) este o tulburare gravă care pune viaţa în pericol şi care se poate dezvolta la pacienţii cu AIJs. În studiile clinice, tocilizumab nu a fost studiat la pacienţi în timpul unui episod activ de SAM. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Administrarea concomitentă a unei doze unice de tocilizumab 10 mg/kg cu MTX 10-25 mg, o dată pe săptămână, nu are un efect semnificativ asupra expunerii la MTX. Analizele farmacocinetice populaţionale nu au identificat vreun efect al MTX, al AINS sau al corticosteroizilor asupra eliminării tocilizumab la pacienţii cu PR. La pacienţii cu ACG, nu a fost observat niciun efect al dozei cumulative de corticosteroizi asupra expunerii la tocilizumab. Exprimarea enzimelor hepatice CYP 450 este inhibată de citokine, cum este IL-6, care stimulează inflamaţia cronică. Astfel, exprimarea CYP450 poate fi restabilită atunci când se administrează un tratament cu inhibitori potenţi de citokine, cum este tocilizumab. Studiile clinice in vitro pe culturi de hepatocite umane au demonstrat că IL-6 determină o diminuare a exprimării enzimelor CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4. Tocilizumab normalizează exprimarea acestor enzime. Într-un studiu clinic efectuat la pacienţii cu PR, concentraţiile plasmatice de simvastatină (CYP3A4) au scăzut cu 57% la o săptămână după administrarea unei doze unice de tocilizumab, până la o concentraţie similară sau uşor mai mare decât cea observată la subiecţii sănătoşi. Atunci când se iniţiază sau se opreşte tratamentul cu tocilizumab, pacienţii trataţi cu medicamente care sunt ajustate individual şi sunt metabolizate prin intermediul izoenzimelor 3A4, 1A2, sau 2C9 ale CYP450 (cum sunt metilprednisolon, dexametazonă (cu posibilitatea apariţiei sindromului de întrerupere în cazul glucocorticoizilor cu administrare orală), atorvastatină, blocante ale canalelor de calciu, teofilină, warfarină, fenprocumonă. fenitoină, ciclosporină, sau benzodiazepine) trebuie monitorizaţi, deoarece poate fi necesară creşterea dozelor pentru menţinerea efectului terapeutic. Efectul tocilizumab asupra activităţii CYP450 poate persista timp de câteva săptămâni după oprirea tratamentului, din cauza timpului de înjumătăţire (t1/2) prin eliminare lung. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Femei aflate în perioada fertilă Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie eficace în timpul tratamentului şi timp de 3 luni după tratament. Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea tocilizumab la femeile gravide. Un studiu la animale a evidenţiat un risc crescut de avort spontan/moarte embrio-fetală la o doză mare (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la oameni este necunoscut. RoActemra nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. 49 Alăptarea Nu se cunoaşte dacă tocilizumab se excretează în laptele uman. Excreţia tocilizumabului în lapte nu a fost studiată la animale. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu RoActemra având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Datele non-clinice disponibile nu sugerează vreun efect asupra fertilităţii în timpul tratamentului cu tocilizumab. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje RoActemra are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, de exemplu ameţeală (vezi pct. 4.8). 4.8 Reacţii adverse Sumarul profilului de siguranţă Profilul de siguranţă se bazează pe datele provenite de la 4510 de pacienţi expuşi la tocilizumab în cadrul studiilor clinice; majoritatea acestor pacienţi adulți au participat la studii clinice pentru PR (n=4009), restul experienţei clinice provenind din studiile pentru ACG (n=149), AIJp (n=240) şi AIJs (n=112). Profilul de siguranţă al tocilizumab pentru aceste indicaţii rămâne similar şi nediferenţiat. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost infecţii ale tractului respirator superior, rinofaringită, cefalee, hipertensiune arterială şi valori crescute ale ALT. Cele mai grave reacţii adverse au fost infecţii grave, complicaţii ale diverticulitei şi reacţii de hipersensibilitate. Lista tabelară a reacţiilor adverse Reacţiile adverse apărute în timpul studiilor clinice şi/sau în perioada ulterioară punerii pe piaţă a tocilizumab pe baza cazurilor raportate spontan, a cazurilor din literatură şi a cazurilor din programele de studiu non-intervenţionale sunt enumerate în Tabelul 1 şi sunt prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme, organe. Categoria de frecvenţă corespunzătoare pentru fiecare RA, are la bază următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10 000 şi < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tabelul 1. Lista reacţiilor adverse raportate la pacienţii trataţi cu tocilizumab Clasificare MedDRA pe ASO Infecţii şi infestări Tulburări hematologice şi limfatice Categoriile de frecvenţă, cu termenii preferaţi Foarte frecvente Infecţii ale tractului respirator superior Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Diverticulită Celulită, pneumonie, herpes simplex labial, herpes zoster Leucopenie, neutropenie, hipofibrinogen emie 50 Clasificare MedDRA pe ASO Categoriile de frecvenţă, cu termenii preferaţi Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice Hipercolester olemie* Hipotiroidism Hipertrigliceride mie Anafilaxie (letală)1, 2 ,3 Cefalee, ameţeli Conjunctivită Hipertensiune arterială Tuse, dispnee Durere abdominală, ulceraţii bucale, gastrită Stomatită, ulcer gastric Insuficienţă hepatică Afecțuni hepatice induse medicamentos, hepatită, icter Sindrom Stevens- Johnson3 Nefrolitiază Reacţie la locul de administrare Erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie Edem periferic, reacţie de hipersensibilit ate Creştere a valorilor serice ale transaminazelo r hepatice, creştere în greutate, creştere a bilirubinemiei totale* *Includ creşteri colectate în cadrul monitorizării obişnuite de laborator (vezi textul de mai jos) 1 Vezi pct. 4.3 2 Vezi pct. 4.4 3 Această reacţie adversă a fost identificată în perioada de observaţie de după punerea pe piaţă, dar nu a fost observată în studiile clinice controlate. Categoria de frecvenţă a fost estimată ca limita superioară a intervalului de încredere de 95%, calculată pe baza numărului de pacienţi expuşi la tocilizumab în studiile clinice. 51 Descrierea reacțiilor adverse selectate (administrarea subcutanată) Pacienți cu PR Siguranţa administrării subcutanate a tocilizumab în PR a fost evaluată într-un studiu clinic dublu-orb, controlat, multicentric, numit SC-I. SC-I a fost un studiu clinic de non-inferioritate, care a comparat eficacitatea şi siguranţa a 162 mg, administrată o dată pe săptămână, cu administrarea intravenoasă a unei doze de 8 mg/kg, la 1262 de pacienţi cu PR. La toţi pacienţii s-a administrat, ca tratament de fond, DMARD non-biologice. Siguranţa şi imunogenitatea tocilizumab administrat subcutanat a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab administrat intravenos şi nu au fost observate reacţii adverse noi sau neaşteptate (vezi Tabelul 1). O frecvenţă mai mare a reacţiilor la nivelul locului de injectare a fost observată în braţele în care s-a administrat forma farmaceutică cu utilizare subcutanată, comparativ cu braţele în care s-a administrat placebo subcutanat şi forma farmaceutică cu utilizare intravenoasă. Reacţii la nivelul locului de injectare În timpul perioadei controlate de 6 luni, în studiul clinic SC-I, frecvenţa reacţiilor la locul de injectare a fost de 10,1% (64/631) în cazul administrării subcutanate de tocilizumab şi de 2,4% (15/631) în cazul administrării subcutanate de placebo (grupul în care a fost administrată forma farmaceutică cu utilizare intravenoasă), intervalul de administrare în ambele cazuri fiind o dată la o săptămână. Severitatea reacţiilor la locul de injectare (inclusiv eritem, prurit, durere şi hematom) a fost uşoară până la moderată. Majoritatea reacţiilor s-au remis fără administrarea unui tratament şi niciuna dintre reacţii nu a necesitat întreruperea administrării tratamentului. Imunogenitate În studiul clinic SC-I, în perioada controlată de 6 luni, un total de 625 de pacienţi trataţi cu tocilizumab 162 mg la interval de o săptămână, au fost testaţi pentru a verifica prezenţa anticorpilor anti-tocilizumab. Cinci pacienţi (0,8%) au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab pozitivi; în afară de aceştia, toţi pacienţii au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab neutralizanţi. Un pacient a fost depistat pozitiv în urma testului pentru izotipul IgE (0,2%). În studiul SC-II, în faza controlată cu durata de 6 luni, un total de 434 de pacienţi care au fost trataţi cu tocilizumab 162 mg, la interval de 2 săptămâni, au fost testaţi pentru a verifica prezenţa anticorpilor anti-tocilizumab. Şapte pacienţi (1,6%) au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab pozitivi; dintre aceştia, şase (1,4%) au dezvoltat anticorpi anti- tocilizumab neutralizanţi. Patru pacienţi au fost depistaţi pozitiv în urma testului pentru izotipul IgE (0,9%). Nu a fost observată nicio corelaţie între dezvoltarea de anticorpi şi răspunsul clinic sau evenimentele adverse. Neutrofile În timpul monitorizării obişnuite de laborator în faza controlată cu durata de 6 luni a studiului clinic SC-I, a apărut o scădere a numărului de neutrofile sub 1 × 109/l la 2,9% dintre pacienţii cărora li s-a administrat tocilizumab subcutanat, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală. Nu a existat o relaţie clară între scăderea valorilor neutrofilelor sub 1 × 109/l şi apariţia infecţiilor grave. Trombocite În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic cu durata de 6 luni, SC-I, niciunul dintre pacienţii cărora li s-a administrat subcutanat tocilizumab, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală, nu a prezentat o scădere a numărului de trombocite ≤ 50 × 103/μl. Creşterea valorilor enzimelor hepatice În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului controlat cu durata de 6 luni, au fost observate creşteri ale ALT sau AST la valori ≥ 3 × LSN la 6,5% şi, respectiv 1,4% dintre pacienţii la care s-a administrat tocilizumab subcutanat, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală. 52 Parametri lipidici În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului SC-I cu tocilizumab cu durata de 6 luni, 19% dintre pacienţi au prezentat creşteri susţinute ale colesterolului total > 6,2 mmol/l (240 mg/dl), 9% dintre aceştia prezentând o creştere susţinută a valorilor LDL la ≥ 4,1 mmol/l (160 mg/dl) în cazul administrării subcutanate, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală. Pacienți cu AIJs Profilul de siguranţă al tocilizumab administrat subcutanat a fost evaluat la 51 de pacienți copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 1-17 ani) cu AIJs. În general, reacțiile adverse la pacienții cu AIJs au fost de același tip cu cele observate la pacienții cu PR (vezi pct. 4.8). Infecţii Frecvența infecțiilor la pacienții cu AIJs tratați cu tocilizumab subcutanat a fost comparabilă cu cea observată la pacienții cu AIJs tratați cu tocilizumab intravenos. Reacţii la locul de injectare (RLI) În studiul cu tocilizumab administrat subcutanat (WA28118), un total de 41,2% (21/51) pacienți cu AIJs au raportat RLI la tocilizumab administrat subcutanat. Cele mai frecvente RLI au fost eritemul, pruritul, durerea și tumefacția la locul de injectăre. Majoritatea RLI raportate au fost evenimente de Gradul 1 și toate RLI raportate au fost evenimente lipsite de gravitate, niciuna dintre RLI nu a necesitat retragerea pacientului din tratament sau întreruperea administrării dozei. Imunogenitate În studiul cu administrare subcutanată (WA28118), 46 dintre cei 51 (90,2%) de pacienți testați pentru anticorpi anti-tocilizumab la momentul inițial au avut cel puțin un rezultat la testul de screening ulterior momentului inițial. Niciun pacient nu a dezvoltat anticorpi pozitivi anti-tocilizumab ulterior momentului inițial. Rezultate anormale ale testelor de laborator În studiul clinic deschis desfășurat pe parcursul a 52 de săptămâni cu administrare subcutanată (WA28118), numărul de neutrofile a scăzut sub 1 × 109/l la 23,5% dintre pacienții tratați cu tocilizumab subcutanat. Scăderea numărului de trombocite sub 100 × 103/μl a avut loc la 2% dintre pacienții tratați cu tocilizumab subcutanat. O creștere a ALT sau a AST la ≥3 × LSN a avut loc la 9,8% și, respectiv, 4,0% dintre pacienții tratați cu tocilizumab subcutanat. Parametri lipidici În studiul clinic deschis desfășurat pe parcursul a 52 de săptămâni cu administrare subcutanată (WA28118), 23,4% și, respectiv, 35,4% dintre pacienți au înregistrat o creștere ulterior momentului inițial a valorii colesterolului LDL până la ≥130 mg/dL și a valorii colesterolului total până la ≥200 mg/dL în orice moment pe durata tratamentului în cadrul studiului. Pacienți cu AIJp Profilul de siguranţă al tocilizumab administrat subcutanat a fost evaluat și la 52 de pacienţi copii și adolescenți cu AIJp. Durata totală a expunerii pacienţilor la tocilizumab la nivelul populaţiei totale cu AIJp expuse a fost de 184,4 pacienţi-ani pentru administrarea intravenoasă şi de 50,4 pacienţi-ani pentru forma farmaceutică cu administrare subcutanată. În general, profilul de siguranţă observat la pacienţii cu AIJp a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab, cu excepţia RLI (vezi Tabelul 1). Pacienţii cu AIJp au manifestat mai frecvent RLI după administrarea injecţiilor cu tocilizumab subcutanat, comparativ cu pacienţii adulţi cu PR. Infecţii În cadrul studiului cu tocilizumab subcutanat, frecvenţa infecţiilor în rândul pacienţilor cu AIJp trataţi cu tratament subcutanat a fost comparabilă cu cea observată la pacienţii cu AIJp trataţi cu tratament intravenos. 53 Reacţii la locul de injectare În total, 28,8% (15/52) dintre pacienţii cu AIJp au manifestat RLI la administrarea tocilizumab subcutanat. Aceste RLI au survenit la 44% dintre pacienţii cu greutatea de 30 kg sau mai mare, comparativ cu 14,8% dintre pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg. Cele mai frecvente RLI au fost eritem, tumefacţie, hematom, durere şi prurit la locul de injectare. Toate RLI raportate au fost evenimente non-grave, de gradul 1, şi niciuna dintre RLI nu a necesitat oprirea tratamentului pacientului sau întreruperea administrării dozelor. Imunogenitate În studiul privind administrarea subcutanată, 5,8% [3/52] dintre pacienţi au dezvoltat anticorpi anti- tocilizumab neutralizanţi, fără a manifesta vreo reacţie de hipersensibilitate gravă sau semnificativă clinic. Dintre aceşti 3 pacienţi, unul s-a retras ulterior din studiu. Nu a fost observată nicio corelaţie între formarea anticorpilor şi răspunsul clinic sau evenimentele adverse. Rezultate anormale ale analizelor de laborator În cadrul monitorizării obişnuite de laborator a întregii populaţii expuse la tocilizumab a apărut o scădere a numărului de neutrofile sub 1 × 109/l la 15,4% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab subcutanat. La 9,6% şi, respectiv, la 3,8% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab subcutanat s-a înregistrat o creştere a valorilor ALT sau AST ≥ 3 × LSN. Niciunul dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab subcutanat nu a manifestat o scădere la ≤ 50 × 103/μl a numărului de trombocite. Parametri lipidici În studiul privind administrarea subcutanată, 14,3% şi 12,8% dintre pacienţi au prezentat creşteri faţă de valorile iniţiale ale colesterolului LDL de ≥ 130 mg/dl şi, respectiv, a valorii colesterolului total ≥ 200 mg/dl în orice moment pe parcursul tratamentului de studiu. Pacienți cu ACG Siguranţa administrării subcutanate a tocilizumab a fost evaluată într-un studiu clinic de fază III (WA28119) cu 251 pacienţi cu ACG. Durata totală a expunerii în pacienţi-ani la nivelul întregii populaţii tratate a fost de 138,5 pacienţi-ani pe parcursul fazei placebo-controlate, cu protocol dublu- orb, cu durata de 12 luni, a studiului. Profilul general de siguranţă observat în grupurile de tratament a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab (vezi Tabelul 1). Infecţii Incidenţa infecţiilor/infecţiilor grave a fost echilibrată între grupul cu tocilizumab administrat săptămânal (200,2/9,7 evenimente per 100 de pacienţi-ani) şi cel la care s-a administrat placebo plus prednison în doze scăzute progresiv în decurs de 26 săptămâni (156,0/4,2 evenimente per 100 pacienţi- ani), respectiv cel la care s-a administrat placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni (210,2/12,5 evenimente per 100 de pacienţi-ani). Reacţii la locul de injectare În grupul cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână, un total de 6% (6/100) pacienţi au raportat o reacţie adversă la locul unei injecţii subcutanate. Nu a fost raportată nicio reacţie la locul injectării ca eveniment advers grav sau care să necesite întreruperea tratamentului. Imunogenitate În grupul cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână, un pacient (1,1%, 1/95) a dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab neutralizanţi, care nu corespundeau însă izotipului IgE. Acest pacient nu a prezentat nicio reacţie de hipersensibilitate sau reacţie la locul injectării. Neutrofile În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic controlat cu durata de 12 luni cu tocilizumab a apărut o scădere a numărului de neutrofile la valori sub 1 × 109/l la 4% dintre pacienţii cărora li s-a administrat subcutanat tocilizumab, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală. Aceste modificări nu au fost observate în niciunul dintre grupurile cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute progresiv. 54 Trombocite În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic controlat cu durata de 12 luni cu tocilizumab, un pacient (1%, 1/100) din grupul cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână a prezentat un singur episod tranzitoriu de scădere a numărului de trombocite la valori sub 100 × 103/μl, fără a fi asociat cu evenimente hemoragice. Scăderea numărului de trombocite sub 100 × 103/μl nu a fost observată în niciunul dintre grupurile cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute progresiv. Creşterea valorilor enzimelor hepatice În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic controlat cu durata de 12 luni cu tocilizumab, au fost observate creşteri ale ALT la valori ≥ 3 × LSN la 3% dintre pacienţii grupului la care s-a administrat subcutanat tocilizumab, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală, comparativ cu 2% în grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni şi la niciun pacient din grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni. O creştere a AST la valori > 3 LSN a fost observată la 1% dintre pacienţii grupului cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână, comparativ cu niciun pacient în grupurile cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute progresiv. Parametri lipidici În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic controlat cu durata de 12 luni cu tocilizumab, 34% dintre pacienţi au prezentat creşteri susţinute ale colesterolului total la valori > 6,2 mmol/l (240 mg/dl), 15% dintre aceştia prezentând o creştere susţinută a valorilor LDL la ≥ 4,1 mmol/l (160 mg/dl) în cazul administrării subcutanate a dozei săptămânale de tocilizumab. Descrierea reacțiilor adverse selectate (administrare intravenoasă) Pacienți cu PR Siguranţa administrării tocilizumab a fost studiată în 5 studii clinice controlate, dublu orb, de fază III şi perioadele de extensie ale acestora. Populaţia de control include toţi pacienţii din perioada controlată dublu-orb a fiecărui studiu, de la randomizare şi până la prima modificare a schemei de tratament sau până când perioada de 2 ani a fost atinsă. Perioada controlată în 4 dintre studii clinice a fost de 6 luni şi într-un studiu a fost de până la 2 ani. În studiile clinice controlate dublu-orb, la 774 pacienţi s-a administrat tocilizumab 4 mg/kg în asociere cu MTX, la 1870 de pacienţi s-a administrat tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX sau alte DMARD şi 288 pacienţi au fost trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg în monoterapie. Populaţia cu expunere pe termen lung include toţi pacienţii cărora li s-a administrat cel puţin o doză de tocilizumab, fie în perioada controlată dublu-orb, fie în faza de extensie deschisă a studiilor clinice. Dintre cei 4009 pacienţi ai acestei populaţii, 3577 au fost trataţi timp cel puţin 6 luni, 3296 timp de cel puţin un an, 2806 au fost trataţi cel puţin 2 ani şi 1222 timp de 3 ani. Infecţii În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa tuturor infecţiilor raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD a fost de 127 evenimente per 100 pacienţi-ani, comparativ cu 112 evenimente per 100 pacienţi-ani în grupul tratat cu placebo şi DMARD. În cadrul expunerii pe termen lung a populaţiei, incidenţa generală a infecţiilor în grupul tratat cu tocilizumab a fost de 108 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere. În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa infecţiilor grave raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD a fost de 5,3 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere, comparativ cu 3,9 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu placebo şi DMARD. În studiul cu administrare în monoterapie, incidenţa infecţiilor grave a fost de 3,6 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu tocilizumab şi 1,5 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu MTX. În toată populaţia expusă, incidenţa generală a infecţiilor grave a fost de 4,7 evenimente per 100 pacienţi-ani. Infecţiile grave raportate, unele cu efect letal, au inclus pneumonie, celulită, herpes 55 zoster, gastroenterită, diverticulită, sepsis, artrită bacteriană. Cazurile de infecţii oportuniste au fost, de asemenea, raportate. Boală pulmonară interstiţială Afectarea funcţiei pulmonare poate creşte riscul dezvoltării de infecţii. Au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială în perioada ulterioară punerii pe piaţă (inclusiv pneumonită şi fibroză pulmonară), unele dintre acestea având o evoluţie letală. Perforaţii gastro-intestinale În timpul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa generală a perforaţiilor gastro-intestinale a fost de 0,26 evenimente la 100 pacienţi-ani, asociate tratamentului cu tocilizumab. În cadrul expunerii pe termen lung a populaţiei, incidenţa generală a perforaţiilor gastro-intestinale a fost de 0,28 evenimente la 100 pacienţi-ani. Rapoartele de perforaţii gastro-intestinale în timpul tratamentului au fost descrise iniţial ca şi complicaţii ale diverticulitei, incluzând peritonita purulentă generalizată, perforaţii gastro-intestinale inferioare, fistule şi abcese. Reacţii asociate perfuziei În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, au fost raportate evenimente adverse asociate perfuziei (evenimente apărute în timpul perfuziei sau până în 24 de ore de la perfuzie) la 6,9% din pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD şi la 5,1% din pacienţii din grupul tratat cu placebo şi DMARD. Evenimentele raportate în timpul perfuziei au fost în principal episoade de hipertensiune arterială; evenimentele raportate în decurs de 24 de ore de la terminarea perfuziei au fost cefaleea şi reacţiile cutanate (erupţie cutanată tranzitorie, urticarie). Aceste evenimente nu au condus la limitarea tratamentului. Frecvenţa reacţiilor anafilactice (apărute la un total de 6 din 3778 pacienţi, 0,2%) a fost de câteva ori mai mare după doza de 4 mg/kg, comparativ cu doza de 8 mg/kg. În timpul studiilor clinice deschise şi controlate au fost raportate reacţii de hipersensibilitate semnificative clinic asociate cu administrarea tocilizumab şi care au necesitat întreruperea tratamentului la un total de 13 din cei 3778 pacienţi (0,3%) trataţi. Aceste reacţii au fost observate, în general, în timpul celei de-a doua până la a cincea perfuzie cu tocilizumab (vezi pct. 4.4). În perioada ulterioară punerii pe piaţă, a fost raportată anafilaxia letală survenită în timpul tratamentului cu tocilizumab intravenos (vezi pct. 4.4). Imunogenitate În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni au fost testaţi 2876 de pacienţi pentru a verifica prezenţa anticorpilor anti-tocilizumab. Dintre cei 46 de pacienţi (1,6%) care au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab, 6 au prezentat reacţii de hipersensibilitate asociate, semnificative din punct de vedere medical, dintre care 5 au întrerupt tratamentul permanent. Treizeci de pacienţi (1,1%) au dezvoltat anticorpi neutralizanţi. Neutrofile În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, scăderea numărului de neutrofile sub 1 × 109/l a apărut la 3,4% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu < 0,1% dintre pacienţii trataţi cu placebo şi DMARD. La aproximativ jumătate dintre pacienţi, scăderea valorilor NAN < 1 × 109/l a avut loc într-o perioadă de până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului. Scăderi sub 0,5 × 109/l au fost raportate la 0,3% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD. Au fost raportate infecţii asociate cu neutropenie. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa scăderii numărului de neutrofile au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. 56 Trombocite În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, reducerea numărului de trombocite la valori sub 100 × 103 /μl a apărut la 1,7% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu < 1% dintre pacienţii trataţi cu placebo şi DMARD. Aceste scăderi au apărut fără a fi asociate cu evenimente hemoragice. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa scăderii numărului de trombocite au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. În perioada ulterioară punerii pe piaţă, au apărut foarte rar rapoarte de pancitopenie. Creşterea valorilor enzimelor hepatice În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, creşteri tranzitorii ale ALT/AST la valori > 3 × LSN au fost observate la 2,1% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg, comparativ cu 4,9% dintre pacienţii trataţi cu MTX şi la 6,5% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu 1,5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo şi DMARD. Asocierea de medicamente cu potenţial hepatotoxic (cum este MTX) la monoterapia cu tocilizumab a determinat creşterea frecvenţei acestor măriri. Creşteri ale ALT/AST la valori > 5 × LSN au fost observate la 0,7% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab în monoterapie şi la 1,4% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab şi DMARD, majoritatea acestora întrerupând permanent tratamentul cu tocilizumab. În perioada controlată dublu-orb, la pacienţii trataţi cu doze de tocilizumab de 8 mg/kg + DMARD, incidenţa unor concentraţii de bilirubină indirectă mai mari decât limita superioară a valorilor normale, înregistrată ca un parametru obişnuit de laborator, este de 6,2%. Un total de 5,8% dintre pacienţi au prezentat o creştere a bilirubinei indirecte la valori > 1 până la 2 × LSN şi 0,4% au avut o creştere la valori > 2 × LSN. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa creşterilor ALT/AST au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. Parametri lipidici În timpul studiilor clinice controlate, cu durata de 6 luni, au fost raportate frecvent creşteri ale parametrilor lipidici cum ar fi colesterolul total, trigliceridele, LDL colesterol şi/sau HDL colesterol. În cadrul monitorizării obişnuite de laborator s-a observat că aproximativ 24% dintre pacienţii care au urmat în studiile clinice tratament cu tocilizumab au prezentat creşteri de durată ale colesterolului total ≥ 6,2 mmol/l, iar 15% dintre pacienţi au prezentat creşteri de durată ale LDL ≥ 4,1 mmol/l. Creşterile parametrilor lipidici au răspuns la tratamentul cu medicamente hipolipemiante. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa creşterii parametrilor lipidici au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. Reacţii adverse cutanate În perioada ulterioară punerii pe piaţă s-au raportat cazuri rare de sindrom Stevens-Johnson. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V. 57 4.9 Supradozaj Există date disponibile limitate referitoare la supradozajul cu tocilizumab. A fost raportat un caz de supradozare accidentală la un pacient cu mielom multiplu la care s-a administrat intravenos o doză unică de 40 mg/kg. Nu au fost observate reacţii adverse. Nu au fost observate reacţii adverse grave la voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat o doză unică de până la 28 mg/kg, cu toate că a fost raportată apariţia neutropeniei, care a determinat limitarea dozei. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Imunodepresoare, inhibitori de interleukină; cod ATC: L04AC07. Mecanism de acţiune Tocilizumab se leagă specific atât de receptorii solubili, cât şi de receptorii membranari ai IL-6 (sIL-6R şi mIL-6R). S-a demonstrat că tocilizumab inhibă semnalizarea mediată pe calea receptorilor sIL-6R şi mIL-6R. IL-6 este o citokină proinflamatorie pleiotropă, produsă de o varietate de tipuri de celule, incluzând celulele T şi B, monocite şi fibroblaşti. IL-6 este implicată în diverse procese fiziologice, cum ar fi activarea celulelor T, inducţia secreţiei de imunoglobulină, inducerea sintezei proteinelor hepatice de fază acută şi stimularea hematopoiezei. IL-6 a fost implicată în patogeneza bolilor, inclusiv a bolilor inflamatorii, osteoporoză şi neoplazii. Efecte farmacodinamice În studiile clinice cu tocilizumab au fost observate scăderi rapide ale valorilor PCR, a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), a amiloidului seric A (ASA) şi a fibrinogenului. În concordanţă cu efectul asupra activatorilor fazei acute, tratamentul cu tocilizumab a fost asociat cu scăderea numărului de trombocite până în intervalul de valori normale. Au fost observate creşteri ale valorilor hemoglobinei, datorate acţiunii tocilizumab de diminuare a efectelor mediate de IL-6 asupra producţiei de hepcidină, crescând astfel disponibilitatea fierului. La pacienţii trataţi au fost observate scăderi ale valorilor PCR până la limitele normale cel mai devreme în săptămâna 2, cu menţinerea ritmului de scădere pe parcursul tratamentului. În studiul clinic WA28119 pentru ACG au fost observate scăderi rapide similare ale PCR şi VSH împreună cu creşteri uşoare ale concentraţiei medii de hemoglobină eritrocitară. La voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat tocilizumab în doze de 2 până la 28 mg/kg intravenos şi de 81 până la 162 mg subcutanat, numărul absolut de neutrofile a scăzut la cea mai mică valoare la 2 până la 5 zile după administrare. Ulterior, numărul de neutrofile a revenit aproape la valorile iniţiale, în mod dependent de doză. Pacienţii au prezentat o scădere comparabilă (cu subiecţii sănătoşi) a numărului absolut de neutrofile după administrarea de tocilizumab (vezi pct. 4.8). PR (Administrare subcutanată) Eficacitate clinică Eficacitatea tocilizumabului administrat subcutanat în ameliorarea semnelor şi simptomelor PR şi a răspunsului radiografic, a fost evaluată în două studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate, multicentrice. În Studiul I (SC-I) au fost înrolaţi pacienţi cu vârsta > 18 ani cu PR activă moderată până la severă, diagnosticul fiind stabilit în conformitate cu criteriile ACR, care au avut cel puţin 4 articulaţii dureroase şi 4 articulaţii inflamate la momentul iniţial. La toţi pacienţii s-au administrat, ca tratament de fond, DMARD non-biologice. În Studiul II (SC-II) au fost înrolaţi pacienţi cu vârsta > 18 ani cu PR activă moderată până la severă, diagnosticul fiind stabilit în conformitate cu criteriile ACR, care au avut cel puţin 8 articulaţii dureroase şi 6 articulaţii inflamate la momentul iniţial. 58 Trecerea de la administrarea intravenoasă a dozei de 8 mg/kg o dată la interval de 4 săptămâni la administrarea subcutanată a dozei de 162 mg o dată la interval de o săptămână, va modifica expunerea pacientului la medicament. Expunerea variază cu greutatea corporală a pacientului (crescută la pacienţii cu greutate corporală mică şi scăzută la pacienţii cu greutate corporală crescută), dar rezultatul clinic este în concordanţă cu cel observat la pacienţii trataţi intravenos. Răspuns clinic Studiul SC-I a evaluat pacienţi cu PR activă moderată până la severă care au avut un răspuns clinic inadecvat la terapia reumatologică existentă, inclusiv la terapia cu unul sau mai multe DMARD, dintre care aproximativ 20% au avut în antecedente un istoric de răspuns inadecvat la cel puţin un inhibitor TNF. În SC-I, 1262 de pacienţi au fost randomizaţi 1:1 pentru a li se administra subcutanat tocilizumab 162 mg la interval de o săptămână sau tocilizumab intravenos 8 mg/kg la interval de 4 săptămâni, în asociere cu DMARD non-biologice. Criteriul final de evaluare principal al studiului a fost diferenţa între procentul de pacienţi care a atins un răspuns ACR20 la săptămâna 24. Rezultatele din studiul SC-I sunt prezentate în Tabelul 2. Tabelul 2. Răspunsurile ACR în studiul SC-I (% pacienţi) la săptămâna 24 TCZ s.c. 162 mg săptămânal + DMARD N=558 ACR20 la săptămâna 24 Diferenţă ponderată (IÎ 95%) ACR50 la săptămâna 24 Diferenţă ponderată (IÎ 95%) ACR70 la săptămâna 24 Diferenţă ponderată (IÎ 95%) 69,4% 47% 24% DMARD = Medicamente antireumatice care modifică boala TCZ = tocilizumab i.v. = intravenos s.c. = subcutanat a = Populaţie per Protocol SC-Ia TCZ i.v. 8 mg/kg + DMARD N=537 73,4% 48,6% 27,9% -4,0 (-9,2, 1,2) -1,8 (-7.5, 4,0) -3,8 (-9,0, 1,3) Pacienţii din studiul clinic SC-I au prezentat un scor al activităţii bolii (DAS28) la momentul iniţial de 6,6 în braţul cu administrare subcutanată, respectiv 6,7 în braţul cu administrare intravenoasă. La săptămâna 24, a fost observată o scădere semnificativă a DAS28 faţă de momentul iniţial (îmbunătăţire medie) de 3,5, în ambele braţe de tratament, iar un procent comparabil de pacienţi au atins remisiunea clinică conform DAS28 (DAS28 < 2,6) în braţul cu administrare subcutantă (38,4%) şi în braţul cu administrare intravenoasă (36,9%). Răspuns radiografic Răspunsul radiografic în cazul administrării subcutanate de tocilizumab a fost evaluat într-un studiu clinic dublu-orb, controlat, multicentric, la pacienţii cu PR activă (SC-II). Studiul II a evaluat pacienţi cu PR activă moderată până la severă, care au prezentat un răspuns clinic inadecvat la tratamentul reumatologic pe existent, inclusiv unul sau mai multe DMARD, dintre care aproximativ 20% au avut în antecedente un răspuns inadecvat la tratamentul cu cel puţin un inhibitor TNF. Au fost înrolaţi pacienţi cu vârsta > 18 ani cu PR activă moderată până la severă, diagnosticul fiind stabilit în conformitate cu criteriile ACR, care au avut cel puţin 8 articulaţii dureroase şi 6 articulaţii inflamate la momentul iniţial. În studiul SC-II, 656 de pacienţi au fost randomizaţi 2:1 pentru a li se administra tocilizumab subcutanat 162 mg sau placebo, în asociere cu DMARD non-biologice. 59 În studiul SC-II, inhibarea progresiei distrugerii structurilor articulare a fost evaluată radiografic şi răspunsul a fost exprimat ca modificarea valorii medii Scorului Total Sharp (mTSS) de la momentul iniţial. La săptămâna 24, inhibarea progresiei distrugerii structurilor articulare, cu o progresie radiografică semnificativ mai scăzută, a fost observată la pacienţii trataţi cu tocilizumab subcutanat, comparativ cu placebo (valoarea medie a mTSS de 0,062 comparativ cu 1,23, p=0,0149 (van Elteren)). Aceste rezultate sunt în concordanţă cu cele observate la pacienţii trataţi cu tocilizumab administrat intravenos. În studiul SC-II, la săptămâna 24, la pacienţii trataţi cu tocilizumab administrat subcutanat o dată la interval de două săptămâni, ACR20 a fost de 60,9%, ACR50 a fost de 39,8% şi ACR70 a fost de 19,7% , comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo, la care ACR20 a fost de 31,5%, ACR50 de 12,3% şi ACR70 a fost de 5,0%. Pacienţii din braţul cu administrare subcutanată au avut o valoare medie a DAS28 la momentul iniţial de 6,7, comparativ cu 6,6 la cei din braţul cu administrare de placebo. La săptămâna 24, a fost observată o scădere semnificativă a DAS28 de la momentul iniţial, de 3,1 în braţul cu administrare subcutanată, comparativ cu 1,7 în braţul cu administrare de placebo, iar DAS28 < 26 a fost observat la 32% dintre pacienţii din braţul cu administrare subcutanată şi la 4% la cei din braţul cu administrare de placebo. Efectele asupra stării de sănătate şi asupra calităţii vieţii În studiul SC-I, a fost observată o scădere medie a HAQ-DI de la momentul iniţial până la săptămâna 24, de 0,6, atât în braţul cu administrare subcutanată, cât şi în braţul cu administrare intravenoasă. Procentul de pacienţi care au atins o îmbunătăţire semnificativă clinic a HAQ-DI la săptămâna 24 (modificare de la momentul iniţial cu ≥ 0,3 unităţi) a fost de asemenea comparabil în braţul cu administrare subcutanată (65,2%) şi în braţul cu administrare intravenoasă (67,4%), cu o diferenţă ponderată de -2,3% (IÎ 95% - 8,1,3,4). Pentru SF-36, modificarea medie de la momentul iniţial la săptămâna 24, a scorului componentei mentale a fost de 6,22 pentru braţul cu administrare subcutanată şi de 6,54 în braţul cu administrare intravenoasă, iar a scorului componentei fizice a fost de 9,49 în braţul cu administrare subcutanată şi de 9,65 în braţul cu administrare intravenoasă. În Studiul SC-II, scăderea medie a HAQ-DI de la momentul iniţial la săptămâna 24, a fost semnificativ mai mare la pacienţii trataţi cu tocilizumab administrat subcutanat la interval de 2 săptămâni (0,4), comparativ cu placebo (0,3). Procentul de pacienţi care au atins o îmbunătăţire relevantă clinic a HAQ-DI la săptămâna 24 (modificare de la momentul iniţial cu ≥ 0,3 unităţi) a fost mai mare în cazul tratamentului subcutanat la interval de 2 săptămâni (58%), comparativ cu placebo (46,8%). SF-36 (modificare medie a scorului componentelor fizice şi mentale) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu tocilizumab subcutanat (6,5 şi 5,3), comparativ cu placebo (3,8 şi 2,9). AIJs (administrarea subcutanată) Eficacitate clinică În cadrul unui studiu de evaluare a farmacocineticii/farmacodinamicii şi siguranţei, multicentric, deschis, cu durata de 52 de săptămâni (WA28118), care a fost derulat la copii şi adolescenţi cu AIJs şi vârsta cuprinsă între 1 şi 17 ani, pentru stabilirea dozei subcutanate adecvate de tocilizumab, profilurile farmacocinetic/farmacodinamic şi de siguranţă au fost comparabile cu cele specifice schemei de administrare intravenoasă. Pacienţii eligibili au fost tratați cu tocilizumab în doze stabilite în funcţie de greutatea corporală (GC), pacienţii cu o greutate corporală de 30 kg sau peste (n = 26) fiind trataţi cu doze de 162 mg de tocilizumab în fiecare săptămână (QW), iar pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg (n =25) fiind trataţi cu doze de 162 mg de tocilizumab o dată la 10 zile (Q10D; n=8) sau o dată la 2 săptămâni (Q2W; n=17), timp de 52 de săptămâni. Dintre aceşti 51 de pacienţi, 26 (51%) nu fuseseră trataţi anterior cu tocilizumab şi la 25 (49%) se administrase tocilizumab pe cale intravenoasă, trecerea la tocilizumab administrat subcutanat fiind efectuată la momentul înrolării. Rezultatele analizei exploratorii privind eficacitatea au evidenţiat faptul că tocilizumab administrat subcutanat a îmbunătăţit toți parametrii analizei exploratorii privind eficacitatea, incluzând scorul de activitate a bolii în artrita juvenilă, evaluat pe 71 de articulaţii (JADAS)-71, pentru pacienții netratați 60 anterior cu TCZ, și a menținut toți parametrii exploratorii privind eficacitatea pentru pacienții care au trecut de la tratamentul cu tocilizumab intravenos la cel cu tratament subcutanat pe toată durata studiului pentru pacienții din ambele grupe de greutate corporală (sub 30 kg și ≥30 kg). AIJp (administrarea subcutanată) Eficacitate clinică În cadrul unui studiu de evaluare a farmacocineticii/farmacodinamicii şi siguranţei, multicentric, deschis, cu durata de 52 de săptămâni, care a fost derulat la copii şi adolescenţi cu AIJp şi vârsta între 1 şi 17 ani, pentru stabilirea dozei subcutanate adecvate de tocilizumab, profilurile farmacocinetic/farmacodinamic şi de siguranţă au fost comparabile cu cele specifice schemei de administrare intravenoasă. Pacienţii eligibili au fost tratați cu tocilizumab în doze stabilite în funcţie de greutatea corporală, pacienţii cu o greutate corporală ≥ 30 kg sau peste (n = 25) fiind trataţi cu doze de 162 mg de tocilizumab la fiecare 2 săptămâni, iar pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg (n =27) fiind trataţi cu doze de 162 mg de tocilizumab o dată la 3 săptămâni, timp de 52 de săptămâni. Dintre aceşti 52 de pacienţi, 37 (71%) nu fuseseră trataţi anterior cu tocilizumab şi la 15 (29%) se administrase tocilizumab pe cale intravenoasă, trecerea la tocilizumab administrat subcutanat fiind efectuată la momentul înrolării. Schemele de administrare subcutanată a tocilizumab, în doze de 162 mg la intervale de 3 săptămâni pentru pacienţii cu greutatea sub 30 kg şi în doze de 162 mg la fiecare 2 săptămâni pentru pacienţii cu greutatea de 30 kg sau peste asigură o expunere farmacocinetică şi răspunsuri farmacodinamice care susţin rezultate privind eficacitatea şi siguranţa similare cu cele obţinute în cazul schemelor de tratament intravenos cu tocilizumab pentru AIJp. Rezultatele analizei exploratorii privind eficacitatea au evidenţiat faptul că tocilizumab administrat subcutanat a îmbunătăţit scorul de activitate a bolii în artrita juvenilă, evaluat pe 71 de articulaţii (Juvenile Arthritis Activity Score, JADAS -71) în cazul pacienţilor netrataţi anterior şi a menţinut valoarea mediană a scorului JADAS-71 în cazul pacienţilor care au trecut de la tratamentul pe cale intravenoasă la cel administrat subcutanat, pe durata întregului studiu, pentru pacienţii din ambele grupe de greutate corporală (mai mică de 30 kg şi ≥ 30 kg). ACG (administrarea subcutanată) Eficacitate clinică Studiul WA28119 a fost un studiu randomizat, multicentric, dublu-orb, placebo-controlat, de fază III, de demonstrare a superiorităţii clinice, care a evaluat eficacitatea şi siguranţa tocilizumab la pacienţii cu ACG. Două sute cincizeci şi unu (251) de pacienţi cu ACG nou apărută sau recurentă au fost înrolaţi şi repartizaţi în unul dintre cele patru braţe de tratament. Studiul a constat dintr-o perioadă dublu-orb cu durata de 52 de săptămâni (Partea 1), urmată de o perioadă de extensie deschisă cu durata de 104 săptămâni (Partea a 2-a). Scopul Părţii a 2-a a fost să evalueze siguranţa pe termen lung şi menţinerea eficacităţii după 52 de săptămâni de tratament, rata de recurenţă şi nevoia de tratament cu tocilizumab după 52 de săptămâni şi să obţină o perspectivă asupra potenţialului acestui medicament de a reduce utilizarea de corticosteroizi pe termen lung. Au fost comparate două grupuri de subiecţi tratate cu tocilizumab administrat subcutanat (162 mg în fiecare săptămână şi 162 mg la interval de două săptămâni) cu două grupuri diferite de control cu administrare de placebo, randomizate în raport de 2:1:1:1. 61 Tuturor subiecţilor li s-a administrat tratament de fond cu glucocorticoizi (prednison). Fiecare dintre grupurile tratate cu tocilizumab şi unul dintre grupurile la care s-a administrat placebo au urmat o schemă pre-specificată de tratament cu prednison administrat în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni, în timp ce al doilea grup la care s-a administrat placebo a urmat o schemă de tratament pre-specificată, mai apropiată de practica standard, cu prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 de săptămâni. Durata terapiei cu glucocorticoizi pe durata screening-ului şi înainte de iniţierea tratamentului cu tocilizumab (sau placebo), a fost similar în toate cele 4 grupuri de tratament (vezi Tabelul 3). Tabelul 3. Durata terapiei cu corticosteroizi pe durata screening-ului în studiul WA28119 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=50 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni N=51 Tocilizumab 162 mg s.c săptămânal + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=100 Tocilizumab 162 mg subcutanat la fiecare 2 săptămâni + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=49 Durata (zile) Medie (DS) 35,7 (11,5) 36,3 (12,5) 35,6 (13,2) 37,4 (14,4) Mediana Minim - Maxim 42,0 6 - 63 41,0 12 – 82 41,0 1 - 87 42,0 9 - 87 s.c. = subcutanat Criteriul principal de eficacitate, evaluat prin proporţia pacienţilor care au obţinut remisiune durabilă fără utilizare de corticosteroizi după 52 de săptămâni de tratament cu tocilizumab plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni, comparativ cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni, a fost îndeplinit (Tabelul 4). Criteriul secundar de eficacitate bazat, de asemenea, pe proporţia pacienţilor care au obţinut o remisiune durabilă la săptămâna 52, comparând tocilizumab plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni cu placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni a fost, de asemenea, îndeplinit (Tabelul 4). A fost observat un efect superior, semnificativ din punct de vedere statistic, al tratamentului cu tocilizumab, faţă de placebo, în obţinerea unei remisiuni durabile fără utilizare de corticosteroizi la săptămâna 52 de tratament cu tocilizumab plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, comparativ cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni. Proporţia pacienţilor care au obţinut remisiune durabilă la săptămâna 52 este prezentat în Tabelul 4. 62 Criterii secundare Evaluarea intervalului de timp până la primul episod de acutizare a ACG a evidenţiat un risc de acutizare semnificativ mai scăzut pentru grupul cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână, comparativ cu grupurile cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni şi pentru grupul cu tocilizumab administrat subcutanat la interval de 2 săptămâni, comparativ cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni (dacă se compară la un nivel de semnificaţie de 0,01). Doza de tocilizumab administrată subcutanat în fiecare săptămână a fost asociată, de asemenea, cu o scădere semnificativă clinic a riscului de acutizare, comparativ cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni la pacienţii care, la intrarea în studiu, prezentau ACG recurentă, precum şi la cei cu boală nou apărută (Tabelul 4). Doza cumulativă de glucocorticoizi Doza cumulativă de prednison în săptămâna 52 a fost semnificativ mai mică în cele două grupuri tratate cu tocilizumab, comparativ cu cele două grupuri la care s-a administrat placebo (Tabelul 4). Într-o analiză separată a pacienţilor care au utilizat tratament de salvare cu prednison pentru acutizarea ACG în primele 52 de săptămâni, doza cumulativă de prednison a variat foarte mult. Dozele mediane pentru pacienţii care au necesitat terapie de salvare în grupul cu tocilizumab administrat săptămânal şi la interval de două săptămâni au fost de 3129,75 mg şi, respectiv, de 3847 mg. În ambele grupuri dozele au fost semnificativ mai mici decât în grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute progresiv pe parcursul a 26 de săptămâni şi decât în grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 de săptămâni, mai precis 4023,5 mg şi, respectiv, 5389,5 mg. Tabelul 4. Rezultatele privind eficacitatea provenite din studiul WA28119 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=50 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni N=51 Tocilizumab 162 mg s.c. săptămânal + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=100 Tocilizumab 162 mg s.c. la fiecare 2 săptămâni + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=49 Criteriul de evaluare principal ****Remisiune durabilă (grupurile cu tocilizumab vs placebo+26) Respondenţi la Săptămâna 52, n (%) Diferenţa neajustată între proporţii (IÎ 99,5%) 7 (14%) 9 (17,6%) 56 (56%) 26 (53,1%) N/A N/A 42%* (18,00; 66,00) 39,06%* (12,46; 65,66) Criterii-cheie de evaluare secundare Remisiune durabilă (grupurile cu tocilizumab vs placebo+52) Respondenţi la Săptămâna 52, n (%) Diferenţa neajustată între proporţii (IÎ 99,5%) 7 (14%) 9 (17,6%) 56 (56%) 26 (53,1%) N/A N/A 38,35%* (17,89; 58,81) 35,41%** (10,41; 60,41) 63 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=50 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni N=51 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A Tocilizumab 162 mg s.c. săptămânal + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=100 Tocilizumab 162 mg s.c. la fiecare 2 săptămâni + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=49 0,23* (0,11; 0,46) 0,39** (0,18; 0,82) 0,23*** (0,09; 0,61) 0,36 (0,13; 1,00) 0,25*** (0,09; 0,70) 0,44 (0,14; 1,32) 0,28** (0,12; 0,66) 0,48 (0,20; 1,16) 0,42 (0,14; 1,28) 0,67 (0,21; 2,10) 0,20*** (0,05; 0,76) 0,35 (0,09; 1,42) 3296,00 N/A 1862,00* 1862,00* N/A 3817,50 1862,00* 1862,00* 1,74 (2,18) 1,30 (1,84) 0,41 (0,78) 0,67 (1,10) Alte criterii de evaluare secundare Timpul până la prima acutizare a ACG¹ (grupurile cu tocilizumab vs placebo+26) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG¹ (grupurile cu tocilizumab vs placebo+52) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG¹ (pacienţi cu recurenţă; grupurile cu tocilizumab vs placebo +26) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG¹ (pacienţi cu recurenţă; grupurile cu tocilizumab vs placebo + 52) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG ¹ (pacienţi noi; grupurile cu tocilizumab vs placebo +26) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG ¹ (pacienţi noi; grupurile cu tocilizumab vs placebo + 52) RR (IÎ 99%) Doza cumulativă de glucocorticoizi (mg) mediană la Săptămâna 52 (grupurile cu tocilizumab vs placebo+262) mediană la Săptămâna 52 (grupurile cu tocilizumab vs placebo +522) Criterii exploratorii Rata anualizată de recurenţă, Săptămâna 52§ Medie (DS) * p<0,0001 ** p<0,005 (pragul de semnificaţie pentru testarea primară şi secundară principală a superiorităţii) ***Valoarea p descriptiv <0,005 ****Acutizare: recurenţa semnelor sau simptomelor ACG şi/sau VSH ≥30 mm/h – Este necesară creşterea dozei de prednison Remisiune: absenţa acutizării şi normalizarea valorilor PCR Remisiune durabilă: remisiune de la săptămâna 12 la săptămâna 52 –Pacienţii trebuie să adere la protocolul definit de prednison în doze scăzute treptat ¹ analiza timpului (în zile) între remisiunea clinică şi apariţia primului episod de acutizare a bolii 2 valorile p sunt determinate utilizând o analiză Van Elteren pentru date neparametrice § nu a fost efectuată analiza statistică N/A= Nu se aplică 64 RR = Rata de risc IÎ = Interval de încredere s.c. = subcutanat Rezultatele privind calitatea vieţii În studiul WA28119, rezultatele SF-36 au fost separate în scorurile componentelor fizice şi mentale (PCS şi, respectiv, MCS). Modificările medii ale PCS între momentul iniţial şi săptămâna 52 au fost mai mari (ceea ce arată o îmbunătăţire mai mare) în grupurile cu tocilizumab administrat săptămânal şi la interval de 2 săptămâni [4,10 şi, respectiv, 2,76], comparativ cu cele două grupuri cu administrare de placebo [placebo plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 26 săptămâni; -0,28, placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni; -1.49], cu toate că doar comparaţia dintre tocilizumab administrat subcutanat săptămânal plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni (5,59, IÎ 99%: 8,6; 10,32) a arătat o diferenţă semnificativă statistic (p=0,0024). Pentru MCS, modificările medii între valoarea iniţială şi săptămâna 52 în grupurile cu tocilizumab administrat subcutanat săptămânal şi la interval de 2 săptămâni [7,28 şi, respectiv 6,12] au fost mai mari decât în grupul cu administrare de placebo plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 52 săptămâni [2,84], (cu toate că diferenţele nu au fost semnificative statistic [p = 0,0252 pentru administrare în fiecare săptămână, p = 0,1468 pentru administrare la interval de 2 săptămâni] şi au fost similare cu grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni [6,67]. Evaluarea generală a pacientului privind activitatea bolii a utilizat o scală vizuală analogă 0-100 mm (SVA). Modificările medii ale SVA între valoarea iniţială şi săptămâna 52 au fost mai mici (ceea ce arată o îmbunătăţire mai mare) în grupurile cu tocilizumab administrat subcutanat săptămânal şi la interval de 2 săptămâni [-19,0, -25,3, respectiv], comparativ cu ambele grupuri cu administrare de placebo [placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni -3,4; placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni -7,2%), cu toate că numai grupul cu tocilizumab administrat la fiecare 2 săptămâni plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 26 săptămâni a prezentat o diferenţă semnificativă statistic faţă de placebo [placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni p = 0,0059, şi placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni p = 0,0081]. Modificările scorului FACIT-Fatigabilitate între momentul iniţial şi săptămâna 52 au fost calculate pentru toate grupurile. Modificările medii ale scorurilor [DS] au fost următoarele: 5,61 [10,115] pentru tocilizumab administrat în fiecare săptămână plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, 1,81 [8,836] pentru tocilizumab administrat la interval de două săptămâni plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, 0,26 [10,702] pentru placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi -1,63 [ 6,753] pentru placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni. Modificările scorurilor EQ5D între momentul iniţial şi săptămâna 52 au fost de 0,10 [0,198] pentru tocilizumab administrat săptămânal plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, de 0,05 [0,215] pentru tocilizumab administrat la interval de două săptămâni plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, de 0,07 [0,293] pentru administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi de -0,02 [0,159] pentru administrarea de placebo plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 52 săptămâni. Scorurile mai mari indică îmbunătăţirea, atât pentru FACIT-Fatigabilitate cât şi pentru EQ5D. 65 Administrare intravenoasă Pacienți cu PR Eficacitate clinică Eficacitatea tocilizumabului în ameliorarea semnelor şi simptomelor PR a fost evaluată în cinci studii clinice randomizate, dublu-orb, multicentrice. Studiile clinice I până la V au înrolat pacienţi cu vârsta ≥ 18 ani cu PR activă, diagnosticată în conformitate cu criteriile Colegiului American de Reumatologie (ACR) şi care au avut cel puţin opt articulaţii dureroase şi şase articulaţii inflamate la momentul iniţial. În Studiul I, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni, în monoterapie. În Studiile clinice II, III şi V, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni, în asociere cu MTX, comparativ cu placebo şi MTX. În Studiul IV, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni, în asociere cu alte DMARD, comparativ cu placebo şi alte DMARD. Criteriul final de evaluare principal pentru fiecare din aceste cinci studii clinice a fost procentul de pacienţi care realizează un răspuns ACR 20 la săptămâna 24. Studiul I a evaluat 673 de pacienţi care nu fost trataţi cu MTX cu 6 luni înainte de randomizare şi care nu au întrerupt un tratament anterior cu MTX ca rezultat al efectelor clinice toxice importante sau al lipsei răspunsului. Majoritatea pacienţilor (67%) nu au fost trataţi anterior cu MTX. Au fost administrate doze de tocilizumab 8 mg/kg, la interval de patru săptămâni, în monoterapie. La grupul comparator s-a administrat MTX săptămânal (doze ajustate de la 7,5 mg până la maximum 20 mg pe săptămână, pentru o perioadă de opt săptămâni). Studiul II, un studiu de doi ani cu analize planificate la săptămâna 24, săptămâna 52 şi săptămâna 104, a evaluat 1196 de pacienţi care nu au avut un răspuns clinic adecvat la tratamentul cu MTX. Au fost administrate doze de tocilizumab 4 sau 8 mg/kg sau placebo la interval de patru săptămâni ca tratament orb timp de 52 de săptămâni, în asociere cu doza stabilă de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). După săptămâna 52, tuturor pacienţilor li s-a putut administra tratament deschis cu tocilizumab 8 mg/kg. Dintre pacienţii care au încheiat studiul şi care au fost iniţial randomizaţi în grupul placebo + MTX, la 86% s-a administrat tratament deschis cu tocilizumab 8 mg/kg în al doilea an. Criteriul principal de evaluare în săptămâna 24 a fost procentul de pacienţi care realizează un răspuns ACR 20. La săptămâna 52 şi la săptămâna 104, criteriile de evaluare co-principale ale studiului au fost prevenirea leziunilor articulaţiilor şi îmbunătăţirea funcţiei fizice. Studiul III a evaluat 623 de pacienţi care nu au avut un răspuns clinic adecvat la MTX. Au fost administrate doze de tocilizumab de 4 sau 8 mg/kg, sau placebo, la interval de patru săptămâni, în asociere cu doza stabilă de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). Studiul IV a evaluat 1220 de pacienţi care nu au avut un răspuns adecvat la tratamentul reumatologic existent, incluzând unul sau mai multe DMARD. Au fost administrate doze de tocilizumab de 8 mg/kg sau placebo, la interval de patru săptămâni, în asociere cu doza stabilă de DMARD. Studiul V a evaluat 499 de pacienţi care au avut un răspuns clinic inadecvat sau nu au tolerat unul sau mai multe tratamente cu un inhibitor TNF. Tratamentul cu inhibitorul TNF a fost întrerupt înainte de randomizare. Au fost administrate doze de tocilizumab de 4 sau 8 mg/kg sau placebo la interval de patru săptămâni, în asociere cu doza stabilă de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). Răspuns clinic În toate studiile clinice, pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg au obţinut la 6 luni o rată de răspuns ACR 20, 50, 70 mai mare, semnificativă din punct de vedere statistic, comparativ cu grupul de control (Tabelul 5). În studiul I, superioritatea tocilizumab 8 mg/kg a fost demonstrată faţă de comparatorul activ MTX. Efectul tratamentului a fost similar la pacienţi, independent de statusul factorului reumatoid, vârstă, sex, rasă, numărul de tratamente anterioare sau starea bolii. Timpul până la debut a fost rapid (mai devreme de săptămâna 2) şi gradul de răspuns s-a îmbunătăţit cu durata tratamentului. În studiile clinice de extensie deschise I-V au fost observate răspunsuri durabile continue pe o perioadă de peste 3 ani.. 66 La pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg, au fost observate îmbunătăţiri semnificative ale tuturor componentelor individuale ale răspunsului ACR care includ: numărul de articulaţii inflamate şi sensibile; evaluarea globală a pacientului şi a medicului; scorul indexului de dizabilitate; evaluarea durerii şi a PCR comparativ cu pacienţii la care se administrează placebo plus MTX sau alte DMARD în toate studiile clinice. Pacienţii din studiile I până la V au avut la momentul iniţial un scor mediu al activităţii bolii ( - Disease Activity Score DAS28) de 6,5 până la 6,8. La pacienţii trataţi cu tocilizumab a fost observată o reducere semnificativă a DAS28 faţă de momentul iniţial (îmbunătăţire medie) de 3,1–3,4, comparativ cu pacienţii din grupul de control (1,3-2,1). Procentul de pacienţi care au obţinut remisiune clinică DAS28 (DAS28 < 2,6) la 24 de săptămâni, a fost semnificativ mai mare la pacienţii trataţi cu tocilizumab (28-34%), comparativ cu 1-12% la pacienţii din grupul de control. În studiul II, 65% din pacienţi au obţinut DAS28 < 2,6 la săptămâna 104, comparativ cu 48% din pacienţi la 52 de săptămâni şi 33% dintre pacienţi la săptămâna 24. În cadrul unei analize comune a rezultatelor din studiile clinice II, III şi IV, procentul de pacienţi care au realizat un răspuns ACR 20, 50 şi 70 a fost semnificativ mai mare (59% vs. 50%, 37% vs. 27%, respectiv 18% vs. 11%) în grupul de pacienţi trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu tocilizumab 4 mg/kg şi DMARD (p < 0,03). În mod asemănător, procentul de pacienţi care au obţinut remisiune DAS28 (DAS28 < 2,6) a fost semnificativ mai mare (31% comparativ cu 16%) la pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu pacienţii trataţi cu tocilizumab 4 mg/kg şi DMARD (p < 0,0001). Tabelul 5. Răspunsurile ACR în studiile controlate cu placebo / MTX / DMARD (% pacienţi) Studiul II LITHE Studiul III OPTION Studiul IV TOWARD PBO + MTX TCZ 8 mg/kg + DMARD PBO + DMARD Studiul V RADIATE TCZ 8 mg/kg + MTX PBO + MTX N= 204 N= 803 N= 413 N= 170 N= 158 ACR 20 59%** * 26% 61%*** 24% 50%*** 10% ACR 50 44%** * 11% 38%*** 9% 29%*** 4% ACR 70 22%** * 2% 21%*** 3% 12%** 1% TCZ 8 mg/k g + MT X N= 205 Săptă mâ na 24 52 24 52 24 52 Studiul I AMBITION TCZ 8 mg/k g MTX TCZ 8 mg/ kg + MTX N= 286 70%** * N= 284 52% 44%** 33% 28%** 15% N= 398 56%* ** 56%* ** 32%* ** 36%* ** 13%* ** 20%* ** PBO + MTX N= 393 27% 25% 10% 10% 2% 4% TCZ MTX PBO DMARD ** *** - Tocilizumab - Metotrexat - Placebo - Medicamente antireumatice care modifică boala - p < 0,01, TCZ vs. PBO + MTX / DMARD - p < 0,0001, TCZ vs. PBO + MTX / DMARD 67 Răspuns clinic important După 2 ani de tratament cu tocilizumab în asociere cu MTX, 14% dintre pacienţi au obţinut un răspuns clinic important (menţinerea unui răspuns ACR 70 timp de 24 de săptămâni sau mai mult). Răspuns radiografic În Studiul II, la pacienţii care nu au prezentat un răspuns adecvat la MTX, inhibarea distrugerii structurilor articulare a fost evaluată radiografic şi exprimată ca modificare în scorul Sharp modificat şi a componentelor sale, scorul de eroziune şi scorul de îngustare a spaţiului articular. Pacienţii la care s-a administrat tocilizumab au prezentat la examenul radiografic o progresie semnificativ mai redusă a inhibării distrugerii structurilor articulare, comparativ cu grupul de control (Tabelul 6). În perioada de extensie deschisă a Studiului II, inhibarea progresiei distrugerii structurilor articulare la pacienţii trataţi cu tocilizumab în asociere cu MTX s-a menţinut în al doilea an de tratament. Modificarea medie faţă de momentul iniţial la săptămâna 104 a Scorului Total Sharp-Genant a fost semnificativ mai redusă la pacienţii din grupul de tratament cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX (p <0,0001), comparativ cu pacienţii din grupul care a primit placebo în asociere cu MTX. Tabelul 6. Modificări radiografice medii timp de 52 de săptămâni în Studiul II PBO + MTX (+ TCZ din săptămâna 24) N = 393 1,13 0,71 0,42 TCZ 8 mg/kg + MTX N = 398 0,29* 0,17* 0,12** Scor Total Sharp-Genant Scor de eroziune Punctaj JSN PBO MTX TCZ JSN * ** - Placebo - Metotrexat - Tocilizumab - Îngustarea spaţiului articular - p ≤ 0,0001, TCZ vs. PBO + MTX - p < 0,005, TCZ vs. PBO + MTX După un an de tratament cu tocilizumab în asociere cu MTX, 85% dintre pacienţi (n=348) nu au prezentat progresia distrugerii structurilor articulare, evaluată prin modificarea Scorului Total Sharp-Genant de zero sau mai puţin, comparativ cu 67% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo în asociere cu MTX (n=290) (p ≤ 0,001). Această situaţie a rămas nemodificată după 2 ani de tratament (83%; n=353). Un procent de 93% dintre pacienţi (93%; n=271) nu au prezentat progresia bolii între săptămâna 52 şi săptămâna 104. Efectele asupra stării de sănătate şi asupra calităţii vieţii La pacienţii trataţi cu tocilizumab s-a raportat o îmbunătăţire a calităţii vieţii (Chestionarul de Evaluare a Sănătăţii, Indexul de Dizabilitate - HAQ-DI), chestionarul Short-Form 36 şi Chestionarul de Evaluare Funcţională a Terapiei Bolii Cronice. Au fost observate îmbunătăţiri semnificative statistic ale scorului HAQ-DI la pacienţii trataţi cu tocilizumab, comparativ cu pacienţii trataţi cu DMARD. În perioada deschisă a Studiului II, îmbunătăţirea funcţiei fizice s-a menţinut timp de până la 2 ani. La săptămâna 52, modificarea medie a HAQ-DI a fost de -0,58 în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX, comparativ cu -0,39 în grupul care a primit placebo în asociere cu MTX. Modificarea medie a HAQ-DI s-a menţinut la săptămâna 104 în grupul de tratament cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX (-0,61). Valorile hemoglobinei Îmbunătăţiri semnificative statistic ale valorilor hemoglobinei au fost observate în săptămâna 24, la pacienţii trataţi cu tocilizumab, comparativ cu cei trataţi cu DMARD (p< 0,0001). Valorile medii ale hemoglobinei au crescut până în săptămâna 2 şi au rămas în limite normale până la săptămâna 24. 68 Tocilizumab comparativ cu adalimumab ca monoterapie Studiul clinic VI (WA19924), dublu orb, cu durata de 24 de săptămâni, care a comparat tocilizumab administrat în monoterapie cu adalimumab administrat în monoterapie, a evaluat 326 de pacienţi cu PR care au prezentat intoleranţă la MTX sau la care continuarea tratamentului cu MTX a fost considerată inadecvată (inclusiv pacienţi care au avut un răspuns inadecvat la tratamentul cu MTX). Pacienţilor din braţul cu tocilizumab li s-a administrat tocilizumab (8 mg/kg) în perfuzie intravenoasă, la interval de 4 săptămâni şi placebo sub formă de injecţie subcutanată, la interval de 2 săptămâni. Pacienţilor din braţul cu adalimumab li s-a administrat adalimumab (40 mg) sub formă de injecţie subcutanată la interval de 2 săptămâni plus placebo în perfuzie intravenoasă la interval de 4 săptămâni. A fost observat un efect superior, semnificativ din punct de vedere statistic, al tratamentului cu tocilizumab în controlul manifestării bolii, comparativ cu tratamentul cu adalimumab, de la momentul iniţial până în săptămâna 24 pentru criteriul de evaluare principal (modificarea DAS28) şi pentru toate criteriile de evaluare secundare ale studiului (Tabelul 7). Tabelul 7. Rezultatele privind eficacitatea pentru studiul clinic VI (WA19924) ADA + Placebo (i.v.) N = 162 TCZ + Placebo (s.c.) N = 163 valoarea p(a) Criteriul de evaluare principal – Modificarea medie la săptămâna 24 faţă de momentul iniţial DAS28 (media ajustată) Diferenţa medie ajustată (IÎ 95%) -1,8 -3,3 -1,5 (-1,8, -1,1) < 0,0001 Criteriile de evaluare secundare – Procentul de pacienţi respondenţi la săptămâna 24(b) < 0,0001 DAS28 < 2,6, n (%) 17 (10,5) 65 (39,9) DAS28 ≤ 3,2, n (%) 32 (19,8) 84 (51,5) < 0,0001 Răspuns ACR20, n (%) 80 (49,4) 106 (65,0) Răspuns ACR50, n (%) 45 (27,8) 77 (47,2) Răspuns ACR70, n (%) 29 (17,9) 53 (32,5) 0,0038 0,0002 0,0023 avaloarea p este ajustată în funcţie de regiune şi de durata PR, pentru toate criteriile de evaluare şi, suplimentar, în funcţie de valoarea iniţială, pentru toate criteriile finale de evaluare continue bÎn cazul lipsei datelor, pacienţii au fost consideraţi non-respondenţi. Metoda Holm-Bonferroni a fost utilizată pentru testarea multiplă. i.v. = intravenos s.c. = subcutanat ADA = adalimumab TCZ = tocilizumab Profilul clinic general al evenimentelor adverse a fost similar pentru tocilizumab şi adalimumab. Procentul pacienţilor la care au apărut reacţii adverse grave a fost echilibrat între grupurile de tratament (tocilizumab 11,7% comparativ cu adalimumab 9,9%). Tipurile de reacţii adverse din braţul cu tocilizumab au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab , iar reacţiile adverse au fost raportate cu o frecvenţă similară, comparativ cu Tabelul 1. În braţul cu tocilizumab a fost raportată o incidenţă mai ridicată a infecţiilor şi infestărilor (48% vs. 42%), fără a exista vreo diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa infecţiilor grave (3,1%). Ambele tratamente de studiu au condus la modificări de aceeaşi natură a parametrilor de laborator de siguranţă (scăderea numărului de neutrofile şi trombocite, creşteri ale valorilor ALT, AST şi creşterea lipidelor). Cu toate acestea, amploarea schimbărilor şi frecvenţa rezultatelor anormale marcante au fost mai importante în cazul tratamentului cu tocilizumab, comparativ cu adalimumab. Patru pacienţi (2,5%) din braţul cu tocilizumab şi doi pacienţi (1,2%) din braţul cu adalimumab au prezentat scăderi ale numărului de neutrofile de gradul 3 sau 4 CTC. Unsprezece pacienţi (6,8%) din braţul cu tocilizumab şi cinci pacienţi (3,1%) din braţul cu adalimumab au prezentat creşteri ale valorilor ALT de grad 2 CTC sau 69 mai mare. Media creşterii valorilor LDL de la momentul iniţial a fost de 0,64 mmoli/l (25 mg/dl) la pacienţii din braţul cu tocilizumab şi de 0,19 mmoli/l (7 mg/dl) la pacienţii din braţul cu adalimumab. Siguranţa observată în braţul cu tocilizumab a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab, nefiind observate reacţii adverse noi sau neaşteptate (vezi Tabelul 1). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Farmacocinetica tocilizumab este caracterizată prin eliminarea neliniară, care este o combinaţie a clearance-ului liniar şi a eliminării Michaelis-Menten. Partea neliniară a eliminării conduce la o creştere a expunerii mai mult decât proporţional cu doza. Parametrii farmacocinetici ai tocilizumab nu se modifică în timp. Datorită dependenţei clearance-ului total de concentraţiile serice ale tocilizumab, timpul de înjumătăţire al tocilizumab este, de asemenea, dependent de concentraţie şi variază în funcţie de concentraţia serică. Analizele farmacocinetice efectuate până în prezent pentru toate populaţiile de pacienţi testate nu indică o relaţie între clearance-ul aparent şi prezenţa anticorpilor anti- medicament. PR Administrare intravenoasă Farmacocinetica tocilizumab a fost determinată utilizând analiza farmacocinetică a populaţiei pe o bază de date compusă din 3552 de pacienţi cu PR trataţi cu o doză de 4 sau 8 mg/kg de tocilizumab, administrată în perfuzie în decurs de o oră, la interval de 4 săptămâni, pe o perioadă de 24 de săptămâni sau cu o doză de 162 mg de tocilizumab administrată subcutanat, o dată pe săptămână sau o dată la interval de două săptămâni, pe o perioadă de 24 de săptămâni. Pentru o doză de 8 mg/kg de tocilizumab, administrată la interval de 4 săptămâni, au fost estimaţi următorii parametri (media estimată ± DS): aria de sub curbă (ASC) la starea de echilibru = 38000 ± 13000 h µg/ml, concentraţia minimă (Cmin) = 15,9 ± 13,1 µg/ml şi concentraţia maximă (Cmax) = 182 ± 50,4 µg/ml şi ratele de acumulare pentru ASC şi Cmax au fost mici, 1,32, respectiv 1,09. Rata de acumulare a fost mai mare pentru Cmin (2,49), ceea ce era de aşteptat, ţinând cont de contribuţia clearance-ului non-liniar la concentraţii scăzute. Starea de echilibru a fost atinsă după prima administrare pentru Cmax şi după 8 şi 20 săptămâni pentru ASC şi respectiv Cmin. Valorile ASC, Cmin şi Cmax ale tocilizumab au crescut cu creşterea greutăţii corporale. La o greutate ≥ 100 kg, mediile estimate (± DS) ale ASC, Cmin şi Cmax ale tocilizumab la starea de echilibru au fost de 50000 ± 16800 μg•h/ml, 24,4 ± 17,5 μg/ml şi, respectiv, 226 ± 50,3 μg/ml, valori care sunt mai mari faţă de valorile expunerii medii pentru populaţia de pacienţi (care cuprinde toate categoriile de greutăţi corporale) raportate mai sus. Curba doză-răspuns pentru tocilizumab se aplatizează la expuneri mai mari, determinând creşteri ale eficacităţii mai mici pentru fiecare creştere incrementală a concentraţiei, astfel încât la pacienţii trataţi cu doze > 800 mg de tocilizumab nu au fost demonstrate creşteri semnificative clinic ale eficacităţii. Prin urmare, nu se recomandă administrarea unor doze mai mari de 800 mg per perfuzie (vezi pct. 4.2). Distribuţie La pacienţii cu PR, volumul de distribuţie central a fost de 3,72 l, volumul de distribuţie periferic a fost de 3,35 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 7,07 l. Eliminare După administrarea intravenoasă, tocilizumab urmează o cale bifazică de eliminare din circulaţie. Clearence-ul total al tocilizumab este dependent de concentraţie şi este suma clearance-ului liniar şi non-liniar. Clearance-ul liniar a fost estimat ca un parametru în analiza farmacocinetică a populaţiei şi a fost 9,5 ml/h. Clearance-ul non-liniar dependent de concentraţie joacă un rol major la concentraţiile scăzute de tocilizumab. Imediat ce calea clearance-ului non-liniar este saturată, la concentraţii ridicate de tocilizumab, clearance-ul este în principal determinat de clearance-ul liniar. T1/2 al tocilizumab este dependent de concentraţie. La starea de echilibru, după administrarea unei doze de 8 mg/kg la interval de 4 săptămâni, t1/2 efectiv scade cu diminuarea concentraţiilor dintr-un interval de dozare, de la 18 până la 6 zile. 70 Liniaritate Parametrii farmacocinetici ai tocilizumab nu s-au modificat în timp. A fost observată o creştere a ASC şi a Cmin mai mare decât cea proporţională cu doza, pentru doze de 4 şi 8 mg/kg administrate la interval de 4 săptămâni. Cmax creşte proporţional cu doza. La starea de echilibru, valorile estimate ale ASC şi ale Cmin au fost de 3,2 ori mai mari la 8 mg/kg, comparativ cu 4 mg/kg, doză la care aceste valori au fost de 30 de ori mai mari. Administrare subcutanată Farmacocinetica tocilizumab a fost determinată utilizând analiza farmacocinetică a populaţiei pe o bază de date compusă din 3552 de pacienţi cu PR trataţi cu o doză de 162 mg administrată subcutanat, o dată pe săpămână, cu o doză de 162 mg administrată subcutanat o dată la interval de 2 săptămâni sau cu o doză de 4mg/kg sau 8 mg/kg administrată intravenos la interval de 4 săptămâni, pe o perioadă de 24 de săptămâni. Parametrii farmacocinetici ai tocilizumab nu s-au modificat în funcţie de timp. În cazul unei doze de 162 mg administrate la interval de o săptămână, media estimată (± DS) la starea de echilibru a ASC , Cmin şi Cmax pentru tocilizumab au fost de 7970 ± 3432 µg•h/ml, 43,0 ± 19,8 µg/ml şi respectiv de 49,8 ± 21,0 µg/ml. Ratele de acumulare pentru ASC, Cmin şi Cmax au fost de 6,32, 6,30 şi, respectiv de 5,27. Starea de echilibru pentru ASC, Cmin şi Cmax a fost atinsă după 12 săptămâni. În cazul administrării unei doze de 162 mg la interval de 2 săptămâni, media estimată (± DS) la starea de echilibru a ASC, Cmin şi Cmax pentru tocilizumab au fost de 3430 ± 2660 µg•h/ml, 5,7 ± 6,8 µg/ml şi respectiv de 13,2 ± 8,8µg/ml. Ratele de acumulare pentru ASC, Cmin şi Cmax au fost de 2,67, 6,02 şi, respectiv de 2,12. Starea de echilibru pentru ASC, Cmin a fost atinsă după 12 săptămâni, iar pentru Cmax a fost atinsă după 10 săptămâni. Absorbţie După administrarea subcutanată la pacienţii cu PR, timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime de tocilizumab (tmax) a fost de 2,8 zile. Biodisponibilitatea pentru forma farmaceutică subcutanată a fost de 79%. Eliminare În cazul administrării subcutanate, t1/2 efectiv este de până la 13 zile pentru doza de 162 mg administrată la interval de o săptămână şi de 5 zile pentru doza de 162 mg administrată la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu PR, la starea de echilibru. Pacienți cu AIJs Administrarea subcutanată Farmacocinetica tocilizumab la pacienții cu AIJs a fost caracterizată printr-o analiză farmacocinetică a populației care a cuprins 140 pacienți tratați cu 8 mg/kg intravenos la fiecare 2 săptămâni (pacienți cu o greutate ≥ 30 kg), cu 12 mg/kg intravenos la fiecare 2 săptămâni (pacienți cu o greutate mai mică de 30 kg), cu 162 mg subcutanat în fiecare săptămână (pacienți cu o greutate ≥ 30 kg), cu 162 mg subcutanat la fiecare 10 zile sau la fiecare 2 săptămâni (pacienți cu o greutate sub 30 kg). Sunt disponibile date limitate referitoare la expunerile ca urmare a administrării subcutanate a tocilizumab la pacienții cu AIJs cu vârstă mai mică de 2 ani și cu o greutate corporală mai mică de 10 kg. Pacienții cu AIJs trebuie să aibă o greutate corporală de cel puțin 10 kg când li se administrează subcutanat tocilizumab (vezi pct. 4.2). 71 Tabelul 8. Parametrii farmacocinetici estimaţi medii ± DS la starea de echilibru, după administrarea subcutanată în AIJs Parametrul farmacocinetic pentru tocilizumab 162 mg în fiecare săptămână, pacienţi cu greutatea ≥ 30 kg Cmax (µg/ml) Cmin (µg/ml) Cmedie (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmax Rata de acumulare pentru Cmin Rata de acumulare pentru Cmedie sau ASCτ* 99,8 ± 46,2 79,2 ± 35,6 91,3 ± 40,4 3,66 4,39 4,28 162 mg la interval de 2 săptămâni, pacienţi cu greutatea sub 30 kg 134 ± 58,6 65,9 ± 31,3 101 ± 43,2 1,88 3,21 2,27 *τ = 1 săptămână sau 2 săptămâni pentru cele două scheme de administrare subcutanată După administrarea pe cale subcutanată, aproximativ 90% din starea de echilibru a fost atinsă până în săptămâna 12, atât pentru schema de 162 mg în fiecare săptămână, cât și pentru cele la interval de 2 săptămâni. Absorbţie După administrarea pe cale subcutanată la pacienții cu AIJs, t½ prin absorbţie a fost de aproximativ 2 zile, iar biodisponibilitatea pentru formularea subcutanată la pacienții cu AIJs a fost de 95%. Distribuție La pacienții copii și adolescenți cu AIJs, volumul de distribuţie central a fost de 1,87 l, volumul de distribuţie periferic a fost de 2,14 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 4,01 l. Eliminare Clearance-ul total al tocilizumab a fost dependent de concentraţie şi este suma clearance-ului liniar şi a clearance-ului non-liniar. Clearance-ul liniar a fost estimat ca parametru în cadrul analizei farmacocinetice a populaţiei şi a fost de 5,7 mL/h la pacienţii copii și adolescenți cu artrită idiopatică juvenilă sistemică. După administrarea subcutanată, t1/2 efectiv al tocilizumab la pacienții cu AIJs este de până la 14 zile, pentru ambele scheme de 162 mg în fiecare săptămână și la interval de două săptămâni pe durata unui interval de dozare în starea de echilibru. Pacienți cu AIJp Administrarea subcutanată Farmacocinetica tocilizumabului la pacienţii cu AIJp a fost caracterizată prin analiza farmacocinetică a populaţiei care a cuprins 237 pacienți tratați cu 8 mg/kg intravenos la fiecare 4 săptămâni (pacienții cu o greutate ≥ 30 kg), 10 mg/kg intravenos la fiecare 4 săptămâni (pacienții cu o greutate sub 30 kg), 162 mg subcutanat la fiecare 2 săptămâni (pacienții cu o greutate ≥ 30 kg) sau 162 mg subcutanat la fiecare 3 săptămâni (pacienții cu o greutate sub 30 kg). 72 Tabelul 9. Parametrii farmacocinetici estimaţi medii ±DS la starea de echilibru după administrarea subcutanată în AIJp Parametrul farmacocinetic pentru tocilizumab 162 mg la interval de 2 săptămâni, pacienţi cu greutatea ≥ 30 kg Cmax (µg/ml) Cmin (µg/ml) Cmedie (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmax Rata de acumulare pentru Cmin Rata de acumulare pentru Cmedie sau ASCτ* 29,4 ± 13,5 11,8 ± 7,08 21,7 ± 10,4 1,72 3,58 2,04 162 mg la interval de 3 săptămâni, pacienţi cu greutatea sub 30 kg 75,5 ± 24,1 18,4 ± 12,9 45,5 ± 19,8 1,32 2,08 1,46 *τ = 2 săptămâni sau 3 săptămâni pentru cele două scheme de administrare subcutanată După administrarea intravenoasă, aproximativ 90% din starea de echilibru a fost atinsă până în săptămâna 12 pentru doza de 10 mg/kg (greutatea corporală < 30 kg) și până în săptămâna 16 pentru doza 8 mg/kg (greutatea corporală ≥ 30 kg). După dozarea subcutanată, aproximativ 90% din starea de echilibru a fost atinsă până în săptămâna 12, pentru ambele scheme de 162 mg cu administrare subcutanată la interval de 2 săptămâni și la interval de 3 săptămâni. Absorbţie După administrarea pe cale subcutanată la pacienții cu AIJs, t½ prin absorbţie a fost de aproximativ 2 zile, iar biodisponibilitatea pentru formularea subcutanată la pacienții cu AIJs a fost de 96%. Distribuție La pacienții copii și adolescenți cu AIJs, volumul de distribuţie central a fost de 1,97 l, de distribuţie periferic a fost de 2,03 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 4,0 l. Eliminare Analiza farmacocinetică a populaţiei pentru pacienții cu AIJp a evidențiat un impact proporțional cu mărimea corpului asupra clearance-ului liniar, astfel că trebuie luat în considerare dozajul bazat pe greutatea corporală (vezi Tabelul 9). După administrarea subcutanată, t1/2 efectiv la tocilizumab la pacienții cu AIJp este de până la 10 zile pentru pacienții < 30 kg (162 mg subcutanat la interval de 3 săptămâni) și de până la 7 zile pentru pacienții ≥ 30 kg (162 mg subcutanat la interval de 2 săptămâni) pe durata unui interval de dozare în starea de echilibru. După administrarea intravenoasă, tocilizumab urmează o cale bifazică de eliminare din circulaţie. Clearence-ul total al tocilizumabului a fost dependent de concentraţie şi este suma clearance-ului liniar şi non-liniar. Clearance-ul liniar a fost estimat ca un parametru în analiza farmacocinetică a populaţiei şi a fost 6,25 ml/h. Clearance-ul non-liniar dependent de concentraţie joacă un rol major la concentraţiile scăzute de tocilizumab. Imediat ce calea clearance-ului non-liniar este saturată, la concentraţii ridicate de tocilizumab, clearance-ul este în principal determinat de clearance-ul liniar. 73 Pacienți cu ACG Administrarea subcutanată FC tocilizumab la pacienţii cu ACG a fost determinată utilizând un model de analiză FC a populaţiei aplicat unei baze de date compuse din 149 pacienţi cu ACG, trataţi cu o doză de 162 mg tocilizumab administrată subcutanat în fiecare săptămână sau cu o doză de 162 mg administrată subcutanat la interval de două săptămâni. Modelul utilizat a avut aceeaşi structură ca şi modelul de analiză farmacocinetică a populaţiei dezvoltat pe baza datelor provenite de la pacienţii cu PR (vezi Tabelul10). Tabelul 10. Parametrii FC estimaţi medii ± DS la starea de echilibru, după administrarea subcutanată în ACG Parametrul FC pentru tocilizumab Cmax (µg/ml) Cmin (µg/ml) Cmedie (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmax Rata de acumulare pentru Cmin Rata de acumulare pentru Cmedie sau ASCτ* Subcutanat 162 mg în fiecare săptămână 73 ± 30,4 68,1± 29,5 71,3 ± 30,1 8,88 9,59 10,91 162 mg la interval de 2 săptămâni 19,3 ± 12,8 11,1 ± 10,3 16,2 ± 11,8 2,18 5,61 2,81 *τ = 2 săptămâni sau 1 săptămână pentru cele două scheme terapeutice subcutanate Profilul farmacocinetic la starea de echilibru în urma expunerii la doza săptămânală de tocilizumab a fost aproape în platou, cu fluctuaţii foarte mici între valorile minime şi cele maxime, în timp ce au existat fluctuaţii semnificative în cazul administrării tocilizumab la interval de 2 săptămâni. Aproximativ 90% din concentraţia plasmatică la starea de echilibru (ASCτ) a fost atinsă până în săptămâna 14 pentru grupul cu administrare la interval de 2 săptămâni şi până în săptămâna 17 pentru grupul cu administrare în fiecare săptămână. Conform analizei actuale a farmacocineticii, concentraţia minimă a tocilizumab la starea de echilibru este cu 50% mai mare la această populaţie în raport cu concentraţiile medii înregistrate într-o bază de date amplă la nivelul populaţiei cu AR. Aceste diferenţe apar din motive necunoscute. Diferenţele farmacocinetice nu sunt însoţite de diferenţe semnificative între parametrii farmacodinamici şi, din această cauză, nu se cunoaşte relevanţa clinică. La pacienţii cu AGC, a fost observată o expunere mai ridicată la pacienţii cu o greutate corporală mai mică. În cazul schemei de dozare de 162 mg în fiecare săptămână, Cmedie la starea de echilibru a fost cu 51% mai mare la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 60 kg, comparativ cu pacienţii care cântăreau între 60 şi 100 kg. În cazul schemei de dozare de 162 mg la interval de 2 săptămâni, Cmedie la starea de echilibru a fost cu 129% mai mare la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 60 kg, comparativ cu pacienţii care cântăreau între 60 şi 100 kg. Pentru pacienţii cu greutate mai mare de 100 kg datele sunt limitate (n=7). Absorbţie După administrarea subcutanată la pacienţii cu ACG, t½ prin absorbţie a fost de aproximativ 4 zile. Biodisponibilitatea pentru formularea subcutanată a fost de 0,8. Valorile mediane ale Tmax au fost 3 zile după administrarea tocilizumab în fiecare săptămână şi 4,5 zile după administrarea tocilizumab la fiecare 2 săptămâni. 74 Distribuţie La pacienţii cu ACG, volumul de distribuţie central a fost de 4,09 l, volumul de distribuţie periferic a fost de 3,37 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 7,46 l. Eliminare Clearance-ul total al tocilizumab a fost dependent de concentraţie şi este suma clearance-ului liniar şi a clearance-ului non-liniar. Clearance-ul liniar a fost estimat ca parametru în cadrul analizei farmacocinetice a populaţiei şi a fost de 6,7 ml/h la pacienţii cu ACG. La pacienţii cu ACG, la starea de echilibru, t½ efectiv al tocilizumab a variat între 18,3 şi 18,9 zile pentru 162 mg administrat săptămânal şi între 4,2 şi 7,9 zile pentru 162 mg administrat la interval de 2 săptămâni. La concentraţii serice crescute, când clearance-ul total al tocilizumab este dominat de clearance-ul liniar, din estimările parametrului în populaţie a rezultat un t ½ efectiv de aproximativ 32 de zile. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţa renală Nu au fost efectuate studii specifice ale efectului insuficienţei renale asupra farmacocineticii tocilizumab. Majoritatea pacienţilor din analiza farmacocineticii populaţiei în studiile clinice pentru PR şi ACG aveau funcţie renală normală sau o insuficienţă renală uşoară. Insuficienţa renală uşoară (clearance-ul creatininei estimat pe baza formulei Cockcroft-Gault <) nu influenţează farmacocinetica tocilizumab. Aproximativ o treime dintre pacienţii înrolaţi în studiul pentru ACG au avut insuficienţă renală moderată la momentul iniţial (clearance-ul estimat al creatininei de 30-59 ml/minut). Nu a fost observat niciun impact asupra expunerii la tocilizumab la aceşti pacienţi. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Insuficienţa hepatică Nu au fost efectuate studii specifice ale efectului insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii tocilizumab. Vârstă, sex şi grup etnic Analiza farmacocineticii populaţiei la pacienţii cu PR şi ACG a arătat că vârsta, sexul şi originea etnică nu afectează farmacocinetica tocilizumab. Rezultatele din analizele farmacocinetice populaţionale la pacienţii cu AIJs și AIJp au confirmat că dimensiunea corporală este singura covariabilă care are un impact apreciabil asupra farmacocineticii tocilizumab, inclusiv eliminarea şi absorbţia, astfel încât trebuie să se ia în considerare administrarea dozelor în funcţie de greutatea corporală (vezi Tabelele 8 și 9). 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea şi toxicitatea asupra dezvoltării şi a funcţiei reproductive. Nu au fost efectuate studii privind carcinogenitatea deoarece anticorpii monoclonali IgG1 nu sunt consideraţi a avea potenţial carcinogen intrinsec. Datele non-clinice disponibile au demonstrat efectul IL-6 în progresia malignă şi rezistenţa la apoptoză în diferite tipuri de cancer. Aceste date sugerează că nu există un risc relevant pentru declanşarea sau progresia cancerului în timpul tratamentului cu tocilizumab. Suplimentar, nu au fost semnalate leziuni proliferative în cadrul unui studiu de toxicitate cronică efectuat timp de 6 luni la maimuţa cynomolgus sau la şoarece cu deficit de IL-6. 75 Datele non-clinice disponibile nu sugerează vreun efect asupra fertilităţii în timpul tratamentului cu tocilizumab. Într-un studiu de toxicitate cronică efectuat la maimuţa cynomolgus nu au fost observate efecte asupra sistemului endocrin activ şi aparatului reproducător, iar la şoarecele cu deficit de IL-6 nu s-au observat efecte asupra funcţiei de reproducere a şoarecelui. S-a observat că tocilizumab nu are efecte dăunătoare, directe sau indirecte asupra sarcinii sau a dezvoltării embrionare-fetale după administrarea la maimuţa cynomolgus în perioada incipientă de gestaţie. Totuşi, la o expunere sistemică mare (> 100 × expunerea la om), la grupul tratat cu doze mari de 50 mg/kg şi zi, a fost observată o uşoară creştere a ratei de avort/moarte embrio-fetală, comparativ cu placebo sau cu alte grupuri tratate cu doze scăzute. Chiar dacă IL-6 nu pare să fie o citokină nocivă pentru dezvoltarea fetală sau pentru controlul imunologic al interfeţei materne/fetale, nu poate fi exclusă o relaţie a acestor descoperiri cu tocilizumab. Tratamentul cu un un analog murinic nu a exercitat toxicitate la şoarecele tânăr. În particular, nu au fost afectate creşterea scheletală, funcţia imună şi maturarea sexuală. Profilul de siguranţă non-clinic al tocilizumab la maimuţa cynomolgus nu sugerează o diferenţă între calea de administrare subcutanată şi cea intravenoasă. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor L-histidină (pentru ajustarea pH-ului) Monoclorhidrat de L-histidină monohidrat (pentru ajustarea pH-ului) L-arginină/Clorhidrat de L-arginină L-metionină Polisorbat 80 (E 433) Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi În absenţa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. După ce este scoasă din frigider, seringa preumplută poate fi păstrată până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C. A se păstra seringile preumplute în ambalajul original pentru a fi protejate de lumină şi umiditate. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului 0,9 ml soluţie în seringă preumplută (din sticlă tip I) prevăzută cu un ac fix. Seringa este prevăzută cu un sistem de protecţie rigid pentru ac (sigiliu din elastomer cu un înveliş din polipropilenă) şi un piston (din cauciuc butilic cu un înveliş din fluoro-rezină). Ambalaje cu 4 seringi preumplute şi ambalaje multiple care conţin 12 (3 cutii a câte 4) seringi preumplute. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 76 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare RoActemra este disponibil sub formă de seringă preumplută pentru utilizare unică, prevăzută cu un dispozitiv de siguranţă pentru ac. După ce seringa preumplută a fost scoasă din frigider, trebuie să se aştepte 25 până la 30 de minute înainte de administrarea injecţiei, pentru ca aceasta să ajungă la temperatura camerei (18°C până la 28°C). Seringa nu trebuie agitată. După îndepărtarea capacului, administrarea injecţiei trebuie începută în decurs de 5 minute, pentru a preveni uscarea medicamentului şi blocarea acului. Dacă seringa preumplută nu este utilizată în decurs de 5 minute de la îndepărtarea capacului, trebuie să o aruncaţi într-un container rezistent la perforare şi să utilizaţi o seringă preumplută nouă. Dacă nu puteţi apăsa pistonul după introducerea acului în piele, trebuie să aruncaţi seringa preumplută într-un container rezistent la perforare şi să utilizaţi o seringă preumplută nouă. Nu utilizaţi dacă medicamentul este tulbure sau prezintă particule, are orice altă culoare decât incolor până la galben pal sau dacă orice parte a seringii preumplute pare deteriorată. Instrucţiuni detaliate privind administrarea RoActemra în seringă preumplută sunt prezentate în prospect. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/08/492/007 EU/1/08/492/008 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU DATA ULTIMEI REÎNNOIRI Data primei autorizări: 16 Ianuarie 2009 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 25 Septembrie 2013 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu. 77 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RoActemra 162 mg soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare stilou injector (pen) preumplut conţine RoActemra (tocilizumab) 162 mg în 0,9 ml. Tocilizumab este un anticorp monoclonal umanizat recombinat, al subclasei de imunoglobuline G1 (IgG1). Excipienţi cu efect cunoscut Fiecare stilou injector (pen) preumplut de 162 mg/0,9 ml conţine polisorbat 80, 0,18 mg (0,2 mg/ml). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut (ACTPen). Soluţie incoloră până la galben pal cu un pH de 5,5-6,5 și osmolalitate de 200-372 mOsm/kg. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Poliartrită reumatoidă (PR) RoActemra administrat în asociere cu metotrexat (MTX), este indicat pentru • • tratamentul pacienţilor adulţi cu PR severă, activă şi progresivă, care nu au fost trataţi anterior cu MTX. tratamentul pacienţilor adulţi cu PR activă, moderată până la severă, care au avut fie un răspuns inadecvat, fie nu au tolerat tratamentul cu unul sau mai multe medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD) sau cu inhibitori ai factorului de necroză tumorală (TNF). La aceşti pacienţi, RoActemra poate fi administrat ca monoterapie, în cazul intoleranţei la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată. S-a demonstrat că RoActemra scade rata de progresie a leziunilor articulare, evaluată radiologic şi îmbunătăţeşte funcţia fizică atunci când este administrat în asociere cu metotrexat. Artrită idiopatică juvenilă sistemică (AIJs) RoActemra este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta de 12 ani şi peste, cu AIJs activă, care nu au avut un răspuns adecvat la tratamentele anterioare cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi corticosteroizi sistemici (vezi pct. 4.2). RoActemra poate fi administrat ca monoterapie (în cazul intoleranţei la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată) sau în asociere cu MTX. Artrită idiopatică juvenilă poliarticulară (AIJp) RoActemra administrat în asociere cu MTX este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta de 12 ani şi peste, cu AIJp (cu factor reumatoid pozitiv sau negativ şi oligoartrită extinsă), care au avut un răspuns inadecvat la tratamentul anterior cu MTX (vezi pct. 4.2). RoActemra poate fi administrat ca monoterapie în caz de intoleranţă la MTX sau unde continuarea tratamentului cu MTX este inadecvată. 78 Arterita cu celule gigante (ACG) RoActemra este indicat pentru tratamentul ACG la pacienţii adulţi. 4.2 Doze şi mod de administrare Tocilizumab în forma farmaceutică cu utilizare subcutanată se administrează cu ajutorul unui stilou injector (pen) preumplut. Tratamentul trebuie iniţiat de către un profesionist în domeniul sănătăţii cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul PR, AIJs, AIJp şi/sau ACG. Stiloul injector (pen) preumplut nu trebuie utilizat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta < 12 ani, deoarece există un risc potențial de injectare intramusculară din cauza stratului mai subțire al țesutului subcutanat. Prima injecţie trebuie administrată sub supravegherea unui profesionist în domeniul sănătăţii calificat. Un pacient sau părintele/reprezentantul legal îşi poate injecta singur acest medicament numai dacă medicul stabileşte că acest lucru este adecvat, iar pacientul sau părintele/reprezentantul legal acceptă să fie monitorizat medical după cum este necesar şi a fost instruit cu privire la tehnica de injectare corectă. Pacienţii care trec de la terapia cu tocilizumab pe cale intravenoasă la administrarea pe cale subcutanată trebuie să-şi administreze prima doză subcutanată la momentul următoarei doze intravenoase programate, sub supravegherea unui profesionist în domeniul sănătăţii calificat. Tuturor pacienţilor trataţi cu RoActemra trebuie să li se dea un Card de atenţionare pentru pacienţi. Trebuie evaluat dacă administrarea subcutanată acasă este adecvată pentru pacient sau părinte/reprezentantul legal al pacientului, iar pacienţii sau părinţii/reprezentanţii legali ai pacienţilor trebuie instruiţi să informeze un profesionist din domeniul sănătăţii înainte de a administra următoarea doză, dacă prezintă simptome ale unei reacţii alergice. Pacienţii trebuie să solicite imediat asistenţă medicală dacă dezvoltă simptome specifice reacţiilor alergice grave (vezi pct. 4.4). Doze Pacienţi cu PR Doza recomandată este de 162 mg administrată subcutanat, o dată la interval de o săptămână. Sunt disponibile informaţii limitate în ceea ce priveşte trecerea pacienţilor de la tocilizumab forma farmaceutică intravenoasă la tocilizumab forma farmaceutică subcutanată în doză fixă. Intervalul de administrare la o săptămână trebuie respectat. Pacienţii care au trecut de la forma farmaceutică intravenoasă la cea subcutanată trebuie să-şi administreze subcutanat prima doză care înlocuieşte următoarea doză programată a fi administrată intravenos, sub supravegherea unui profesionist în domeniul sănătăţii calificat. Pacienţi cu ACG Doza recomandată este de 162 mg administrată subcutanat o dată pe săptămână în asociere cu glucocorticoizi în doze scăzute treptat. Acest medicament poate fi utilizat în monoterapie după întreruperea tratamentului cu glucocorticoizi. Tocilizumab în monoterapie nu trebuie utilizat în tratamentul recidivelor acute (vezi pct. 4.4). Pe baza naturii cronice a ACG, tratamentul după 52 de săptămâni trebuie să fie ghidat de activitatea bolii, discreţia medicului şi alegerea pacientului. 79 Pacienţi cu PR şi ACG Ajustarea dozelor în urma rezultatelor anormale ale testelor de laborator (vezi pct. 4.4). • Valori anormale ale enzimelor hepatice Valori de laborator > 1 până la 3 × faţă de limita superioară a valorilor normale (LSN) Acţiune Se modifică doza de DMARD administrată concomitent (PR) sau de medicamente imunomodulatoare (ACG), dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se reduce frecvenţa de administrare a dozei de tocilizumab la interval de 2 săptămâni sau se întrerupe tratamentul până la normalizarea valorilor alaninaminotransferazei (ALT) sau aspartataminotransferazei (AST). Se reîncepe administrarea injecţiei la interval de o săptămână sau la 2 săptămâni, după cum este adecvat clinic. > 3 până la 5 × LSN Se întrerupe tratamentul, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × LSN. Pentru creşteri persistente > 3 × LSN (confirmate prin testări repetate, vezi pct. 4.4), tratamentul se opreşte. > 5 × faţă de LSN Tratamentul se opreşte. • Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN) La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu tocilizumab, nu este recomandată administrarea acestuia la pacienţii cu valori ale numărului absolut de neutrofile (NAN) sub 2 × 109/l. Valori de laborator (celule × 109/ l ) Acţiune NAN > 1 Menţinerea dozei. NAN între 0,5 şi 1 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile NAN cresc > 1 × 109/l, se reîncepe tratamentul la interval de 2 săptămâni şi se creşte frecvenţa de administrare a injecţiei până la o săptămână, dacă este adecvat clinic. NAN < 0,5 Tratamentul se opreşte. 80 • Valori scăzute ale numărului de trombocite Valori de laborator (celule × 103/μl) Acţiune 50 până la 100 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/μl, se reîncepe tratamentul la interval de 2 săptămâni şi se creşte frecvenţa de administrare a injecţiei la o săptămână, dacă este adecvat clinic. < 50 Tratamentul se opreşte. Pacienţi cu RA and GCA Doză omisă Dacă un pacient omite administrarea subcutanată a unei injecţii săptămânale de tocilizumab în decurs de 7 zile de la doza programată, el/ea trebuie să fie instruit să-şi administreze doza omisă în următoarea zi programată. Dacă un pacient omite administrarea subcutanată a unei injecţii de tocilizumab cu administrare la interval de 2 săptămâni, în decurs de 7 zile de la doza programată, el/ea trebuie să fie instruit să-şi administreze imediat doza omisă, iar următoarea doză să fie administrată în următoarea zi programată. Grupe speciale de pacienţi Pacienții vârstnici Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici > 65 de ani. Insuficienţă renală Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Tocilizumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 5.2). Funcţia renală trebuie atent monitorizată la aceşti pacienţi. Insuficienţă hepatică Tocilizumab nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De aceea, nu se pot face recomandări referitoare la doză. Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea tocilizumab cu administrare subcutanată la copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 1 an nu au fost stabilite. Nu sunt date disponibile. O schimbare a dozei trebuie să fie bazată doar pe o modificare consistentă a greutăţii corporale a pacientului pe parcursul timpului. Tocilizumab poate fi folosit ca monoterapie sau în asociere cu MTX. Pacienți cu AIJs La pacienții cu vârsta peste 12 ani, doza recomandată este de 162 mg, administrată subcutanat o dată pe săptămână la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg sau de 162 mg, administrată subcutanat la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 30 kg. Stiloul injector (pen) preumplut nu trebuie utilizat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta < 12 ani. Pacienții trebuie să aibă o greutate corporală de cel puțin 10 kg când li se administrează subcutanat tocilizumab. Pacienţi cu AIJp La pacienţii cu vârsta peste 12 ani, doza recomandată este de 162 mg, administrată subcutanat la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg sau de 162 mg, 81 administrată subcutanat la interval de 3 săptămâni la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 30 kg. Stiloul injector (pen) preumplut nu trebuie utilizat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta < 12 ani. Pacienți cu AIJs şi AIJp Ajustarea dozelor în urma rezultatelor anormale ale testelor de laborator. Dacă este adecvat, doza de MTX administrată concomitent şi/sau a altor medicamente trebuie modificate sau administrarea acestora oprită şi doza de tocilizumab întreruptă până când situaţia clinică a fost evaluată. Deoarece sunt multe afecţiuni comorbide care pot afecta valorile de laborator în AIJs sau AIJp, decizia de întrerupere a administrării tocilizumabului din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. • Valori anormale ale enzimelor hepatice Valori de laborator > 1 până la 3 × LSN Acţiune Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. întrerupe Pentru creşteri persistente administrarea de tocilizumab până la normalizarea valorilor ALT/AST. interval, se în acest > 3 × LSN până la 5 × faţă de LSN Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab, până când valoarea scade la < 3 × LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 × faţă de LSN. > 5 × faţă de LSN Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs sau AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. • Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN) Valori de laborator (celule × 109/l ) NAN > 1 Se menţine doza. Acţiune NAN între 0,5 şi 1 Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile NAN cresc > 1 × 109/ l, se reîncepe tratamentul. NAN < 0,5 Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs sau AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. 82 • Valori scăzute ale numărului de trombocite Valori de laborator (celule × 103/μl) 50 până la 100 Acţiune Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de tocilizumab. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 × 103/ μl, se reîncepe tratamentul. < 50 Tratamentul cu tocilizumab se opreşte. Decizia de întrerupere a tratamentului în AIJs sau AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient. Reducerea frecvenţei administrării tocilizumab din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator nu a fost studiată la pacienţii cu AIJs sau AIJp. Siguranţa şi eficacitatea formei farmaceutice cu administrare subcutanată a tocilizumab la copii cu alte afecţiuni decât AIJs sau AIJp nu au fost stabilite. Datele disponibile cu privire la forma farmaceutică cu administrare intravenoasă sugerează că îmbunătăţirea clinică este observată în decurs de 12 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu tocilizumab. Continuarea tratamentului trebuie să fie atent luate în considerare la pacienţii care nu prezintă îmbunătăţiri în aceast perioadă. Doză omisă Dacă un pacient cu AIJs omite administrarea unei injecții subcutanate săptămânale de tocilizumab, în decurs de 7 zile de la doza programată, el/ea trebuie îndrumat/ă să utilizeze doza omisă în următoarea zi programată. Dacă un pacient omite administrarea unei injecții subcutanate de tocilizumab din cadrul schemei de adminstrare la interval de 2 săptămâni într-un interval de 7 zile de la doza programată, el/ea ar trebui îndrumat/ă să utilizeze doza omisă imediat, iar umătoarea doză în următoarea zi programată. Dacă un pacient cu AIJp omite administrarea unei injecţii subcutanate de tocilizumab în decurs de 7 zile de la doza programată, el/ea trebuie să ia doza omisă imediat ce îşi aminteşte şi să administreze doza următoare în ziua programată obişnuită. Dacă un pacient omite administrarea unei injecţii subcutanate de tocilizumab pe o perioadă mai lungă de 7 zile sau nu este sigur când trebuie să administreze tocilizumab, trebuie să contacteze medicul curant sau farmacistul. Mod de administrare Acest medicament este destinat administrării subcutanate. După instruirea adecvată privind tehnica de administrare a injecţiei, pacienţii îşi pot injecta singuri acest medicament, dacă medicul decide că acest lucru este potrivit pentru aceştia. Conţinutul total (0,9 ml) al stiloului injector (pen-ului) preumplut trebuie administrat sub formă de injecţie subcutanată. Locurile de injectare recomandate (abdomen, coapsă şi parte superioară a braţului) trebuie schimbate, iar injecţiile nu trebuie niciodată administrate în aluniţe, cicatrici sau zone în care pielea este sensibilă, cu vânătăi, roşie, întărită sau nu este intactă. Stiloul injector (pen-ul) preumplut nu trebuie agitat. Instrucţiuni detaliate pentru administrarea RoActemra în stilou injector (pen) preumplut sunt 83 prezentate în prospect, vezi pct. 6.6. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Infecţii active, severe (vezi pct. 4.4). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare RoActemra pentru administrare subcutanată nu este destinat administrării pe cale intravenoasă. RoActemra pentru administrare subcutanată nu este destinat administrării copiilor cu AIJs cu greutate corporală mai mică de 10 kg. Trasabilitate Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție. Toate indicațiile Infecţii La pacienţii cărora li se administrează medicamente imunosupresoare, inclusiv tocilizumab, au fost raportate infecţii grave şi uneori infecţii letale (vezi pct. 4.8). Tratamentul nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infecţii active (vezi pct. 4.3). Administrarea de tocilizumab trebuie întreruptă la pacienţii la care apar infecţii grave, până când infecţia este sub control (vezi pct. 4.8). Medicii trebuie să fie precauţi când au în vedere administrarea acestui medicament la pacienţii cu antecedente de infecţii recurente sau cronice sau cu afecţiuni asociate (de exemplu diverticulită, diabet zaharat şi boală pulmonară interstiţială), care îi pot predispune la infecţii. La pacienţii care urmează tratament cu medicamente imunosupresoare, precum tocilizumab, se recomandă o atenţie sporită în vederea detectării la timp a infecţiilor grave, deoarece semnele şi simptomele inflamaţiei acute pot fi diminuate, ca urmare a supresiei reactanţilor de fază acută. Când se evaluează un pacient pentru o posibilă infecţie, trebuie luate în considerare atât efectul tocilizumab asupra proteinei C-reactive (PCR) şi a neutrofilelor, cât şi semnele şi simptomele infecţiei. Pacienţii (printre care se numără copii mici cu AIJs sau AIJp, care ar putea avea o capacitate mai scăzută de a comunica simptomele pe care le simt) și părinții/reprezentanții legali ai pacienților cu AIJs sau AIJp, trebuie să fie instruiţi să contacteze imediat personalul medical atunci când apar orice simptome care sugerează o infecţie, pentru a se asigura o evaluare promptă şi iniţierea unui tratament adecvat. Tuberculoză Aşa cum este recomandat şi pentru alte tratamente biologice, toţi pacienţii trebuie testaţi pentru infecţia cu tuberculoză (TBC) latentă înainte de a începe tratamentul cu tocilizumab. Pacienţii cu TBC latentă trebuie să urmeze un tratament antimicobacterian standard înainte de a începe tratamentul. Se reaminteşte medicilor care prescriu acest medicament de riscul apariţiei rezultatelor fals negative la intradermoreacţia la tuberculină şi la testul gama-interferon sanguin pentru diagnosticul TBC, mai ales la pacienţii grav bolnavi sau imunodeprimaţi. Pacienţii și părinții/reprezentanții legali ai pacienților cu AIJs sau AIJp trebuie sfătuiţi să solicite asistenţă medicală dacă în timpul sau după tratamentul cu acest medicament apar semne/simptome care sugerează infecţia tuberculoasă (de exemplu, tuse persistentă, astenie/scădere ponderală, subfebrilitate). Reactivare virală Reactivarea virală (de exemplu hepatita cu virus B) a fost raportată în cazul terapiilor cu medicamente biologice pentru tratamentul PR. În cadrul studiilor clinice efectuate cu tocilizumab, pacienţii cu rezultate pozitive la testele screening pentru hepatită au fost excluşi din studiu. 84 Complicaţii ale diverticulitei Cazurile de perforaţie diverticulară, apărute ca o complicaţie a diverticulitei, au fost raportate mai puţin frecvent la pacienţii trataţi cu tocilizumab (vezi pct. 4.8). Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de ulceraţie intestinală sau diverticulită. Pacienţii care prezintă simptome ce indică un risc potenţial de diverticulită complicată, cum sunt durerea abdominală, hemoragia şi/sau modificarea inexplicabilă a tranzitului intestinal, asociate cu febră, trebuie să fie evaluaţi prompt pentru o identificare precoce a diverticulitei care poate fi asociată cu perforaţia gastro-intestinală. Reacţii de hipersensibilitate Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave asociate cu administrarea tocilizumab (vezi pct. 4.8). Astfel de reacţii pot fi mai severe şi potenţial letale la pacienţii care au prezentat reacţii de hipersensibilitate în timpul tratamentului anterior cu tocilizumab, chiar dacă li s-a administrat premedicaţie cu steroizi şi antihistaminice. Dacă apare o reacţie anafilactică sau altă reacţie de hipersensibilitate gravă, administrarea de tocilizumab trebuie oprită imediat, se iniţiază tratamentul adecvat, iar tratamentul se întrerupe definitiv. Boală hepatică activă şi insuficienţă hepatică Tratamentul cu tocilizumab, în special când este administrat concomitent cu MTX, poate fi asociat cu creşteri ale valorilor transaminazelor hepatice. Prin urmare, se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare tratamentul la pacienţii cu boală hepatică activă sau insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Hepatotoxicitate În timpul tratamentului cu tocilizumab au fost raportate frecvent creşteri tranzitorii sau intermitente, uşoare şi moderate ale valorilor transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.8). O creştere a frecvenţei de apariţie a acestor valori crescute a fost observată atunci când tocilizumab a fost administrat în asociere cu medicamente potenţial hepatotoxice (de exemplu, MTX). Atunci când este indicat clinic, trebuie luate în considerare alte teste ale funcţiei hepatice, inclusiv cele pentru bilirubină. La pacienţii tratați cu tocilizumab, au fost observate cazuri grave de leziuni hepatice severe induse medicamentos, inclusiv insuficienţă hepatică acută, hepatită şi icter (vezi pct. 4.8). Cazurile de leziuni hepatice severe au apărut într-un interval de 2 săptămâni până la peste 5 ani de la iniţierea tratamentului. Au fost raportate cazuri de insuficienţă hepatică, care au necesitat transplant hepatic. Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat asistență medicală dacă prezintă semne sau simptome de leziuni hepatice. Se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare iniţierea tratamentului la pacienţii cu valori ale ALT sau AST > 1,5 × LSN. Tratamentul nu este recomandat la pacienţii cu valori iniţiale ale ALT sau AST > 5 × LSN. La pacienţii cu PR, ACG, AIJs şi AIJp, valorile ALT/AST trebuie monitorizate la interval de 4 până la 8 săptămâni pentru primele 6 luni de tratament, apoi la interval de 12 săptămâni. Pentru modificările de doze, incluzând întrerupererea tratamentului cu tocilizumab, recomandate pe baza valorilor transaminazelor, vezi pct. 4.2. Atunci când valorile ALT sau AST cresc > 3–5 × LSN, tratamentul trebuie întrerupt. Tulburări hematologice După tratamentul cu tocilizumab 8 mg/kg administrat în asociere cu MTX, au apărut scăderi ale numărului de neutrofile şi trombocite (vezi pct. 4.8). Pacienţii care au fost trataţi anterior cu un inhibitor TNF pot prezenta un risc crescut de neutropenie. Iniţierea tratamentului nu este recomandată la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu tocilizumab, dacă aceştia prezintă un NAN sub 2 × 109/l. Se va acorda o atenţie deosebită atunci când se ia în considerare iniţierea tratamentului la pacienţii cu un număr scăzut de trombocite (şi anume, numărul trombocitelor sub 100 × 103/μl). Continuarea tratamentului nu este recomandată la pacienţii care ajung la un NAN < 0,5 × 109/l sau un număr al trombocitelor < 50 × 103/μl. 85 Neutropenia severă poate fi asociată cu un risc crescut de apariţie a infecţiilor grave, deşi, în studiile clinice cu tocilizumab efectuate până în prezent, nu a existat nicio asociere clară între scăderea numărului neutrofilelor şi apariţia infecţiilor grave. La pacienţii cu PR şi ACG, neutrofilele şi trombocitele trebuie monitorizate timp de 4 până la 8 săptămâni după începerea tratamentului şi ulterior, conform cu practica clinică standard. Pentru modificările de doze recomandate pe baza NAN şi a numărului de trombocite, vezi pct. 4.2. La pacienţii cu AIJs și AIJp, neutrofilele şi trombocitele trebuie monitorizate în momentul celei de-a doua administrări şi ulterior, conform regulilor de bună practică clinică (vezi pct. 4.2). Parametri lipidici La pacienţii trataţi cu tocilizumab au fost observate creşteri ale parametrilor lipidici, inclusiv colesterolul total, lipoproteine cu densitate mică (LDL), lipoproteine cu densitate mare (HDL) şi trigliceride (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienţilor nu au prezentat creşteri ale indicilor aterogeni, iar creşterile colesterolului total au răspuns la tratamentul cu medicamente hipolipemiante. La pacienţii cu PR şi ACG, evaluarea parametrilor lipidici trebuie efectuată timp de 4 sau 8 săptămâni după iniţierea tratamentului. Pacienţii trebuie trataţi în conformitate cu ghidurile clinice locale pentru abordarea terapeutică a hiperlipidemiei. Tulburări neurologice Medicii trebuie să fie atenţi la simptomele care indică un risc potenţial pentru declanşarea unor noi tulburări demielinizante centrale. Nu este cunoscut, în prezent, potenţialul de apariţie a demielinizării centrale în cazul tratamentului cu tocilizumab. Malignitate Riscul de malignitate este crescut la pacienţii cu PR. Medicamentele imunomodulatoare pot creşte riscul de malignitate. Datele clinice sunt insuficiente pentru a evalua incidenţa potenţială a malignităţii după expunerea la tocilizumab. Evaluarea siguranţei tratamentului pe termen lung este în desfăşurare. Vaccinări Vaccinurile vii şi vii atenuate nu trebuie administrate concomitent cu acest medicament deoarece nu a fost stabilită siguranţa clinică. Într-un studiu clinic deschis, randomizat, pacienţii adulţi cu PR trataţi cu tocilizumab şi MTX au avut capacitatea de a dezvolta un răspuns eficace atât la vaccinurile pneumococice polizaharidice 23-valente, cât şi la vaccinurile cu toxoid tetanic, care a fost comparabil cu răspunsul observat la pacienţii trataţi doar cu MTX. Înainte de iniţierea tratamentului, se recomandă ca toţi pacienţii, în special pacienţii copii şi adolescenţi sau cei vârstnici, să fie aduşi la zi cu toate imunizările în conformitate cu ghidurile de imunizare actuale. Intervalul dintre vaccinările cu vaccinuri vii şi iniţierea tratamentului trebuie să fie în conformitate cu ghidurile de vaccinare actuale referitoare la medicamentele imunosupresoare. Risc cardiovascular Pacienţii cu PR prezintă un risc crescut pentru tulburările cardiovasculare, iar abordarea terapeutică a factorilor de risc (cum sunt hipertensiunea arterială, hiperlipidemia) trebuie să fie o parte componentă a tratamentului standard uzual. Asocierea cu inhibitori TNF Nu există experienţă în utilizarea tocilizumab cu inhibitori TNF sau cu alte tratamente biologice pentru pacienţii cu PR. Nu se recomandă administrarea acestui medicament în asociere cu alte medicamente biologice. Polisorbați Acest medicament conţine 0,18 mg de polisorbat 80 în fiecare stilou injector (pen) preumplut de 162 mg/0,9 ml, ceea ce este echivalentul a 0,2 mg/ml. Polisorbaţii pot provoca reacţii alergice. Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul pacienților cu alergii cunoscute. 86 Pacienţi cu ACG Tocilizumab în monoterapie nu trebuie utilizat în tratamentul recidivelor acute, deoarece eficacitatea în acest tratament nu a fost stabilită. Glucocorticoizii trebuie să fie administraţi în conformitate cu decizia medicului şi ghidurile terapeutice. Pacienţi cu AIJs Sindromul de activare macrofagică (SAM) este o tulburare gravă care pune viaţa în pericol şi care se poate dezvolta la pacienţii cu AIJs. În studiile clinice, tocilizumab nu a fost studiat la pacienţi în timpul unui episod activ de SAM. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Administrarea concomitentă a unei doze unice de tocilizumab 10 mg/kg cu MTX 10-25 mg, o dată pe săptămână, nu are un efect semnificativ asupra expunerii la MTX. Analizele farmacocinetice populaţionale nu au identificat vreun efect al MTX, al AINS sau al corticosteroizilor asupra eliminării tocilizumab la pacienţii cu PR. La pacienţii cu ACG, nu a fost observat niciun efect al dozei cumulative de corticosteroizi asupra expunerii la tocilizumab. Exprimarea enzimelor hepatice CYP 450 este inhibată de citokine, cum este IL-6, care stimulează inflamaţia cronică. Astfel, exprimarea CYP450 poate fi restabilită atunci când se administrează un tratament cu inhibitori potenţi de citokine, cum este tocilizumab. Studiile in vitro pe culturi de hepatocite umane au demonstrat că IL-6 determină o diminuare a exprimării enzimelor CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4. Tocilizumab normalizează exprimarea acestor enzime. Într-un studiu clinic efectuat la pacienţii cu PR, concentraţiile plasmatice de simvastatină (CYP3A4) au scăzut cu 57% la o săptămână după administrarea unei doze unice de tocilizumab, până la o concentraţie similară sau uşor mai mare decât cea observată la subiecţii sănătoşi. Atunci când se iniţiază sau se opreşte tratamentul cu tocilizumab, pacienţii trataţi cu medicamente care sunt ajustate individual şi sunt metabolizate prin intermediul izoenzimelor 3A4, 1A2, sau 2C9 ale CYP450 (cum sunt metilprednisolon, dexametazonă (cu posibilitatea apariţiei sindromului de întrerupere în cazul glucocorticoizilor cu administrare orală), atorvastatină, blocante ale canalelor de calciu, teofilină, warfarină, fenprocumonă. fenitoină, ciclosporină, sau benzodiazepine) trebuie monitorizaţi, deoarece poate fi necesară creşterea dozelor pentru menţinerea efectului terapeutic. Efectul tocilizumab asupra activităţii CYP450 poate persista timp de câteva săptămâni după oprirea tratamentului, din cauza timpului de înjumătăţire (t1/2) prin eliminare lung. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Femei aflate în perioada fertilă Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie eficace în timpul tratamentului şi timp de 3 luni după tratament. Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea tocilizumab la femeile gravide. Un studiu la animale a evidenţiat un risc crescut de avort spontan/moarte embrio-fetală la o doză mare (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la oameni este necunoscut. RoActemra nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. 87 Alăptarea Nu se cunoaşte dacă tocilizumab se excretează în laptele uman. Excreţia tocilizumabului în lapte nu a fost studiată la animale. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu RoActemra având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Datele non-clinice disponibile nu sugerează vreun efect asupra fertilităţii în timpul tratamentului cu tocilizumab. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje RoActemra are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, de exemplu ameţeală (vezi pct. 4.8) 4.8 Reacţii adverse Sumarul profilului de siguranţă Profilul de siguranţă se bazează pe datele provenite de la 4510 de pacienţi expuşi la tocilizumab în cadrul studiilor clinice; majoritatea acestor pacienţi au participat la studii clinice pentru PR (n=4009), restul experienţei clinice provenind din studiile pentru ACG (n=149), AIJp (n=240) și AIJs (n=112). Profilul de siguranţă al tocilizumab pentru aceste indicaţii rămâne similar şi nediferenţiat. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost infecţii ale tractului respirator superior, rinofaringită, cefalee, hipertensiune arterială şi valori crescute ale ALT. Cele mai grave reacţii adverse au fost infecţii grave, complicaţii ale diverticulitei şi reacţii de hipersensibilitate. Lista tabelară a reacţiilor adverse Reacţiile adverse apărute în timpul studiilor clinice şi/sau în perioada ulterioară punerii pe piaţă a tocilizumab pe baza cazurilor raportate spontan, a cazurilor din literatură şi a cazurilor din programele de studiu non-intervenţionale sunt enumerate în Tabelul 1 şi sunt prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme, organe. Categoria de frecvenţă corespunzătoare pentru fiecare RA, are la bază următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10 000 şi < 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tabelul 1. Lista reacţiilor adverse raportate la pacienţii trataţi cu tocilizumab Clasificare MedDRA pe ASO Infecţii şi infestări Categoria de frecvenţă, cu termenul preferat Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Infecţii ale tractului respirator superior Celulită, pneumonie, herpes simplex labial, herpes zoster Diverticulită 88 Clasificare MedDRA pe ASO Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Categoria de frecvenţă, cu termenul preferat Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Leucopenie, neutropenie, hipofibrinogen emie Anafilaxie (letală)1, 2 ,3 Hipercolesterole mie* Hipotiroidism Hipertrigliceri demie Insuficienţă hepatică Afecțiuni hepatice induse medicamen tos, hepatită, icter Sindrom Stevens- Johnson3 Cefalee, ameţeli Conjunctivită Hipertensiune arterială Tuse, dispnee Durere abdominală, ulceraţii bucale, gastrită Stomatită, ulcer gastric Erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie Edem periferic, reacţie de hipersensibilit ate Nefrolitiază Reacţie la locul de administrare 89 Clasificare MedDRA pe ASO Investigaţii diagnostice Categoria de frecvenţă, cu termenul preferat Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Creştere a valorilor serice ale transaminazelo r hepatice, creştere în greutate, creştere a bilirubinemiei totale* *Includ creşteri colectate în cadrul monitorizării obişnuite de laborator (vezi textul de mai jos) 1 Vezi pct. 4.3 2 Vezi pct. 4.4 3 Această reacţie adversă a fost identificată în perioada de observaţie de după punerea pe piaţă, dar nu a fost observată în studiile clinice controlate. Categoria de frecvenţă a fost estimată ca limita superioară a intervalului de încredere de 95%, calculată pe baza numărului de pacienţi expuşi la TCZ în studiile clinice. Descrierea reacțiilor adverse selectate (administrarea subcutanată) Pacienți cu PR Siguranţa administrării subcutanate a tocilizumab în PR a fost evaluată într-un studiu clinic dublu-orb, controlat, multicentric, numit SC-I. SC-I a fost un studiu clinic de non-inferioritate, care a comparat eficacitatea şi siguranţa a 162 mg, administrată o dată pe săptămână, cu administrarea intravenoasă a unei doze de 8 mg/kg, la 1262 de pacienţi cu PR. La toţi pacienţii s-a administrat, ca tratament de fond, DMARD non-biologice. Siguranţa şi imunogenitatea tocilizumab administrat subcutanat a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab administrat intravenos şi nu au fost observate reacţii adverse noi sau neaşteptate (vezi Tabelul 1). O frecvenţă mai mare a reacţiilor la nivelul locului de injectare a fost observată în braţele în care s-a administrat forma farmaceutică cu utilizare subcutanată, comparativ cu braţele în care s-a administrat placebo subcutanat şi forma farmaceutică cu utilizare intravenoasă. Reacţii la nivelul locului de injectare În timpul perioadei controlate de 6 luni, în studiul clinic SC-I, frecvenţa reacţiilor la locul de injectare a fost de 10,1% (64/631) în cazul administrării subcutanate de tocilizumab şi de 2,4% (15/631) în cazul administrării subcutanate de placebo (grupul în care a fost administrată forma farmaceutică cu utilizare intravenoasă), intervalul de administrare în ambele cazuri fiind o dată la o săptămână. Severitatea reacţiilor la locul de injectare (inclusiv eritem, prurit, durere şi hematom) a fost uşoară până la moderată. Majoritatea reacţiilor s-au remis fără administrarea unui tratament şi niciuna dintre reacţii nu a necesitat întreruperea administrării tratamentului. Imunogenitate În studiul clinic SC-I, în perioada controlată de 6 luni, un total de 625 de pacienţi trataţi cu tocilizumab 162 mg la interval de o săptămână, au fost testaţi pentru a verifica prezenţa anticorpilor anti-tocilizumab. Cinci pacienţi (0,8%) au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab pozitivi; în afară de aceştia, toţi pacienţii au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab neutralizanţi. Un pacient a fost depistat pozitiv în urma testului pentru izotipul IgE (0,2%). În studiul SC-II, în faza controlată cu durata de 6 luni, un total de 434 de pacienţi care au fost trataţi cu tocilizumab 162 mg, la interval de 2 săptămâni, au fost testaţi pentru a verifica prezenţa anticorpilor anti-tocilizumab. Şapte pacienţi (1,6%) au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab pozitivi; dintre aceştia, şase (1,4%) au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab neutralizanţi. Patru pacienţi au fost depistaţi pozitiv în urma testului pentru izotipul IgE (0,9%). Nu a fost observată nicio corelaţie între dezvoltarea de anticorpi şi răspunsul clinic sau evenimentele adverse. 90 Neutrofile În timpul monitorizării obişnuite de laborator în faza controlată cu durata de 6 luni a studiului clinic SC-I, a apărut o scădere a numărului de neutrofile sub 1 × 109/l la 2,9% dintre pacienţii cărora li s-a administrat tocilizumab subcutanat, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală. Nu a existat o relaţie clară între scăderea valorilor neutrofilelor sub 1 × 109/l şi apariţia infecţiilor grave. Trombocite În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic cu durata de 6 luni, SC-I, niciunul dintre pacienţii cărora li s-a administrat subcutanat tocilizumab, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală, nu a prezentat o scădere a numărului de trombocite ≤ 50 × 103/μl. Creşterea valorilor enzimelor hepatice În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului controlat cu durata de 6 luni, au fost observate creşteri ale ALT sau AST la valori ≥ 3 × LSN la 6,5% şi, respectiv 1,4% dintre pacienţii la care s-a administrat tocilizumab subcutanat, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală. Parametri lipidici În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului SC-I cu tocilizumab cu durata de 6 luni, 19% dintre pacienţi au prezentat creşteri susţinute ale colesterolului total > 6,2 mmol/l (240 mg/dl), 9% dintre aceştia prezentând o creştere susţinută a valorilor LDL la ≥ 4,1 mmol/l (160 mg/dl) în cazul administrării subcutanate, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală. Pacienți cu AIJs Profilul de siguranţă al tocilizumab administrat subcutanat a fost evaluat la 51 de pacienți copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 1-17 ani) cu AIJs. În general, reacțiile adverse la pacienții cu AIJs au fost de același tip cu cele observate la pacienții cu PR (vezi pct. 4.8). Infecţii Frecvența infecțiilor la pacienții cu AIJs tratați cu tocilizumab subcutanat a fost comparabilă cu cea observată la pacienții cu AIJs tratați cu tocilizumab intravenos. Reacţii la locul de injectare (RLI) În studiul cu tocilizumab administrat subcutanat (WA28118), un total de 41,2% (21/51) pacienți cu AIJs au raportat RLI la tocilizumab administrat subcutanat. Cele mai frecvente RLI au fost eritemul, pruritul, durerea și tumefacția la locul de injectare. Majoritatea RLI raportate au fost evenimente de Gradul 1 și toate RLI raportate au fost evenimente lipsite de gravitate, niciuna dintre RLI nu a necesitat retragerea pacientului din tratament sau întreruperea administrării dozei. Imunogenitate În studiul cu administrare subcutanată (WA28118), 46 dintre cei 51 (90,2%) de pacienți testați pentru anticorpi anti-tocilizumab la momentul inițial au avut cel puțin un rezultat la testul de screening ulterior momentului inițial. Niciun pacient nu a dezvoltat anticorpi pozitivi anti-tocilizumab ulterior momentului inițial. Rezultate anormale ale testelor de laborator În studiul clinic deschis desfășurat pe parcursul a 52 de săptămâni cu administrare subcutanată (WA28118), numărul de neutrofile a scăzut sub 1 × 109/l la 23,5% dintre pacienții tratați cu tocilizumab subcutanat. Scăderea numărului de trombocite sub 100 × 103/μl a avut loc la 2% dintre pacienții tratați cu tocilizumab subcutanat. O creștere a ALT sau a AST la ≥3 x LSN a avut loc la 9,8% și, respectiv, 4,0% dintre pacienții tratați cu tocilizumab subcutanat. 91 Parametri lipidici În studiul clinic deschis desfășurat pe parcursul a 52 de săptămâni cu administrare subcutanată (WA28118), 23,4% și, respectiv, 35,4% dintre pacienți au înregistrat o creștere ulterior momentului inițial a valorii colesterolului LDL până la ≥130 mg/dl și a valorii colesterolului total până la ≥200 mg/dl în orice moment pe durata tratamentului în cadrul studiului. Pacienți cu AIJp Profilul de siguranţă al tocilizumab administrat subcutanat a fost evaluat și la 52 de pacienţi copii și adolescenți cu AIJp. Durata totală a expunerii pacienţilor la tocilizumab la nivelul populaţiei totale cu AIJp expuse a fost de 184,4 pacienţi-ani pentru administrarea intravenoasă şi de 50,4 pacienţi-ani pentru forma farmaceutică cu administrare subcutanată. În general, profilul de siguranţă observat la pacienţii cu AIJp a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab, cu excepţia RLI (vezi Tabelul 1). Pacienţii cu AIJp au manifestat mai frecvent RLI după administrarea injecţiilor cu tocilizumab subcutanat, comparativ cu pacienţii adulţi cu PR. Infecţii În cadrul studiului cu tocilizumab subcutanat, frecvenţa infecţiilor în rândul pacienţilor cu AIJp trataţi cu tratament subcutanat a fost comparabilă cu cea observată la pacienţii cu AIJp trataţi cu tratament intravenos. Reacţii la locul de injectare În total, 28,8% (15/52) dintre pacienţii cu AIJp au manifestat RLI la administrarea tocilizumab subcutanat. Aceste RLI au survenit la 44% dintre pacienţii cu greutatea de 30 kg sau mai mare, comparativ cu 14,8% dintre pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg. Cele mai frecvente RLI au fost eritem, tumefacţie, hematom, durere şi prurit la locul de injectare. Toate RLI raportate au fost evenimente non-grave, de gradul 1, şi niciuna dintre RLI nu a necesitat oprirea tratamentului pacientului sau întreruperea administrării dozelor. Imunogenitate În studiul privind administrarea subcutanată, 5,8% [3/52] dintre pacienţi au dezvoltat anticorpi anti- tocilizumab neutralizanţi, fără a manifesta vreo reacţie de hipersensibilitate gravă sau semnificativă clinic. Dintre aceşti 3 pacienţi, unul s-a retras ulterior din studiu. Nu a fost observată nicio corelaţie între formarea anticorpilor şi răspunsul clinic sau evenimentele adverse. Rezultate anormale ale analizelor de laborator În cadrul monitorizării obişnuite de laborator a întregii populaţii expuse la tocilizumab a apărut o scădere a numărului de neutrofile sub 1 × 109/l la 15,4% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab subcutanat. La 9,6% şi, respectiv, la 3,8% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab subcutanat s-a înregistrat o creştere a valorilor ALT sau AST ≥ 3 × LSN. Niciunul dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab subcutanat nu a manifestat o scădere la ≤ 50 × 103/μl a numărului de trombocite. Parametri lipidici În studiul privind administrarea subcutanată, 14,3% şi 12,8% dintre pacienţi au prezentat creşteri faţă de valorile iniţiale ale colesterolului LDL de ≥ 130 mg/dl şi, respectiv, a valorii colesterolului total ≥ 200 mg/dl în orice moment pe parcursul tratamentului de studiu. Pacienți cu ACG Siguranţa administrării subcutanate a tocilizumab a fost evaluată într-un studiu clinic de fază III (WA28119) cu 251 pacienţi cu ACG. Durata totală a expunerii în pacienţi-ani la nivelul întregii populaţii tratate a fost de 138,5 pacienţi-ani pe parcursul fazei placebo-controlate, cu protocol dublu- orb, cu durata de 12 luni, a studiului. Profilul general de siguranţă observat în grupurile de tratament a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab (vezi Tabelul 1). 92 Infecţii Incidenţa infecţiilor/infecţiilor grave a fost echilibrată între grupul cu tocilizumab administrat săptămânal (200,2/9,7 evenimente per 100 de pacienţi-ani) şi cel la care s-a administrat placebo plus prednison în doze scăzute progresiv în decurs de 26 săptămâni (156,0/4,2 evenimente per 100 pacienţi- ani), respectiv cel la care s-a administrat placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni (210,2/12,5 evenimente per 100 de pacienţi-ani). Reacţii la locul de injectare În grupul cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână, un total de 6% (6/100) pacienţi au raportat o reacţie adversă la locul unei injecţii subcutanate. Nu a fost raportată nicio reacţie la locul injectării ca eveniment advers grav sau care să necesite întreruperea tratamentului. Imunogenitate În grupul cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână, un pacient (1,1%, 1/95) a dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab neutralizanţi, care nu corespundeau însă izotipului IgE. Acest pacient nu a prezentat nicio reacţie de hipersensibilitate sau reacţie la locul injectării. Neutrofile În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic controlat cu durata de 12 luni cu tocilizumab a apărut o scădere a numărului de neutrofile la valori sub 1 × 109/l la 4% dintre pacienţii cărora li s-a administrat subcutanat tocilizumab, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală. Aceste modificări nu au fost observate în niciunul dintre grupurile cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute progresiv. Trombocite În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic controlat cu durata de 12 luni cu tocilizumab, un pacient (1%, 1/100) din grupul cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână a prezentat un singur episod tranzitoriu de scădere a numărului de trombocite la valori sub 100 × 103/μl, fără a fi asociat cu evenimente hemoragice. Scăderea numărului de trombocite sub 100 × 103/μl nu a fost observată în niciunul dintre grupurile cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute progresiv. Creşterea valorilor enzimelor hepatice În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic controlat cu durata de 12 luni cu tocilizumab, au fost observate creşteri ale ALT la valori ≥3 × LSN la 3% dintre pacienţii grupului la care s-a administrat subcutanat tocilizumab, conform schemei terapeutice cu utilizare săptămânală, comparativ cu 2% în grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni şi la niciun pacient din grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni. O creştere a AST la valori > 3 LSN a fost observată la 1% dintre pacienţii grupului cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână, comparativ cu niciun pacient în grupurile cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute progresiv. Parametri lipidici În timpul monitorizării obişnuite de laborator din cadrul studiului clinic controlat cu durata de 12 luni cu tocilizumaba, 34% dintre pacienţi au prezentat creşteri susţinute ale colesterolului total la valori > 6,2 mmol/l (240 mg/dl), 15% dintre aceştia prezentând o creştere susţinută a valorilor LDL la ≥4,1 mmol/l (160 mg/dl) în cazul administrării subcutanate a dozei săptămânale de tocilizumab. Descrierea reacțiilor adverse selectate (administrare intravenoasă) Pacienți cu PR Siguranţa administrării tocilizumab a fost studiată în 4 studii clinice controlate cu placebo (studiile II, III, IV şi V), un studiu clinic controlat cu MTX (studiul I) şi perioadele de extensie ale acestora (vezi pct. 5.1). 93 Perioada controlată dublu-orb a fost de 6 luni în patru studii clinice (studiile I, III, IV şi V) şi de până la 2 ani într-un studiu clinic (studiul II). În studiile clinice controlate, cu design dublu-orb, la 774 pacienţi s-a administrat tocilizumab 4 mg/kg în asociere cu MTX, la 1870 de pacienţi s-a administrat tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX sau alte DMARD şi 288 pacienţi au fost trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg în monoterapie. Populaţia cu expunere pe termen lung include toţi pacienţii cărora li s-a administrat cel puţin o doză de tocilizumab, fie în perioada controlată dublu-orb, fie în faza de extensie deschisă a studiilor clinice. Dintre cei 4009 pacienţi ai acestei populaţii, 3577 au fost trataţi timp cel puţin 6 luni, 3296 timp de cel puţin un an, 2806 au fost trataţi cel puţin 2 ani şi 1222 timp de 3 ani. Infecţii În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa tuturor infecţiilor raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD a fost de 127 evenimente per 100 pacienţi-ani, comparativ cu 112 evenimente per 100 pacienţi-ani în grupul tratat cu placebo şi DMARD. În cadrul expunerii pe termen lung a populaţiei, incidenţa generală a infecţiilor în grupul tratat cu tocilizumab a fost de 108 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere. În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa infecţiilor grave raportate în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD a fost de 5,3 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere, comparativ cu 3,9 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu placebo şi DMARD. În studiul cu administrare în monoterapie, incidenţa infecţiilor grave a fost de 3,6 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu tocilizumab şi 1,5 evenimente per 100 pacienţi-ani expunere în grupul tratat cu MTX. În cadrul populaţiei expuse pe termen lung, incidenţa generală a infecţiilor grave (bacteriene, virale şi fungice) a fost de 4,7 evenimente la 100 pacienţi-ani. Infecţiile grave raportate, unele cu evoluţie letală, includ tuberculoza activă, care poate apărea cu boala intrapulmonară sau extrapulmonară, infecţii pulmonare invazive, inclusiv candidoză, aspergiloză, coccidiodomicoză şi infecţie cu Pneumocystis jiroveci, pneumonie, celulită, herpes zoster, gastroenterită, diverticulită, septicemie şi artrită bacteriană. Au fost raportate cazuri de infecţii oportuniste. Boală pulmonară interstiţială Afectarea funcţiei pulmonare poate creşte riscul dezvoltării de infecţii. Au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială în perioada ulterioară punerii pe piaţă (inclusiv pneumonită şi fibroză pulmonară), unele dintre acestea având o evoluţie letală. Perforaţii gastro-intestinale În timpul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, incidenţa generală a perforaţiilor gastro-intestinale a fost de 0,26 evenimente la 100 pacienţi-ani, asociate tratamentului cu tocilizumab. În cadrul expunerii pe termen lung a populaţiei, incidenţa generală a perforaţiilor gastro-intestinale a fost de 0,28 evenimente la 100 pacienţi-ani. Rapoartele de perforaţii gastro-intestinale în timpul tratamentului au fost descrise iniţial ca şi complicaţii ale diverticulitei, incluzând peritonita purulentă generalizată, perforaţii gastro-intestinale inferioare, fistule şi abcese. Reacţii asociate perfuziei În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, au fost raportate evenimente adverse asociate perfuziei (evenimente apărute în timpul perfuziei sau până în 24 de ore de la perfuzie) la 6,9% din pacienţii din grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD şi la 5,1% din pacienţii din grupul tratat cu placebo şi DMARD. Evenimentele raportate în timpul perfuziei au fost în principal episoade de hipertensiune arterială; evenimentele raportate în decurs de 24 de ore de la terminarea perfuziei au fost cefaleea şi reacţiile cutanate (erupţie cutanată tranzitorie, urticarie). Aceste evenimente nu au condus la limitarea tratamentului. Frecvenţa reacţiilor anafilactice (apărutE la un total de 8 din 4009 pacienţi, 0,2%) a fost de câteva ori mai mare după doza de 4 mg/kg, comparativ cu doza de 8 mg/kg. În timpul studiilor clinice deschise şi controlate au fost raportate reacţii de hipersensibilitate semnificative clinic asociate cu administrarea 94 tocilizumab şi care au necesitat întreruperea tratamentului la un total de 56 de pacienţi (1,4%) din cei 4009 pacienţi trataţi cu tocilizumab. Aceste reacţii au fost observate, în general, în timpul celei de-a doua până la a cincea perfuzie cu tocilizumab (vezi pct. 4.4). În perioada ulterioară punerii pe piaţă, a fost raportată anafilaxia letală survenită în timpul tratamentului cu tocilizumab (vezi pct. 4.4). Imunogenitate În studiile clinice controlate cu durata de 6 luni au fost testaţi un număr de 2876 de pacienţi pentru a verifica prezenţa anticorpilor anti-tocilizumab. Dintre cei 46 de pacienţi (1,6%) care au dezvoltat anticorpi anti-tocilizumab, 6 au prezentat reacţii de hipersensibilitate asociate, semnificative din punct de vedere medical, din care 5 au întrerupt tratamentul permanent. Treizeci de pacienţi (1,1%) au dezvoltat anticorpi neutralizanţi. Neutrofile În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, scăderea numărului de neutrofile sub 1 × 109/l a apărut la 3,4% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu < 0,1% dintre pacienţii trataţi cu placebo şi DMARD. La aproximativ jumătate dintre pacienţi, scăderea valorilor NAN < 1 × 109/l a avut loc într-o perioadă de până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului. Scăderi sub 0,5 × 109/l au fost raportate la 0,3% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD. Au fost raportate infecţii asociate cu neutropenie. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa scăderii numărului de neutrofile au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. Trombocite În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, reducerea numărului de trombocite la valori sub 100 × 103 /μl a apărut la 1,7% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu < 1% dintre pacienţii trataţi cu placebo şi DMARD. Aceste scăderi au apărut fără a fi asociate cu evenimente hemoragice. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa scăderii numărului de trombocite au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. În perioada ulterioară punerii pe piaţă, au apărut foarte rar rapoarte de pancitopenie. Creşterea valorilor enzimelor hepatice În cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni, creşteri tranzitorii ale ALT/AST la valori > 3 × LSN au fost observate la 2,1% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg, comparativ cu 4,9% dintre pacienţii trataţi cu MTX şi la 6,5% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu 1,5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo şi DMARD. Asocierea de medicamente cu potenţial hepatotoxic (cum este MTX) la monoterapia cu tocilizumab a determinat creşterea frecvenţei acestor măriri. Creşteri ale ALT/AST la valori > 5 × LSN au fost observate la 0,7% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab în monoterapie şi la 1,4% dintre pacienţii trataţi cu tocilizumab şi DMARD, majoritatea acestora întrerupând permanent tratamentul cu tocilizumab. În perioada controlată dublu-orb, la pacienţii trataţi cu doze de tocilizumab de 8 mg/kg + DMARD, incidenţa unor concentraţii de bilirubină indirectă mai mari decât limita superioară a valorilor normale, înregistrată ca un parametru obişnuit de laborator, este de 6,2%. Un total de 5,8% dintre pacienţi au prezentat o creştere a bilirubinei indirecte la valori > 1 până la 2 × LSN şi 0,4% au avut o creştere la valori > 2 × LSN. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa creşterilor ALT/AST au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. 95 Parametri lipidici În timpul studiilor clinice controlate, cu durata de 6 luni, au fost raportate frecvent creşteri ale parametrilor lipidici cum ar fi colesterolul total, trigliceridele, LDL colesterol şi/sau HDL colesterol. În cadrul monitorizării obişnuite de laborator, s-a observat că aproximativ 24% din pacienţii care au urmat în studiile clinice tratament cu tocilizumab au prezentat creşteri de durată ale colesterolului total ≥ 6,2 mmol/l, iar 15% dintre pacienţi au prezentat creşteri de durată ale LDL ≥ 4,1 mmol/l. Creşterile parametrilor lipidici au răspuns la tratamentul cu medicamente hipolipemiante. În perioada controlată dublu-orb şi cu expunere pe termen lung, caracterul şi incidenţa creşterii parametrilor lipidici au rămas în concordanţă cu cele observate în cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 6 luni. Reacţii adverse cutanate În perioada ulterioară punerii pe piaţă s-au raportat cazuri rare de sindrom Stevens-Johnson. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. 4.9 Supradozaj Există date disponibile limitate referitoare la supradozajul cu tocilizumab. A fost raportat un caz de supradozare accidentală la un pacient cu mielom multiplu la care s-a administrat intravenos o doză unică de 40 mg/kg. Nu au fost observate reacţii adverse. Nu au fost observate reacţii adverse grave la voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat o doză unică de până la 28 mg/kg, cu toate că a fost raportată apariţia neutropeniei, care a determinat limitarea dozei. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Imunodepresoare, inhibitori de interleukină; cod ATC: L04AC07. Mecanism de acţiune Tocilizumab se leagă specific atât de receptorii solubili, cât şi de receptorii membranari ai IL-6 (sIL-6R şi mIL-6R). S-a demonstrat că tocilizumab inhibă semnalizarea mediată pe calea receptorilor sIL-6R şi mIL-6R. IL-6 este o citokină proinflamatorie pleiotropă, produsă de o varietate de tipuri de celule, incluzând celulele T şi B, monocite şi fibroblaşti. IL-6 este implicată în diverse procese fiziologice, cum ar fi activarea celulelor T, inducţia secreţiei de imunoglobulină, inducerea sintezei proteinelor hepatice de fază acută şi stimularea hematopoiezei. IL-6 a fost implicată în patogeneza bolilor, inclusiv a bolilor inflamatorii, osteoporoză şi neoplazii. Efecte farmacodinamice În studiile clinice pentru PR cu tocilizumab au fost observate scăderi rapide ale valorilor PCR, a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), a amiloidului seric A (ASA) şi a fibrinogenului. În concordanţă cu efectul asupra activatorilor fazei acute, tratamentul cu tocilizumab a fost asociat cu scăderea numărului de trombocite până în intervalul de valori normale. Au fost observate creşteri ale valorilor hemoglobinei, datorate acţiunii tocilizumab de diminuare a efectelor mediate de IL-6 asupra producţiei de hepcidină, crescând astfel disponibilitatea fierului. La pacienţii trataţi au fost observate scăderi ale valorilor PCR până la limitele normale cel mai devreme în săptămâna 2, cu menţinerea ritmului de scădere pe parcursul tratamentului. 96 În studiul clinic WA28119 pentru ACG au fost observate scăderi rapide similare ale PCR şi VSH împreună cu creşteri uşoare ale concentraţiei medii de hemoglobină eritrocitară. La voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat tocilizumab în doze de 2 până la 28 mg/kg intravenos şi de 81 până la 162 mg subcutanat, numărul absolut de neutrofile a scăzut la cea mai mică valoare la 2 până la 5 zile după administrare. Ulterior, numărul de neutrofile a revenit aproape la valorile iniţiale, în mod dependent de doză. Pacienţii cu PR şi ACG au prezentat o scădere comparabilă (cu subiecţii sănătoşi) a numărului absolut de neutrofile după administrarea de tocilizumab (vezi pct. 4.8). Administrare subcutanată Pacienţi cu PR Eficacitate clinică Eficacitatea tocilizumabului administrat subcutanat în ameliorarea semnelor şi simptomelor PR şi a răspunsului radiografic, a fost evaluată în două studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate, multicentrice. În Studiul I (SC-I) au fost înrolaţi pacienţi cu vârsta > 18 ani cu PR activă moderată până la severă, diagnosticul fiind stabilit în conformitate cu criteriile ACR, care au avut cel puţin 4 articulaţii dureroase şi 4 articulaţii inflamate la momentul iniţial. La toţi pacienţii s-au administrat, ca tratament de fond, DMARD non-biologice. În Studiul II (SC-II) au fost înrolaţi pacienţi cu vârsta > 18 ani cu PR activă moderată până la severă, diagnosticul fiind stabilit în conformitate cu criteriile ACR, care au avut cel puţin 8 articulaţii dureroase şi 6 articulaţii inflamate la momentul iniţial. Trecerea de la administrarea intravenoasă a dozei de 8 mg/kg o dată la interval de 4 săptămâni la administrarea subcutanată a dozei de 162 mg o dată la interval de o săptămână, va modifica expunerea pacientului la medicament. Expunerea variază cu greutatea corporală a pacientului (crescută la pacienţii cu greutate corporală mică şi scăzută la pacienţii cu greutate corporală crescută), dar rezultatul clinic este în concordanţă cu cel observat la pacienţii trataţi intravenos. Răspuns clinic Studiul SC-I a evaluat pacienţi cu PR activă moderată până la severă care au avut un răspuns clinic inadecvat la terapia reumatologică existentă, inclusiv la terapia cu unul sau mai multe DMARD, dintre care aproximativ 20% au avut în antecedente un istoric de răspuns inadecvat la cel puţin un inhibitor TNF. În SC-I, 1262 de pacienţi au fost randomizaţi 1:1 pentru a li se administra subcutanat tocilizumab 162 mg la interval de o săptămână sau tocilizumab intravenos 8 mg/kg la interval de 4 săptămâni, în asociere cu DMARD non-biologice. Criteriul final de evaluare principal al studiului a fost diferenţa între procentul de pacienţi care a atins un răspuns ACR20 la săptămâna 24. Rezultatele din studiul SC-I sunt prezentate în Tabelul 2. Tabelul 2. Răspunsurile ACR în studiul SC-I (% pacienţi) la săptămâna 24 SC-Ia TCZ s.c. 162 mg săptămânal + DMARD N=558 69,4% TCZ i.v. 8 mg/kg + DMARD N=537 73,4% 47% 24% -4,0 (-9,2, 1,2) -1,8 (-7.5, 4,0) -3,8 (-9,0, 1,3) 48,6% 27,9% ACR20 la săptămâna 24 Diferenţă ponderată (IÎ 95%) ACR50 la săptămâna 24 Diferenţă ponderată (IÎ 95%) ACR70 la săptămâna 24 Diferenţă ponderată (IÎ 95%) TCZ = tocilizumab i.v. = intravenos s.c. = subcutanat a = Populaţie per Protocol Pacienţii din studiul clinic SC-I au prezentat un scor al activităţii bolii (DAS28) la momentul iniţial de 6,6 în braţul cu administrare subcutanată, respectiv 6,7 în braţul cu administrare intravenoasă. La 97 săptămâna 24, a fost observată o scădere semnificativă a DAS28 faţă de momentul iniţial (îmbunătăţire medie) de 3,5, în ambele braţe de tratament, iar un procent comparabil de pacienţi au atins remisiunea clinică conform DAS28 (DAS28 < 2,6) în braţul cu administrare subcutantă (38,4%) şi în braţul cu administrare intravenoasă (36,9%). Răspuns radiografic Răspunsul radiografic în cazul administrării subcutanate de tocilizumab a fost evaluat într-un studiu clinic dublu-orb, controlat, multicentric, la pacienţii cu PR activă (SC-II). Studiul II a evaluat pacienţi cu PR activă moderată până la severă, care au prezentat un răspuns clinic inadecvat la tratamentul reumatologic pe existent, inclusiv unul sau mai multe DMARD, dintre care aproximativ 20% au avut în antecedente un răspuns inadecvat la tratamentul cu cel puţin un inhibitor TNF. Au fost înrolaţi pacienţi cu vârsta > 18 ani cu PR activă moderată până la severă, diagnosticul fiind stabilit în conformitate cu criteriile ACR, care au avut cel puţin 8 articulaţii dureroase şi 6 articulaţii inflamate la momentul iniţial. În studiul SC-II, 656 de pacienţi au fost randomizaţi 2:1 pentru a li se administra tocilizumab subcutanat 162 mg sau placebo, în asociere cu DMARD non-biologice. În studiul SC-II, inhibarea progresiei distrugerii structurilor articulare a fost evaluată radiografic şi răspunsul a fost exprimat ca modificarea valorii medii Scorului Total Sharp (mTSS) de la momentul iniţial. La săptămâna 24, inhibarea progresiei distrugerii structurilor articulare, cu o progresie radiografică semnificativ mai scăzută, a fost observată la pacienţii trataţi cu tocilizumab subcutanat, comparativ cu placebo (valoarea medie a mTSS de 0,062 comparativ cu 1,23, p=0,0149 (van Elteren)). Aceste rezultate sunt în concordanţă cu cele observate la pacienţii trataţi cu tocilizumab administrat intravenos. În studiul SC-II, la săptămâna 24, la pacienţii trataţi cu tocilizumab administrat subcutanat o dată la interval de două săptămâni, ACR20 a fost de 60,9%, ACR50 a fost de 39,8% şi ACR70 a fost de 19,7% , comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo, la care ACR20 a fost de 31,5%, ACR50 de 12,3% şi ACR70 a fost de 5,0%. Pacienţii din braţul cu administrare subcutanată au avut o valoare medie a DAS28 la momentul iniţial de 6,7, comparativ cu 6,6 la cei din braţul cu administrare de placebo. La săptămâna 24, a fost observată o scădere semnificativă a DAS28 de la momentul iniţial, de 3,1 în braţul cu administrare subcutanată, comparativ cu 1,7 în braţul cu administrare de placebo, iar DAS28 < 26 a fost observat la 32% dintre pacienţii din braţul cu administrare subcutanată şi la 4% la cei din braţul cu administrare de placebo. Efectele asupra stării de sănătate şi asupra calităţii vieţii În studiul SC-I, a fost observată o scădere medie a HAQ-DI de la momentul iniţial până la săptămâna 24, de 0,6, atât în braţul cu administrare subcutanată, cât şi în braţul cu administrare intravenoasă. Procentul de pacienţi care au atins o îmbunătăţire semnificativă clinic a HAQ-DI la săptămâna 24 (modificare de la momentul iniţial cu ≥ 0,3 unităţi) a fost de asemenea comparabil în braţul cu administrare subcutanată (65,2%) şi în braţul cu administrare intravenoasă (67,4%), cu o diferenţă ponderată de -2,3% (IÎ 95% -8,1,3,4). Pentru SF-36, modificarea medie de la momentul iniţial la săptămâna 24, a scorului componentei mentale a fost de 6,22 pentru braţul cu administrare subcutanată şi de 6,54 în braţul cu administrare intravenoasă, iar a scorului componentei fizice a fost de 9,49 în braţul cu administrare subcutanată şi de 9,65 în braţul cu administrare intravenoasă. În Studiul SC-II, scăderea medie a HAQ-DI de la momentul iniţial la săptămâna 24, a fost semnificativ mai mare la pacienţii trataţi cu tocilizumab administrat subcutanat la interval de 2 săptămâni (0,4), comparativ cu placebo (0,3). Procentul de pacienţi care au atins o îmbunătăţire relevantă clinic a HAQ-DI la săptămâna 24 (modificare de la momentul iniţial cu ≥ 0,3 unităţi) a fost mai mare în cazul tratamentului subcutanat la interval de 2 săptămâni (58%), comparativ cu placebo (46,8%). SF-36 (modificare medie a scorului componentelor fizice şi mentale) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu tocilizumab subcutanat (6,5 şi 5,3), comparativ cu placebo (3,8 şi 2,9). 98 Administrarea subcutanată Pacienţi cu AIJs Eficacitate clinică În cadrul unui studiu de evaluare a farmacocineticii/farmacodinamicii şi siguranţei, multicentric, deschis, cu durata de 52 de săptămâni (WA28118), care a fost derulat la copii şi adolescenţi cu AIJs şi vârsta cuprinsă între 1 şi 17 ani, pentru stabilirea dozei adecvate de tocilizumab cu administrare subcutanată, profilurile farmacocinetic/farmacodinamic şi de siguranţă au fost comparabile cu cele specifice schemei cu administrare intravenoasă. Pacienţii eligibili au fost tratați cu tocilizumab în doze stabilite în funcţie de greutatea corporală, pacienţii cu o greutate corporală ≥ 30 kg sau peste (n = 26) fiind trataţi cu doze de 162 mg de tocilizumab în fiecare săptămână (QW), iar pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg (n =25) fiind trataţi cu doze de 162 mg de tocilizumab la interval de10 zile (Q10D; n=8) sau la interval de 2 săptămâni (Q2W; n=17), timp de 52 de săptămâni. Dintre aceşti 51 de pacienţi, 26 (51%) nu fuseseră trataţi anterior cu tocilizumab şi la 25 (49%) se administrase tocilizumab pe cale intravenoasă, trecerea la tocilizumab cu administrare subcutanată fiind efectuată la momentul înrolării. Rezultatele analizei exploratorii privind eficacitatea au evidenţiat faptul că tocilizumab administrat subcutanat a îmbunătăţit toți parametrii analizei exploratorii privind eficacitatea, incluzând scorul de activitate a bolii în artrita juvenilă, evaluat pe 71 de articulaţii (JADAS)-71, pentru pacienții netratați anterior cu tocilizumab, și a menținut toți parametrii exploratorii privind eficacitatea pentru pacienții care au trecut de la tratamentul cu tocilizumab IV la cel cu tocilizumab cu administrare subcutanată pe toată durata studiului pentru pacienții din ambele grupe de greutate corporală (sub 30 kg și ≥30 kg). Administrarea subcutanată Pacienţi cu AIJp Eficacitate clinică În cadrul unui studiu de evaluare a farmacocineticii/farmacodinamicii şi siguranţei, multicentric, deschis, cu durata de 52 de săptămâni, care a fost derulat la copii şi adolescenţi cu AIJp şi vârsta între 1 şi 17 ani, pentru stabilirea dozei adecvate de tocilizumab cu administrare subcutanată, profilurile farmacocinetic/farmacodinamic şi de siguranţă au fost comparabile cu cele specifice schemei cu administrare intravenoasă. Pacienţii eligibili au fost tratați cu tocilizumab în doze stabilite în funcţie de greutatea corporală, pacienţii cu o greutate corporală ≥ 30 kg sau peste (n = 25) fiind trataţi cu doze de 162 mg de tocilizumab la fiecare 2 săptămâni, iar pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg (n =27) fiind trataţi cu doze de 162 mg de tocilizumab o dată la 3 săptămâni, timp de 52 de săptămâni. Dintre aceşti 52 de pacienţi, 37 (71%) nu fuseseră trataţi anterior cu tocilizumab şi la 15 (29%) se administrase tocilizumab pe cale intravenoasă, trecerea la tocilizumab cu administrare subcutanată fiind efectuată la momentul înrolării. Schemele pentru administrare subcutanată a tocilizumab, în doze de 162 mg la interval de 3 săptămâni pentru pacienţii cu greutatea sub 30 kg şi în doze de 162 mg la interval de 2 săptămâni pentru pacienţii cu greutatea de 30 kg sau peste asigură o expunere farmacocinetică şi răspunsuri farmacodinamice care susţin rezultate privind eficacitatea şi siguranţa similare cu cele obţinute în cazul schemelor de tratament intravenos cu tocilizumab pentru AIJp. Rezultatele analizei exploratorii privind eficacitatea au evidenţiat faptul că tocilizumab administrat subcutanat a îmbunătăţit scorul de activitate a bolii în artrita juvenilă, evaluat pe 71 de articulaţii (Juvenile Arthritis Activity Score, JADAS -71) în cazul pacienţilor netrataţi anterior şi a menţinut valoarea mediană a scorului JADAS-71 în cazul pacienţilor care au trecut de la tratamentul pe cale intravenoasă la cel administrat subcutanat, pe durata întregului studiu, pentru pacienţii din ambele grupe de greutate corporală (mai mică de 30 kg şi ≥ 30 kg). 99 Administrarea subcutanată Pacienţi cu ACG Eficacitate clinică Studiul WA28119 a fost un studiu randomizat, multicentric, dublu-orb, placebo-controlat, de fază III, de demonstrare a superiorităţii clinice, care a evaluat eficacitatea şi siguranţa tocilizumab la pacienţii cu ACG. Două sute cincizeci şi unu (251) de pacienţi cu ACG nou apărută sau recurentă au fost înrolaţi şi repartizaţi în unul dintre cele patru braţe de tratament. Studiul a constat dintr-o perioadă dublu-orb cu durata de 52 de săptămâni (Partea 1), urmată de o perioadă de extensie deschisă cu durata de 104 săptămâni (Partea a 2-a). Scopul Părţii a 2-a a fost să evalueze siguranţa pe termen lung şi menţinerea eficacităţii după 52 de săptămâni de tratament, rata de recurenţă şi nevoia de tratament cu tocilizumab după 52 de săptămâni şi să obţină o perspectivă asupra potenţialului acestui medicament de a reduce utilizarea de corticosteroizi pe termen lung. Au fost comparate două grupuri de subiecţi tratate cu tocilizumab administrat subcutanat (162 mg în fiecare săptămână şi 162 mg la interval de două săptămâni) cu două grupuri diferite de control cu administrare de placebo, randomizate în raport de 2:1:1:1. Tuturor subiecţilor li s-a administrat tratament de fond cu glucocorticoizi (prednison). Fiecare dintre grupurile tratate cu tocilizumab şi unul dintre grupurile la care s-a administrat placebo au urmat o schemă pre-specificată de tratament cu prednison administrat în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni, în timp ce al doilea grup la care s-a administrat placebo a urmat o schemă de tratament pre-specificată, mai apropiată de practica standard, cu prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 de săptămâni. Durata terapiei cu glucocorticoizi pe durata screening-ului şi înainte de iniţierea tratamentului cu tocilizumab (sau placebo), a fost similar în toate cele 4 grupuri de tratament (vezi Tabelul 3). Tabelul 3. Durata terapiei cu corticosteroizi pe durata screening-ului în studiul WA28119 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=50 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni N=51 Tocilizumab 162 mg s.c. săptămânal + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=100 Tocilizumab 162 mg s.c. la fiecare 2 săptămâni + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=49 Durata (zile) Medie (DS) 35,7 (11,5) 36,3 (12,5) 35,6 (13,2) 37,4 (14,4) Mediana Minim - Maxim s.c. = subcutanat 42,0 6 - 63 41,0 12 – 82 41,0 1 - 87 42,0 9 - 87 Criteriul principal de eficacitate, evaluat prin proporţia pacienţilor care au obţinut remisiune durabilă fără utilizare de corticosteroizi după 52 de săptămâni de tratament cu tocilizumab plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni, comparativ cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni, a fost îndeplinit (Tabelul 4). Criteriul secundar de eficacitate bazat, de asemenea, pe proporţia pacienţilor care au obţinut o remisiune durabilă la săptămâna 52, comparând tocilizumab plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni cu placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni a fost, de asemenea, îndeplinit (Tabelul 4). 100 A fost observat un efect superior, semnificativ din punct de vedere statistic, al tratamentului cu tocilizumab, faţă de placebo, în obţinerea unei remisiuni durabile fără utilizare de corticosteroizi la săptămâna 52 de tratament cu tocilizumab plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, comparativ cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni. Proporţia pacienţilor care au obţinut remisiune durabilă la săptămâna 52 este prezentat în Tabelul 4. Criterii secundare Evaluarea intervalului de timp până la primul episod de acutizare a ACG a evidenţiat un risc de acutizare semnificativ mai scăzut pentru grupul cu tocilizumab administrat subcutanat în fiecare săptămână, comparativ cu grupurile cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni şi pentru grupul cu tocilizumab administrat subcutanat la interval de 2 săptămâni, comparativ cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni (dacă se compară la un nivel de semnificaţie de 0,01). Doza de tocilizumab administrată subcutanat în fiecare săptămână a fost asociată, de asemenea, cu o scădere semnificativă clinic a riscului de acutizare, comparativ cu administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni la pacienţii care, la intrarea în studiu, prezentau ACG recurentă, precum şi la cei cu boală nou apărută (Tabelul 4). Doza cumulativă de glucocorticoizi Doza cumulativă de prednison în săptămâna 52 a fost semnificativ mai mică în cele două grupuri tratate cu tocilizumab, comparativ cu cele două grupuri la care s-a administrat placebo (Tabelul 4). Într-o analiză separată a pacienţilor care au utilizat tratament de salvare cu prednison pentru acutizarea ACG în primele 52 de săptămâni, doza cumulativă de prednison a variat foarte mult. Dozele mediane pentru pacienţii care au necesitat terapie de salvare în grupul cu tocilizumab administrat săptămânal şi la interval de două săptămâni au fost de 3129,75 mg şi, respectiv, de 3847 mg. În ambele grupuri dozele au fost semnificativ mai mici decât în grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute progresiv pe parcursul a 26 de săptămâni şi decât în grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 de săptămâni, mai precis 4023,5 mg şi, respectiv, 5389,5 mg. Tabelul 4. Rezultatele privind eficacitatea provenite din studiul WA28119 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=50 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni N=51 Tocilizumab 162 mg s.c. săptămânal + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=100 Tocilizumab 162 mg s.c. la fiecare 2 săptămâni + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=49 Criteriul de evaluare principal ****Remisiune durabilă (grupurile cu tocilizumab vs placebo+26) Respondenţi la Săptămâna 52, n (%) Diferenţa neajustată între proporţii (IÎ 99,5%) 7 (14%) 9 (17,6%) 56 (56%) 26 (53,1%) N/A N/A 42%* (18,00; 66,00) 39,06%* (12,46; 65,66) 101 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=50 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni N=51 Tocilizumab 162 mg s.c. săptămânal + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=100 Tocilizumab 162 mg s.c. la fiecare 2 săptămâni + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=49 Criterii-cheie de evaluare secundare Remisiune durabilă (grupurile cu tocilizumab vs placebo+52) Respondenţi la Săptămâna 52, n (%) Diferenţa neajustată între proporţii (IÎ 99,5%) Alte criterii de evaluare secundare Timpul până la prima acutizare a ACG¹ (grupurile cu tocilizumab vs placebo+26) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG¹ (grupurile cu tocilizumab vs placebo+52) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG¹ (pacienţi cu recurenţă; grupurile cu tocilizumab vs placebo +26) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG¹ (pacienţi cu recurenţă; grupurile cu tocilizumab vs placebo + 52) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG ¹ (pacienţi noi; grupurile cu tocilizumab vs placebo +26) RR (IÎ 99%) Timpul până la prima acutizare a ACG ¹ (pacienţi noi; grupurile cu tocilizumab vs placebo + 52) RR (IÎ 99%) Doza cumulativă de glucocorticoizi (mg) mediană la Săptămâna 52 (grupurile cu tocilizumab vs placebo+262) mediană la Săptămâna 52 (grupurile cu tocilizumab vs placebo +522) 7 (14%) 9 (17,6%) 56 (56%) 26 (53,1%) N/A N/A 38,35%* (17,89; 58,81) 35,41%** (10,41; 60,41) N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A 0,23* (0,11; 0,46) 0,39** (0,18; 0,82) 0,23*** (0,09; 0,61) 0,36 (0,13; 1,00) 0,25*** (0,09; 0,70) 0,44 (0,14; 1,32) 0,28** (0,12; 0,66) 0,48 (0,20; 1,16) 0,42 (0,14; 1,28) 0,67 (0,21; 2,10) 0,20*** (0,05; 0,76) 0,35 (0,09; 1,42) 3296,00 N/A 1862,00* 1862,00* N/A 3817,50 1862,00* 1862,00* 102 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=50 Placebo + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni N=51 Tocilizumab 162 mg s.c. săptămânal + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=100 Tocilizumab 162 mg s.c. la fiecare 2 săptămâni + prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni N=49 Criterii exploratorii Rata anualizată de recurenţă, Săptămâna 52§ Medie (DS) 1,74 (2,18) 1,30 (1,84) 0,41 (0,78) 0,67 (1,10) * p < 0,0001 ** p < 0,005 (pragul de semnificaţie pentru testarea primară şi secundară principală a superiorităţii) ***Valoarea p descriptiv < 0,005 ****Acutizare: recurenţa semnelor sau simptomelor ACG şi/sau VSH ≥30 mm/h – Este necesară creşterea dozei de prednison Remisiune: absenţa acutizării şi normalizarea valorilor PCR Remisiune durabilă: remisiune de la săptămâna 12 la săptămâna 52 –Pacienţii trebuie să adere la protocolul definit de prednison în doze scăzute treptat ¹ analiza timpului (în zile) între remisiunea clinică şi apariţia primului episod de acutizare a bolii 2 valorile p sunt determinate utilizând o analiză Van Elteren pentru date neparametrice § nu a fost efectuată analiza statistică N/A= Nu se aplică RR = Rata de risc IÎ = Interval de încredere s.c. = subcutanat Rezultatele privind calitatea vieţii În studiul WA28119, rezultatele SF-36 au fost separate în scorurile componentelor fizice şi mentale (PCS şi, respectiv, MCS). Modificările medii ale PCS între momentul iniţial şi săptămâna 52 au fost mai mari (ceea ce arată o îmbunătăţire mai mare) în grupurile cu tocilizumab administrat săptămânal şi la interval de 2 săptămâni [4,10 şi, respectiv, 2,76], comparativ cu cele două grupuri cu administrare de placebo [placebo plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 26 săptămâni; -0,28, placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni; -1.49], cu toate că doar comparaţia dintre tocilizumab administrat subcutanat săptămânal plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni (5,59, IÎ 99%: 8,6; 10,32) a arătat o diferenţă semnificativă statistic (p=0,0024). Pentru MCS, modificările medii între valoarea iniţială şi săptămâna 52 în grupurile cu tocilizumab administrat subcutanat săptămânal şi la interval de 2 săptămâni [7,28 şi, respectiv 6,12] au fost mai mari decât în grupul cu administrare de placebo plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 52 săptămâni [2,84], (cu toate că diferenţele nu au fost semnificative statistic [p = 0,0252 pentru administrare în fiecare săptămână, p = 0,1468 pentru administrare la interval de 2 săptămâni] şi au fost similare cu grupul cu administrare de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 de săptămâni [6,67]. Evaluarea generală a pacientului privind activitatea bolii a utilizat o scală vizuală analogă 0-100 mm (SVA). Modificările medii ale SVA între valoarea iniţială şi săptămâna 52 au fost mai mici (ceea ce arată o îmbunătăţire mai mare) în grupurile cu tocilizumab administrat subcutanat săptămânal şi la interval de 2 săptămâni [-19,0, -25,3, respectiv], comparativ cu ambele grupuri cu administrare de placebo [placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni -3,4; placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni -7,2%), cu toate că numai grupul cu tocilizumab administrat la fiecare 2 săptămâni plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 26 săptămâni a prezentat o diferenţă semnificativă statistic faţă de placebo [placebo plus prednison 103 în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni p = 0,0059, şi placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni p = 0,0081]. Modificările scorului FACIT-Fatigabilitate între momentul iniţial şi săptămâna 52 au fost calculate pentru toate grupurile. Modificările medii ale scorurilor [DS] au fost următoarele: 5,61 [10,115] pentru tocilizumab administrat în fiecare săptămână plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, 1,81 [8,836] pentru tocilizumab administrat la interval de două săptămâni plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, 0,26 [10,702] pentru placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi -1,63 [ 6,753] pentru placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 52 săptămâni. Modificările scorurilor EQ5D între momentul iniţial şi săptămâna 52 au fost de 0,10 [0,198] pentru tocilizumab administrat săptămânal plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, de 0,05 [0,215] pentru tocilizumab administrat la interval de două săptămâni plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, de 0,07 [0,293] pentru administrarea de placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi de -0,02 [0,159] pentru administrarea de placebo plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 52 săptămâni. Modificările scorurilor EQ5D între momentul iniţial şi săptămâna 52 au fost de 0,10 [0,198] pentru tocilizumab administrat săptămânal plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, 0,05 [0,215] pentru tocilizumab administrat la interval de două săptămâni plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni, 0,07 [0,293] pentru placebo plus prednison în doze scăzute treptat pe parcursul a 26 săptămâni şi de -0,02 [0,159] pentru placebo plus prednison cu scăderea progresivă a dozei în decurs de 52 săptămâni. Scorurile mai mari indică îmbunătăţirea, atât pentru FACIT-Fatigabilitate cât şi pentru EQ5D. Administrare intravenoasă Pacienţi cu PR Eficacitate clinică Eficacitatea tocilizumabului în ameliorarea semnelor şi simptomelor PR a fost evaluată în cinci studii clinice randomizate, dublu-orb, multicentrice. Studiile clinice I până la V au înrolat pacienţi cu vârsta ≥ 18 ani cu PR activă, diagnosticată în conformitate cu criteriile Colegiului American de Reumatologie (ACR) şi care au avut cel puţin opt articulaţii dureroase şi şase articulaţii inflamate la momentul iniţial. În Studiul I, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni, în monoterapie. În Studiile clinice II, III şi V, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni, în asociere cu MTX, comparativ cu placebo şi MTX. În Studiul IV, tocilizumab a fost administrat intravenos la interval de patru săptămâni, în asociere cu alte DMARD, comparativ cu placebo şi alte DMARD. Criteriul final de evaluare principal pentru fiecare din aceste cinci studii clinice a fost procentul de pacienţi care realizează un răspuns ACR 20 la săptămâna 24. Studiul I a evaluat 673 de pacienţi care nu fost trataţi cu MTX cu 6 luni înainte de randomizare şi care nu au întrerupt un tratament anterior cu MTX ca rezultat al efectelor clinice toxice importante sau al lipsei răspunsului. Majoritatea pacienţilor (67%) nu au fost trataţi anterior cu MTX. Au fost administrate doze de tocilizumab 8 mg/kg, la interval de patru săptămâni, în monoterapie. La grupul comparator s-a administrat MTX săptămânal (doze ajustate de la 7,5 mg până la maximum 20 mg pe săptămână, pentru o perioadă de opt săptămâni). Studiul II, un studiu de doi ani cu analize planificate la săptămâna 24, săptămâna 52 şi săptămâna 104, a evaluat 1196 de pacienţi care nu au avut un răspuns clinic adecvat la tratamentul cu MTX. Au fost administrate doze de tocilizumab 4 sau 8 mg/kg sau placebo la interval de patru săptămâni ca tratament orb timp de 52 de săptămâni, în asociere cu doza stabilă de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). După săptămâna 52, tuturor pacienţilor li s-a putut administra tratament deschis cu tocilizumab 8 mg/kg. Dintre pacienţii care au încheiat studiul şi care au fost iniţial randomizaţi în grupul placebo + MTX, la 86% s-a administrat tratament deschis cu tocilizumab 8 mg/kg în al doilea 104 an. Criteriul principal de evaluare în săptămâna 24 a fost procentul de pacienţi care realizează un răspuns ACR 20. La săptămâna 52 şi la săptămâna 104, criteriile de evaluare co-principale ale studiului au fost prevenirea leziunilor articulaţiilor şi îmbunătăţirea funcţiei fizice. Studiul III a evaluat 623 de pacienţi care nu au avut un răspuns clinic adecvat la MTX. Au fost administrate doze de tocilizumab de 4 sau 8 mg/kg, sau placebo, la interval de patru săptămâni, în asociere cu doza stabilă de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). Studiul IV a evaluat 1220 de pacienţi care nu au avut un răspuns adecvat la tratamentul reumatologic existent, incluzând unul sau mai multe DMARD. Au fost administrate doze de tocilizumab de 8 mg/kg sau placebo, la interval de patru săptămâni, în asociere cu doza stabilă de DMARD. Studiul V a evaluat 499 de pacienţi care au avut un răspuns clinic inadecvat sau nu au tolerat unul sau mai multe tratamente cu un inhibitor TNF. Tratamentul cu inhibitorul TNF a fost întrerupt înainte de randomizare. Au fost administrate doze de tocilizumab de 4 sau 8 mg/kg sau placebo la interval de patru săptămâni, în asociere cu doza stabilă de MTX (10 mg până la 25 mg săptămânal). Răspuns clinic În toate studiile clinice, pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg au obţinut la 6 luni o rată de răspuns ACR 20, 50, 70 mai mare, semnificativă din punct de vedere statistic, comparativ cu grupul de control (Tabelul 5). În studiul I, superioritatea tocilizumab 8 mg/kg a fost demonstrată faţă de comparatorul activ MTX. Efectul tratamentului a fost similar la pacienţi, independent de statusul factorului reumatoid, vârstă, sex, rasă, numărul de tratamente anterioare sau starea bolii. Timpul până la debut a fost rapid (mai devreme de săptămâna 2) şi gradul de răspuns s-a îmbunătăţit cu durata tratamentului. În studiile clinice de extensie deschise I-V au fost observate răspunsuri durabile continue pe o perioadă de peste 3 ani. La pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg, au fost observate îmbunătăţiri semnificative ale tuturor componentelor individuale ale răspunsului ACR care includ: numărul de articulaţii inflamate şi sensibile; evaluarea globală a pacientului şi a medicului; scorul indexului de dizabilitate; evaluarea durerii şi a PCR comparativ cu pacienţii la care se administrează placebo plus MTX sau alte DMARD în toate studiile clinice. Pacienţii din studiile I până la V au avut la momentul iniţial un scor mediu al activităţii bolii (- Disease Activity Score DAS28) de 6,5 până la 6,8. La pacienţii trataţi cu tocilizumab a fost observată o reducere semnificativă a DAS28 faţă de momentul iniţial (îmbunătăţire medie) de 3,1–3,4, comparativ cu pacienţii din grupul de control (1,3-2,1). Procentul de pacienţi care au obţinut remisiune clinică DAS28 (DAS28 < 2,6) la 24 de săptămâni, a fost semnificativ mai mare la pacienţii trataţi cu tocilizumab (28-34%), comparativ cu 1-12% la pacienţii din grupul de control. În studiul II, 65% din pacienţi au obţinut DAS28 < 2,6 la săptămâna 104, comparativ cu 48% din pacienţi la 52 de săptămâni şi 33% dintre pacienţi la săptămâna 24. În cadrul unei analize comune a rezultatelor din studiile clinice II, III şi IV, procentul de pacienţi care au realizat un răspuns ACR 20, 50 şi 70 a fost semnificativ mai mare (59% vs. 50%, 37% vs. 27%, respectiv 18% vs. 11%) în grupul de pacienţi trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu tocilizumab 4 mg/kg şi DMARD (p < 0,03). În mod asemănător, procentul de pacienţi care au obţinut remisiune DAS28 (DAS28 < 2,6) a fost semnificativ mai mare (31% comparativ cu 16%) la pacienţii trataţi cu tocilizumab 8 mg/kg şi DMARD, comparativ cu pacienţii trataţi cu tocilizumab 4 mg/kg şi DMARD (p < 0,0001). 105 Tabelul 5. Răspunsurile ACR în studiile controlate cu placebo / MTX / DMARD (% pacienţi) Săptă mâ na 24 52 24 52 24 52 Studiul I AMBITION TC Z 8 m g/kg MTX TCZ 8 mg /kg + MT X N= 398 N= 284 N= 286 70% *** 52% 44% ** 33% 28% ** 15% Studiul II LITHE Studiul III OPTION Studiul IV TOWARD Studiul V RADIATE PBO + MTX N= 393 27% 25% 10% 10% 2% 4% TCZ 8 mg/k g + MT X N= 205 PBO + MT X N= 204 TCZ 8 mg/kg + DMAR D N= 803 ACR 20 PBO + DMAR D N= 413 59%** * 26% 61%*** 24% TCZ 8 mg/k g + MT X N= 170 50%** * PBO + MTX N= 158 10% ACR 50 44%** * 11% 38%*** 9% 29%** * 4% ACR 70 22%** * 2% 21%*** 3% 12%** 1% 56% *** 56% *** 32% *** 36% *** 13% *** 20% *** TCZ MTX PBO DMARD ** *** - Tocilizumab - Metotrexat - Placebo - Medicamente antireumatice care modifică boala - p < 0,01, , TCZ vs. PBO + MTX / DMARD - p < 0,0001, TCZ vs. PBO + MTX / DMARD Răspuns clinic important După 2 ani de tratament cu tocilizumab în asociere cu MTX, 14% dintre pacienţi au obţinut un răspuns clinic important (menţinerea unui răspuns ACR 70 timp de 24 de săptămâni sau mai mult). Răspuns radiografic În Studiul II, la pacienţii care nu au prezentat un răspuns adecvat la MTX, inhibarea distrugerii structurilor articulare a fost evaluată radiografic şi exprimată ca modificare în scorul Sharp modificat şi a componentelor sale, scorul de eroziune şi scorul de îngustare a spaţiului articular. Pacienţii la care s-a administrat tocilizumab au prezentat la examenul radiografic o progresie semnificativ mai redusă a inhibării distrugerii structurilor articulare, comparativ cu grupul de control (Tabelul 6). În perioada de extensie deschisă a Studiului II, inhibarea progresiei distrugerii structurilor articulare la pacienţii trataţi cu tocilizumab în asociere cu MTX s-a menţinut în al doilea an de tratament. Modificarea medie faţă de momentul iniţial la săptămâna 104 a Scorului Total Sharp-Genant a fost semnificativ mai redusă la pacienţii din grupul de tratament cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX (p <0,0001), comparativ cu pacienţii din grupul care a primit placebo în asociere cu MTX. 106 Tabelul 6. Modificări radiografice medii timp de 52 de săptămâni în Studiul II Scor Total Sharp-Genant Scor de eroziune Punctaj JSN PBO + MTX (+ TCZ din săptămâna 24) N = 393 1,13 0,71 0,42 TCZ 8 mg/kg + MTX N = 398 0,29* 0,17* 0,12** PBO MTX TCZ JSN * ** - Placebo - Metotrexat - Tocilizumab - Îngustarea spaţiului articular - p ≤ 0,0001, TCZ vs. PBO + MTX - p < 0,005, TCZ vs. PBO + MTX După un an de tratament cu tocilizumab în asociere cu MTX, 85% dintre pacienţi (n=348) nu au prezentat progresia distrugerii structurilor articulare, evaluată prin modificarea Scorului Total Sharp-Genant de zero sau mai puţin, comparativ cu 67% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo în asociere cu MTX (n=290) (p ≤ 0,001). Această situaţie a rămas nemodificată după 2 ani de tratament (83%; n=353). Un procent de 93% dintre pacienţi (93%; n=271) nu au prezentat progresia bolii între săptămâna 52 şi săptămâna 104. Efectele asupra stării de sănătate şi asupra calităţii vieţii La pacienţii trataţi cu tocilizumab s-a raportat o îmbunătăţire a calităţii vieţii (Chestionarul de Evaluare a Sănătăţii, Indexul de Dizabilitate - HAQ-DI), chestionarul Short-Form 36 şi Chestionarul de Evaluare Funcţională a Terapiei Bolii Cronice. Au fost observate îmbunătăţiri semnificative statistic ale scorului HAQ-DI la pacienţii trataţi cu tocilizumab, comparativ cu pacienţii trataţi cu DMARD. În perioada deschisă a Studiului II, îmbunătăţirea funcţiei fizice s-a menţinut timp de până la 2 ani. La săptămâna 52, modificarea medie a HAQ-DI a fost de -0,58 în grupul tratat cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX, comparativ cu -0,39 în grupul care a primit placebo în asociere cu MTX. Modificarea medie a HAQ-DI s-a menţinut la săptămâna 104 în grupul de tratament cu tocilizumab 8 mg/kg în asociere cu MTX (-0,61). Valorile hemoglobinei Îmbunătăţiri semnificative statistic ale valorilor hemoglobinei au fost observate în săptămâna 24, la pacienţii trataţi cu tocilizumab, comparativ cu cei trataţi cu DMARD (p< 0,0001). Valorile medii ale hemoglobinei au crescut până în săptămâna 2 şi au rămas în limite normale până la săptămâna 24. Tocilizumab comparativ cu adalimumab ca monoterapie Studiul clinic VI (WA19924), dublu orb, cu durata de 24 de săptămâni, care a comparat tocilizumab administrat în monoterapie cu adalimumab administrat în monoterapie, a evaluat 326 de pacienţi cu PR care au prezentat intoleranţă la MTX sau la care continuarea tratamentului cu MTX a fost considerată inadecvată (inclusiv pacienţi care au avut un răspuns inadecvat la tratamentul cu MTX). Pacienţilor din braţul cu tocilizumab li s-a administrat tocilizumab (8 mg/kg) în perfuzie intravenoasă, la interval de 4 săptămâni şi placebo sub formă de injecţie subcutanată, la interval de 2 săptămâni. Pacienţilor din braţul cu adalimumab li s-a administrat adalimumab (40 mg) sub formă de injecţie subcutanată la interval de 2 săptămâni plus placebo în perfuzie intravenoasă la interval de 4 săptămâni. A fost observat un efect superior, semnificativ din punct de vedere statistic, al tratamentului cu tocilizumab în controlul manifestării bolii, comparativ cu tratamentul cu adalimumab, de la momentul iniţial până în săptămâna 24 pentru criteriul de evaluare principal (modificarea DAS28) şi pentru toate criteriile de evaluare secundare ale studiului (tabelul 7). 107 Tabelul 7: Rezultatele privind eficacitatea pentru studiul clinic VI (WA19924) ADA + Placebo (i.v.) N = 162 TCZ + Placebo (s.c.) N = 163 valoarea p(a) Criteriul de evaluare principal - Modificarea medie la săptămâna 24 faţă de momentul iniţial DAS28 (media ajustată) Diferenţa medie ajustată (IÎ 95%) Criteriile de evaluare secundare - Procentul de pacienţi respondenţi la săptămâna 24(b) < 0,0001 DAS28 < 2,6, n (%) -1,5 (-1,8, -1,1) 65 (39,9) 17 (10,5) < 0,0001 -3,3 -1,8 DAS28 ≤ 3,2, n (%) 32 (19,8) 84 (51,5) < 0,0001 Răspuns ACR20, n (%) 80 (49,4) 106 (65,0) Răspuns ACR50, n (%) 45 (27,8) 77 (47,2) Răspuns ACR70, n (%) 29 (17,9) 53 (32,5) 0,0038 0,0002 0,0023 avaloarea p este ajustată în funcţie de regiune şi de durata PR, pentru toate criteriile de evaluare şi, suplimentar, în funcţie de valoarea iniţială, pentru toate criteriile finale de evaluare continue bÎn cazul lipsei datelor, pacienţii au fost consideraţi non-respondenţi. Metoda Holm-Bonferroni a fost utilizată pentru testarea multiplă. i.v. = intravenos s.c. = subcutanat ADA = adalimumab TCZ = tocilizumab Profilul clinic general al evenimentelor adverse a fost similar pentru tocilizumab şi adalimumab. Procentul pacienţilor la care au apărut reacţii adverse grave a fost echilibrat între grupurile de tratament (tocilizumab 11,7% comparativ cu adalimumab 9,9%). Tipurile de reacţii adverse din braţul cu tocilizumab au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab, iar reacţiile adverse au fost raportate cu o frecvenţă similară, comparativ cu Tabelul 1. În braţul cu tocilizumab a fost raportată o incidenţă mai ridicată a infecţiilor şi infestărilor (48% vs. 42%), fără a exista vreo diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa infecţiilor grave (3,1%). Ambele tratamente de studiu au condus la modificări de aceeaşi natură a parametrilor de laborator de siguranţă (scăderea numărului de neutrofile şi trombocite, creşteri ale valorilor ALT, AST şi creşterea lipidelor). Cu toate acestea, amploarea schimbărilor şi frecvenţa rezultatelor anormale marcante au fost mai importante în cazul tratamentului cu tocilizumab, comparativ cu adalimumab. Patru pacienţi (2,5%) din braţul cu tocilizumab şi doi pacienţi (1,2%) din braţul cu adalimumab au prezentat scăderi ale numărului de neutrofile de gradul 3 sau 4 CTC. Unsprezece pacienţi (6,8%) din braţul cu tocilizumab şi cinci pacienţi (3,1%) din braţul cu adalimumab au prezentat creşteri ale valorilor ALT de grad 2 CTC sau mai mare. Media creşterii valorilor LDL de la momentul iniţial a fost de 0,64 mmoli/l (25 mg/dl) la pacienţii din braţul cu tocilizumab şi de 0,19 mmoli/l (7 mg/dl) la pacienţii din braţul cu adalimumab. Siguranţa observată în braţul cu tocilizumab a fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al tocilizumab, nefiind observate reacţii adverse noi sau neaşteptate (vezi Tabelul 1). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Farmacocinetica tocilizumab este caracterizată prin eliminarea neliniară, care este o combinaţie a clearance-ului liniar şi a eliminării Michaelis-Menten. Partea neliniară a eliminării conduce la o creştere a expunerii mai mult decât proporţional cu doza. Parametrii farmacocinetici ai tocilizumab nu se modifică în timp. Datorită dependenţei clearance-ului total de concentraţiile serice ale tocilizumab, timpul de înjumătăţire al tocilizumab este, de asemenea, dependent de concentraţie şi variază în funcţie de concentraţia serică. Analizele farmacocinetice efectuate până în prezent pentru toate populaţiile de pacienţi testate nu indică o relaţie între clearance-ul aparent şi prezenţa anticorpilor anti- medicament. 108 Pacienţi cu PR Administrare intravenoasă Farmacocinetica tocilizumab a fost determinată utilizând analiza farmacocinetică a populaţiei pe o bază de date compusă din 3552 de pacienţi cu PR trataţi cu o doză de 4 sau 8 mg/kg tocilizumab, administrată în perfuzie în decurs de o oră, la interval de 4 săptămâni, pe o perioadă de 24 de săptămâni sau cu o doză de 162 mg tocilizumab administrată subcutanat, o dată pe săptămână sau o dată la interval de două săptămâni, pe o perioadă de 24 de săptămâni. Pentru o doză de 8 mg/kg de tocilizumab, administrată la interval de 4 săptămâni, au fost estimaţi următorii parametri (media estimată ± DS): aria de sub curbă (ASC) la starea de echilibru = 38000 ± 13000 h µg/ml, concentraţia minimă (Cmin) = 15,9 ± 13,1 µg/ml şi concentraţia maximă (Cmax) = 182 ± 50,4 µg/ml şi ratele de acumulare pentru ASC şi Cmax au fost mici, 1,32, respectiv 1,09. Rata de acumulare a fost mai mare pentru Cmin (2,49), ceea ce era de aşteptat, ţinând cont de contribuţia clearance-ului non-liniar la concentraţii scăzute. Starea de echilibru a fost atinsă după prima administrare pentru Cmax şi după 8 şi 20 săptămâni pentru ASC şi respectiv Cmin. ASC, Cmin şi Cmax ale tocilizumab au crescut cu creşterea greutăţii corporale. La o greutate ≥ 100 kg, mediile estimate (± DS) ale ASC, Cmin şi Cmax ale tocilizumab la starea de echilibru au fost de 50000 ± 16800 μg•h/ml, 24,4 ± 17,5 μg/ml şi, respectiv, 226 ± 50,3 μg/ml, valori care sunt mai mari faţă de valorile expunerii medii pentru populaţia de pacienţi (care cuprinde toate categoriile de greutăţi corporale) raportate mai sus. Curba doză-răspuns pentru tocilizumab se aplatizează la expuneri mai mari, determinând creşteri ale eficacităţii mai mici pentru fiecare creştere incrementală a concentraţiei, astfel încât la pacienţii trataţi cu doze > 800 mg de tocilizumab nu au fost demonstrate creşteri semnificative clinic ale eficacităţii. Prin urmare, nu se recomandă administrarea unor doze mai mari de 800 mg per perfuzie (vezi pct. 4.2). Distribuţie La pacienţii cu PR, volumul de distribuţie central a fost de 3,72 l, volumul de distribuţie periferic a fost de 3,35 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 7,07 l. Eliminare După administrarea intravenoasă, tocilizumab urmează o cale bifazică de eliminare din circulaţie. Clearence-ul total al tocilizumab este dependent de concentraţie şi este suma clearance-ului liniar şi non-liniar. Clearance-ul liniar a fost estimat ca un parametru în analiza farmacocinetică a populaţiei şi a fost 9,5 ml/h. Clearance-ul non-liniar dependent de concentraţie joacă un rol major la concentraţiile scăzute de tocilizumab. Imediat ce calea clearance-ului non-liniar este saturată, la concentraţii ridicate de tocilizumab, clearance-ul este în principal determinat de clearance-ul liniar. T1/2 al tocilizumab este dependent de concentraţie. La starea de echilibru, după administrarea unei doze de 8 mg/kg la interval de 4 săptămâni, t1/2 efectiv scade cu diminuarea concentraţiilor dintr-un interval de dozare, de la 18 până la 6 zile. Liniaritate Parametrii farmacocinetici ai tocilizumab nu s-au modificat în timp. A fost observată o creştere a ASC şi a Cmin mai mare decât cea proporţională cu doza, pentru doze de 4 şi 8 mg/kg administrate la interval de 4 săptămâni. Cmax creşte proporţional cu doza. La starea de echilibru, valorile estimate ale ASC şi ale Cmin au fost de 3,2 ori mai mari la 8 mg/kg, comparativ cu 4 mg/kg, doză la care aceste valori au fost de 30 de ori mai mari. Administrare subcutanată Farmacocinetica tocilizumab a fost determinată utilizând analiza farmacocinetică a populaţiei pe o bază de date compusă din 3552 de pacienţi cu PR trataţi cu o doză de 162 mg administrată subcutanat, o dată pe săpămână, cu o doză de 162 mg administrată subcutanat o dată la interval de 2 săptămâni sau cu o doză de 4mg/kg sau 8 mg/kg administrată intravenos la interval de 4 săptămâni, pe o perioadă de 24 de săptămâni. 109 Parametrii farmacocinetici ai tocilizumab nu s-au modificat în funcţie de timp. În cazul unei doze de 162 mg administrate la interval de o săptămână, media estimată (± DS) la starea de echilibru a ASC , Cmin şi Cmax pentru tocilizumab au fost de 7970 ± 3432 µg•h/ml, 43,0 ± 19,8 µg/ml şi respectiv de 49,8 ± 21,0 µg/ml. Ratele de acumulare pentru ASC, Cmin şi Cmax au fost de 6,32, 6,30 şi, respectiv de 5,27. Starea de echilibru pentru ASC, Cmin şi Cmax a fost atinsă după 12 săptămâni. În cazul administrării unei doze de 162 mg la interval de 2 săptămâni, media estimată (± DS) la starea de echilibru a ASC, Cmin şi Cmax pentru tocilizumab au fost de 3430 ± 2660 µg•h/ml, 5,7 ± 6,8 µg/ml şi respectiv de 13,2 ± 8,8µg/ml. Ratele de acumulare pentru ASC, Cmin şi Cmax au fost de 2,67, 6,02 şi, respectiv de 2,12. Starea de echilibru pentru ASC, Cmin a fost atinsă după 12 săptămâni, iar pentru Cmax a fost atinsă după 10 săptămâni. Absorbţie După administrarea subcutanată la pacienţii cu PR, timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime de tocilizumab (tmax) a fost de 2,8 zile. Biodisponibilitatea pentru forma farmaceutică subcutanată a fost de 79%. Eliminare În cazul administrării subcutanate, t1/2 aparent dependent de concentraţie este de până la 12 zile pentru doza de 162 mg administrată la interval de o săptămână şi de 5 zile pentru doza de 162 mg administrată la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu PR, la starea de echilibru. Pacienţi cu AIJs Administrarea subcutanată Farmacocinetica tocilizumab la pacienții cu AIJs a fost caracterizată printr-o analiză farmacocinetică a populației care a cuprins 140 pacienți tratați cu doza de 8 mg/kg intravenos la interval de 2 săptămâni (pacienți cu o greutate ≥ 30 kg), cu doza de 12 mg/kg intravenos la interval de 2 săptămâni (pacienți cu o greutate mai mică de 30 kg), cu doza de 162 mg administrată subcutanat în fiecare săptămână (pacienți cu o greutate ≥ 30 kg), cu doza de 162 mg administrată subcutanat la interval de 10 zile sau la interval de 2 săptămâni (pacienți cu o greutate sub 30 kg). Sunt disponibile date limitate referitoare la expunerile ca urmare a administrării subcutanate a tocilizumab la pacienții cu AIJs cu vârstă mai mică de 2 ani și cu o greutate corporală mai mică de 10 kg. Pacienții cu AIJs trebuie să aibă o greutate corporală de cel puțin 10 kg când li se administrează subcutanat tocilizumab (vezi pct. 4.2). 110 Tabelul 8. Parametrii farmacocinetici estimaţi medii ± DS la starea de echilibru, după administrarea subcutanată în AIJs Parametrul farmacocinetic pentru tocilizumab 162 mg în fiecare săptămână, pacienţi cu greutatea ≥ 30 kg Cmax (µg/ml) Cmin (µg/ml) Cmedie (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmax Rata de acumulare pentru Cmin Rata de acumulare pentru Cmedie sau ASCτ* 99,8 ± 46,2 79,2 ± 35,6 91,3 ± 40,4 3,66 4,39 4,28 162 mg la interval de 2 săptămâni, pacienţi cu greutatea sub 30 kg 134 ± 58,6 65,9 ± 31,3 101 ± 43,2 1,88 3,21 2,27 *τ = 1 săptămână sau 2 săptămâni pentru cele două scheme de administrare subcutanată După administrarea pe cale subcutanată, aproximativ 90% concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă până în săptămâna 12, atât pentru schema cu doza de 162 mg administrată în fiecare săptămână, cât și pentru schema cu administrarea dozei la interval de 2 săptămâni. Absorbţie După administrarea pe cale subcutanată la pacienții cu AIJs, t½ prin absorbţie a fost de aproximativ 2 zile, iar biodisponibilitatea pentru forma farmaceutică cu administrare subcutanată la pacienții cu AIJs a fost de 95%. Distribuție La pacienții copii și adolescenți cu AIJs, volumul de distribuţie central a fost de 1,87 l, volumul de distribuţie periferic a fost de 2,14 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 4,01 l. Eliminare Clearance-ul total al tocilizumab a fost dependent de concentraţie şi este suma clearance-ului liniar şi a clearance-ului non-liniar. Clearance-ul liniar a fost estimat ca parametru în cadrul analizei farmacocinetice a populaţiei şi a fost de 5,7 ml/oră la pacienţii copii și adolescenți cu artrită idiopatică juvenilă sistemică. După administrarea subcutanată, t1/2 efectiv al tocilizumab la pacienții cu AIJs este de până la 14 zile, pentru ambele scheme cu administrare a dozei de 162 mg în fiecare săptămână și la interval de două săptămâni, pe durata unui interval de utilizare a dozareelor, după atingerea stării de echilibru. Pacienţi cu AIJp Administrarea subcutanată Farmacocinetica tocilizumabului la pacienţii cu AIJp a fost caracterizată prin analiza farmacocinetică a populaţiei care a cuprins 237 pacienți tratați cu doza de 8 mg/kg intravenos la interval de 4 săptămâni (pacienții cu o greutate ≥ 30 kg), cu doza de 10 mg/kg intravenos la interval de 4 săptămâni (pacienții cu o greutate sub 30 kg), cu doza de 162 mg subcutanat la interval de 2 săptămâni (pacienții cu o greutate ≥ 30 kg) sau cu doza de 162 mg subcutanat la interval de 3 săptămâni (pacienții cu o greutate sub 30 kg). 111 Tabelul 9. Parametrii farmacocinetici estimaţi medii ± DS la starea de echilibru după administrarea subcutanată în AIJp Parametrul farmacocinetic pentru tocilizumab Cmax (µg/ml) Cmin (µg/ml) Cmedie (µg/mlL) Rata de acumulare pentru Cmax Rata de acumulare pentru Cmin Rata de acumulare pentru Cmedie sau ASCτ* 162 mg la interval de 2 săptămâni, pacienţi cu greutatea > 30 kg 29,4 ± 13,5 162 mg la interval de 3 săptămâni, pacienţi cu greutatea sub 30 kg 75,5 ± 24,1 11,8 ± 7,08 21,7 ± 10,4 1,72 3,58 2,04 18,4 ± 12,9 45,5 ± 19,8 1,32 2,08 1,46 *τ = 2 săptămâni sau 3 săptămâni pentru cele două scheme de administrare subcutanată După administrarea intravenoasă, aproximativ 90% din concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă până în săptămâna 12 pentru doza de 10 mg/kg (greutatea corporală < 30 kg) și până în săptămâna 16 pentru doza de 8 mg/kg (greutatea corporală ≥ 30 kg). După dozarea subcutanată, aproximativ 90% din concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă până în săptămâna 12, pentru ambele scheme cu administrare subcutanată a dozei de 162 mg la interval de 2 săptămâni și la interval de 3 săptămâni. Absorbţie După administrarea pe cale subcutanată la pacienții cu AIJs, t½ prin absorbţie a fost de aproximativ 2 zile, iar biodisponibilitatea pentru forma farmaceutică cu administrare subcutanată la pacienții cu AIJs a fost de 96%. Distribuție La pacienții copii și adolescenți cu AIJs, volumul de distribuţie central a fost de 1,97 l, de distribuţie periferic a fost de 2,03 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 4,0 l. Eliminare Analiza farmacocinetică a populaţiei pentru pacienții cu AIJp a evidențiat un impact proporțional cu mărimea corpului asupra clearance-ului liniar, astfel că trebuie luat în considerare valori ale dozelor bazate pe greutatea corporală (vezi Tabelul 9). După administrarea subcutanată, t1/2 efectiv al tocilizumab la pacienții cu AIJp este de până la 10 zile pentru pacienții < 30 kg (doza de 162 mg administrată subcutanat la interval de 3 săptămâni) și de până la 7 zile pentru pacienții ≥ 30 kg (doza de 162 mg administrată subcutanat la interval de 2 săptămâni) pe durata unui interval de administrare a dozelor, după atingerea stării de echilibru. După administrarea intravenoasă, tocilizumab urmează o cale bifazică de eliminare din circulaţie. Clearence- ul total al tocilizumabului a fost dependent de concentraţie şi este suma clearance-ului liniar şi non- liniar. Clearance-ul liniar a fost estimat ca un parametru în analiza farmacocinetică a populaţiei şi a fost 6,25 ml/oră. Clearance-ul non-liniar dependent de concentraţie joacă un rol major pentru concentraţiile plasmatice scăzute de tocilizumab. Imediat ce calea clearance-ului non-liniar este saturată, la concentraţii plasmatice mari de tocilizumab, clearance-ul este prezentat în principal de clearance-ul liniar. Pacienți cu ACG Administrare subcutanată FC tocilizumab la pacienţii cu ACG a fost determinată utilizând un model de analiză farmacocinetică a populaţiei aplicat unei baze de date compuse din 149 pacienţi cu ACG, trataţi cu o doză de 162 mg administrată subcutanat în fiecare săptămână sau cu o doză de 162 mg administrată subcutanat la 112 interval de două săptămâni. Modelul utilizat a avut aceeaşi structură ca şi modelul de analiză farmacocinetică a populaţiei dezvoltat pe baza datelor provenite de la pacienţii cu PR (vezi Tabelul 10). Tabelul 10. Parametrii FC estimaţi medii ± DS la starea de echilibru, după administrarea subcutanată în ACG Subcutanat Parametrul FC pentru tocilizumab 162 mg la interval de 2 săptămâni 162 mg în fiecare săptămână Cmax (µg/ml) Cmin (µg/ml) Cmedie (µg/ml) Rata de acumulare pentru Cmax Rata de acumulare pentru Cmin Rata de acumulare pentru Cmedie sau ASCτ* 19,3 ± 12,8 11,1 ± 10,3 16,2 ± 11,8 2,18 5,61 2,81 73 ± 30,4 68,1± 29,5 71,3 ± 30,1 8,88 9,59 10,91 *τ = 2 săptămâni sau 1 săptămână pentru cele două scheme de administrare subcutanate Profilul farmacocinetic la starea de echilibru în urma expunerii la doza săptămânală de tocilizumab a fost aproape în platou, cu fluctuaţii foarte mici între valorile minime şi cele maxime, în timp ce au existat fluctuaţii semnificative în cazul administrării tocilizumab la interval de 2 săptămâni. Aproximativ 90% din concentraţia plasmatică la starea de echilibru (ASCτ) a fost atinsă până în săptămâna 14 pentru grupul cu administrare la interval de 2 săptămâni şi până în săptămâna 17 pentru grupul cu administrare în fiecare săptămână. Conform analizei actuale a farmacocineticii, concentraţia minimă a tocilizumab la starea de echilibru este cu 50% mai mare la această populaţie în raport cu concentraţiile medii înregistrate într-o bază de date amplă la nivelul populaţiei cu AR. Aceste diferenţe apar din motive necunoscute. Diferenţele farmacocinetice nu sunt însoţite de diferenţe semnificative între parametrii farmacodinamici şi, din această cauză, nu se cunoaşte relevanţa clinică. La pacienţii cu AGC, a fost observată o expunere mai ridicată la pacienţii cu o greutate corporală mai mică. În cazul schemei de dozare de 162 mg în fiecare săptămână, Cmedie la starea de echilibru a fost cu 51% mai mare la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 60 kg, comparativ cu pacienţii care cântăreau între 60 şi 100 kg. În cazul schemei de dozare de 162 mg la interval de 2 săptămâni, Cmedie la starea de echilibru a fost cu 129% mai mare la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 60 kg, comparativ cu pacienţii care cântăreau între 60 şi 100 kg. Pentru pacienţii cu greutate mai mare de 100 kg datele sunt limitate (n=7). Absorbţie După administrarea subcutanată la pacienţii cu ACG, t½ prin absorbţie a fost de aproximativ 4 zile. Biodisponibilitatea pentru formularea subcutanată a fost de 0,8. Valorile mediane ale Tmax au fost 3 zile după administrarea tocilizumab în fiecare săptămână şi 4,5 zile după administrarea tocilizumab la fiecare 2 săptămâni. Distribuţie La pacienţii cu ACG, volumul de distribuţie central a fost de 4,09 l, volumul de distribuţie periferic a fost de 3,37 l, rezultând un volum de distribuţie la starea de echilibru de 7,46 l. 113 Eliminare Clearance-ul total al tocilizumab a fost dependent de concentraţie şi este suma clearance-ului liniar şi a clearance-ului non-liniar. Clearance-ul liniar a fost estimat ca parametru în cadrul analizei farmacocinetice a populaţiei şi a fost de 6,7 ml/h la pacienţii cu ACG. La pacienţii cu ACG, la starea de echilibru, t½ efectiv al tocilizumab a variat între 18,3 şi 18,9 zile pentru 162 mg administrat săptămânal şi între 4,2 şi 7,9 zile pentru 162 mg administrat la interval de 2 săptămâni. La concentraţii serice crescute, când clearance-ul total al tocilizumab este dominat de clearance-ul liniar, din estimările parametrului în populaţie a rezultat un t ½ efectiv de aproximativ 32 de zile. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţa renală Nu au fost efectuate studii specifice ale efectului insuficienţei renale asupra farmacocineticii tocilizumab. Majoritatea pacienţilor din analiza farmacocineticii populaţiei în studiile clinice pentru PR şi ACG aveau funcţie renală normală sau o insuficienţă renală uşoară. Insuficienţa renală uşoară (clearance-ul creatininei estimat pe baza formulei Cockcroft-Gault <) nu influenţează farmacocinetica tocilizumab. Aproximativ o treime dintre pacienţii înrolaţi în studiul pentru ACG au avut insuficienţă renală moderată la momentul iniţial (clearance-ul estimat al creatininei de 30-59 ml/minut). Nu a fost observat niciun impact asupra expunerii la tocilizumab la aceşti pacienţi. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Insuficienţa hepatică Nu au fost efectuate studii specifice ale efectului insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii tocilizumab. Vârstă, sex şi grup etnic Analiza farmacocineticii populaţiei la pacienţii cu PR şi ACG a arătat că vârsta, sexul şi originea etnică nu afectează farmacocinetica tocilizumab. Rezultatele din analizele farmacocinetice populaţionale la pacienţii cu AIJs și AIJp au confirmat că dimensiunea corporală este singura covariabilă care are un impact apreciabil asupra farmacocineticii tocilizumab, inclusiv asupra eliminării şi absorbţiaei, astfel încât trebuie să se ia în considerare administrarea dozelor în funcţie de greutatea corporală (vezi tabelele 8 și 9). 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea şi toxicitatea asupra dezvoltării şi a funcţiei reproductive. Nu au fost efectuate studii privind carcinogenitatea deoarece anticorpii monoclonali IgG1 nu sunt consideraţi a avea potenţial carcinogen intrinsec. Datele non-clinice disponibile au demonstrat efectul IL-6 în progresia malignă şi rezistenţa la apoptoză în diferite tipuri de cancer. Aceste date sugerează că nu există un risc relevant pentru declanşarea sau progresia cancerului în timpul tratamentului cu tocilizumab. Suplimentar, nu au fost semnalate leziuni proliferative în cadrul unui studiu de toxicitate cronică efectuat timp de 6 luni la maimuţa cynomolgus sau la şoarece cu deficit de IL-6. Datele non-clinice disponibile nu sugerează vreun efect asupra fertilităţii în timpul tratamentului cu tocilizumab. Într-un studiu de toxicitate cronică efectuat la maimuţa cynomolgus nu au fost observate efecte asupra sistemului endocrin activ şi aparatului reproducător, iar la şoarecele cu deficit de IL-6 nu 114 s-au observat efecte asupra funcţiei de reproducere a şoarecelui. S-a observat că tocilizumab nu are efecte dăunătoare, directe sau indirecte asupra sarcinii sau a dezvoltării embrionare-fetale după administrarea la maimuţa cynomolgus în perioada incipientă de gestaţie. Totuşi, la o expunere sistemică mare (> 100 × expunerea la om), la grupul tratat cu doze mari de 50 mg/kg şi zi, a fost observată o uşoară creştere a ratei de avort/moarte embrio-fetală, comparativ cu placebo sau cu alte grupuri tratate cu doze scăzute. Chiar dacă IL-6 nu pare să fie o citokină nocivă pentru dezvoltarea fetală sau pentru controlul imunologic al interfeţei materne/fetale, nu poate fi exclusă o relaţie a acestor descoperiri cu tocilizumab. Tratamentul cu un un analog murinic nu a exercitat toxicitate la şoarecele tânăr. În particular, nu au fost afectate creşterea scheletală, funcţia imună şi maturarea sexuală. Profilul de siguranţă non-clinic al tocilizumab la maimuţa cynomolgus nu sugerează o diferenţă între calea de administrare subcutanată şi cea intravenoasă. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor L-histidină (pentru ajustarea pH-ului) Monoclorhidrat de L-histidină monohidrat (pentru ajustarea pH-ului) L-arginină/Clorhidrat de L-arginină L-metionină Polisorbat 80 (E 433) Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi În absenţa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. După ce este scos din frigider, stiloul injector (pen-ul) preumplut poate fi păstrat până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C. A se păstra stiloul injector (pen) preumplut în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului 0,9 ml soluţie în seringă preumplută (din sticlă tip I) prevăzută cu un ac fix conţinând 162 mg RoActemra intr-un stilou injector (pen) preumplut. Seringa este prevăzută cu un sistem de protecţie rigid pentru ac (sigiliu din elastomer cu un înveliş din polipropilenă) şi un piston (din cauciuc butilic cu un înveliş din fluoro-rezină). Ambalaje cu 4 stilouri injectoare (pen-uri) preumplute şi ambalaje multiple care conţin 12 (3 cutii a câte 4) stilouri injectoare (pen-uri) preumplute. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 115 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare RoActemra este disponibil sub formă de stilou injector (pen) preumplut pentru utilizare unică. După ce stiloul injector (pen-ul) preumplut a fost scos din frigider, trebuie să se aştepte 45 de minute înainte de administrarea injecţiei, pentru ca aceasta să ajungă la temperatura camerei (18°C până la 28°C). Stiloul injector (pen-ul) preumplut nu trebuie agitat. După îndepărtarea capacului, administrarea injecţiei trebuie începută în decurs de 3 minute, pentru a preveni uscarea medicamentului şi blocarea acului. Dacă stiloul injector (pen-ul) preumplut nu este utilizat în decurs de 3 minute de la îndepărtarea capacului, trebuie să-l aruncaţi într-un container rezistent la perforare şi să utilizaţi un stiloul injector (pen) preumplut nou. Dacă după apăsarea butonului de activare indicatorul violet nu se mişcă, trebuie să aruncaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut într-un container rezistent la perforare. Nu încercaţi să reutilizaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut. Nu repetaţi injectarea cu un nou stilou injector (pen) preumplut. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru ajutor. Nu utilizaţi dacă medicamentul este tulbure sau prezintă particule, are orice altă culoare decât incolor până la galben pal sau dacă orice parte a stiloului injector (pen) preumplut pare deteriorată. Instrucţiuni detaliate privind administrarea RoActemra în stiloul injector (pen) preumplut sunt prezentate în prospect. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/08/492/009 EU/1/08/492/010 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU DATA ULTIMEI REÎNNOIRI Data primei autorizări: 16 Ianuarie 2009 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 25 Septembrie 2013 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu. 116 ANEXA II A. FABRICANŢII SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI FABRICANTUL RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI B. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA C. ALTE CONDIŢII ŞI CERINŢE ALE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ D. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND UTILIZAREA SIGURĂ ŞI EFICACE A MEDICAMENTULUI 117 A. FABRICANTUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI FABRICANTUL RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI Numele şi adresa fabricanților substanţei biologic active Lonza Manufacturing LLC 1000 New Horizons Way Vacaville, CA 95688 SUA Genentech Inc. 1 Antibody Way Oceanside, CA 92056 SUA Samsung Biologics Co Ltd 300, Songdo bio-daero, Yeonsu-gu Incheon, 21987 Republica Coreea Chugai Pharma Manufacturing Co., Ltd. 16‑3 Kiyohara‑Kogyodanchi Utsunomiya City, Tochigi Pref., 321-3231 Japonia Novartis Singapore Pharmaceutical Manufacturing Pte. Ltd. Bioproduction Operations Singapore 8 Tuas Bay Lane Singapore 636986 Singapore Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei Roche Pharma AG Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania B. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2). C. ALTE CONDIŢII ŞI CERINŢE ALE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ • Rapoartele periodice actualizate privind siguranţa (RPAS) Cerințele pentru depunerea RPAS privind siguranța pentru acest medicament sunt prezentate în lista de date de referință și frecvențe de transmitere la nivelul Uniunii (lista EURD), menționată la articolul 107c alineatul (7) din Directiva 2001/83/CE și orice actualizări ulterioare ale acesteia publicată pe portalul web european privind medicamentele. 118 D. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND UTILIZAREA SIGURĂ ŞI EFICACE A MEDICAMENTULUI • Planul de management al riscului (PMR) Deținătorul autorizației de punere pe piață (DAPP) se angajează să efectueze activităţile şi intervenţiile de farmacovigilenţă necesare detaliate în PMR aprobat şi prezentat în modulul 1.8.2 al Autorizaţiei de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare aprobate ale PMR. O versiune actualizată a PMR trebuie depusă: • • la cererea Agenţiei Europene pentru Medicamente; la modificarea sistemului de management al riscului, în special ca urmare a primirii de informaţii noi care pot duce la o schimbare semnificativă în raportul beneficiu/risc sau ca urmare a atingerii unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului). Dacă data pentru depunerea RPAS-ului coincide cu data pentru actualizarea PMR-ului, acestea trebuie depuse în acelaşi timp. • Măsuri suplimentare de reducere la minimum a riscului Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să asigure un pachet educaţional care să cuprindă indicaţiile terapeutice de PR, AIJs, AIJp şi ACG şi să se adreseze tuturor medicilor care intenţionează să prescrie/administreze RoActemra conţinând următoarele: • Materialul de informare pentru medici • Materialul de informare pentru asistente • Materialul de informare pentru pacienţi Înainte de distribuirea materialului educaţional, DAPP trebuie să agreeze cu autoritatea naţională competentă, conţinutul şi formatul materialului educaţional, împreună cu un plan de comunicare (inclusiv modul de distribuire). Materialul de informare pentru medici trebuie să conţină următoarele elemente cheie: • Referinţe la Rezumatul Caracteristicilor Produsului (de ex., link către website-ul EMA) • Calcularea dozei (pentru pacienţii cu PR, AIJs şi AIJp), prepararea perfuziei şi viteza perfuziei • Riscul de infecţii grave • Medicamentul nu trebuie administrat pacienţilor cu infecţii active sau suspectate • Medicamentul poate diminua semnele şi simptomele infecţiei acute întârziind diagnosticarea • Riscul de hepatotoxicitate • Se recomandă precauţie atunci când se ia în considerare iniţierea tratamentului cu tocilizumab la pacienţi cu valori ale ALT sau AST > 1,5 x limita superioară a normalului (LSN). Tratamentul nu este recomandat la pacienţii cu ALT sau AST > 5 x LSN. • La pacienţii cu PR, ACG, AIJp şi AIJs, ALT/AST trebuie monitorizate la fiecare 4 până la 8 săptămâni în primele 6 luni de tratament, iar în continuare, la fiecare 12 săptămâni. Recomandările de modificare a dozei, incluzând întreruperea tratamentului cu tocilizumab, datorită valorilor anormale ale enzimelor hepatice, sunt conforme cu informaţiile de la pct. 4.2 din RCP. • Riscul de perforaţii gastro-intestinale, în special la pacienţii cu antecedente de diverticulită sau ulceraţii intestinale • Detalii referitoare la modul de raportare a reacţiilor adverse grave • Materialul de informare pentru pacient (a se da pacienţilor de către personalul medical) • Instrucţiuni referitoare la modul de diagnosticare a Sindromului de Activare Macrofagică la pacienţii cu AIJs 119 • Recomandări pentru întreruperea administrării la pacienţii cu AIJs şi AIJp. Materialul de informare pentru asistente trebuie să conţină următoarele elemente cheie: • Prevenirea erorilor medicale şi ale reacţiilor din timpul administrării injecţiei/perfuziei • Pregătirea injecţiei/perfuziei • Viteza perfuziei • Monitorizarea pacienţilor pentru reacţiile din timpul administrării injecţiei/perfuziei • Detalii referitoare la modul de raportare a reacţiilor adverse grave Materialul de informare pentru pacient trebuie să conţină următoarele elemente cheie: • Prospect (cu instrucţiuni pentru utilizare pentru calea de administrare subcutanată) (de exemplu, link către site-ul EMA) • Cardul pentru pacient - pentru a preveni riscul apariţiei infecţiilor care pot deveni grave dacă nu sunt tratate. În plus, pot reapărea unele infecţii anterioare. - pentru a preveni riscul că, pacienţii care utilizează RoActemra pot dezvolta complicaţii ale diverticulitei care pot deveni grave dacă nu sunt tratate. - pentru a preveni riscul că, pacienţii care utilizează RoActemra pot dezvolta cazuri de leziuni hepatice grave induse medicamentos. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru testele funcţiei hepatice. Pacienţii trebuie să-şi informeze imediat medicul dacă prezintă semne şi simptome ale toxicităţii hepatice, incluzând oboseală, durere abdominală şi icter. 120 ANEXA III ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL 121 A. ETICHETAREA 122 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RoActemra 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă tocilizumab 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE 1 flacon conţine tocilizumab 80 mg. 1 flacon conţine tocilizumab 200 mg. 1 flacon conţine tocilizumab 400 mg. 3. LISTA EXCIPIENŢILOR Conţine, de asemenea, polisorbat 80, zahăr, fosfat disodic dodecahidrat, dihidrogenfosfat de sodiu dihidrat şi apă pentru preparate injectabile. Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare. 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL Concentrat pentru soluţie perfuzabilă 80 mg/4 ml 1 flacon a 4 ml 4 flacoane a 4 ml 200 mg/10 ml 1 flacon a 10 ml 4 flacoane a 10 ml 400 mg/20 ml 1 flacon a 20 ml 4 flacoane a 20 ml 5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE Pentru perfuzie intravenoasă după diluare Medicamentul diluat trebuie utilizat imediat A se citi prospectul înainte de utilizare 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor 7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E) 123 8. DATA DE EXPIRARE EXP 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE A se păstra la frigider A nu se congela A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/08/492/001 1 flacon a 4 ml EU/1/08/492/002 4 flacoane a 4 ml EU/1/08/492/003 1 flacon a 10 ml EU/1/08/492/004 4 flacoane a 10 ml EU/1/08/492/005 1 flacon a 20 ml EU/1/08/492/006 4 flacoane a 20 ml 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE Justificare acceptată pentru neincluderea informaţiei în Braille 124 17. IDENTIFICATOR UNIC - COD DE BARE BIDIMENSIONAL cod de bare bidimensional care conține identificatorul unic. 18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE PC SN NN 125 MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI FLACON 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE RoActemra 20 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă tocilizumab i.v. 2. MODUL DE ADMINISTRARE perfuzie i.v. 3. DATA DE EXPIRARE EXP 4. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ 80 mg/4 ml 200 mg/10 ml 400 mg/20 ml 6. ALTE INFORMAŢII 126 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RoActemra 162 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută tocilizumab 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE 1 seringă preumplută conţine tocilizumab 162 mg. 3. LISTA EXCIPIENŢILOR Conţine, de asemenea, L-histidină, monoclorhidrat de L-histidină monohidrat, L-arginină/clorhidrat de L-arginină, L-metionină, polisorbat 80, apă pentru preparate injectabile. Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare. 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL Soluţie injectabilă 4 seringi preumplute Ambalaj multiplu: 12 (3 cutii a câte 4) seringi preumplute 162 mg/0,9 ml 5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE Administrare subcutanată A se citi prospectul înainte de utilizare 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor 7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E) A se lăsa seringa în afara cutiei la temperatura camerei, timp de 25 până la 30 de minute înainte de utilizare 8. DATA DE EXPIRARE EXP 127 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE A se păstra la frigider A nu se congela După ce este scoasă din frigider, seringa preumplută poate fi păstrată până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C A se păstra seringa preumplută în cutie, pentru a fi protejată de lumină şi umiditate 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/08/492/007 4 seringi preumplute EU/1/08/492/008 Ambalaj multiplu: 12 (3 cutii a câte 4) seringi preumplute 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE roactemra 162 mg seringă 17. IDENTIFICATOR UNIC - COD DE BARE BIDIMENSIONAL cod de bare bidimensional care conține identificatorul unic. 18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE PC SN NN 128 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE SERINGĂ PREUMPLUTĂ (FĂRĂ CHENARUL ALBASTRU) – Ambalaj multiplu 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RoActemra 162 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută tocilizumab 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE 1 seringă preumplută conţine tocilizumab 162 mg. 3. LISTA EXCIPIENŢILOR Conţine, de asemenea, L-histidină, monoclorhidrat de L-histidină monohidrat, L-arginină/clorhidrat de L-arginină, L-metionină, polisorbat 80, apă pentru preparate injectabile. Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare. 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL Soluţie injectabilă 4 seringi preumplute. Deoarece cutia este componentă a unui ambalaj multiplu, nu poate fi comercializată separat. 162 mg/0,9 ml 5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE Administrare subcutanată A se citi prospectul înainte de utilizare 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor 7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E) A se lăsa seringa în afara cutiei la temperatura camerei, timp de 25 până la 30 de minute înainte de utilizare 8. DATA DE EXPIRARE EXP 129 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE A se păstra la frigider A nu se congela După ce este scoasă din frigider, seringa preumplută poate fi păstrată până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C A se păstra seringa preumplută în cutie, pentru a fi protejată de lumină şi umiditate 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/08/492/008 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE roactemra 162 mg seringă 17. IDENTIFICATOR UNIC - COD DE BARE BIDIMENSIONAL 18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE 130 MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI ETICHETĂ SERINGĂ PREUMPLUTĂ 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE RoActemra 162 mg injecţie tocilizumab s.c. 2. MODUL DE ADMINISTRARE 3. DATA DE EXPIRARE EXP 4. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ 162 mg/0,9 ml 6. ALTE INFORMAŢII 131 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE STILOU INJECTOR (PEN) PREUMPLUT 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RoActemra 162 mg soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut tocilizumab 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE 1 stilou injector (pen) preumplut conţine tocilizumab 162 mg. 3. LISTA EXCIPIENŢILOR Conţine, de asemenea, L-histidină, monoclorhidrat de L-histidină monohidrat, L-arginină/clorhidrat de L-arginină, L-metionină, polisorbat 80, apă pentru preparate injectabile. Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare. 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL Soluţie injectabilă 4 stilouri injectoare (pen-uri) preumplute ACTPen Ambalaj multiplu: 12 (3 cutii a câte 4) stilouri injectoare (pen-uri) preumplute ACTPen 162 mg/0,9 ml 5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE Administrare subcutanată A se citi prospectul înainte de utilizare 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor 7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E) A se lăsa stiloul injector (pen-ul) preumplut în afara cutiei la temperatura camerei, timp de 45 de minute înainte de utilizare 8. DATA DE EXPIRARE EXP 132 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE A se păstra la frigider A nu se congela După ce este scos din frigider, stiloul injector (pen-ul) preumplut poate fi păstrat până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C A se păstra stiloul injector (pen-ul) preumplut în cutie, pentru a fi protejată de lumină şi umiditate 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/08/492/009 4 stilouri injectoare (pen-uri) preumplute EU/1/08/492/010: 12 (3 cutii a câte 4) stilouri injectoare (pen-uri) preumplute 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE roactemra 162 mg pen 17. IDENTIFICATOR UNIC - COD DE BARE BIDIMENSIONAL cod de bare bidimensional care conține identificatorul unic. 18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE PC SN NN 133 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE STILOU INJECTOR (PEN) PREUMPLUT (FĂRĂ CHENARUL ALBASTRU) – Ambalaj multiplu 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RoActemra 162 mg soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut tocilizumab 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE 1 stilou injector (pen) preumplut conţine tocilizumab 162 mg 3. LISTA EXCIPIENŢILOR Conţine, de asemenea, L-histidină, monoclorhidrat de L-histidină monohidrat, L-arginină/clorhidrat de L-arginină, L-metionină, polisorbat 80, apă pentru preparate injectabile. Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare. 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL Soluţie injectabilă 4 stilouri injectoare (pen-uri) preumplute ACTPen. Deoarece cutia este componentă a unui ambalaj multiplu, nu poate fi comercializată separat. 162 mg/0,9 ml 5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE Administrare subcutanată A se citi prospectul înainte de utilizare 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor 7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E) A se lăsa stiloul injector (pen) preumplut în afara cutiei la temperatura camerei, timp de 45 de minute înainte de utilizare 134 8. DATA DE EXPIRARE EXP 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE A se păstra la frigider A nu se congela După ce este scos din frigider, stiloul injector (pen-ul) preumplut poate fi păstrat până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C A se păstra stiloul injector (pen-ul) preumplut în cutie, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/08/492/010 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE roactemra 162 mg pen 135 17. IDENTIFICATOR UNIC - COD DE BARE BIDIMENSIONAL 18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE 136 MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI ETICHETĂ STILOU INJECTOR (PEN) PREUMPLUT 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE RoActemra 162 mg injecţie tocilizumab s.c. 2. MODUL DE ADMINISTRARE 3. DATA DE EXPIRARE EXP 4. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ 162 mg/0,9 ml 6. ALTE INFORMAŢII 137 B. PROSPECTUL 138 Prospect: Informaţii pentru utilizator RoActemra 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă tocilizumab Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a vi se administra acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. • • • Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. Alături de acest prospect vi se va da un Card pentru pacient, care conţine informaţii importante de siguranţă pe care trebuie să le cunoaşteţi, înainte şi în timpul tratamentului cu RoActemra. Ce găsiţi în acest prospect: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Ce este RoActemra şi pentru ce se utilizează Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze RoActemra Cum este administrat RoActemra Reacţii adverse posibile Cum se păstrează RoActemra Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 1. Ce este RoActemra şi pentru ce se utilizează RoActemra conţine substanţa activă tocilizumab, care este o proteină obţinută din celule imune specifice (anticorp monoclonal) şi care blochează acţiunea unui tip special de proteină (citokină) numit interleukina-6. Această proteină este implicată în procesele inflamatorii ale organismului şi blocarea ei poate reduce inflamaţia. RoActemra ajută la reducerea unor simptome, cum ar fi durerea şi inflamarea articulaţiilor dumneavoastră şi de asemenea, vă îmbunătăţeşte performanţele în realizarea sarcinilor dumneavoastră zilnice. S-a demonstrat că RoActemra încetineşte distrucţia cartilajelor şi a oaselor la nivelul articulaţiilor cauzată de boală şi vă îmbunătăţeşte capacitatea de desfăşurare a activităţilor zilnice obişnuite. • • • RoActemra este utilizat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu poliartrită reumatoidă (PR) activă, moderată până la severă, o boală autoimună, dacă tratamentele anterioare nu au acţionat eficient. RoActemra este administrat de obicei în asociere cu metotrexat. Cu toate acestea, RoActemra poate fi administrat singur, dacă medicul dumneavoastră constată că tratamentul cu metotrexat nu este indicat. RoActemra poate fi utilizat, de asemenea, pentru tratamentul pacienţilor cu poliartrită reumatoidă activă şi progresivă, severă, care nu au fost trataţi anterior cu metotrexat. RoActemra este utilizat pentru tratamentul copiilor cu AIJs. RoActemra este utilizat pentru tratamentul copiilor cu vârsta de 2 ani şi peste, cu artrită idiopatică juvenilă sistemică (AIJs) activă, o boală inflamatorie care cauzează durere şi inflamaţie în una sau mai multe articulaţii, precum şi febră şi urticarie. RoActemra este utilizat pentru a îmbunătăţi simptomele AIJs şi poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexat. 139 • • • RoActemra este utilizat pentru tratamentul copiilor cu AIJp. RoActemra este utilizat pentru tratamentul copiilor cu vârsta de 2 ani şi peste, cu artrită idiopatică juvenilă poliarticulară (AIJp) activă, o boală inflamatorie care cauzează durere şi inflamaţie în una sau mai multe articulaţii. RoActemra este utilizat pentru a îmbunătăţi simptomele AIJp şi poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexat. RoActemra este utilizat pentru tratamentul adulţilor şi copiilor cu vârsta de 2 ani şi peste, cu sindrom de eliberare de citokine (SEC) sever sau care pune viaţa în pericol, o reacţie adversă care apare la pacienţii trataţi cu terapii pe bază de limfocite T cu receptor chimeric pentru antigen (CAR) utilizate pentru tratarea anumitor tipuri de cancer. RoActemra este utilizat pentru tratamentul adulţilor cu boala coronavirus 2019 (COVID- 19), care sunt tratați cu corticosteroizi sistemici și au nevoie de administrare suplimentară de oxigen sau ventilație mecanică. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze RoActemra Nu trebuie să vi se administreze RoActemra • dacă sunteţi alergic la tocilizumab sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6) dacă aveţi o infecţie activă, severă (cu excepția COVID-19). • Dacă vreuna dintre aceste situaţii se aplică în cazul dumneavoastră, spuneţi medicului sau asistentei medicale care vă administrează perfuzia. Atenţionări şi precauţii Înainte să vi se administreze RoActemra, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. • • • • • Dacă suferiţi o reacţie alergică cum ar fi apăsare în zona pieptului, respiraţie şuierătoare, ameţeli severe sau senzaţie de leşin, umflarea buzelor sau urticarie, în timpul sau după administrarea perfuziei, spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Dacă aveţi o infecţie de orice fel, de scurtă sau lungă durată, sau faceţi adesea infecţii. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă nu vă simţiţi bine. RoActemra poate reduce capacitatea organismului dumneavoastră de a lupta împotriva infecţiilor şi tratamentul poate agrava o infecţie existentă sau poate creşte şansele de a face o nouă infecţie. Dacă aţi avut tuberculoză, spuneţi medicului dumneavoastră. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra, medicul dumneavoastră va verifica dacă există semne şi simptome de tuberculoză. Dacă pe parcursul tratamentului sau după terminarea acestuia, apar simptome de tuberculoză (tuse persistentă, pierdere în greutate, apatie, febră uşoară) sau orice alte infecţii, comunicaţi imediat acest lucru medicului dumneavoastră. Dacă aţi avut ulcer intestinal sau diverticulită, spuneţi medicului dumneavoastră. Simptomele ar include dureri abdominale şi modificări inexplicabile ale tranzitului intestinal, asociate cu febră. Dacă aveţi boli hepatice, spuneţi medicului dumneavoastră. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra, medicul dumneavoastră vă va efectua un test de sânge pentru a evalua funcţia ficatului. 140 • • • • • Dacă un pacient (adult sau copil) a făcut recent sau dacă intenţionează să facă un vaccin, trebuie să se adreseze medicului. Toţi pacienţii, în special copiii, trebuie să fie la zi cu programul de vaccinări înainte de începerea tratamentului cu RoActemra, cu excepția cazului când este necesară inițierea tratamentului de urgență. Anumite vaccinuri nu pot fi administrate în timpul tratamentului cu RoActemra. Dacă aveţi cancer, spuneţi medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va decide dacă mai puteţi utiliza RoActemra. Dacă prezentaţi factori de risc cardiovascular, cum ar fi tensiune arterială crescută şi valori crescute ale colesterolului, spuneţi medicului dumneavoastră. Aceşti factori trebuie monitorizaţi în timpul tratamentului cu RoActemra. Dacă prezentaţi tulburări a funcţiei rinichilor, moderate până la severe, veţi fi monitorizat de medicul dumneavoastră. Dacă aveţi dureri de cap persistente. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra şi în timpul tratamentului, medicul dumneavoastră vă va efectua teste de sânge pentru a determina dacă aveţi un număr scăzut de celule albe ale sângelui, un număr scăzut de trombocite sau valori crescute ale enzimelor ficatului. Copii şi adolescenţi RoActemra nu este recomandat pentru administrare copiilor cu vârsta sub 2 ani. Dacă un copil are antecedent de sindrom de activare macrofagică (activarea şi proliferarea necontrolată a celulelor specifice ale sângelui), spuneţi medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va decide dacă îi mai poate fi administrat RoActemra. RoActemra împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent (sau copilul dumneavoastră, în cazul în care el este pacientul, ia sau a luat recent) orice alte medicamente. Acestea includ medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. RoActemra poate influenţa acţiunea unor medicamente, iar doza acestora poate necesita ajustări. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă utilizaţi medicamente care conţin una din următoarele substanţe active: • • • • • • • • metilprednisolon, dexametazonă, utilizate pentru reducerea inflamaţiei simvastatină sau atorvastatină, utilizată pentru reducerea concentraţiilor de colesterol blocante ale canalelor de calciu (de exemplu amlodipină), administrate pentru tratarea tensiunii arteriale crescute teofilină, utilizată pentru tratarea astmului bronşic warfarină sau fenprocumonă, utilizate ca anticoagulante fenitoină, administrată pentru tratarea convulsiilor ciclosporină, utilizată pentru supresia sistemului imunitar, în timpul transplantului de organe benzodiazepine (de exemplu, temazepam), utilizate pentru tratamentul anxietăţii. Din cauza lipsei experienţei clinice, nu se recomandă utilizarea RoActemra în asociere cu alte medicamente biologice pentru tratamentul PR, AIJs sau AIJp. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea RoActemra nu trebuie administrat în timpul sarcinii, în afară de cazul în care este absolut necesar. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, dacă este posibil să fiţi gravidă sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode de contracepţie eficace în timpul tratamentului şi până la 3 luni după tratament. 141 Opriţi alăptarea dacă vi se va administra RoActemra şi discutaţi cu medicul dumneavoastră. Aşteptaţi o perioadă de cel puţin 3 luni de la ultima administrare a tratamentului cu RoActemra, înainte de a începe alăptarea. Nu se cunoaşte dacă RoActemra trece în lapte. Datele disponibile până în prezent nu sugerează niciun efect al acestui tratament asupra fertilităţii. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Acest medicament poate provoca ameţeli. Dacă vă simţiţi ameţit, nu conduceţi şi nu folosiţi utilaje. RoActemra conţine sodiu După diluarea cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%, acest medicament conţine 230,6 mg de sodiu pentru o doză maximă de 800 mg, echivalând cu 11,5% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. RoActemra conţine polisorbat Acest medicament conţine 5 mg de polisorbat 80 în fiecare flacon de 200 mg/10 ml, 10 mg de polisorbat în fiecare flacon de 400 mg/20 ml și 2 mg de polisorbat 80 în fiecare flacon de 80 mg/4 ml, ceea ce este echivalentul a 0,5 mg/ml. Polisorbaţii pot determina reacţii alergice. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți/copilul dumneavoastră are orice fel de alergii cunoscute. 3. Cum se administrează RoActemra Acest medicament se eliberează pe bază de prescripţie medicală restrictivă de către medicul dumneavoastră. RoActemra vi se va administra sub forma unei perfuzii, într-una din vene, de către un medic sau o asistentă medicală. Aceştia vor dilua soluţia, vor instala perfuzia intravenoasă şi vă vor urmări în timpul şi după tratament. Pacienţi adulţi cu PR Doza uzuală de RoActemra este de 8 mg pe kg corp. În funcţie de răspunsul la tratament, medicul dumneavoastră poate scădea doza la 4 mg/kg iar apoi să o crească înapoi la 8 mg/kg, când este cazul. Pacienţilor adulţi li se va administra RoActemra o dată la interval de 4 săptămâni, prin picurare, într-una din vene (perfuzie intravenoasă), într-un interval de o oră. Copii cu AIJs (cu vârsta de 2 ani şi peste) Doza uzuală de RoActemra depinde de greutatea dumneavoastră corporală. • Dacă aveţi greutatea mai mică de 30 kg, doza este de 12 mg pentru fiecare kilogram de greutate corporală Dacă aveţi greutatea de 30 kg sau mai mare, doza este de 8 mg pentru fiecare kilogram de greutate corporală • Doza este calculată pe baza greutăţii corporale a pacientului la fiecare administrare. Copiilor cu AIJs li se va administra RoActemra o dată la interval de 2 săptămâni, prin picurare, într-una din vene (perfuzie intravenoasă), în decurs de o oră. Copii cu AIJp (cu vârsta de 2 ani şi peste) Doza uzuală de RoActemra depinde de greutatea dumneavoastră corporală. • Dacă aveţi greutatea mai mică de 30 kg, doza este de 10 mg pentru fiecare kilogram de greutate corporală Dacă aveţi greutatea de 30 kg sau mai mare, doza este de 8 mg pentru fiecare kilogram de greutate corporală • Doza este calculată pe baza greutăţii corporale a pacientului la fiecare administrare. 142 Copiilor cu AIJp li se va administra RoActemra o dată la interval de 4 săptămâni, prin picurare, într-una din vene (perfuzie intravenoasă), în decurs de o oră. Pacienţi cu SEC Doza uzuală de RoActemra este de 8 mg pentru fiecare kg de greutate corporală, în cazul în care aceasta este de 30 kg sau mai mult. Doza este de 12 mg pentru fiecare kg de greutate corporală, în cazul în care aceasta este mai mică de 30 kg. RoActemra poate fi administrat separat sau împreună cu corticosteroizi. Pacienți cu COVID-19 Doza uzuală de RoActemra este de 8 mg pentru fiecare kg de greutate corporală. Poate fi necesară o a doua doză. Dacă vi se administrează mai mult RoActemra decât trebuie Întrucât RoActemra vă este administrat de un medic sau o asistentă, este puţin probabil să vi se administreze prea mult. Cu toate acestea, dacă sunteţi îngrijorat, discutaţi cu medicul dumneavoastră. Dacă omiteţi o doză de RoActemra Întrucât RoActemra vă este administrat de un medic sau o asistentă, este puţin probabil să se omită o doză. Cu toate acestea, dacă sunteţi îngrijorat, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu asistenta medicală. Dacă vi se opreşte administrarea de RoActemra Nu trebuie să opriţi administrarea de RoActemra fără să discutaţi întâi cu medicul dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, RoActemra poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţiile adverse pot apărea într-o perioadă de până la cel puţin 3 luni după ultima dumneavoastră doză de RoActemra. Posibile reacţii adverse grave Adresaţi-vă medicului dumneavoastră imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții adverse: Acestea sunt reacţii adverse frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienţi Reacţii alergice în timpul sau după administrarea injecţiei: • • dificultate la respiraţie, senzaţie de apăsare la nivelul pieptului sau senzaţie de leşin erupţie pe piele, mâncărime, urticarie, umflare a buzelor, limbii sau a feţei Semne de infecţii grave: • • • febră şi frisoane vezicule pe piele sau în gură durere de stomac Semne şi simptome ale toxicităţii hepatice Acestea sunt rare: pot afecta până la 1 din 1000 pacienţi • • • oboseală durere abdominală icter (colorarea în galben a pielii sau ochilor) 143 Lista altor posibile reacţii adverse Dacă observaţi oricare dintre acestea, adresaţi-vă medicului dumneavoastră cât de curând posibil. Reacţii adverse foarte frecvente: Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienţi • infecţii ale tractului respirator superior cu simptome caracteristice, cum ar fi tuse, nas înfundat, secreţii nazale abundente, durere în gât şi durere de cap concentraţii crescute de grăsimi în sânge (colesterol) • Reacţii adverse frecvente: Acestea pot afecta până la 1 din 10 pacienţi • • • • • • • • • • • • infecţii ale plămânilor (pneumonie) herpes zoster leziuni herpetice (herpes simplex oral), vezicule infecţii ale pielii (celulită), uneori cu febră şi frisoane erupţie trecătoare pe piele şi mâncărime, urticarie reacţii alergice (de hipersensibilitate) infecţii ale ochiului (conjunctivită) durere de cap, ameţeli, tensiune arterială mare ulceraţii în gură, durere de stomac retenţie de fluide (edeme) la nivelul porţiunii inferioare a picioarelor, creştere în greutate tuse, senzație de lipsă de aer număr scăzut de globule albe ale sângelui, observat în urma testelor de sânge (neutropenie, leucopenie) rezultate anormale ale testelor pentru funcţia ficatului (creşteri ale transaminazelor) creşterea bilirubinemiei observată în urma testelor de sânge niveluri scăzute ale fibrinogenului în sânge (o proteină implicată în coagularea sângelui) • • • Reacţii adverse mai puţin frecvente: Acestea pot afecta până la 1 din 100 de pacienţi • • • • • • diverticulită (febră, greaţă, diaree, constipaţie, durere de stomac) zone roşii tumefiate în gură cantitate crescută de grăsimi în sânge (trigliceride) ulcer la nivelul stomacului pietre la rinichi scăderea activităţii tiroidei • • • Reacţii adverse rare: Acestea pot afecta până la 1 din 1000 de pacienţi • sindrom Stevens-Johnson (erupţie pe piele care poate determina apariţia de vezicule şi descuamarea severă a pielii) reacţii alergice letale (anafilaxie [letală]) inflamarea ficatului (hepatită), icter Reacţii adverse foarte rare: Acestea pot afecta până la 1 din 10000 de pacienţi • număr scăzut de globule albe, globule roşii şi plachete sanguine, observat în urma testelor de sânge insuficienţă hepatică Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. 144 De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. Pacienţii cu AIJs În general, reacţiile adverse care apar la pacienţii cu AIJs sunt de acelaşi tip cu cele observate la pacienţii adulţi cu PR. Unele reacţii adverse au fost observate mai frecvent: inflamaţie la nivelul nasului şi gâtului, diaree, număr scăzut de globule albe ale sângelui şi valori crescute ale transaminazelor hepatice. Pacienţii cu AIJp În general, reacţiile adverse care apar la pacienţii cu AIJp sunt de acelaşi tip cu cele observate la pacienţii adulţi cu PR. Unele reacţii adverse au fost observate mai frecvent: inflamaţie la nivelul nasului şi gâtului, durere de cap, senzaţie de rău (greaţă) şi număr scăzut de globule albe ale sângelui. 5. Cum se păstrează RoActemra Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. Păstraţi flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine RoActemra • Substanţa activă este tocilizumab. Fiecare flacon a 4 ml conţine tocilizumab 80 mg (20 mg/ml). Fiecare flacon a 10 ml conţine tocilizumab 200 mg (20 mg/ml). Fiecare flacon a 20 ml conţine tocilizumab 400 mg (20 mg/ml). • Celelalte componente sunt zahăr, polisorbat 80, fosfat disodic dodecahidrat, dihidrogenfosfat de sodiu dihidrat şi apă pentru preparate injectabile (vezi pct. 2 “RoActemra conţine sodiu” și „RoActemra conţine polisorbat”). Cum arată RoActemra şi conţinutul ambalajului RoActemra este un concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Concentratul este limpede până la opalescent, incolor până la galben pal. RoActemra este disponibil în flacoane conţinând 4 ml, 10 ml sau 20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Mărimea ambalajului este de 1 şi 4 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania 145 Fabricantul Roche Pharma AG Emil-Barell-Str. 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: België/Belgique/Belgien N.V. Roche S.A. Tél/Tel: +32 (0) 2 525 82 11 България Рош България ЕООД Тел: +359 2 474 5444 Česká republika Roche s. r. o. Tel: +420 - 2 20382111 Danmark Roche Pharmaceuticals A/S Tlf: +45 - 36 39 99 99 Deutschland Roche Pharma AG Tel: +49 (0) 7624 140 oder Chugai Pharma Europe Ltd. Zweigniederlassung Deutschland Tel: +49 (0) 69 663000 0 Eesti Roche Eesti OÜ Tel: + 372 - 6 177 380 Ελλάδα Roche (Hellas) A.E. Τηλ: +30 210 61 66 100 España Roche Farma S.A. Tel: +34 - 91 324 81 00 France Roche Tél: +33 (0) 1 47 61 40 00 ou Chugai Pharma France Tél: +33 (0) 1 56 37 05 20 Hrvatska Roche d.o.o Tel: +385 1 47 22 333 Luxembourg/Luxemburg (Voir/siehe Belgique/Belgien) Magyarország Roche (Magyarország) Kft. Tel: +36 - 1 279 4500 Malta (See Ireland) Nederland Roche Nederland B.V. Tel: +31 (0) 348 438050 Norge Roche Norge AS Tlf: +47 - 22 78 90 00 Österreich Roche Austria GmbH Tel: +43 (0) 1 27739 Polska Roche Polska Sp.z o.o. Tel: +48 - 22 345 18 88 Portugal Roche Farmacêutica Química, Lda Tel: +351 - 21 425 70 00 România Roche România S.R.L. Tel: +40 21 206 47 01 146 Slovenija Roche farmacevtska družba d.o.o. Tel: +386 - 1 360 26 00 Slovenská republika Roche Slovensko, s.r.o. Tel: +421 - 2 52638201 Suomi/Finland Roche Oy Puh/Tel: +358 (0) 10 554 500 Sverige Roche AB Tel: +46 (0) 8 726 1200 Ireland Roche Products (Ireland) Ltd. Tel: +353 (0) 1 469 0700 Ísland Roche Pharmaceuticals A/S c/o Icepharma hf Sími: +354 540 8000 Italia Roche S.p.A. Tel: +39 - 039 2471 Kύπρος Roche (Hellas) A.E. Τηλ: +30 210 61 66 100 Latvija Roche Latvija SIA Tel: +371 - 6 7039831 Lietuva UAB “Roche Lietuva” Tel: +370 5 2546799 Acest prospect a fost revizuit în Alte surse de informaţii Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu. 147 Următoarele informaţii sunt destinate numai profesioniştilor din domeniul sănătăţii: Instrucţiuni pentru diluare înaintea administrării Înaintea administrării, medicamentele parenterale trebuie să fie examinate vizual, pentru a identifica prezenţa unor eventuale modificări de culoare sau particule. Doar soluţiile care sunt clare până la opalescente, incolore până la slab gălbui şi lipsite de particule vizibile trebuie să fie administrate. Pentru prepararea RoActemra trebuie să se utilizeze un ac și o seringă, ambele sterile. Pacienţii adulţi cu PR, COVID-19 şi SEC (≥ 30 kg) Dintr-o pungă de perfuzie de 100 ml se extrage, în condiţii aseptice, un volum de soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) egal cu volumul de concentrat de RoActemra necesar pentru doza pacientului. Cantitatea necesară de concentrat de RoActemra (0,4 ml/kg) trebuie extrasă din flacon şi introdusă în punga de perfuzie de 100 ml. Aceasta trebuie să aibă un volum final de 100 ml. Pentru a amesteca soluţia, se întoarce punga uşor, pentru a se evita formarea de spumă. Utilizarea la copii şi adolescenţi Pacienţii cu AIJs, AIJp şi SEC cu greutate ≥ 30 kg Dintr-o pungă de perfuzie de 100 ml se extrage, în condiţii aseptice, un volum de soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) egal cu volumul de concentrat de RoActemra necesar pentru doza pacientului. Cantitatea necesară de concentrat de RoActemra (0,4 ml/kg) trebuie extrasă din flacon şi introdusă în punga de perfuzie de 100 ml. Aceasta trebuie să aibă un volum final de 100 ml. Pentru a amesteca soluţia, se întoarce punga uşor, pentru a se evita formarea de spumă. Pacienţii cu AIJs şi SEC cu greutate < 30 kg Dintr-o pungă de 50 ml de perfuzie se extrage, în condiţii aseptice, un volum de soluţie injectabilă, sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) egal cu volumul de concentrat de RoActemra necesar pentru doza pacientului. Cantitatea necesară de concentrat de RoActemra (0,6 ml/kg) trebuie extrasă din flacon şi introdusă în punga de perfuzie de 50 ml. Aceasta trebuie să aibă un volum final de 50 ml. Pentru a amesteca soluţia, se întoarce punga uşor, pentru a se evita formarea de spumă. Pacienţii cu AIJp cu greutate < 30 kg Dintr-o pungă de perfuzie de 50 ml se extrage, în condiţii aseptice, un volum de soluţie injectabilă sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) egal cu volumul de concentrat de RoActemra necesar pentru doza pacientului. Cantitatea necesară de concentrat de RoActemra (0,5 ml/kg) trebuie extrasă din flacon şi introdusă în punga de perfuzie de 50 ml. Aceasta trebuie să aibă un volum final de 50 ml. Pentru a amesteca soluţia, se întoarce punga uşor, pentru a se evita formarea de spumă. RoActemra este recomandat doar pentru administrare în doză unică. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 148 Prospect: Informaţii pentru utilizator RoActemra 162 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută tocilizumab Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a utiliza acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. • • • • Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. Alături de acest prospect vi se va da un Card de atenţionare pentru pacient, care conţine informaţii importante de siguranţă pe care trebuie să le cunoaşteţi, înainte şi în timpul tratamentului cu RoActemra. Ce găsiţi în acest prospect: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Ce este RoActemra şi pentru ce se utilizează Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi RoActemra Cum să utilizaţi RoActemra Reacţii adverse posibile Cum se păstrează RoActemra Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 1. Ce este RoActemra şi pentru ce se utilizează RoActemra conţine substanţa activă tocilizumab, care este o proteină obţinută din celule imune specifice (anticorp monoclonal), care blochează acţiunea unui tip special de proteină (citokină) numit interleukina-6. Această proteină este implicată în procesele inflamatorii ale organismului şi blocarea ei poate reduce inflamaţia. RoActemra este utilizat pentru tratamentul: • • pacienţilor adulţi cu poliartrită reumatoidă (PR) activă, moderată până la severă, o boală autoimună, dacă tratamentele anterioare nu au acţionat eficient. pacienţilor adulţi cu poliartrită reumatoidă (PR) activă şi progresivă, severă, care nu au fost trataţi anterior cu metotrexat. RoActemra ajută la reducerea unor simptome de PR cum ar fi durerea şi inflamarea articulaţiilor dumneavoastră şi de asemenea, vă îmbunătăţeşte performanţele în realizarea sarcinilor dumneavoastră zilnice. S-a demonstrat că RoActemra încetineşte progresia leziunilor cartilajelor şi a oaselor de la nivelul articulaţiilor cauzată de boală şi vă îmbunătăţeşte capacitatea de desfăşurare a activităţilor zilnice obişnuite. RoActemra este administrat de obicei în asociere cu alt medicament pentru PR numit metotrexat. Cu toate acestea, RoActemra poate fi administrat în monoterapie, dacă medicul dumneavoastră constată că tratamentul cu metotrexat nu este indicat. 149 • pacienţilor adulţi cu o afecţiune a arterelor numită arterită cu celule gigante (ACG), provocată de inflamaţia celor mai mari artere din corp, în special a celor care furnizează sânge la nivelul capului şi gâtului. Simptomele includ dureri de cap, oboseală şi dureri la nivelul maxilarului. Consecinţele pot include accidente vasculare cerebrale şi orbire. RoActemra poate reduce durerea şi tumefacţia la nivelul arterelor şi venelor de la nivelul capului, gâtului şi braţelor dumneavoastră. ACG este adesea tratată cu medicamente numite steroizi. Aceştia sunt, de obicei, eficace, dar pot provoca reacţii adverse dacă sunt utilizaţi în doze mari pentru o perioadă lungă de timp. Reducerea dozei de steroizi poate duce, de asemenea, la o acutizare a ACG. Asocierea RoActemra la tratament înseamnă că steroizii pot fi utilizaţi pentru o perioadă mai scurtă de timp, controlând în acelaşi timp ACG. • • copii și adolescenți, cu vârsta de 1 an și peste, cu artrită idiopatică juvenilă sistemică (AIJs) activă, o boală inflamatorie care cauzează durere şi inflamaţie în una sau mai multe articulaţii, precum și febră și erupție trecătoare pe piele. RoActemra este utilizat pentru a îmbunătăţi simptomele de AIJs. Poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexat. copii şi adolescenţi cu vârsta de 2 ani şi peste, cu artrită idiopatică juvenilă poliarticulară (AIJp) activă. Aceasta este o boală inflamatorie care cauzează durere şi inflamaţie în una sau mai multe articulaţii. RoActemra este utilizat pentru a îmbunătăţi simptomele de AIJp. Poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexat. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi RoActemra Nu trebuie să utilizaţi RoActemra • dacă dumneavoastră sau un copil pe care îl îngrijiţi sunteţi/este alergic la tocilizumab sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6). dacă dumneavoastră sau un copil pe care îl îngrijiţi aveţi/are o infecţie activă, severă. • Dacă vreuna dintre aceste situaţii se aplică în cazul dumneavoastră, adresaţi-vă unui medic. Nu utilizaţi RoActemra. Atenţionări şi precauţii Înainte să începeţi tratamentul cu RoActemra, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. • • • Dacă manifestaţi o reacţie alergică cum ar fi apăsare în zona pieptului, respiraţie şuierătoare, ameţeli severe sau senzaţie de leşin, umflare a buzelor, limbii, feţei sau mâncărimi ale pielii, urticarie sau erupţie trecătoare pe piele, în timpul sau după administrarea injecţiei, spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Dacă manifestaţi orice simptome caracteristice unei reacţii alergice după administrarea de RoActemra, nu vă administraţi doza următoare decât dacă v-aţi informat medicul despre aceasta ŞI medicul dumneavoastră v-a spus să vă administraţi următoarea doză. Dacă aveţi o infecţie de orice fel, de scurtă sau lungă durată, sau faceţi adesea infecţii. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă nu vă simţiţi bine. RoActemra poate reduce capacitatea organismului dumneavoastră de a lupta împotriva infecţiilor şi tratamentul poate agrava o infecţie existentă sau poate creşte şansele de a face o nouă infecţie. 150 • • • • • • • • Dacă aţi avut tuberculoză, spuneţi medicului dumneavoastră. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra, medicul dumneavoastră va verifica dacă există semne şi simptome de tuberculoză. Dacă pe parcursul tratamentului sau după terminarea acestuia, apar simptome de tuberculoză (tuse persistentă, pierdere în greutate, apatie, febră uşoară) sau orice alte infecţii, spuneţi imediat acest lucru medicului dumneavoastră. Dacă aţi avut ulcer intestinal sau diverticulită, spuneţi medicului dumneavoastră. Simptomele ar include dureri abdominale şi modificări inexplicabile ale tranzitului intestinal, asociate cu febră. Dacă aveţi boli hepatice, spuneţi medicului dumneavoastră. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra, medicul dumneavoastră vă va efectua un test de sânge pentru a evalua funcţia ficatului. Dacă vreun pacient a facut recent sau dacă intenţionează să facă un vaccin, trebuie să se adreseze medicului. Toţi pacienţii trebuie să fie la zi cu programul de vaccinări înainte de începerea tratamentului cu RoActemra. Anumite vaccinuri nu pot fi administrate în timpul tratamentului cu RoActemra. Dacă aveţi cancer, spuneţi medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va decide dacă mai puteţi utiliza RoActemra. Dacă prezentaţi factori de risc cardiovascular, cum ar fi tensiune arterială crescută şi valori crescute ale colesterolului, spuneţi medicului dumneavoastră. Aceşti factori trebuie monitorizaţi în timpul tratamentului cu RoActemra. Dacă prezentaţi tulburări ale funcţiei rinichilor, moderate până la severe, veţi fi monitorizaţi de medicul dumneavoastră. Dacă aveţi dureri de cap persistente. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra, medicul dumneavoastră vă va efectua un test de sânge pentru a determina dacă aveţi un număr scăzut de celule albe ale sângelui, un număr scăzut de trombocite sau valori crescute ale enzimelor ficatului. Copii şi adolescenţi RoActemra sub formă de injecţie subcutanată nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 1 an. RoActemra nu trebuie să fie administrat copiilor cu AIJs, având greutatea mai mică de 10 kg. Dacă un copil are antecedente de sindrom de activare macrofagică (activare și proliferare necontrolată a unor celule specifice din sânge), spuneți-i medicului despre acest lucru. Medicul va trebui să decidă dacă copilului i se poate administra, cu toate acestea, RoActemra. RoActemra împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente. RoActemra poate influenţa acţiunea unor medicamente, iar doza acestora poate necesita ajustări. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă utilizaţi medicamente care conţin una din următoarele substanţe active: • • • metilprednisolon, dexametazonă, utilizate pentru reducerea inflamaţiei simvastatină sau atorvastatină, utilizată pentru reducerea concentraţiilor de colesterol blocante ale canalelor de calciu (de exemplu, amlodipină), administrate pentru tratarea tensiunii arteriale crescute teofilină, utilizată pentru tratarea astmului bronşic warfarină sau fenprocumonă, utilizate ca anticoagulante fenitoină, administrată pentru tratarea convulsiilor • • • 151 • • ciclosporină, utilizată pentru supresia sistemului imunitar, în timpul transplantului de organe benzodiazepine (de exemplu, temazepam), utilizate pentru tratamentul anxietăţii Din cauza lipsei experienţei clinice, nu se recomandă utilizarea RoActemra în asociere cu alte medicamente biologice pentru tratamentul PR, AIJs, AIJp sau ACG. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea RoActemra nu trebuie administrat în timpul sarcinii, în afară de cazul în care este absolut necesar. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, dacă este posibil să fiţi gravidă sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie eficace în timpul tratamentului şi până la 3 luni după tratament. Opriţi alăptarea dacă vi se va administra RoActemra şi discutaţi cu medicul dumneavoastră. Aşteptaţi o perioadă de cel puţin 3 luni de la ultima administrare a tratamentului cu RoActemra, înainte de a începe alăptarea. Nu se cunoaşte dacă RoActemra trece în lapte. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Acest medicament poate provoca ameţeli. Dacă vă simţiţi ameţit, nu conduceţi şi nu folosiţi utilaje. RoActemra conţine polisorbat Acest medicament conţine 0,18 mg de polisorbat 80 în fiecare seringă de 162 mg/0,9 ml, ceea ce este echivalentul a 0,2 mg/ml. Polisorbaţii pot cauza reacţii alergice. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă dumneavoastră/copilul dumneavoastră aveți/are orice fel de alergie cunoscută. 3. Cum să utilizaţi RoActemra Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală. Trebuie să verificaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau cu asistenta medicală dacă nu sunteţi sigur. Tratamentul va fi prescris şi iniţiat de către profesionişti din domeniul sănătăţii cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul PR, AIJs, AIJp sau ACG. Doza recomandată Doza pentru adulţi cu PR şi ACG este de 162 mg (conţinutul din 1 seringă preumplută), administrată o dată pe săptămână. Copii şi adolescenţi cu AIJs (vârsta de 1 an şi peste) Doza obişnuită de RoActemra depinde de greutatea corporală a pacientului. • Dacă pacientul are o greutate corporală mai mică de 30 kg: doza este de 162 mg (conţinutul din 1 seringă preumplută), administrată o dată la 2 săptămâni. Dacă pacientul are o greutate corporală de 30 kg sau peste: doza este de 162 mg (conţinutul din 1 seringă preumplută), administrată o dată pe săptămână. • Copii şi adolescenţi cu AIJp (vârsta de 2 ani şi peste) Doza obişnuită de RoActemra depinde de greutatea corporală a pacientului. • Dacă pacientul are o greutate corporală mai mică de 30 kg: doza este de 162 mg (conţinutul din 1 seringă preumplută), administrată o dată la 3 săptămâni. Dacă pacientul are o greutate corporală de 30 kg sau peste: doza este de 162 mg (conţinutul din 1 seringă preumplută), administrată o dată la 2 săptămâni. • 152 RoActemra se administrează sub formă de injecţie sub piele (subcutanat). La început, medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă poate injecta RoActemra. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră poate decide dacă puteţi să vă injectaţi singur RoActemra. În acest caz, veţi fi instruit asupra modului în care trebuie făcută injecţia. În cazul pacienţilor care nu îşi pot administra singuri injecţia, precum copiii, părinţii şi persoanele care îi îngrijesc pe copii vor fi instruiţi cu privire la modul de injectare RoActemra. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă dumneavoastră sau un copil pe care îl îngrijiţi aveţi/are vreo întrebare legată de modul în care să vă administraţi injecţia. Veţi găsi “Instrucţiuni pentru administrare” la sfârşitul acestui prospect. Dacă utilizaţi mai mult RoActemra decât trebuie Întrucât RoActemra se administrează cu ajutorul unei seringi preumplute, este puţin probabil să vi se administreze prea mult. Cu toate acestea, dacă sunteţi îngrijorat, discutaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau cu asistenta medicală. Dacă un adult cu PR sau ACG sau un copil sau adolescent cu AIJs omite sau uită o doză Este foarte important să utilizaţi RoActemra exact aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Păstraţi evidenţa următoarei dumneavoastră doze • Dacă omiteţi să vă administraţi doza săptămânală în decurs de 7 zile de la momentul stabilit, administraţi-vă doza în ziua următoare programată. Dacă omiteţi doza cu administrare la interval de două săptămâni în decurs de 7 zile de la momentul stabilit, administraţi-vă injecţia imediat ce vă amintiţi, iar pentru administrarea următoarei doze, urmaţi programul normal stabilit. Dacă omiteţi doza pentru mai mult de 7 zile sau nu sunteţi sigur când să vă administraţi injecţia de RoActemra, contactaţi-vă medicul sau farmacistul. • • Dacă un copil sau un adolescent cu AIJp omite sau uită o doză Este foarte important să utilizaţi RoActemra exact aşa cum a prescris medicul. Păstraţi evidenţa următoarei doze • Dacă se omite administrarea dozei în decurs de 7 zile de la momentul stabilit, administraţi doza imediat ce vă amintiţi, iar pentru administrarea următoarei doze, urmaţi programul normal stabilit. Dacă se omite administrarea dozei pentru mai mult de 7 zile sau nu sunteţi sigur când trebuie să administraţi injecţia de RoActemra, contactaţi medicul sau farmacistul. • Dacă încetaţi să utilizaţi RoActemra Nu trebuie să opriţi utilizarea de RoActemra fără să discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, RoActemra poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţiile adverse pot apărea într-o perioadă de până la cel puţin 3 luni după ultima dumneavoastră doză de RoActemra. Posibile reacţii adverse grave Adresaţi-vă medicului dumneavoastră imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții adverse: Acestea sunt reacţii adverse frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienţi Reacţii alergice în timpul sau după administrarea injecţiei: • dificultate la respiraţie, senzaţie de apăsare la nivelul pieptului sau senzaţie de leşin 153 • erupţie pe piele, mâncărime, urticarie, umflare a buzelor, limbii sau a feţei Semne de infecţii grave: • • • febră şi frisoane vezicule pe piele sau în gură durere de stomac Semne şi simptome ale toxicităţii hepatice Acestea sunt rare: pot afecta până la 1 din 1000 pacienţi • • • oboseală durere abdominală icter (colorarea în galben a pielii sau ochilor) Lista altor posibile reacţii adverse Dacă observaţi oricare dintre acestea, adresaţi-vă medicului dumneavoastră cât de curând posibil: Reacţii adverse foarte frecvente: Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienţi • infecţii ale tractului respirator superior cu simptome caracteristice, cum ar fi tuse, nas înfundat, secreţii nazale abundente, durere în gât şi durere de cap concentraţii crescute de grăsimi în sânge (colesterol) reacţii la locul de injectare • • Reacţii adverse frecvente: Acestea pot afecta până la 1 din 10 pacienţi • • • • • • • • • • • • infecţii ale plămânilor (pneumonie) herpes zoster leziuni herpetice (herpes simplex oral), vezicule infecţii ale pielii (celulită), însoţite uneori de febră şi frisoane erupţie trecătoare pe piele şi mâncărime, urticarie reacţii alergice (de hipersensibilitate) infecţii ale ochiului (conjunctivită) durere de cap, ameţeli, tensiune arterială mare ulceraţii în gură, durere de stomac retenţie de fluide (edem) la nivelul porţiunii inferioare a picioarelor, creştere în greutate tuse, scurtare a respiraţiei număr scăzut de celule albe ale sângelui, observat în urma testelor de sânge (neutropenie, leucopenie) rezultate anormale ale testelor pentru funcţia ficatului (creşteri ale transaminazelor) creşterea bilirubinemiei observată în urma testelor de sânge niveluri scăzute ale fibrinogenului în sânge (o proteină implicată în coagularea sângelui) • • • Reacţii adverse mai puţin frecvente: Acestea pot afecta până la 1 din 100 de pacienţi • • • • • • diverticulită (febră, greaţă, diaree, constipaţie, durere de stomac) zone roşii tumefiate în gură cantitate crescută de grăsimi în sânge (trigliceride) ulcer la nivelul stomacului pietre la rinichi scădere a activităţii tiroidei Reacţii adverse rare: Acestea pot afecta până la 1 din 1000 de pacienţi • sindrom Stevens-Johnson (erupţie pe piele care poate determina apariţia de vezicule şi descuamarea severă a pielii) 154 • • reacţii alergice letale (anafilaxie) inflamarea ficatului (hepatită), icter Reacţii adverse foarte rare: Acestea pot afecta până la 1 din 10000 de pacienţi • număr scăzut de globule albe, globule roşii şi plachete sanguine, observat în urma testelor de sânge insuficienţă hepatică • Reacţii adverse la copii şi adolescenţi cu AIJs sau AIJp Reacţiile adverse la copiii şi adolescenţii cu AIJs sau AIJp sunt în general similare cu cele observate la adulţi. Unele reacţii adverse sunt observate mai frecvent la copii şi adolescenţi: inflamaţie la nivelul nasului şi gâtului, dureri de cap, senzaţie de rău (greaţă) şi număr scăzut de globule albe în sânge. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează RoActemra Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe eticheta seringii preumplute şi pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela. După ce este scoasă din frigider, seringa preumplută poate fi păstrată până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C. Păstraţi seringile preumplute în cutie, pentru a fi protejate de lumină şi umiditate. Nu utilizaţi acest medicament dacă este tulbure sau prezintă particule, are orice altă culoare decât incolor până la galben pal sau dacă oricare componentă a seringii preumplute pare deteriorată. Seringa preumplută nu trebuie agitată. După îndepărtarea capacului, administrarea injecţiei trebuie începută în decurs de 5 minute, pentru a preveni uscarea medicamentului şi blocarea acului. Dacă seringa preumplută nu este utilizată în decurs de 5 minute de la îndepărtarea capacului, trebuie să o aruncaţi într-un container rezistent la perforare şi să utilizaţi o seringă preumplută nouă. Dacă nu puteţi apăsa pistonul după ce aţi introdus acul în piele, trebuie să aruncaţi seringa preumplută într-un container rezistent la perforare şi să utilizaţi o seringă preumplută nouă. 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine RoActemra • Substanţa activă este tocilizumab. Fiecare seringă preumplută conţine tocilizumab 162 mg în 0,9 ml. • Celelalte componente sunt L-histidină, monoclorhidrat de L-histidină monohidrat, L-arginină/ clorhidrat de L-arginină, L-metionină, Polisorbat 80 şi apă pentru preparate injectabile (vezi pct. 2 „RoActemra conţine polisorbat”). Cum arată RoActemra şi conţinutul ambalajului RoActemra este o soluţie injectabilă. Soluţia este incoloră până la galben pal. 155 RoActemra este disponibil sub formă de seringă preumplută a 0,9 ml conţinând tocilizumab 162 mg soluţie injectabilă. Fiecare ambalaj conţine 4 seringi preumplute, ambalajele multiple conţinând 12 (3 cutii a câte 4) seringi preumplute. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania Fabricantul Roche Pharma AG Emil-Barell-Str. 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: België/Belgique/Belgien N.V. Roche S.A. Tél/Tel: +32 (0) 2 525 82 11 България Рош България ЕООД Тел: +359 2 474 5444 Česká republika Roche s. r. o. Tel: +420 - 2 20382111 Danmark Roche Pharmaceuticals A/S Tlf: +45 - 36 39 99 99 Deutschland Roche Pharma AG Tel: +49 (0) 7624 140 oder Chugai Pharma Europe Ltd. Zweigniederlassung Deutschland Tel: +49 (0) 69 663000 0 Eesti Roche Eesti OÜ Tel: + 372 - 6 177 380 Ελλάδα Roche (Hellas) A.E. Τηλ: +30 210 61 66 100 Luxembourg/Luxemburg (Voir/siehe Belgique/Belgien) Magyarország Roche (Magyarország) Kft. Tel: +36 - 1 279 4500 Malta (See Ireland) Nederland Roche Nederland B.V. Tel: +31 (0) 348 438050 Norge Roche Norge AS Tlf: +47 - 22 78 90 00 Österreich Roche Austria GmbH Tel: +43 (0) 1 27739 Polska Roche Polska Sp.z o.o. Tel: +48 - 22 345 18 88 156 Portugal Roche Farmacêutica Química, Lda Tel: +351 - 21 425 70 00 România Roche România S.R.L. Tel: +40 21 206 47 01 Slovenija Roche farmacevtska družba d.o.o. Tel: +386 - 1 360 26 00 Slovenská republika Roche Slovensko, s.r.o. Tel: +421 - 2 52638201 Suomi/Finland Roche Oy Puh/Tel: +358 (0) 10 554 500 Sverige Roche AB Tel: +46 (0) 8 726 1200 España Roche Farma S.A. Tel: +34 - 91 324 81 00 France Roche Tél: +33 (0) 1 47 61 40 00 ou Chugai Pharma France Tél: +33 (0) 1 56 37 05 20 Hrvatska Roche d.o.o. Tel: +385 1 47 22 333 Ireland Roche Products (Ireland) Ltd. Tel: +353 (0) 1 469 0700 Ísland Roche Pharmaceuticals A/S c/o Icepharma hf Sími: +354 540 8000 Italia Roche S.p.A. Tel: +39 - 039 2471 Kύπρος Roche (Hellas) A.E. Τηλ: +30 210 61 66 100 Latvija Roche Latvija SIA Tel: +371 - 6 7039831 Lietuva UAB “Roche Lietuva” Tel: +370 5 2546799 Acest prospect a fost revizuit în Alte surse de informaţii Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu. 157 Ce trebuie să ştiţi pentru a utiliza în siguranţă seringa preumplută de RoActemra? Este important să citiţi, să înţelegeţi şi să urmaţi aceste instrucţiuni pentru ca dumneavoastră sau persoana care vă îngrijeşte să utilizeze corect seringa de RoActemra. Aceste instrucţiuni nu înlocuiesc instrucţiunile primite de la medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră trebuie să vă arate cum să vă pregătiţi şi să vă administraţi injecţia, înainte de a utiliza seringa de RoActemra pentru prima dată. Adresaţi medicului dumneavoastră orice întrebări aţi putea avea. Nu încercaţi să vă administraţi nicio injecţie până când nu sunteţi sigur că înţelegeţi cum se utilizează seringa de RoActemra. Vă rugăm să citiţi şi prospectul din interiorul cutiei pentru seringa de RoActemra, pentru cele mai importante informaţii pe care trebuie să le cunoaşteţi despre acest medicament. Este important să rămâneţi în evidenţa medicului dumneavoastră în perioada în care utilizaţi RoActemra. Informaţii importante: • • • • • • • Nu utilizaţi dacă seringa pare deteriorată Nu utilizaţi dacă medicamentul este tulbure, opalescent sau prezintă particule Nu încercaţi să dezmembraţi seringa, sub nicio formă Nu scoateţi capacul de protecţie al acului înainte de a fi gata de injectare Nu administraţi injecţia prin hainele care vă acoperă pielea Nu reutilizaţi niciodată aceeaşi seringă Nu atingeţi clemele declanşatoare cu care este prevăzută seringa deoarece aceasta se poate deteriora Condiţii de păstrare Nu lăsaţi seringa de RoActemra şi niciun medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Păstraţi întotdeauna seringa la frigider, la temperaturi între 2°C – 8°C. După ce este scoasă din frigider, seringa preumplută poate fi păstrată pentru o perioadă totală de până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C, dar fără a depăși data de expirare inițială (EXP). Marcați data relevantă pe cutie. Seringile preumplute trebuie păstrate întotdeauna în cutie. Protejaţi seringa de îngheţ şi de lumină. Păstraţi seringile uscate. 158 Componentele seringii preumplute Înainte de a vă administra injecţia, aveţi nevoie de următoarele: Incluse în ambalaj: Seringă preumplută Neincluse în ambalaj: • • • Tampon cu alcool medicinal Tampon steril din bumbac sau tifon Un container rezistent la perforare sau un container pentru obiecte ascuţite pentru a elimina în siguranţă capacul de protecţie al acului şi seringa folosită Un loc unde să vă pregătiţi injectarea: • Găsiţi o suprafaţă bine luminată, curată, plană, cum ar fi o masă. Pasul 1. Verificaţi vizual seringa • • • Scoateţi cutia care conţine seringa din frigider şi deschideţi-o. Nu atingeţi clemele declanşatoare cu care este prevăzută seringa deoarece aceasta se poate deteriora. Scoateţi seringa din cutie şi examinaţi vizual seringa, precum şi medicamentul din seringă. Acest lucru este important pentru a vă asigura că seringa şi medicamentul pot fi utilizate în siguranţă. Verificaţi data de expirare înscrisă pe cutie şi pe seringă (Vezi Fig. A), pentru a fi sigur că nu este depăşită (expirată). Nu utilizaţi seringa dacă data de expirare este depăşită. Acest lucru este important pentru a vă asigura că seringa şi medicamentul pot fi utilizate în siguranţă. Aruncaţi seringa şi nu o utilizaţi dacă: • medicamentul este tulbure • medicamentul prezintă particule • medicamentul are oricare altă culoare decât incolor până la galben pal • oricare componentă a seringii pare deteriorată 159 Pasul 2. Lăsaţi seringa să ajungă la temperatura camerei • • • Nu îndepărtaţi capacul de protecţie al acului seringii până la pasul 5. Dacă îndepărtaţi capacul de protecţie al acului mai devreme, este posibil ca medicamentul să se usuce, iar acul să se blocheze. Aşezaţi seringa pe o suprafaţă curată, plană şi lăsaţi seringa să ajungă la temperatura camerei (18°C - 28°C), timp de aproximativ 25-30 de minute. Dacă nu lăsaţi seringa să ajungă la temperatura camerei, este posibil să prezentaţi o senzaţie de disconfort la administrarea injecţiei şi să întâmpinaţi dificultăţi la apăsarea pistonului. Nu încălziţi seringa prin nicio metodă. Pasul 3. Spălaţi-vă mâinile • Spălaţi-vă bine mâinile cu săpun şi apă. Pasul 4. Alegeţi şi pregătiţi locul injectării • • • • • Locurile de injectare recomandate sunt pe partea din faţă a regiunii mijlocii a coapselor şi în partea inferioară a abdomenului, sub ombilic (buric), cu excepţia unei zone circulare de 5 centimetri din jurul ombilicului. (Vezi Fig. B) Dacă injecţia vă este administrată de către persoana care vă îngrijeşte, poate fi utilizată ca loc de injectare şi suprafaţa exterioară a părţii superioare a braţelor. (Vezi Fig. B) Trebuie să utilizaţi un loc diferit de injectare de fiecare dată când vă administraţi injecţia, situat la cel puţin trei centimetri de zona în care v-aţi administrat injecţia anterioară. Nu vă injectaţi în zonele care ar putea fi iritate de o curea sau de un cordon. Nu injectaţi în aluniţe, cicatrici, vânătăi sau zone în care pielea este sensibilă, roşie, întărită sau nu este intactă. Curăţaţi zona folosind un tampon îmbibat în alcool medicinal (Vezi Fig. C), pentru a reduce riscul de apariţie a unei infecţii. 160 • • Lăsaţi pielea să se usuce timp de aproximativ 10 secunde. Aveţi grijă să nu atingeţi zona curăţată înainte de injectare. Nu ventilaţi sau suflaţi asupra zonei curăţate. Pasul 5. Scoateţi capacul de protecţie al acului • • Nu ţineţi seringa de piston în timp ce scoateţi capacul de protecţie al acului. Ţineţi cu fermitate cu o mână seringa şi cu cealaltă trageţi capacul de protecţie al acului. (Vezi Fig. D) Dacă nu puteţi scoate capacul de protecţie al acului, solicitaţi ajutor din partea persoanei care vă îngrijeşte sau contactaţi-vă medicul. • • • • • • Nu atingeţi acul şi nu lăsaţi acul să atingă nicio suprafaţă. Este posibil să fie o mică bulă de aer în interiorul seringii preumplută de RoActemra. Nu este nevoie s-o îndepărtați. Este posibil să observaţi o picătură de lichid la capătul acului. Acest lucru este normal. Aruncaţi capacul de protecţie al acului într-un container rezistent la perforare sau într-un container pentru obiecte ascuţite. NOTĂ: Odată ce capacul de protecţie al acului este scos, seringa trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată în decurs de 5 minute de la îndepărtarea acului, seringa trebuie aruncată într-un container rezistent la perforare sau într-un container pentru obiecte ascuţite şi trebuie utilizată o seringă nouă. Dacă capacul de protecţie al acului este îndepărtat pentru mai mult de 5 minute, este posibil să fie mai dificil să administraţi injecţia, deoarece medicamentul se poate usca, iar aceasta poate duce la blocarea acului. Nu reataşaţi niciodată capacul de protecţie al acului după ce l-aţi scos. 161 Pasul 6. Efectuaţi injectarea • • • • Ţineţi confortabil seringa în mână. Pentru a fi sigur că acul este introdus corect sub piele, prindeţi, cu mâna liberă, o porţiune de piele din zona curată de la locul de injectare. Prinderea pielii este importantă pentru a vă asigura că injectaţi sub piele (în ţesutul gras), şi nu mai adânc (în muşchi). Injectarea în muşchi ar putea avea ca rezultat o senzaţie de disconfort la administrarea injecţiei. Nu atingeţi şi nu apăsaţi pistonul în timp ce introduceţi acul în piele. Introduceţi acul pe toată lungimea sa în pliul de piele format, sub un unghi între 45° şi 90°, cu o mişcare rapidă, fermă. (Vezi Fig. E) Este important să alegeţi unghiul corect pentru a vă asigura că medicamentul este administrat sub piele (în ţesutul gras), altfel, este posibil ca injecţia să fie dureroasă iar medicamentul să nu-şi facă efectul. • • • • • Ţineţi apoi seringa în poziţia corespunzătoare şi daţi drumul pliului de piele format. Injectaţi încet tot medicamentul prin apăsarea uşoară, până la capăt, a pistonului. (Vezi Fig. F). Trebuie să apăsaţi pistonul până la capăt pentru a vă asigura că clemele declanşatoare sunt împinse complet în lateral. Dacă pistonul nu este apăsat până la capăt, sistemul de protecţie al acului nu se va declanşa astfel încât să acopere acul atunci când acesta este scos din piele. Dacă acul nu este acoperit, puneţi cu atenţie seringa într-un container rezistent la perforare pentru a evita înţeparea cu acul. Odată ce pistonul este împins până la capăt, continuaţi să apăsaţi pistonul pentru a fi sigur că tot medicamentul este injectat, înainte de a scoate acul din piele. Continuaţi să apăsaţi pistonul până când scoateţi acul din piele, în acelaşi unghi în care l-aţi introdus. (Vezi Fig. G) Dacă nu puteţi apăsa pistonul după introducerea acului în piele, trebuie să aruncaţi seringa preumplută într-un container rezistent la perforare şi să utilizaţi o seringă preumplută nouă (şi începeţi din nou cu Pasul 2). Dacă prezentaţi în continuare dificultăţi, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră. 162 • Odată ce acul este scos complet din piele, puteţi elibera pistonul, permiţând sistemului de protecţie al acului să protejeze acul. (Vezi Fig. H) • • Dacă observaţi picături de sânge la locul injectării, trebuie să ţineţi apăsat un tampon steril din bumbac sau tifon la locul injectării, timp de aproximativ 10 secunde. Nu masaţi locul injectării. Pasul 7. Eliminarea seringii • • Nu încercaţi să puneţi la loc capacul seringii. Aruncaţi seringile folosite într-un container rezistent la perforare sau într-un container pentru obiecte ascuţite. Întrebaţi-vă medicul sau farmacistul de unde puteţi să luaţi un container pentru obiecte ascuţite sau, dacă nu aveţi unul, ce alte containere rezistente la perforare puteţi folosi pentru a elimina în siguranţă seringile folosite. (Vezi Fig. I). Verificaţi cu medicul dumneavoastră instrucţiunile privind modul corect de eliminare al seringilor folosite. Pot exista reglementări locale privind eliminarea seringilor folosite. 163 Nu aruncaţi seringile folosite sau containerul rezistent la perforare în recipientele pentru deşeuri menajere şi nici nu le reciclaţi. • • Aruncaţi întregul container aşa cum aţi fost intruit de către medicul dumneavoastră sau de către farmacist. Nu lăsaţi niciodată containerul rezistent la perforare la vederea şi îndemâna copiilor. Sfaturi pentru pacient privind reacţiile de hipersensibilitate (cunoscute şi sub numele de anafilaxie, dacă sunt severe) Dacă manifestaţi simptome cum ar fi, dar fără a fi limitate la, erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, frisoane, umflare a feţei, buzelor, limbii sau a gâtului, durere la nivelul pieptului, respiraţie şuierătoare, dificultate la respiraţie sau la înghiţire sau dacă aveţi senzaţie de ameţeală sau de leşin în orice moment în timpul sau după administrarea injecţiei de RoActemra şi nu vă aflaţi într-o unitate sanitară, trebuie să solicitaţi imediat îngrijire medicală de urgenţă. Sfaturi pentru pacient privind recunoaşterea din timp a infecţiilor şi iniţierea tratamentului pentru a limita riscul infecţiilor grave Fiţi atent la primele semne ale unei infecţii, cum ar fi: • dureri la nivelul întregului corp, febră, frisoane • tuse, disconfort/senzaţie de apăsare la nivelul pieptului, scurtare a respiraţiei • roşeaţă, senzaţie de căldură, umflare neobişnuită a pielii sau articulaţiilor • durere la nivelul abdomenului/sensibilitate şi/sau modificare a tranzitului intestinal Adresaţi-vă medicului dumneavoastră şi solicitaţi fără întârziere un consult medical dacă credeţi că este posibil să dezvoltaţi o infecţie. Dacă aveţi orice nelămuriri sau întrebări referitoare la seringă, contactaţi-vă medicul sau farmacistul pentru a vă acorda asistenţa necesară. 164 Prospect: Informaţii pentru utilizator RoActemra 162 mg soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut tocilizumab Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a utiliza acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. • • • • Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. Alături de acest prospect vi se va da un Card pentru pacient, care conţine informaţii importante de siguranţă pe care trebuie să le cunoaşteţi, înainte şi în timpul tratamentului cu RoActemra. Ce găsiţi în acest prospect: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Ce este RoActemra şi pentru ce se utilizează Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi RoActemra Cum să utilizaţi RoActemra Reacţii adverse posibile Cum se păstrează RoActemra Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 1. Ce este RoActemra şi pentru ce se utilizează RoActemra conţine substanţa activă tocilizumab, care este o proteină obţinută din celule imune specifice (anticorp monoclonal), care blochează acţiunea unui tip special de proteină (citokină) numit interleukina-6. Această proteină este implicată în procesele inflamatorii ale organismului şi blocarea ei poate reduce inflamaţia. RoActemra este utilizat pentru tratamentul: • • • pacienţilor adulţi cu poliartrită reumatoidă (PR) activă, moderată până la severă, o boală autoimună, dacă tratamentele anterioare nu au acţionat eficient. pacienţilor adulţi cu poliartrită reumatoidă (PR) activă şi progresivă, severă, care nu au fost trataţi anterior cu metotrexat. RoActemra ajută la reducerea unor simptome cum ar fi durerea şi inflamarea articulaţiilor dumneavoastră şi de asemenea, vă îmbunătăţeşte performanţele în realizarea sarcinilor dumneavoastră zilnice. S-a demonstrat că RoActemra încetineşte progresia leziunilor cartilajelor şi a oaselor de la nivelul articulaţiilor cauzată de boală şi vă îmbunătăţeşte capacitatea de desfăşurare a activităţilor zilnice obişnuite. RoActemra este administrat de obicei în asociere cu alt medicament pentru PR numit metotrexat. Cu toate acestea, RoActemra poate fi administrat în monoterapie, dacă medicul dumneavoastră constată că tratamentul cu metotrexat nu este indicat. pacienţilor adulţi cu o afecţiune a arterelor numită arterită cu celule gigante (ACG), provocată de inflamaţia celor mai mari artere din corp, în special a celor care furnizează sânge la nivelul capului şi gâtului. Simptomele includ dureri de cap, oboseală şi dureri la nivelul maxilarului. Consecinţele pot include accidente vasculare cerebrale şi orbire. 165 RoActemra poate reduce durerea şi tumefacţia la nivelul arterelor şi venelor de la nivelul capului, gâtului şi braţelor dumneavoastră. ACG este adesea tratată cu medicamente numite steroizi. Aceştia sunt, de obicei, eficace, dar pot provoca reacţii adverse dacă sunt utilizaţi în doze mari pentru o perioadă lungă de timp. Reducerea dozei de steroizi poate duce, de asemenea, la o acutizare a ACG. Asocierea RoActemra la tratament înseamnă că steroizii pot fi utilizaţi pentru o perioadă mai scurtă de timp, controlând în acelaşi timp ACG. copii și adolescenți, cu vârsta de 12 ani și peste, cu artrită idiopatică juvenilă sistemică (AIJs) activă, o boală inflamatorie care cauzează durere şi inflamaţie în una sau mai multe articulaţii, precum și febră și erupție trecătoare pe piele. RoActemra este utilizat pentru a îmbunătăţi simptomele de AIJs. Poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexat. copii şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste, cu artrită idiopatică juvenilă poliarticulară (AIJp) activă. Aceasta este o boală inflamatorie care cauzează durere şi inflamaţie în una sau mai multe articulaţii. RoActemra este utilizat pentru a îmbunătăţi simptomele de AIJp. Poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexat. • • 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi RoActemra Nu trebuie să utilizaţi RoActemra • dacă dumneavoastră sau un copil pe care îl îngrijiţi sunteţi alergic la tocilizumab sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6). dacă dumneavoastră sau un copil aveţi o infecţie activă, severă. • Dacă vreuna dintre aceste situaţii se aplică în cazul dumneavoastră, adresaţi-vă unui medic. Nu utilizaţi RoActemra. Atenţionări şi precauţii Înainte să începeţi tratamentul cu RoActemra, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. • • • Dacă manifestaţi o reacţie alergică cum ar fi apăsare în zona pieptului, respiraţie şuierătoare, ameţeli severe sau senzaţie de leşin, umflare a buzelor, limbii, feţei sau mâncărimi ale pielii, urticarie sau erupţie trecătoare pe piele, în timpul sau după administrarea injecţiei, spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Dacă manifestaţi orice simptome caracteristice unei reacţii alergice după administrarea de RoActemra, nu vă administraţi doza următoare decât dacă v-aţi informat medicul despre aceasta şi medicul dumneavoastră v-a spus să vă administraţi următoarea doză. Dacă aveţi o infecţie de orice fel, de scurtă sau lungă durată, sau faceţi adesea infecţii. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă nu vă simţiţi bine. RoActemra poate reduce capacitatea organismului dumneavoastră de a lupta împotriva infecţiilor şi tratamentul poate agrava o infecţie existentă sau poate creşte şansele de a face o nouă infecţie. 166 • • • • • • • • Dacă aţi avut tuberculoză, spuneţi medicului dumneavoastră. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra, medicul dumneavoastră va verifica dacă există semne şi simptome de tuberculoză. Dacă pe parcursul tratamentului sau după terminarea acestuia, apar simptome de tuberculoză (tuse persistentă, pierdere în greutate, apatie, febră uşoară) sau orice alte infecţii, spuneţi imediat acest lucru medicului dumneavoastră. Dacă aţi avut ulcer intestinal sau diverticulită, spuneţi medicului dumneavoastră. Simptomele ar include dureri abdominale şi modificări inexplicabile ale tranzitului intestinal, asociate cu febră. Dacă aveţi boli hepatice, spuneţi medicului dumneavoastră. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra, medicul dumneavoastră vă va efectua un test de sânge pentru a evalua funcţia ficatului. Dacă vreun pacient a facut recent sau dacă intenţionează să facă un vaccin, trebuie să se adreseze medicului. Toţi pacienţii trebuie să fie la zi cu programul de vaccinări înainte de începerea tratamentului cu RoActemra. Anumite vaccinuri nu pot fi administrate în timpul tratamentului cu RoActemra. Dacă aveţi cancer, spuneţi medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va decide dacă mai puteţi utiliza RoActemra. Dacă prezentaţi factori de risc cardiovascular, cum ar fi tensiune arterială crescută şi valori crescute ale colesterolului, spuneţi medicului dumneavoastră. Aceşti factori trebuie monitorizaţi în timpul tratamentului cu RoActemra. Dacă prezentaţi tulburări ale funcţiei rinichilor, moderate până la severe, veţi fi monitorizaţi de medicul dumneavoastră. Dacă aveţi dureri de cap persistente. Înainte de a începe tratamentul cu RoActemra, medicul dumneavoastră vă va efectua un test de sânge pentru a determina dacă aveţi un număr scăzut de celule albe ale sângelui, un număr scăzut de trombocite sau valori crescute ale enzimelor ficatului. Copii şi adolescenţi RoActemra stilou injector (pen) preumplut nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani. RoActemra nu trebuie să fie administrat copiilor cu greutatea mai mică de 10 kg. Dacă un copil are antecedente de sindrom de activare macrofagică (activare și proliferare necontrolată a unor celule specifice din sânge), spuneți-i medicului despre acest lucru. Medicul va trebui să decidă dacă copilului i se poate administra, cu toate acestea, RoActemra. RoActemra împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente. RoActemra poate influenţa acţiunea unor medicamente, iar doza acestora poate necesita ajustări. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă utilizaţi medicamente care conţin una din următoarele substanţe active: • • • metilprednisolon, dexametazonă, utilizate pentru reducerea inflamaţiei simvastatină sau atorvastatină, utilizată pentru reducerea concentraţiilor de colesterol blocante ale canalelor de calciu (de exemplu, amlodipină), administrate pentru tratarea tensiunii arteriale crescute teofilină, utilizată pentru tratarea astmului bronşic warfarină sau fenprocumonă, utilizate ca anticoagulante fenitoină, administrată pentru tratarea convulsiilor ciclosporină, utilizată pentru supresia sistemului imunitar, în timpul transplantului de organe • • • • 167 • benzodiazepine (de exemplu temazepam), utilizate pentru tratamentul anxietăţii Din cauza lipsei experienţei clinice, nu se recomandă utilizarea RoActemra în asociere cu alte medicamente biologice pentru tratamentul PR, AIJs, AIJp sau ACG. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea RoActemra nu trebuie administrat în timpul sarcinii, în afară de cazul în care este absolut necesar. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, dacă este posibil să fiţi gravidă sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode de contracepţie eficace în timpul tratamentului şi până la 3 luni după tratament. Opriţi alăptarea dacă vi se va administra RoActemra şi discutaţi cu medicul dumneavoastră. Aşteptaţi o perioadă de cel puţin 3 luni de la ultima administrare a tratamentului cu RoActemra, înainte de a începe alăptarea. Nu se cunoaşte dacă RoActemra trece în lapte. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Acest medicament poate provoca ameţeli. Dacă vă simţiţi ameţit, nu conduceţi şi nu folosiţi utilaje. RoActemra conţine polisorbat Acest medicament conţine 0,18 mg de polisorbat 80 în fiecare stilou injector (pen) preumplut de 162 mg/0,9 ml, ceea ce este echivalentul a 0,2 mg/ml. Polisorbaţii pot determina reacţii alergice. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți/copilul dumneavoastră are orice fel de alergii cunoscute. 3. Cum să utilizaţi RoActemra Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală. Trebuie să verificaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau cu asistenta medicală dacă nu sunteţi sigur. Tratamentul va fi prescris şi iniţiat de către profesionişti din domeniul sănătăţii cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul PR, AIJs, AIJp sau ACG. Doza recomandată Doza pentru toate categoriile de adulţi cu PR sau ACG este de 162 mg (conţinutul unui stilou injector (pen) preumplut), administrată o dată pe săptămână. Adolescenți cu AIJs (vârsta de 12 ani şi peste) Doza uzuală de RoActemra depinde de greutatea corporală a pacientului. • Dacă pacientul are o greutate corporală mai mică de 30 kg: doza este de 162 mg (conţinutul unui stilou injector (pen) preumplut), administrată o dată la 2 săptămâni. Dacă pacientul are o greutate corporală de 30 kg sau peste: doza este de 162 mg (conţinutul unui stilou injector (pen) preumplut), administrată o dată pe săptămână. • Stiloul injector (pen) preumplut nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani. Adolescenți cu AIJp (vârsta de 12 ani şi peste) Doza uzuală de RoActemra depinde de greutatea corporală a pacientului. • Dacă pacientul are o greutate corporală mai mică de 30 kg: doza este de 162 mg (conţinutul unui stilou injector (pen) preumplut), administrată o dată la 3 săptămâni. Dacă pacientul are o greutate corporală de 30 kg sau peste: doza este de 162 mg (conţinutul unui stilou injector (pen) preumplut), administrată o dată la 2 săptămâni. • 168 Stiloul injector (pen) preumplut nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani. RoActemra se administrează sub formă de injecţie sub piele (subcutanat). La început, medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă poate injecta RoActemra. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră poate decide dacă puteţi să vă injectaţi singur RoActemra. În acest caz, veţi fi instruit asupra modului în care trebuie făcută injecţia. Părinţii şi persoanele care îi îngrijesc pe copii vor fi instruiţi cu privire la modul de injectare RoActemra. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă dumneavoastră sau un adolescent pe care îl îngrijiţi aveţi/are vreo întrebare legată de modul în care să vă administraţi injecţia. Veţi găsi “Instrucţiuni pentru administrare” la sfârşitul acestui prospect. Dacă utilizaţi mai mult RoActemra decât trebuie Întrucât RoActemra se administrează cu ajutorul unui stilou injector (pen) preumplut, este puţin probabil să vi se administreze prea mult. Cu toate acestea, dacă sunteţi îngrijorat, discutaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau cu asistenta medicală. Dacă un adult cu PR sau ACG sau un adolescent cu AIJs omite sau uită o doză Este foarte important să utilizaţi RoActemra exact aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Păstraţi evidenţa următoarei dumneavoastră doze. • Dacă omiteţi să vă administraţi doza săptămânală în decurs de 7 zile de la momentul stabilit, administraţi-vă doza în ziua următoare programată. Dacă omiteţi doza cu administrare la interval de două săptămâni în decurs de 7 zile de la momentul stabilit, administraţi-vă injecţia imediat ce vă amintiţi, iar pentru administrarea următoarei doze, urmaţi programul normal stabilit de dumneavoastră. Dacă omiteţi doza săptămânală sau doza cu administrare la interval de două săptămâni pentru mai mult de 7 zile sau nu sunteţi sigur când să vă administraţi injecţia de RoActemra, contactaţi- vă medicul sau farmacistul. • • Dacă un adolescent cu AIJp omite sau uită o doză Este foarte important să utilizaţi RoActemra exact aşa cum a prescris medicul. Păstraţi evidenţa următoarei doze. • Dacă se omite administrarea dozei în decurs de 7 zile de la momentul stabilit, administraţi doza imediat ce vă amintiţi, iar pentru administrarea următoarei doze, urmaţi programul normal stabilit. Dacă se omite administrarea dozei pentru mai mult de 7 zile sau nu sunteţi sigur când trebuie să administraţi injecţia de RoActemra, contactaţi medicul sau farmacistul. • Dacă încetaţi să utilizaţi RoActemra Nu trebuie să opriţi utilizarea de RoActemra fără să discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, RoActemra poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţiile adverse pot apărea într-o perioadă de până la cel puţin 3 luni după ultima dumneavoastră doză de RoActemra. Posibile reacţii adverse grave: Adresaţi-vă medicului dumneavoastră imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții adverse: 169 Acestea sunt reacţii adverse frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienţi Reacţii alergice în timpul sau după administrarea injecţiei: • • dificultate la respiraţie, senzaţie de apăsare la nivelul pieptului sau senzaţie de leşin erupţie pe piele, mâncărime, urticarie, umflare a buzelor, limbii sau a feţei Semne de infecţii grave: • • • febră şi frisoane vezicule pe piele sau în gură durere de stomac Semne şi simptome ale toxicităţii hepatice: Acestea sunt rare: pot afecta până la 1 din 1000 pacienţi • • • oboseală durere abdominală icter (colorarea în galben a pielii sau ochilor) Lista altor posibile reacţii adverse Dacă observaţi oricare dintre acestea, adresaţi-vă medicului dumneavoastră cât de curând posibil: Reacţii adverse foarte frecvente: Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienţi • infecţii ale tractului respirator superior cu simptome caracteristice, cum ar fi tuse, nas înfundat, secreţii nazale abundente, durere în gât şi durere de cap concentraţii crescute de grăsimi în sânge (colesterol) reacţii la nivelul locului de injectare • • Reacţii adverse frecvente: Acestea pot afecta până la 1 din 10 pacienţi • • • • • • • • • • • • infecţii ale plămânilor (pneumonie) herpes zoster leziuni herpetice (herpes simplex oral), vezicule infecţii ale pielii (celulită), însoţite uneori de febră şi frisoane erupţie trecătoare pe piele şi mâncărime, urticarie reacţii alergice (de hipersensibilitate) infecţii ale ochiului (conjunctivită) durere de cap, ameţeli, tensiune arterială mare ulceraţii în gură, durere de stomac retenţie de fluide (edem) la nivelul porţiunii inferioare a picioarelor, creştere în greutate tuse, scurtare a respiraţiei număr scăzut de celule albe ale sângelui, observat în urma testelor de sânge (neutropenie, leucopenie) rezultate anormale ale testelor pentru funcţia ficatului (creşteri ale transaminazelor) creşterea bilirubinemiei observată în urma testelor de sânge niveluri scăzute ale fibrinogenului în sânge (o proteină implicată în coagularea sângelui) • • • Reacţii adverse mai puţin frecvente: Acestea pot afecta până la 1 din 100 de pacienţi • • • • • • diverticulită (febră, greaţă, diaree, constipaţie, durere de stomac) zone roşii tumefiate în gură cantitate crescută de grăsimi în sânge (trigliceride) ulcer la nivelul stomacului pietre la rinichi scădere a activităţii tiroidei 170 • • • Reacţii adverse rare: Acestea pot afecta până la 1 din 1000 de pacienţi • sindrom Stevens-Johnson (erupţie pe piele care poate determina apariţia de vezicule şi descuamarea severă a pielii) reacţii alergice letale (anafilaxie) inflamarea ficatului (hepatită), icter Reacţii adverse foarte rare: Acestea pot afecta până la 1 din 10000 de pacienţi • număr scăzut de globule albe, globule roşii şi plachete sanguine, observat în urma testelor de sânge insuficienţă hepatică Reacţii adverse la copii şi adolescenţi cu AIJs sau AIJp Reacţiile adverse la copiii şi adolescenţii cu AIJs sau AIJp sunt în general similare cu cele observate la adulţi. Unele reacţii adverse sunt observate mai frecvent la copii şi adolescenţi: inflamaţie la nivelul nasului şi gâtului, dureri de cap, senzaţie de rău (greaţă) şi număr scăzut de globule albe în sânge. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează RoActemra Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe eticheta stiloului injector (pen-ului) preumplut şi pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela. După ce este scos din frigider, stiloul injector (pen-ul) preumplut poate fi păstrat până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C. Păstraţi stiloul injector (pen-ul) preumplut în cutie, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate. Nu utilizaţi acest medicament dacă este tulbure sau prezintă particule, are orice altă culoare decât incolor până la galben pal sau dacă oricare componentă a stiloului injector (pen-ului) preumplut pare deteriorată. Stiloul injector (pen-ul) preumplut nu trebuie agitat. După îndepărtarea capacului, administrarea injecţiei trebuie începută în decurs de 3 minute, pentru a preveni uscarea medicamentului şi blocarea acului. Dacă stiloul injector (pen-ul) preumplut nu este utilizat în decurs de 3 minute de la îndepărtarea capacului, trebuie să-l aruncaţi într-un container rezistent la perforare şi să utilizaţi un stilou injector (pen) preumplut nou. Dacă după apăsarea butonului de activare, indicatorul violet nu se mişcă, trebuie să aruncaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut într-un container rezistent la perforare. Nu încercaţi să reutilizaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut. Nu repetaţi injectarea cu un nou stilou injector (pen) preumplut. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru ajutor. 171 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine RoActemra • Substanţa activă este tocilizumab. Fiecare stilou injector (pen) preumplut conţine tocilizumab 162 mg în 0,9 ml. • Celelalte componente sunt L-histidină, monoclorhidrat de L-histidină monohidrat, L-arginină/ clorhidrat de L-arginină, L-metionină, Polisorbat 80 şi apă pentru preparate injectabile (vezi pct. 2 „RoActemra conţine polisorbat”). Cum arată RoActemra şi conţinutul ambalajului RoActemra este o soluţie injectabilă. Soluţia este incoloră până la galben pal. RoActemra este disponibil sub formă de soluţie injectabilă conţinând tocilizumab 162 mg într-un stilou injector (pen) preumplut a 0,9 ml. Fiecare ambalaj conţine 4 stilouri injectoare (pen-uri) preumplute, ambalajele multiple conţinând 12 (3 cutii a câte 4) stilouri injectoare (pen-uri) preumplute. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Roche Registration GmbH Emil-Barell-Strasse 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania Fabricantul Roche Pharma AG Emil-Barell-Str. 1 79639 Grenzach-Wyhlen Germania Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: België/Belgique/Belgien N.V. Roche S.A. Tél/Tel: +32 (0) 2 525 82 11 България Рош България ЕООД Тел: +359 2 474 5444 Česká republika Roche s. r. o. Tel: +420 - 2 20382111 Danmark Roche Pharmaceuticals A/S Tlf: +45 - 36 39 99 99 Deutschland Roche Pharma AG Tel: +49 (0) 7624 140 Luxembourg/Luxemburg (Voir/siehe Belgique/Belgien) Magyarország Roche (Magyarország) Kft. Tel: +36 - 1 279 4500 Malta (See Ireland) Nederland Roche Nederland B.V. Tel: +31 (0) 348 438050 Norge Roche Norge AS Tlf: +47 - 22 78 90 00 172 Österreich Roche Austria GmbH Tel: +43 (0) 1 27739 Polska Roche Polska Sp.z o.o. Tel: +48 - 22 345 18 88 Portugal Roche Farmacêutica Química, Lda Tel: +351 - 21 425 70 00 România Roche România S.R.L. Tel: +40 21 206 47 01 Slovenija Roche farmacevtska družba d.o.o. Tel: +386 - 1 360 26 00 Slovenská republika Roche Slovensko, s.r.o. Tel: +421 - 2 52638201 Suomi/Finland Roche Oy Puh/Tel: +358 (0) 10 554 500 Sverige Roche AB Tel: +46 (0) 8 726 1200 Eesti Roche Eesti OÜ Tel: + 372 - 6 177 380 Ελλάδα Roche (Hellas) A.E. Τηλ: +30 210 61 66 100 España Roche Farma S.A. Tel: +34 - 91 324 81 00 France Roche Tél: +33 (0) 1 47 61 40 00 Hrvatska Roche d.o.o. Tel: +385 1 47 22 333 Ireland Roche Products (Ireland) Ltd. Tel: +353 (0) 1 469 0700 Ísland Roche Pharmaceuticals A/S c/o Icepharma hf Sími: +354 540 8000 Italia Roche S.p.A. Tel: +39 - 039 2471 Kύπρος Roche (Hellas) A.E. Τηλ: +30 210 61 66 100 Latvija Roche Latvija SIA Tel: +371 - 6 7039831 Lietuva UAB “Roche Lietuva” Tel: +370 5 2546799 Acest prospect a fost revizuit în Alte surse de informaţii Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu. 173 Ce trebuie să ştiţi pentru a utiliza în siguranţă stiloul injector (pen) preumplut RoActemra (ACTPen). Citiţi şi urmaţi Instrucţiunile de utilizare care însoţesc stiloul injector preumplut RoActemra înainte de a începe să îl utilizaţi şi la fiecare reînnoire a prescripţiei medicale. Înainte de a utiliza pentru prima dată stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra, medicul dumneavoastră trebuie să vă arate modul corect de utilizare. Important: Păstraţi stilourile injectoare preumplute nefolosite în ambalajul original, depozitate la frigider la temperaturi între 2˚C şi 8˚C. Nu congelaţi. După ce este scos din frigider, stiloul injector (pen-ul) preumplut poate fi păstrat pentru o perioadă totală de până la 2 săptămâni la temperaturi de cel mult 30°C, dar fără a depăși data de expirare inițială (EXP). Marcați data relevantă pe cutie. Stilourile injectoare (pen-urile) trebuie păstrate întotdeauna în cutie, pentru a fi protejate de lumină şi umiditate. • Nu scoateţi capacul stiloului injector (pen-ul) preumplut decât în momentul în care sunteţi pregătit(ă) să injectaţi RoActemra. • Nu încercaţi să dezasamblaţi niciodată stiloul injector (pen-ul) preumplut. • Nu reutilizaţi acelaşi stilou injector (pen) preumplut. • Nu administraţi injecţia prin haine. • Nu lăsaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut nesupravegheat. • Nu lăsaţi la îndemâna copiilor. Componentele stiloului injector (pen-ul) preumplut RoActemra (vezi Figura A). Figura A Materiale necesare pentru administrarea unei injecţii utilizând stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra (vezi Figura B): • 1 stilou injector (pen) preumplut RoActemra • 1 tampon cu alcool medicinal • 1 tampon steril din bumbac sau tifon • 1 recipient rezistent la perforare sau un recipient pentru obiecte ascuţite pentru a elimina în siguranţă capacul stiloului injector (pen-ului) preumplut şi stiloul injector (pen-ul) preumplut utilizat (vezi Pasul 4 “Eliminarea stiloului injector (pen-ului) preumplut”) 174 Figura B Pasul 1. Pregătirea pentru administrarea unei injecţii cu RoActemra Găsiţi o suprafaţă de lucru curată, plană. • Scoateţi cutia care conţine stiloul injector (pen-ul) preumplut din frigider. • Dacă deschideţi pentru prima dată cutia, verificaţi dacă este sigilată corespunzător. Nu utilizaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut dacă ambalajul pare să fi fost deschis anterior. • Verificaţi ca ambalajul stiloului injector (pen-ului) preumplut să nu fie deteriorat. Nu utilizaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra dacă ambalajul prezintă semne de deteriorare. • Verificaţi data expirării de pe cutia stiloului injector (pen-ului) preumplut. Nu folosiţi stiloul injector (pen-ul) preumplut dacă data expirării este depăşită, deoarece utilizarea ar putea să nu prezinte siguranţă. • Deschideţi cutia şi scoateţi 1 stilou injector (pen) preumplut RoActemra din cutie. • Puneţi cutia cu stilourile injectoare (pen-urile) preumplute rămase înapoi la frigider. • Verificaţi data expirării de pe stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra (vezi Figura A). Nu îl utilizaţi dacă data expirării este depăşită, deoarece utilizarea ar putea să nu prezinte siguranţă. Dacă data expirării este depăşită, eliminaţi în siguranţă stiloul injector (pen-ul) preumplut într-un recipient pentru obiecte ascuţite şi folosiţi unul nou. • Verificaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut pentru a vă asigura că nu este deteriorat. Nu utilizaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut dacă prezintă semne de deteriorare sau dacă l-aţi scăpat din greşeală pe jos. • Puneţi stiloul injector (pen-ul) preumplut pe o suprafaţă curată şi plană şi lăsaţi-l să se încălzească timp de până la 45 de minute, pentru a-i permite să ajungă la temperatura camerei. Dacă stiloul injector (pen-ul) preumplut nu ajunge la temperatura camerei, este posibil să prezentaţi o senzaţie de disconfort la administrarea injecţiei şi efectuarea injecţiei să dureze mai mult. • Nu acceleraţi în niciun fel procesul de încălzire, spre exemplu, prin încălzire în cuptorul cu microunde sau punând stiloul injector (pen-ul) preumplut în apă caldă. • Nu lăsaţi stiloul injector preumplut să se încălzească prin expunerea directă la lumina soarelui. Nu îndepărtaţi capacul verde în timpul în care lăsaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra să ajungă la temperatura camerei. • Ţineţi stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra având capacul verde orientat în jos (vezi Figura C). 175 Figura C • Inspectaţi fereastra de vizualizare transparentă. Verificaţi lichidul din stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra (vezi Figura C). Acesta trebuie să fie limpede şi transparent spre galben pal. Nu injectaţi RoActemra dacă lichidul este tulbure, prezintă modificări de culoare, conţine aglomerări de substanţă sau particule, deoarece utilizarea acestuia ar putea să nu prezinte siguranţă. Eliminaţi în siguranţă stiloul injector (pen-ul) preumplut într-un recipient pentru obiecte ascuţite şi folosiţi unul nou. • Spălaţi-vă bine pe mâini cu apă şi săpun. Pasul 2. Alegerea şi pregătirea locului de injectare Alegeţi locul de injectare • Locurile de injectare recomandate sunt pe partea din faţă a regiunii coapselor şi a abdomenului, cu excepţia unei zone circulare de 5 centimetri din jurul ombilicului (Vezi Figura D). • Poate fi folosită şi suprafaţa exterioară a părţii superioare a braţelor, dacă injecţia este administrată de persoana care vă îngrijeşte. Nu încercaţi să vă administraţi singur injecţia în partea superioară a braţului (Vezi Figura D). Folosirea prin rotaţie a locurilor de injectare • Alegeţi un alt loc de injectare pentru fiecare injecţie pe care o administraţi, care să fie la cel puţin 2,5 cm de zona în care v-aţi administrat injecţia anterioară. • Nu injectaţi în aluniţe, cicatrici, vânătăi sau zone în care pielea este sensibilă, roşie, întărită sau nu este intactă. Figura D 176 Pregătirea locului de injectare • Ştergeţi, cu mişcări circulare, zona pentru injectare folosind un tampon îmbibat în alcool medicinal şi lăsaţi-o să se usuce, pentru a reduce riscul de apariţie a unei infecţii. Nu mai atingeţi locul de injectare înainte de a administra injecţia. • Nu ventilaţi sau suflaţi asupra zonei curăţate. Pasul 3. Injectarea RoActemra • Ţineţi ferm, cu o singură mână, stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra. Scoateţi capacul verde prin răsucire şi tragere cu cealaltă mână (vezi Figura E). Capacul verde conţine un tub metalic uşor mobil. • Dacă nu puteţi scoate capacul verde, solicitaţi persoanei care vă îngrijeşte să vă ajute sau contactaţi-l pe medicul dumneavoastră. Figura E Important: Nu atingeţi teaca acului situată la vârful stiloului injector (pen-ului) preumplut, sub zona ferestrei (vezi Figura A), pentru a evita leziunile accidentale provocate de ac. • Aruncaţi capacul verde în recipientul pentru obiecte ascuţite. • După ce scoateţi capacul verde, stiloul injector (pen-ul) preumplut este gata de utilizare. Dacă nu este utilizat în interval de 3 minute de la îndepărtarea capacului, stiloul injector (pen-ul) preumplut trebuie eliminat folosind recipientul pentru obiecte ascuţite şi trebuie utilizat un nou stilou injector (pen) preumplut. • Nu reataşaţi niciodată capacul verde după ce l-aţi scos. • Ţineţi confortabil, cu o mână, stiloul injector (pen-ul) preumplut de partea superioară, astfel încât să puteţi vedea zona ferestrei stiloului injector (pen-ului) preumplut (vezi Figura F). 177 Figura F • Cu cealaltă mână, apucaţi uşor o porţiune din pielea pe care aţi dezinfectat-o, pentru a obţine o suprafaţă fermă de injectare (vezi Figura G). Pentru a se activa corespunzător, stiloul injector (pen-ul) preumplut trebuie aplicat pe o suprafaţă fermă de injectare. • Prinderea pielii este importantă pentru a vă asigura că injectaţi sub piele (în ţesutul gras), şi nu mai adânc (în muşchi). Injectarea în muşchi poate avea ca rezultat o senzaţie de disconfort la administrarea injecţiei. Figura G • Nu apăsaţi încă butonul verde de activare. • Poziţionaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut cu teaca acului pe pliul de piele în unghi de 90° (vezi Figura H). • Este important să alegeţi unghiul corect pentru a vă asigura că medicamentul este administrat sub piele (în ţesutul gras), altfel, este posibil ca injecţia să fie dureroasă, iar medicamentul să nu- şi facă efectul. 178 Figura H • Pentru a utiliza stiloul injector (pen-ul) preumplut, trebuie mai întâi să deblocaţi butonul verde de activare. • Pentru a-l debloca, apăsaţi ferm stiloul injector (pen-ul) preumplut pe pliul de piele, până când teaca acului este împinsă complet în interior (Vezi Figura I). Figura I • Menţineţi teaca acului împinsă în interior. • Dacă nu menţineţi teaca acului apăsată până la capăt pe piele, butonul verde de activare nu va funcţiona. • Continuaţi să ţineţi pielea între degete şi stiloul injector preumplut poziţionat pentru injecţie. • Apăsaţi butonul verde de activare pentru a începe să administraţi injecţia. Auzirea unui „clic” indică faptul că a început injectarea. Ţineţi butonul verde apăsat şi continuaţi să ţineţi stiloul injector (pen-ul) preumplut apăsat ferm pe piele (vezi Figura J). Dacă nu reuşiţi să iniţiaţi administrarea injecţiei, trebuie să solicitaţi ajutorul persoanei care vă îngrijeşte sau să îl contactaţi pe medicul dumneavoastră. 179 Figura J • Indicatorul de culoarea mov va glisa de-a lungul ferestrei de vizualizare în timpul injectării (vezi Figura K). • Urmăriţi indicatorul de culoare mov până când acesta se opreşte, pentru a fi sigur că a fost injectată o doză completă de medicament. Figura K • Injectarea poate dura până la 10 secunde. • Este posibil ca, pe parcursul injectării, să auziţi un al doilea “clic”, dar trebuie să continuaţi să ţineţi stiloul injector apăsat ferm pe piele până când indicatorul mov a încetat să se mai mişte. • În momentul în care indicatorul mov s-a oprit din mişcare, eliberaţi butonul verde. Ridicaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut de pe locul injectării în unghi de 90° pentru a scoate acul din piele. Teaca acului va ieşi în afară şi se va bloca în această poziţie, acoperind acul (vezi Figura L). 180 Figura L • Verificaţi dacă zona ferestrei este obturată complet de indicatorul de culoare mov (vezi Figura L). • Dacă zona ferestrei nu este complet obturată de indicatorul mov, aceasta poate însemna că: • teaca acului nu s-a blocat. Nu atingeţi teaca acului stiloului injector (pen-ului) preumplut, deoarece vă puteţi înţepa în ac. Dacă acul nu este acoperit, puneţi cu grijă stiloul injector (pen-ul) preumplut în recipientul pentru obiecte ascuţite pentru a evita să vă răniţi cu acul. • nu aţi primit o doză completă de RoActemra. Nu încercaţi să reutilizaţi stiloul injector (pen-ul) preumplut. Nu repetaţi injecţia folosind un alt stilou (pen) injector preumplut. Solicitaţi asistenţă din partea medicului dumneavoastră. După injectare • Este posibil să se producă o mică sângerare la locul injectării. Puteţi ţine apăsat un tampon din bumbac sau tifon pe locul injectării. • Nu frecaţi locul de injectare. • Dacă este necesar, puteţi acoperi cu un bandaj locul injectării. Pasul 4. Eliminarea stiloului injector (pen-ului) preumplut • Stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra nu trebuie reutilizat. • Puneţi stiloul injector (pen-ul) preumplut pe care l-aţi folosit în recipientul pentru obiecte ascuţite (vezi “Eliminarea stilourilor injectoare (pen-urilor) preumplute utilizate”) • Nu reataşaţi capacul stiloului injector (pen-ului) preumplut. • Dacă vi se administrează injecţia de către o altă persoană, această persoană trebuie, de asemenea, să fie atentă când îndepărtează de piele şi elimină stiloul injector (pen-ul) preumplut pentru a evita rănirea accidentală prin înţeparea cu acul şi transmiterea infecţiei. Eliminarea stilourilor injectoare (pen-urilor) preumplute utilizate • Puneţi stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra şi capacul verde într-un recipient pentru eliminarea obiectelor ascuţite imediat după utilizare (vezi Figura M). • Nu aruncaţi (eliminaţi) stiloul injector (pen-ul )preumplut şi capacul verde în recipientele pentru deşeuri menajere şi nu le reciclaţi. 181 Figura M • Aruncaţi întregul container aşa cum aţi fost instruit de către medicul dumneavoastră sau de către farmacist. • Nu lăsaţi niciodată recipientul rezistent la perforare la vederea şi îndemâna copiilor. Nu lăsaţi stiloul injector preumplut RoActemra şi recipientul pentru eliminarea acestuia la îndemâna copiilor. Înregistraţi efectuarea injecţiei • Notaţi data, ora şi partea specifică a corpului în care aţi efectuat injecţia. De asemenea, ar fi util să scrieţi orice întrebări sau preocupări în legătură cu injecţia, pentru a le putea adresa medicului dumneavoastră. Dacă aveţi întrebări sau preocupări cu privire la stiloul injector (pen-ul) preumplut RoActemra, discutaţi cu medicul dumneavoastră cu experienţă în utilizarea RoActemra. 182