ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1 Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacţiilor adverse. 1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ketoconazole Esteve 200 mg comprimate 2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine ketoconazol 200 mg. Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat conţine lactoză 19 mg (sub formă de monohidrat). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3 FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat. Comprimat biconvex rotund, de culoare alb-gălbui până la crem deschis, cu diametrul de 10 mm. 4 4.1 DATE CLINICE Indicaţii terapeutice Ketoconazole Esteve este indicat pentru tratamentul sindromului Cushing endogen la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani. 4.2 Doze şi mod de administrare Tratamentul trebuie iniţiat şi supravegheat de medici cu experienţă în endocrinologie sau medicină internă, care dispun de echipamentele adecvate pentru monitorizarea răspunsurilor biochimice, deoarece doza trebuie ajustată în funcţie de nevoia terapeutică a pacientului, pe baza normalizării nivelurilor de cortizol. Doze Iniţiere Doza recomandată la iniţierea tratamentului în cazul adulţilor şi adolescenţilor este de 400-600 mg/zi, administrată pe cale orală în două sau trei prize, iar această doză poate fi crescută rapid la 800-1200 mg/zi în două sau trei prize. La iniţierea tratamentului, nivelurile de cortizol liber urinar într-un interval de 24 de ore trebuie controlate la fiecare câteva zile/săptămâni. Ajustarea dozelor Doza zilnică de ketoconazol trebuie ajustată periodic de la un individ la altul, cu scopul de a normaliza nivelurile de cortizol liber urinar şi/sau de cortizol plasmatic. - O creştere a dozei de 200 mg/zi la intervale de 7-28 de zile poate fi avută în vedere dacă nivelurile de cortizol liber urinar şi/sau de cortizol plasmatic depăşesc valorile normale, atât timp cât doza este tolerată de pacient; 2 - O doză de întreţinere de 400 mg/zi până la o doză maximă de 1200 mg/zi administrată pe cale orală în 2 - 3 prize poate fi necesară pentru a restabili nivelurile normale de cortizol. În majoritatea publicaţiilor, doza de întreţinere varia între 600 mg/zi şi 800 mg/zi; - - După ce se stabileşte doza eficace de ketoconazol, monitorizarea nivelurilor de cortizol liber urinar şi/sau de cortizol plasmatic poate avea loc la intervale de 3-6 luni (vezi pct. 4.4); În cazul insuficienţei suprarenale şi în funcţie de severitatea evenimentului, doza de ketoconazol trebuie redusă cu cel puţin 200 mg/zi sau tratamentul trebuie întrerupt temporar şi/sau trebuie adăugată o terapie cu corticosteroizi până la remisia evenimentului. Ketoconazol poate fi reintrodus ulterior la o doză mai mică (vezi pct. 4.4); - Tratamentul cu ketoconazol poate fi oprit brusc, fără a fi necesară reducerea treptată a dozei, atunci când se doreşte o modificare a strategiei terapeutice (de exemplu, intervenţie chirurgicală). Monitorizarea funcţiei hepatice Înainte de a începe tratamentul, este obligatoriu: - - să se măsoare nivelurile enzimelor hepatice (ASAT, ALAT, gamma GT şi fosfatază alcalină) şi bilirubinei să se informeze pacienţii asupra riscului de hepatotoxicitate, incluzând necesitatea întreruperii tratamentului şi contactării imediate a medicului acestora dacă nu se simt bine sau în cazul unor simptome precum anorexie, greaţă, vărsături, oboseală, icter, dureri abdominale sau urină închisă la culoare. Dacă apar astfel de simptome, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice. Din cauza hepatotoxicităţii cunoscute a ketoconazolului, tratamentul nu trebuie iniţiat la pacienţi cu niveluri ale enzimelor hepatice de peste 2 ori limita superioară a valorilor normale (vezi pct. 4.3). În timpul tratamentului: - - măsurarea nivelurilor enzimelor hepatice (ASAT, ALAT, gamma GT şi fosfatază alcalină) şi trebuie să se desfăşoare o urmărire clinică atentă bilirubinei trebuie efectuată la intervale frecvente: o săptămânal timp de o lună după iniţierea tratamentului o apoi lunar timp de 6 luni o săptămânal pe parcursul unei luni ori de câte ori este crescută doza. În cazul unei creşteri a nivelurilor enzimelor hepatice mai mici de 3 ori limita superioară a valorilor normale, testele funcţionale hepatice trebuie monitorizate mai frecvent, iar doza zilnică trebuie redusă cu cel puţin 200 mg. În cazul unei creşteri a nivelurilor enzimelor hepatice egale cu sau mai mari de 3 ori limita superioară a valorilor normale, tratamentul cu ketoconazol trebuie oprit imediat şi nu trebuie reluat din cauza riscului de hepatotoxicitate gravă. Ketoconazol trebuie întrerupt fără întârziere în cazul apariţiei simptomelor clinice de hepatită. În cazul tratamentului pe termen lung (mai mare de 6 luni): Deşi hepatotoxicitatea este observată, de obicei, la iniţierea tratamentului şi în primele şase luni de tratament, monitorizarea enzimelor hepatice trebuie efectuată în baza unor criterii medicale. Ca măsură de precauţie, în cazul unei creşteri a dozei după primele şase luni de tratament, monitorizarea enzimelor hepatice trebuie repetată săptămânal timp de o lună. Regimuri de dozare pentru terapia de întreţinere Terapia de întreţinere ulterioară poate fi administrată într-unul din două moduri: - Regim exclusiv de blocare: doza de întreţinere de ketoconazol poate fi continuată conform descrierii de mai sus; 3 - Regim de blocare şi substituţie: doza de întreţinere de ketoconazol trebuie crescută cu alte 200 mg şi trebuie adăugată concomitent o terapie de substituţie cu corticosteroizi (vezi pct. 4.4). Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Datele privind utilizarea ketoconazol la pacienţi cu vârsta peste 65 de ani sunt limitate, dar nu există dovezi care să sugereze că este necesară o ajustare specifică a dozei la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2). Insuficienţă renală Deşi datele sunt limitate, farmacocinetica ketoconazol nu este semnificativ diferită la pacienţii cu insuficienţă renală în comparaţie cu subiecţii sănătoşi şi nu se recomandă nicio ajustare specifică a dozei la această populaţie de pacienţi. Insuficienţă hepatică Ketoconazol este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică acută sau cronică (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.3). Tratamentul nu trebuie să fie inițiat la pacienți cu niveluri ale enzimelor hepatice de peste 2 ori față de limita superioară a valorilor normale. Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea Ketoconazole Esteve la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile curent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2 dar nu pot fi efectuate recomandări cu privire la doză. Mod de administrare Administrare orală. 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; - Hipersensibilitate la orice medicamente antifungice imidazolice; - Boală hepatică acută sau cronică şi/sau dacă nivelurile enzimelor hepatice anterioare tratamentului sunt de peste 2 ori limita superioară a valorilor normale (vezi pct. 4.2 şi 4.4); - Sarcină (vezi pct. 4.6); - Alăptare (vezi pct. 4.6); - Prelungire a intervalului QTc, congenitală sau dobândită, documentată; - Terapie concomitentă cu oricare dintre următoarele medicamente care pot interacţiona şi pot cauza reacţii adverse cu potenţial letal (vezi pct. 4.5): o Inhibitori ai HMG-CoA-reductazei metabolizaţi de CYP3A4 (de exemplu, simvastatină, atorvastatină şi lovastatină), din cauza unui risc crescut de toxicitate musculo-scheletică, incluzând rabdomioliză; o eplerenonă, din cauza unui risc crescut de hiperkaliemie şi hipotensiune arterială; o substanţe care pot avea concentraţii plasmatice cresute şi care prezintă un potenţial de prelungire a intervalului QT: metadonă, disopiramidă, chinidină, dronedaronă, pimozidă, sertindol, saquinavir (saquinavir/ritonavir 1000/100 mg de două ori pe zi), ranolazină, mizolastină, halofantrină; o dabigatran, din cauza unui risc crescut de sângerare; o triazolam, midazolam oral şi alprazolam, din cauza potenţialului de sedare prelungită sau crescută şi deprimare respiratorie; 4 o alcaloizi ergotaminici (de exemplu, dihidroergotamină, ergometrină (ergonovină), ergotamină şi metilergometrină (metilergonovină)), din cauza unui risc crescut de ergotism şi alte reacții adverse vasospastice grave; lurasidonă; o o quetiapină, din cauza unui risc crescut de toxicitate; o telitromicină şi claritromicină la pacienţi cu insuficienţă renală severă, din cauza unui risc crescut de hepatotoxicitate şi prelungire a intervalului QT; o felodipină, nisoldipină, din cauza unui risc crescut de edem şi insuficienţă cardiacă congestivă; o colchicină la pacienţi cu insuficienţă renală, din cauza unui crescut de reacţii adverse severe; irinotecan, din cauza unei modificări a metabolismului acestui medicament; o o everolimus, sirolimus (numit şi rapamicină), din cauza unei creşteri a concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente; o vardenafil la bărbaţi cu vârsta peste 75 de ani, din cauza unui risc crescut de reacții adverse; fesoterodină şi solifenacin la pacienţi cu insuficienţă renală; o paritaprevir/ombitasvir (ritonavir), din cauza unui risc crescut de reacții adverse; o o tolvaptan utilizat pentru o boală specifică numită „sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic”. Lista de mai sus nu este o listă exhaustivă a compuşilor care pot interacţiona cu ketoconazol şi care pot cauza reacţii cu potenţial letal. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Monitorizarea funcţiei hepatice Enzimele hepatice trebuie monitorizate la toţi pacienţii trataţi cu ketoconazol. Din cauza riscului de hepatotoxicitate gravă, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor (vezi pct. 4.2). Monitorizarea funcţiei suprarenale Funcţia suprarenală trebuie monitorizată la intervale regulate, deoarece insuficienţa suprarenală poate apărea în timpul tratamentului în condiţiile unei deficienţe relative de cortizol din cauza unei cereri crescute de glucocorticoizi (de exemplu, în caz de stres, intervenţie chirurgicală sau infecţie); şi/sau în cazul tratamentului excesiv cu ketoconazol (pentru pacienții trataţi cu un regim exclusiv de blocare); sau dacă terapia de substituţie cu glucocorticoizii (pentru pacienţii trataţi cu un regim de blocare şi substituţie) este insuficientă. Nivelurile de cortizol seric sau plasmatic şi/sau salivar şi/sau de cortizol liber urinar trebuie monitorizate în decurs de cel puţin o săptămână de la iniţierea tratamentului cu ketoconazol şi periodic după aceea. După ce nivelurile de cortizol liber urinar/cortizol seric/plasmatic sunt normalizate sau apropiate de valoarea ţintă şi este stabilită doza eficace de ketoconazol, monitorizarea poate fi efectuată la intervale de 3-6 luni (vezi pct. 4.2 pentru ajustarea dozei în caz de insuficienţă suprarenală). Toţi pacienţii trebuie monitorizaţi şi informaţi asupra semnelor şi simptomelor asociate cu hipocortizolismul (de exemplu, slăbiciune, oboseală, anorexie, greaţă, vărsături, pierdere în greutate, hipotensiune arterială, hiponatriemie, hiperkaliemie şi/sau hipoglicemie). Dacă simptomele clinice sugerează prezenţa insuficienţei suprarenale, trebuie măsurate nivelurile de cortizol, iar tratamentul cu ketoconazol trebuie întrerupt temporar sau doza trebuie redusă şi, dacă este 5 necesar, trebuie iniţiată substituţia cu corticosteroizi. Tratamentul cu ketoconazol poate fi reluat ulterior la o doză mai mică (vezi pct. 4.2). Regim de blocare şi substituţie Pacienţii trataţi cu un regim de blocare şi substituţie trebuie instruiţi să îşi ajusteze doza terapiei de substituţie cu glucocorticoizi în condiţii de stres (vezi pct. 4.2). În plus, aceştia trebuie să primească un card de urgenţă şi să aibă la dispoziţie un set de glucocorticoizi pentru situaţii de urgenţă. Monitorizarea intervalului QTc Se recomandă monitorizarea în vederea depistării vreunui efect asupra intervalului QTc. Trebuie efectuat un EKG: Înainte de începerea tratamentului cu ketoconazol În decurs de o săptămână după începerea tratamentului - - - Ulterior, conform indicaţiilor clinice. În cazul administrării concomitente a unui medicament cu efect cunoscut de creştere a intervalului QTc (vezi pct. 4.5), se recomandă monitorizarea prin EKG. Contracepţie Femeile trebuie să primească informaţii complete cu privire la prevenirea sarcinii. Ca cerinţă minimă, femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze o metodă de contracepţie eficientă (vezi pct. 4.6). Aciditate gastrică scăzută Absorbţia este afectată în condiţii de aciditate gastrică scăzută. Nu trebuie să se administreze medicamente de neutralizare a acidul (de exemplu, hidroxid de aluminiu) timp de cel puţin 2 ore după administrarea ketoconazol. La pacienţii cu aclorhidrie, precum anumiţi pacienţi cu SIDA şi pacienţi care iau supresoare ale secreţiei de acid (de exemplu, antagonişti H2, inhibitori ai pompei de protoni), se recomandă administrarea de ketoconazol cu o băutură acidulată, de exemplu, Cola, suc de portocale. În cazul în care medicamente supresoare ale secreţiei acide se adaugă la sau se elimină din medicamentele concomitente, doza de ketoconazol trebuie ajustată în funcţie de nivelurile de cortizol. Potenţială interacţiune cu alte medicamente Ketoconazolul are un potenţial ridicat de interacţiuni medicamentoase clinic importante. Ketoconazolul este metabolizat în principal prin CYP3A4. Administrarea concomitentă cu inductori enzimatici puternici ai CYP3A4 poate scădea biodisponibilitatea ketoconazol. O trecere în revistă a medicamentelor concomitente trebuie efectuată la iniţierea tratamentului cu ketoconazol, deoarece ketoconazolul este un inhibitor puternic cunoscut al CYP3A4. Trebuie consultat RCP-ul produselor utilizate concomitent pentru recomandări privind administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4. Ketoconazolul este un inhibitor puternic al CYP3A4: inhibarea CYP3A4 de către ketoconazol poate creşte expunerea pacienţilor la o serie de medicamente care sunt metabolizate prin acest sistem enzimatic (vezi pct. 4.5). Ketoconazolul este, de asemenea, un inhibitor puternic al P-gp: inhibarea P-gp de către ketoconazol poate creşte expunerea pacienţilor la medicamente care sunt substraturi ale P-gp (vezi pct. 4.5). Medicamentele metabolizate de CYP3A4 şi/sau substraturile P-gp cu efect cunoscut de prelungire a intervalului QT pot fi contraindicate sau nerecomandate, în funcție de efectul observat preconizat pentru administrarea cu ketoconazol (adică pot avea ca rezultat creșterea concentrației plasmatice, ASC, Cmax pentru medicamente) și a marjelor terapeutice cunoscute pentru medicamente. Unele 6 combinaţii pot duce la un risc crescut de tahiaritmii ventriculare, incluzând cazuri de torsadă a vârfurilor, o aritmie potenţial letală (vezi Tabelul 1, Interacțiuni și recomandări privind administrarea concomitentă, pct.4.5). Utilizarea împreună cu medicamente hepatotoxice Administrarea concomitentă a ketoconazol cu alte medicamente cu efect potenţial hepatotoxic cunoscut (de exemplu, paracetamol) nu este recomandată, deoarece combinaţia poate duce la un risc crescut de leziuni hepatice. Utilizarea împreună cu pasireotid Administrarea concomitentă a ketoconazol cu pasireotid nu este recomandată, deoarece combinaţia poate cauza prelungirea intervalului QT la pacienţi cu tulburări cunoscute de ritm cardiac (vezi pct. 4.5). Tulburări inflamatorii/autoimune coexistente Exacerbarea sau apariţia tulburărilor inflamatorii/autoimune a fost descrisă în urma remisiei sindromului Cushing, inclusiv în urma tratamentului cu ketoconazol. Pacienţii cu sindrom Cushing şi tulburări inflamatorii/autoimune coexistente trebuie supravegheaţi în urma normalizării nivelurilor de cortizol după tratamentul cu ketoconazol. Consumul de alcool Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu consume alcool în timpul tratamentului (vezi pct. 4.5). Atenţionare cu privire la excipienţi Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune 4.5 Terapie concomitentă cu medicamente care sunt contraindicate în timpul tratamentului cu ketoconazol şi pot cauza reacţii adverse cu potenţial letal: o Inhibitori ai HMG-CoA-reductazei metabolizaţi de CYP3A4 (de exemplu, simvastatină, atorvastatină şi lovastatină), din cauza unui risc crescut de toxicitate musculo-scheletică, incluzând rabdomioliză; o eplerenonă, din cauza unui risc crescut de hiperkaliemie şi hipotensiune arterială; o substanţe care pot avea concentraţii plasmatice crescute şi care prezintă un potenţial de prelungire a intervalului QT: metadonă, disopiramidă, chinidină, dronedaronă, pimozidă, sertindol, saquinavir (saquinavir/ritonavir 1000/100 mg de două ori pe zi), ranolazină, mizolastină, halofantrină; o dabigatran, din cauza unui risc crescut de sângerare; o triazolam, midazolam oral şi alprazolam, din cauza potenţialului de sedare prelungită sau crescută şi deprimare respiratorie; o alcaloizi ergotaminici (de exemplu, dihidroergotamină, ergometrină (ergonovină), ergotamină şi metilergometrină (metilergonovină)), din cauza unui risc crescut de ergotism şi alte reacții adverse vasospastice grave; lurasidonă; o o quetiapină, din cauza unui risc crescut de toxicitate; o telitromicină şi claritromicină la pacienţi cu insuficienţă renală severă, din cauza unui risc crescut de hepatotoxicitate şi prelungire a intervalului QT; felodipină, nisoldipină, din cauza unui risc crescut de edem şi insuficienţă cardiacă congestivă; o o colchicină la pacienţi cu insuficienţă renală, din cauza unui crescut de reacţii adverse severe; o irinotecan, din cauza unei modificări a metabolismului acestui medicament; 7 o everolimus, sirolimus (numit şi rapamicină), din cauza unei creşteri a concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente; o vardenafil la bărbaţi cu vârsta peste 75 de ani, din cauza unui risc crescut de reacții adverse; o paritaprevir/ombitasvir (ritonavir), din cauza unui risc crescut de reacții adverse; o o fesoterodină şi solifenacin la pacienţi cu insuficienţă renală; tolvaptan utilizat pentru o boală specifică numită „sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic”. Lista de mai sus nu este o listă exhaustivă a compuşilor care pot interacţiona cu ketoconazol şi care pot cauza reacţii cu potenţial letal. Medicamente care afectează absorbţia ketoconazol Medicamentele care afectează aciditatea gastrică împiedică absorbţia ketoconazol (vezi pct. 4.4). Efecte ale altor medicamente asupra metabolismului ketoconazol Ketoconazolul este metabolizat în principal de citocromul CYP3A4. Medicamentele cu rol de inducţie enzimatică, precum rifampicină, rifabutină, carbamazepină, izoniazidă, nevirapină, mitotan şi fenitoină, pot reduce semnificativ biodisponibilitatea ketoconazol. Nu este recomandată utilizarea ketoconazol împreună cu inductori enzimatici puternici. Inhibitorii puternici ai CYP3A4 (de exemplu, antivirale, precum ritonavir, darunavir amplificat cu ritonavir şi fosamprenavir amplificat cu ritonavir) pot creşte biodisponibilitatea ketoconazol; aceste medicamente trebuie utilizate cu prudenţă atunci când sunt administrate concomitent cu ketoconazol, iar pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru depistarea semnelor şi simptomelor de insuficienţă suprarenală. Doza de ketoconazol trebuie ajustată corespunzător. Efecte ale ketoconazolului asupra metabolismului altor medicamente - Ketoconazolul este un inhibitor puternic al CYP3A4 şi poate inhiba metabolismul medicamentelor metabolizate de această enzimă. Acest lucru poate determina o creştere şi/sau prelungire a efectelor acestora, incluzând reacţii adverse. - Datele in vitro indică faptul că ketoconazol este un inhibitor puternic al CYP1A2 și nu inhibă în mod semnificativ CYP 2A6 și 2E1. La concentrații relevante din punct de vedere clinic, inhibarea CYP2B6, 2C9/C8, 2C19 și 2D6 de către ketoconazol nu poate fi exclusă. - Ketoconazolul poate inhiba transportul medicamentelor mediat de P-gp, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente. - Ketoconazol inhibă BCRP (Breast Cancer Resistance Protein, proteină rezistentă la cancerul mamar) în cadrul studiilor in vitro. Date privind inhibiţia indică faptul că riscul de interacţiune cu substraturi ale BCRP nu poate fi exclus la nivel sistemic la doze foarte mari de ketoconazol. Cu toate acestea, ketoconazol poate fi un inhibitor al BCRP la nivel intestinal în concentraţii clinic relevante. Având în vedere absorbţia rapidă a ketoconazolului, administrarea substraturilor BCRP trebuie amânată timp de 2 ore după administrarea ketoconazolului. Tabelul 1 Interacţiuni şi recomandări privind administrarea concomitentă Interacţiunile dintre ketoconazol şi alte medicamente sunt enumerate în tabelul de mai jos (creşterea este indicată prin „↑”, scăderea prin „↓”, iar absenţa unei schimbări prin „↔”). Gradele de interacţiune menţionate mai jos nu reprezintă valori absolute şi pot fi dependente de doza de ketoconazol administrată, respectiv, numeroase rezultate sunt raportate în urma unei doze de ketoconazol de 200 mg, iar o interacţiune mai puternică poate fi anticipată la o doză mai mare şi/sau un interval de dozare mai scurt. Următoarea listă nu este o listă exhaustivă a interacţiunilor dintre ketoconazol şi alte medicamente. Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Recomandare privind administrarea concomitentă 8 Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Recomandare privind administrarea concomitentă Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Analgezic opioid Metadonă Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale metadonei Contraindicată din cauza riscului crescut de evenimente cardiovasculare grave, incluzând prelungirea intervalului QT şi torsadă a vârfurilor, sau de depromare respiratorie sau a SNC (vezi pct. 4.3). Monitorizare atentă. Doza de buprenorfină trebuie ajustată. Se recomandă monitorizarea atentă a reacţiilor adverse (deprimare respiratorie, sedare). Ar putea fi necesară reducerea dozei de alfentanil şi fentanil. Monitorizare atentă. Doza de oxicodonă ar putea fi ajustată. Contraindicate din cauza riscului de evenimente cardiovasculare grave, incluzând prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.3). Se recomandă monitorizarea atentă a nivelurilor de digoxină. Nu se recomandă din cauza unui risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă din cauza unui risc crescut de sângerare. Nu se recomandă din cauza unui risc crescut de sângerare. Monitorizare atentă Se recomandă o doză de cilostazol de 50 mg de două ori pe zi în asociere cu ketoconazol. Monitorizare atentă Se recomandă monitorizarea INR (raport normalizat internaţional). Doza de edoxaban trebuie redusă atunci când se utilizează concomitent, vă rugăm să consultați RCP pentru edoxaban. Buprenorfină administrată i.v. şi sublingual Alfentanil, fentanil Buprenorfină: ASC: ↑ de 1,5 ori Cmax: ↑ de 1,7 ori Potenţială ↑a concentraţiilor plasmatice ale alfentanilului şi fentanilului Oxicodonă Antiaritmice Disopiramidă Chinidină Dronedaronă Digoxină Medicamente anticoagulante şi antitrombocitare Dabigatran Rivaroxaban Apixaban Cilostazol Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale oxicodonei. Potenţială ↑a concentraţiilor plasmatice ale disopiramidei şi chinidinei. Dozele repetate de 200 mg ketoconazol în fiecare zi au determinat o creştere de 17 ori a expunerii la dronedaronă. Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale digoxinei Dabigatran: ASC: ↑ de 2,6 ori Cmax: ↑ de 2,5 ori Rivaroxaban: ASC: ↑ de 2,6 ori Cmax: ↑ de 1,7 ori Apixaban: ASC: ↑ de 2 ori Cmax: ↑ de 1,6 ori Cilostazol: ASC: ↑ de 2,2 ori Activitatea farmacologică generală a cilostazolului creşte cu 35% atunci când este administrat concomitent cu ketoconazol. Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale warfarinei ASC: ↑ de 1,8 ori Cmax: ↑ de 1,8 ori Warfarină şi alte medicamente asemănătoare cumarinei Edoxaban 9 Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Recomandare privind administrarea concomitentă Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Anticonvulsivante Carbamazepină Fenitoină Antidiabetice Repaglinid Saxagliptin Tolbutamidă Antiinfecţioase Rifabutină Rifampicină Isoniazidă Telitromicină Claritromicină Potenţială ↑a concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei şi fenitoinei Este estimată o potenţială ↓ a concentraţiilor plasmatice ale ketoconazolului. (inducţie a enzimei CYP3A) Repaglinid: ASC: ↑ de 1,2 ori Cmax: ↑ de 1,2 ori Saxagliptin: ASC: ↑ de 2,5 ori Cmax: ↑ de 1,6 ori Asociat cu o scădere a valorilor corespunzătoare aferente metabolitului activ Tolbutamidă: ASC: ↑ de 1,7 ori Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale rifabutinei. Sunt estimate potenţiale ↓ ale concentraţiilor plasmatice ale ketoconazolului. (inducţie a enzimei CYP3A4) Telitromicină: ASC: ↑ de 2 ori Cmax: ↑ de 1,5 ori Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale claritromicinei Isavuconazol ASC: ↑ de 5 ori Cmax: ↑ de 1,1 ori Praziquantel Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale praziquantelului Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale alcaloizilor ergotaminici Medicamente antimigrenoase Alcaloizi ergotaminici, precum dihidroergotamină, ergometrină (ergonovină), ergotamină, metilergometrină (metilergonovină) 10 Nu se recomandă. (Vezi şi „Efecte ale altor medicamente asupra metabolismului Ketoconazole Esteve”). Monitorizare atentă. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de repaglinid. Monitorizare atentă. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de saxagliptin. Monitorizare atentă. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de tolbutamidă. Nu se recomandă. (Vezi şi „Efecte ale altor medicamente asupra metabolismului Ketoconazole Esteve”) Nu se recomandă. Contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală severă din cauza riscului de prelungire a intervalului QT şi de reacţii adverse hepatice grave (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă din cauza riscurlui ridicat de reacții adverse ale isavuconazol, vă rugăm să consultați RCP pentru isavuconazol Monitorizare atentă. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de praziquantel. Contraindicaţi din cauza riscului crescut de ergotism şi alte reacţii adverse vasospastice grave (vezi pct. 4.3). Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Eletriptan Antineoplazice Irinotecan Sunitinib Dasatinib Lapatinib Nilotinib Erlotinib Dabrafenib Cabozantinib Ibrutinib Crizotinib Bortezomib Busulfan Docetaxel Imatinib Cabazitaxel Paclitaxel Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Recomandare privind administrarea concomitentă Eletriptan: ASC: ↑ de 5,9 ori Cmax: ↑ de 2,7 ori Irinotecan: ASC: ↑ de 2,1 ori Sunitinib ASC: ↑ de 1,5 ori Cmax: ↑ de 1,5 ori Lapatinib: ASC: ↑ de 3,6 ori Nilotinib: ASC: ↑ de 3,0 ori Erlotinib: ASC: ↑ de 1,9 ori Cmax: ↑ de 1,7 ori Dasatinib Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale dasatinibului. Dabrafenib ASC: ↑ de 1,7 ori Cmax: ↑ de 1,3 ori Cabozantinib ASC: ↑ de 1,4 ori Cmax: ↔ Ibrutinib: ASC: ↑ de 24 ori Cmax: ↑ de 29 ori Crizotinib ASC: ↑ de 3,2 ori Cmax: ↑ de 1,4 ori Bortezomib: ASC: ↑ de 1,4 ori Imatinib: ASC: ↑ de 1,4 ori Cmax: ↑ de 1,3 ori Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale docetaxelului. Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice a busulfanului Cabazitaxel ASC: ↑ de 1,3 ori Paclitaxel: Nu au fost observate modificări ale concentraţiei plasmatice în asociere cu concentratul de paclitaxel. Nu au fost efectuate studii cu nanoparticule legate de albumină. 11 Nu se recomandă. Contraindicat din cauza unei modificări a metabolismului acestui medicament (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă din cauza riscului de expunere crescută la aceste medicamente şi de prelungire a intervalului QT. Nu este recomandată, din cauza creșterii potențiale a riscul toxicității asociate ibrutinib. Nu este recomandată din cauza riscului de prelungire a intervalului QT și a reacțiilor adverse hepatice grave. Monitorizare a prelungirii intervalului QT în cazul în care se administrează concomitent. Monitorizare atentă. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei fiecărui medicament. Monitorizare atentă. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de paclitaxel. Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Vincristină, vinblastină (alcaloizi din vinca) Antipsihotice, anxiolitice şi hipnotice Triazolam Alprazolam Midazolam oral Lurasidonă Pimozidă Sertindol Quetiapină Haloperidol Reboxetină Midazolam i.v. Buspironă Aripiprazol Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Recomandare privind administrarea concomitentă Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale alcaloizilor din vinca. Monitorizare atentă deoarece poate cauza o instalare timpurie şi/sau o severitate crescută a reacţiilor adverse. ASC: Au fost observate ↑. Cmax: Au fost observate ↑. Lurasidonă: ASC: ↑ de 9 ori Cmax: ↑ de 6 ori Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale pimozidei. Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale sertindolului. Quetiapină: ASC: ↑ de 6,2 ori Cmax: ↑ de 3,4 ori Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale haloperidolului. Reboxetină: ASC: ↑ de 1,5 ori pentru ambii enantiomeri Midazolam: ASC: ↑ de 1,6 ori Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice de buspironă. Aripiprazol ASC: ↑ de 1,6 ori Cmax: ↑ de 1,4 ori Contraindicate din cauza riscului de sedare potenţial prelungită sau crescută şi deprimare respiratorie (vezi pct. 4.3). Contraindicată din cauza riscului crescut de reacţii adverse (vezi pct. 4.3). Contraindicate din cauza riscului de evenimente cardiovasculare grave, incluzând prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.3). Contraindicat din cauza riscului de prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.3). Contraindicată deoarece poate creşte toxicitatea asociată quetiapinei (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă din cauza riscului crescut de prelungire a intervalului QT şi de simptome extrapiramidale. Ar putea fi necesară reducerea dozei de haloperidol. Nu se recomandă din cauza marjei terapeutice înguste a reboxetinei. Monitorizare atentă. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de midazolam i.v. Monitorizare atentă. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de buspironă. Monitorizare atentă. Doza de aripiprazol trebuie redusă la aproximativ o jumătate din doza prescrisă. Monitorizare atentă. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de risperidonă. Risperidonă Potenţială ↑a ASC a risperidonei: 12 Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Medicamente antivirale Saquinavir (saquinavir/ritonavir 1000/100 mg de două ori pe zi) Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Saquinavir: ASC: ↔ Cmax: ↔ Ketoconazol ASC: ↑ de 2,7 ori Cmax:↑ de 1,5 ori (inhibiţie a enzimei CYP3A4 de către ritonavir) Paritaprevir: ASC: ↑de 2,2 ori Cmax: ↑de 1,7 ori Paritaprevir/Ombitasvir (ritonavir) Ombitasvir: ASC: ↑ de 1,3 ori Cmax: ↔ Nevirapină Maraviroc Indinavir Ketoconazol: ASC: ↑de 2,1 ori Cmax: ↑ de 1,1 ori t1/2: ↑ de 4 ori Ketoconazol: ASC: ↓de 0,28 ori Cmax: ↓de 0,56 ori Nevirapină: concentraţii plasmatice: ↑de 1,15-1,28 ori în comparaţie cu grupurile de control istorice (inducţie a enzimei CYP3A) Maraviroc: ASC: ↑ de 5 ori Cmax: ↑ de 3,4 ori Indinavir (600 mg de trei ori pe zi): ASC= 0,8 ori Cmin: ↑ de 1,3 ori (în raport cu Indinavir 800 mg de trei ori pe zi în monoterapie) Ketoconazol: ASC: ↑de 3,4 ori Cmax: ↑ de 1,6 ori Ritonavir (inhibiţie a enzimei CYP3A) Recomandare privind administrarea concomitentă Contraindicat din cauza riscului de prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.3). Contraindicată din cauza unui risc crescut de reacții adverse (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă Monitorizare atentă. Doza de maraviroc trebuie redusă la 150 mg de două ori pe zi. Monitorizare atentă. Trebuie avută în vedere reducerea dozei de Indinavir la 600 mg la fiecare 8 ore. Trebuie avută în vedere o reducere a dozei de ketoconazol atunci când se administrează concomitent cu ritonavir, dozat ca agent antiretroviral sau ca potenţator farmacocinetic. (Vezi şi „Efecte ale altor medicamente asupra metabolismului Ketoconazole Esteve”). Beta-blocanţi Nadolol Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale nadololului. Monitorizare atentă. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de nadolol. 13 Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Recomandare privind administrarea concomitentă Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Blocanţi ai canalelor de calciu Felodipină Nisoldipină ASC: A fost observată o ↑. Cmax: A fost observată o ↑. Alte dihidropiridine Verapamil Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente Medicamente cardiovasculare, diverse Ranolazină Bosentan Aliskiren Diuretice Eplerenonă Medicamente gastrointestinale Aprepitant Domperidonă Naloxegol Ranolazină: ASC: ↑ de 3,0 până la 3,9 ori Bosentan: ASC: ↑ de 2 ori Cmax: ↑ de 2 ori Aliskiren: ASC: ↑ de 1,8 ori Eplerenonă: ASC: ↑ de 5,5 ori Aprepitant: ASC: ↑ de 5 ori Domperidonă: ASC: ↑ de 3,0 ori Cmax: ↑ de 3,0 ori Naloxegol ASC ↑ de 12,9 ori Cmax ↑ de 9,6 ori Imunosupresoare Everolimus Sirolimus (rapamicină) Temsirolimus Tacrolimus Ciclosporină Budesonidă Ciclesonidă Everolimus: ASC: ↑ de 15,3 ori Cmax: ↑ de 4,1 ori Sirolimus (rapamicină): ASC: ↑ de 10,9 ori Cmax: ↑ de 4,4 ori Temsirolimus: ASC: ↔ Cmax: ↔ Metabolitul activ al ciclesonidei: ASC: ↑ de 3,5 ori Restul medicamentelor Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente. 14 Contraindicate din cauza unui risc crescut de edem şi insuficienţă cardiacă congestivă (vezi pct. 4.3). Monitorizare atentă. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de dihidropiridină şi verapamil. Contraindicată din cauza potenţialului de evenimente cardiovasculare grave, incluzând prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă din cauza potenţialului de hepatotoxicitate (vezi pct. 4.3). Monitorizare atentă. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de aliskiren. Contraindicată din cauza riscului crescut de hiperkaliemie şi hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3). Monitorizare atentă. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de aprepitant. Nu se recomandă din cauza unui risc crescut de prelungire a intervalului QT. Nu se recomandă Contraindicate din cauza unui creşteri mari a concentraţiilor acestor medicamente (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă decât dacă este necesar. Este posibil să fie necesare monitorizarea atentă şi ajustarea dozei acestor medicamente. Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Recomandare privind administrarea concomitentă Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente Monitorizare atentă. Ar putea fi necesară ajustarea dozei acestor medicamente. Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente Contraindicate din cauza unui risc crescut de toxicitate musculo- scheletică, incluzând rabdomioliză (vezi pct. 4.3). Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Dexametazonă, fluticazonă, metilprednisolon Medicamente hipolipemiante Lovastatină, simvastatină, atorvastatină* Medicamente pentru funcţia respiratorie Salmeterol Salmeterol ASC: ↑ de 15 ori Cmax: ↑ de 1,4 ori Medicamente urologice Fesoterodină Tolterodină Solifenacin Metabolitul activ al fesoterodinei: ASC: ↑ de 2,3 ori Cmax: ↑ de 2,0 ori Solifenacin: ASC: ↑ de 3,0 ori Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale tolterodinei Nu se recomandă din cauza unui risc crescut de prelungire a intervalului QT. Nu se recomandă din cauza unui risc crescut de prelungire a intervalului QT. Fesoteradina şi solifenacin sunt contraindicate la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3). Inhibitori ai fosfodiesterazei (PDE5) Sildenafil Tadalafil Vardenafil Tadalafil: ASC: ↑ de 4 ori Cmax: ↑ de 1,2 ori Vardenafil: ASC: ↑ de 10 ori Cmax: ↑ de 4 ori Nu se recomandă din cauza riscului crescut de reacţii adverse. Vardenafil este contraindicat la bărbaţii cu vârsta peste 75 ani (vezi pct. 4.3). Altele Tolvaptan Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale tolvaptanului Mizolastină Halofantrină Potenţială ↑ a concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente Colchicină Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale colchicinei Contraindicat din cauza unui creşteri a concentraţiilor plasmatice (vezi pct. 4.3). Contraindicate din cauza potenţialului de evenimente cardiovasculare grave, incluzând prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.3). Nu se recomandă din cauza unei potenţiale creşteri a toxicităţii asociate colchicinei. Contraindicată la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3). 15 Medicament în funcţie de domeniul terapeutic Cinacalcet Ebastină Efect preconizat asupra nivelurilor de medicament Recomandare privind administrarea concomitentă Cinacalcet ASC: ↑ de 2 ori Cmax: ↑ de 2 ori Au fost observate ↑ ale concentraţiilor plasmatice ale ebastinei. Monitorizare atentă. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de cinacalcet. Nu se recomandă din cauza unui risc crescut de prelungire a intervalului QT. * Rosuvastatina nu este un substrat al CYP 3A4. Ketoconazol nu a produs modificări ale farmacocineticii rosuvastatinei, prin urmare, este puţin probabil ca administrarea concomitentă a ketoconazol cu rosuvastatina să crească riscul de toxicitate a rosuvastatinei. Alte statine care nu sunt substraturi ale CYP3A4 (pravastatina şi fluvastatina) pot fi administrate concomitent cu ketoconazol. Alte interacţiuni Au fost raportate cazuri excepţionale de reacţie asemănătoare disulfiramului atunci când ketoconazol a fost administrat concomitent cu alcool, caracterizată prin hiperemie facială, erupţii cutanate tranzitorii, edem periferic, greaţă şi cefalee. Toate simptomele au dispărut complet în câteva ore. Administrarea concomitentă a ketoconazolului cu pasireotid nu este recomandată, deoarece combinaţia poate cauza prelungirea intervalului QT la pacienţi cu tulburări cunoscute de ritm cardiac. Nu există dovezi care să sugereze că există o interacţiune între ketoconazol şi alţi inhibitori de steroidogeneză (respectiv, metiraponă). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele provenite din utilizarea ketoconazolului la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Potrivit datelor preclinice, ketoconazol traversează bariera placentară şi are efect teratogen. Ketoconazol este contraindicat în timpul sarcinii şi nu trebuie utilizat de femeile cu potenţial fertil care nu utilizează o metodă de contracepţie eficientă (vezi pct. 4.3). Alăptarea Deoarece ketoconazol se excretă în laptele matern, mamele aflate sub tratament nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Ketoconazole Esteve (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Studiile la animale au indicat efecte asupra parametrilor reproductivi la masculi şi femele (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Ketoconazol are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra potenţialului de ameţeală şi somnolenţă (vezi pct. 4.8) şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje în cazul apariţiei oricărora dintre aceste simptome. 16 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranţă Cele mai frecvente reacţii adverse sunt insuficienţa suprarenală, greaţa, vărsăturile, durerile abdominale, diareea, pruritul, erupţiile cutanate tranzitorii şi nivelurile crescute ale enzimelor hepatice. Cea mai gravă reacţie adversă este hepatotoxicitatea, în primul rând sub formă de toxicitate hepatocelulară acută, dar pot apărea şi leziuni colestatice sau un tip de toxicitate mixtă. ASAT, ALAT, gamma GT, bilirubina şi fosfataza alcalină trebuie monitorizate la intervale frecvente în timpul tratamentului (vezi pct. 4.2 şi 4.4). Lista tabelară a reacţiilor adverse Siguranţa ketoconazol a fost evaluată pe baza literaturii de specialitate publicate şi a utilizării ketoconazolului ca tratament antifungic. Reacţiile adverse enumerate mai jos în tabelul 2 sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Grupările în funcţie de frecvenţă sunt definite în conformitate cu următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente: (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută: nu poate fi estimată din datele disponibile. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tabelul 2: Incidenţa reacţiilor adverse şi a anomaliilor marcate ale analizelor de laborator raportate în literatura de specialitate la pacienţi adulţi şi adolescenţi Clasă de aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro- intestinale Frecvenţă Reacţie adversă Mai puţin frecvente Trombocitopenie Mai puţin frecvente Frecvente Cu frecvenţă necunoscută Cu frecvenţă necunoscută Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Cu frecvenţă necunoscută Cu frecvenţă necunoscută Afecţiuni alergice, inclusiv şoc anafilactic, reacţie anafilactoidă şi anafilactică şi angioedem Insuficienţă suprarenală Intoleranţă la alcool, anorexie, apetit alimentar crescut Insomnie, nervozitate Cefalee, ameţeală, somnolenţă Presiune intracraniană crescută (edem papilar, bombare a fontanelei), parestezie Fotofobie Epistaxis Frecvente Greaţă, dureri abdominale, vărsături, diaree Cu frecvenţă necunoscută Dispepsie, flatulenţă, modificarea culorii limbii, xerostomie, disgeuzie 17 Tulburări hepatobiliare Foarte frecvente Teste anormale ale funcţiei hepatice Rare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente Hepatotoxicitate gravă, inclusiv icter, hepatită, necroză hepatică, ciroză hepatică, insuficienţă hepatică, incluzând cazuri care au necesitat transplant sau care au condus la deces. Prurit, erupţii cutanate tranzitorii Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări ale aparatului genital şi sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Cu frecvenţă necunoscută Urticarie, alopecie Fotosensibilitate, eritem multiform, dermatită, eritem, xerodermie Mialgie, artralgie Cu frecvenţă necunoscută Tulburare menstruală, azoospermie, disfuncţie erectilă, ginecomastie Mai puţin frecvente Astenie Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Foarte frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Pirexie Edem periferic, stare generală de rău, bufeuri de căldură Valori crescute ale enzimelor hepatice Număr redus de trombocite Scădere temporară a concentraţiilor de testosteron Descrierea reacţiilor adverse selectate Hepatotoxicitate Hepatotoxicitatea gravă cauzată de tratamentul cu ketoconazol este rară (1/15000). S-au observat în principal leziuni hepatocelulare acute sub formă de leziuni colestatice sau un tip de toxicitate mixt. Au fost raportate cazuri letale, în special la continuarea tratamentului în pofida creşterii nivelurilor enzimelor hepatice. Au fost observate creşteri ale nivelurilor enzimelor hepatice (≤ 5N şi > 5N) la ~13,5% şi, respectiv, ~2,5% din pacienţi, apărute în special în primele 6 luni de tratament. Nivelurile enzimelor hepatice au revenit la normal în decurs de 2-12 săptămâni după reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu ketoconazol. Hepatotoxicitatea nu pare să fie dependentă de doză. Toţi factorii potenţiali asociaţi de hepatotoxicitate şi nivelurile anormale ale enzimelor hepatice detectate înainte de iniţierea tratamentului cu ketoconazol trebuie luate în considerare înainte de a avea în vedere începerea tratamentului cu ketoconazol. Ketoconazol nu trebuie administrat în situaţiile în care nivelurile enzimelor hepatice sunt de peste 2 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale sau în asociere cu alte medicamente hepatotoxice. Enzimele hepatice trebuie monitorizate o dată pe săptămână în prima lună de tratament şi apoi o dată pe lună timp de 6 luni. În cazul detectării unei creşteri a nivelurilor enzimelor hepatice mai mici de 3 ori limita superioară a valorilor normale, funcţia hepatică trebuie monitorizată mai atent, iar doza zilnică trebuie redusă cu cel puţin 200 mg. În cazul unei creşteri a nivelurilor enzimelor hepatice de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale, tratamentul cu ketoconazol trebuie oprit imediat şi nu trebuie reluat din cauza riscului de hepatotoxicitate gravă. Insuficienţă suprarenală Insuficienţa suprarenală poate apărea la pacienţii trataţi cu ketoconazol fără substituţie cu corticosteroizi (regim exclusiv de blocare) sau dacă terapia de substituţie cu glucocorticoizi (pentru pacienţii trataţi cu un regim de blocare şi substituţie) este insuficientă. Monitorizaţi şi instruiţi 18 pacienţii cu privire la semnele şi simptomele asociate cu hipocortizolismul (de exemplu, slăbiciune, oboseală, anorexie, greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, hiperkaliemie, hiponatriemie sau hipoglicemie). Insuficienţa suprarenală poate fi detectată prin evaluarea şi monitorizarea clinică periodică a nivelurilor de cortizol plasmatic/seric sau salivar. În cazul insuficienţei suprarenale, tratamentul cu Ketoconazole Esteve trebuie întrerupt temporar sau doza trebuie redusă şi, dacă este necesar, trebuie adăugată o terapie de substituţie cu corticosteroizi. Copii şi adolescenţi Frecvenţa hepatotoxicităţii ar putea fi mai mare la adolescenţi decât la adulţi. În literatura de specialitate, din 24 de copii şi adolescenţi trataţi cu ketoconazol, doi au prezentat hepatotoxicitate severă. O fată de 14 ani care a primit tratament pentru sindromul Cushing cu ketoconazol 200 mg de două ori pe zi s-a prezentat după o lună cu icter, febră, anorexie, greaţă şi vărsături. Tratamentul cu ketoconazol a fost oprit, dar starea pacientei s-a deteriorat rapid şi aceasta a decedat. O fată de 17 ani a fost tratată cu ketoconazol 1200 mg/zi pentru un carcinom suprarenal cu metastază hepatică şi după 22 de zile testele funcţiei hepatice aveau valori modificate. După întreruperea tratamentului cu ketoconazol, valorile enzimelor hepatice au revenit la nivelurile normale în decurs de 3 săptămâni (pct. 5.1). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V. 4.9 Supradozaj Nu există niciun antidot cunoscut pentru ketoconazol. Doza maximă care a fost utilizată pentru tratamentul sindromului Cushing este de 1600 mg/zi. În cazul unui supradozaj accidental, tratamentul constă în măsuri de susţinere. În prima oră după ingerare, se poate efectua lavaj gastric. Se poate administra cărbune activat, dacă este considerat adecvat. În cazul unor semne care sugerează insuficienţă suprarenală, pe lângă măsurile generale de eliminare a medicamentului şi de reducere a absorbţiei acestuia, trebuie administrată imediat o doză de 100 mg de hidrocortizon, împreună cu perfuzii cu soluţie salină şi glucoză. Va fi necesară o supraveghere atentă. Tensiunea arterială şi echilibrul hidro-electrolitic trebuie monitorizate timp de câteva zile. 5 5.1 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: CORTICOSTEROIZI PENTRU UZ SISTEMIC, Anticorticosteroizi, codul ATC: H02CA03 Mecanism de acţiune Ketoconazolul este un inhibitor de steroidogeneză. Ketoconazolul este un derivat de imidazol, care este un puternic inhibitor al sintezei cortizolului, acţiune care rezultă din capacitatea sa de a inhiba mai multe enzime ale citocromului P450 din glandele suprarenale. Ketoconazolul inhibă în principal activitatea 17α-hidroxilazei, dar inhibă şi etapele 11-hidroxilării, iar la doze mai mari enzima de clivaj a lanţului lateral al colesterolului. Prin urmare, ketoconazolul este un inhibitor al sintezei cortizolului şi aldosteronului. Ketoconazolul este, de asemenea, un inhibitor puternic al sintezei de androgeni, inhibând activitatea C17-20 liazei în glandele suprarenale şi totodată în celulele Leydig. Pe lângă efectul de blocare a glandelor suprarenale, ketaconazolul poate avea şi efecte directe asupra celulelor tumorale corticotropice la pacienţi cu boala Cushing. 19 Eficacitate și siguranță clinică Eficacitatea şi siguranţa ketoconazolului în tratamentul sindromului Cushing, indiferent de cauze, a fost descrisă în numeroase studii retrospective, studii de revizuire a cazurilor şi rapoarte de caz publicate. Controlul nivelurilor de cortizol, fie seric/plasmatic, fie urinar, a fost utilizat pentru a evalua eficacitatea tratamentului, alături de evaluarea simptomelor clinice ale sindromului Cushing. Peste 800 de pacienţi au fost trataţi cu ketoconazol cu durată şi modalităţi de tratament variabile. Aproximativ 200 de pacienţi au fost trataţi timp de peste 6 luni, iar unii dintre aceştia au fost trataţi timp de câţiva ani. Nivelurile de cortizol liber urinar (UFC) s-au normalizat la aproximativ 50% din pacienţii trataţi cu ketoconazol. Ratele de răspuns au variat între 43 şi 80%, în funcţie de studii şi de criteriile de definire a unui răspuns. Aproximativ 75% din pacienţi au înregistrat o scădere de peste 50% a nivelurilor UFC în timpul tratamentului cu ketoconazol, în comparaţie cu nivelurile anterioare tratamentului. Terapie combinată Ketoconazol a fost utilizat atât ca terapie medicală individuală, cât şi în asociere cu alte medicamente, în principal cu metiraponă, la pacienţi cu boală mai severă sau la cei care nu au răspuns complet la o singură substanță activă sau la cei care au necesitat o reducere a dozei la cel puţin unul dintre medicamente pentru a creşte toleranţa. Ketoconazolul a fost, de asemenea, utilizat împreună cu alte terapii, incluzând intervenţii chirurgicale şi iradierea hipofizei. În general, ketoconazolul s-a dovedit un medicament eficace pentru normalizarea nivelurilor de cortizol în sindromul Cushing, indiferent de cauze, şi, dacă este tolerat, tratamentul cu ketoconazol poate fi menţinut o perioadă lungă de timp. Fenomenul de scăpare La aproximativ 10-15% din pacienţii trataţi cu ketoconazol, se observă un „fenomen de scăpare”, ceea ce reafirmă necesitatea unei monitorizări clinice şi biochimice pe termen lung a acestor pacienţi. În cazul apariţiei unui astfel de fenomen, ar putea fi necesară o nouă creştere a dozei pentru a menţine nivelurile de cortizol în limitele normale. Utilizare în boala Cushing Datele de la 535 de pacienţi cu boală Cushing trataţi cu ketoconazol, alături de 13 rapoarte de caz individuale, sunt disponibile în literatura de specialitate. Într-un studiu retrospectiv desfăşurat în mai multe centre din Franţa, 200 de pacienţi cu boală Cushing au fost urmăriţi în perioada 1995-2012. La ultima vizită, 78 de pacienţi (49,3%) aveau boala sub control, 37 de pacienţi (23,4%) aveau un control parţial cu o scădere de cel puţin 50% a UFC (fără normalizare), iar 43 de pacienţi (27,2%) aveau nivelurile UFC neschimbate. La ultima vizită de urmărire, semnele clinice se amelioraseră la 74/134 de pacienţi (55,2%) şi s-au raportat hipertensiune arterială la 36/90 de pacienţi (40), hipokaliemie la 10/26 de pacienţi (38,4%) şi diabet zaharat la 23/39 de pacienţi (59%). Utilizare în sindromul de secreție ectopică a hormonului adrenocorticotrop (ACTH) Au fost analizate datele de la 91 de pacienţi cu sindrom ACTH ectopic trataţi cu ketoconazol, alături de 18 rapoarte de caz individuale. Într-un studiu canadian, efectuat la 12 pacienţi evaluabili (din 15), 10 au înregistrat o reducere a nivelurilor de cortizol liber urinar, însă doar cinci prezentau o remisie completă a simptomelor în urma administrării de ketoconazol la doze de 400 - 1200 mg/zi. Ameliorarea clinică a hipokaliemiei, a alcalozei metabolice, a diabetului zaharat şi a hipertensiunii arteriale s-a produs în absenţa unui răspuns hormonal complet. Utilizare în sindromul Cushing independent de ACTH Datele de la 17 pacienţi cu tumori suprarenale şi de la 2 pacienţi cu hiperplazie nodulară adrenocorticală (NAH) primară trataţi cu ketoconazol sunt disponibile în literatura de specialitate, alături de 17 rapoarte de caz individuale de la pacienţi cu tumori benigne sau maligne sau cu NAH şi 2 cazuri pediatrice de sindrom McCune Albright. A fost observată ameliorarea simptomelor clinice la majoritatea pacienţilor după iniţierea tratamentului. Cu toate acestea, la pacienţii cu carcinom cortical suprarenal, ameliorarea hipercorticismului în timpul tratamentului cu ketoconazol a fost limitată în unele cazuri. 20 Copii şi adolescenţi În literatura de specialitate sunt disponibile date de la 24 de copii şi adolescenţi cu sindrom Cushing endogen trataţi cu ketoconazol, dintre care 16 aveau vârsta peste 12 ani, iar 8 aveau vârsta sub 12 ani. Tratamentul cu ketoconazol la copii şi adolescenţi a permis normalizarea nivelurilor de cortizol liber urinar şi ameliorarea clinică, inclusiv restabilirea ratei de creştere şi a funcţiei gonadale, normalizarea tensiunii arteriale, a particularităţilor sindromului Cushing şi a pierderii în greutate în majoritatea cazurilor. Dozele utilizate la adolescenţi cu vârsta peste 12 ani au fost similare cu dozele utilizate la pacienţi adulţi cu sindrom Cushing endogen. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Ketoconazolul este o substanță activă dibazică slabă şi necesită, prin urmare, aciditate pentru dizolvare şi absorbţie. Concentraţiile plasmatice maxime medii de aproximativ 3,5 μg/ml sunt atinse în decurs de 1-2 ore, în urma administrării orale a unei singure doze de 200 mg împreună cu alimente. Cmax şi ASC cresc mai mult decât proporţional cu doza. La starea de echilibru, concentraţii maxime medii de 1,7 µg/ml până la 15,6 µg/ml au fost raportate pentru dozele zilnice totale de 200 mg până la 1200 mg. Distribuţie In vitro, proporţia de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%, în special de fracţia de albumină. Ketoconazolul este distribuit pe scară largă în ţesuturi; cu toate acestea, doar o proporţie neglijabilă de ketoconazol ajunge în lichidul cefalorahidian. Metabolizare Ketoconazolul este metabolizat în mare măsură într-un număr considerabil de metaboliţi inactivi. Studiile in vitro au arătat că CYP3A4 este principala enzimă implicată în metabolizarea ketoconazolului. Principalele căi metabolice identificate sunt oxidarea şi degradarea inelelor de imidazol şi piperazină, O-dezalchilarea oxidativă şi hidroxilarea aromatică. Ketoconazolul este un inhibitor puternic al CYP3A4 şi P-gp. Nu s-a demonstrat că ketoconazolul îşi induce propriul metabolism. Eliminare Eliminarea plasmatică este bifazică, cu un timp de înjumătăţire de 2 ore în primele 10 ore şi de 8 ore ulterior. Timpul de înjumătăţire al ketoconazolului creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La doze > 400 mg/zi, s-au raportat timpi de înjumătăţire de 3 până la 10 ore. Aproximativ 13% din doză se excretă în urină, din care 2 până la 4% constă în medicamentul nemodificat. Principala cale de excreţie este prin bilă, în tractul intestinal. Grupe speciale de pacienţi Copii şi adolescenţi Pe baza datelor limitate, parametrii farmacocinetici (ASC, Cmax şi timpul de înjumătăţire) ai ketoconazolului pentru doze de 5 până la 10 mg/kg/zi, echivalând aproximativ cu doze zilnice de 200- 800 mg, sunt similari la copii şi adolescenţi şi la populaţia adultă. Insuficienţă renală Farmacocinetica ketoconazolului nu este semnificativ diferită la pacienţii cu insuficienţă renală în comparaţie cu subiecţii sănătoşi. 21 Pacienţi vârstnici Nu a fost efectuată o evaluare formală a efectului vârstei asupra farmacocineticii ketoconazol. Nu există date care să sugereze necesitatea unei ajustări specifice a dozei la această populaţie. Datele in vitro indică faptul că ketoconazol este un inhibitor puternic al OATP1B1, OATP1B3, OAT3, OCT1 și OCT2 și într-o mai mică măsură a OAT1 și BSEP. Inhibarea acestor transportatori diferiți la concentrații relevante din punct de vedere clinic ale ketoconazol nu poate fi exclusă. 5.3 Date preclinice de siguranţă Profilul toxicologic al ketoconazolului a fost stabilit în urma unor studii pe termen lung la şobolan şi la câine. Fragilitate osoasă şi fracturi de picioare au fost raportate la şobolan, dar nu au fost observate la alte specii. În concordanţă cu acţiunea farmacologică a ketoconazolului, au fost observate efecte asupra glandelor suprarenale şi a gonadelor la şobolan şi la câine. Au fost raportate niveluri ridicate ale enzimelor hepatice şi modificări histologice la nivelul ficatului, constând în acumularea de lipofuscină în hepatocite în funcţie de doză, la şobolan şi la câine, în urma administrării repetate de ketoconazol. Studiile electrofiziologice au arătat că ketoconazolul inhibă componenta cu activare rapidă a curentului de potasiu cardiac de rectificare întârziată, prelungeşte durata potenţialului de acţiune şi poate prelungi intervalul QT. Cu toate acestea, nu s-au înregistrat modificări ale EKG-ului la câine la doze zilnice de până la 40 mg/kg administrate timp de 12 luni. Ketoconazolul nu a fost genotoxic in vitro şi in vivo. Cu toate acestea, potenţialul genotoxic nu a fost determinat în mod adecvat pentru regimul de dozare propus în tratamentul sindromului Cushing endogen. Ketoconazolul nu este cancerigen. În studiile reproductive, ketoconazolul a afectat fertilitatea la masculi şi femele. Doze de 25 mg/kg şi mai mari la şobolani şi câini masculi au cauzat anomalii spermatice şi au scăzut fertilitatea la şobolan. Ketoconazolul în doze de până la 40 mg/kg nu a avut efecte asupra fertilităţii femelelor de şobolan, în timp ce doze de 75 mg/kg şi mai mari au redus rata gestaţiilor şi numărul locurilor de implantare. Doze de 80 şi 160 mg/kg au inhibat ovulaţia la şobolani imaturi. Ketoconazolul la doze de 40 mg/kg/zi şi mai mari produce semne de embriotoxicitate şi teratogenitate la şobolani şi iepuri. Efectele teratogene observate au fost în special anomalii ale scheletului, inclusiv gură de lup, brahidactilie, ectrodactilie şi sindactilie. Tratamentul şobolanilor tineri timp de 30 de zile, începând de la vârsta de 21 de zile, a întârziat debutul pubertăţii. Nu pot fi excluse efecte asupra funcţiei de reproducere la om. Studiile efectuate asupra femelelor de şobolan gestante şi a porcuşorului de guineea cu 3H-ketoconazol indică faptul că ketoconazolul traversează bariera placentară. 6 6.1 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE Lista excipienţilor Amidon din porumb Lactoză monohidrat Povidonă Celuloză microcristalină Siliciu coloidal Stearat de magneziu 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. Perioada de valabilitate 6.3 3 ani 22 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Blister din PVC/Al cu 10 comprimate Mărimi de ambalaj cu 60 de comprimate (6 blistere a câte 10 comprimate). 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale la eliminare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Esteve Pharmaceuticals S.A. Passeig de La Zona Franca 109 Planta 4 08038 Barcelona Spania 8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/14/965/001 9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: 19 noiembrie 2014 Data ultimei reînnoiri a autorizației: 31 iulie 2019 10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu. 23 ANEXA II A. FABRICANTUL (FABRICANŢII) RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI B. C. D. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA ALTE CONDIŢII ŞI CERINŢE ALE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND UTILIZAREA SIGURĂ ŞI EFICACE A MEDICAMENTULUI 24 A. FABRICANTUL (FABRICANŢII) RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI Numele şi adresa fabricantului(fabricanţilor) responsabil(i) pentru eliberarea seriei Centre Spécialités Pharmaceutiques 76-78 avenue du Midi 63800 Courron d‘Auvergne Franţa sau Polfarmex S.A. ul. Jozefow 9 99-300 Kutno Polonia Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei respective. B. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală restrictivă (vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2). C. ALTE CONDIŢII ŞI CERINŢE ALE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ • Rapoartele periodice actualizate privind siguranţa (RPAS) Cerințele pentru depunerea RPAS privind siguranța pentru acest medicament sunt prezentate în lista de date de referință și frecvențe de transmitere la nivelul Uniunii (lista EURD), menționată la articolul 107c alineatul (7) din Directiva 2001/83/CE și orice actualizări ulterioare ale acesteia publicată pe portalul web european privind medicamentele. D. CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA UTILIZAREA SIGURĂ ŞI EFICACE A MEDICAMENTULUI • Planul de management al riscului (PMR) Deținătorul autorizației de punere pe piață (DAPP) se angajează să efectueze activităţile şi intervenţiile de farmacovigilenţă necesare detaliate în PMR aprobat şi prezentat în modulul 1.8.2 al autorizaţiei de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare aprobate ale PMR. O versiune actualizată a PMR trebuie depusă: • • la cererea Agenţiei Europene pentru Medicamente; la modificarea sistemului de management al riscului, în special ca urmare a primirii de informaţii noi care pot duce la o schimbare semnificativă în raportul beneficiu/risc sau ca urmare a atingerii unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului). 25 • Obligaţii pentru îndeplinirea măsurilor post-autorizare DAPP trebuie să finalizeze, în intervalul de timp specificat, următoarele măsuri: Descriere Studiu de siguranță non-intervențional post-autorizare (SSPA): Registru observaţional multinaţional pentru colectarea de informaţii clinice despre pacienţii cu sindromul Cushing expuşi la ketoconazol (de preferinţă, prin utilizarea Registrului european existent privind sindromul Cushing (ERCUSYN), dacă este posibil), pentru evaluarea tiparelor de utilizare a medicamentului şi pentru documentarea siguranţei (de exemplu, hepatotoxicitate, prelungirea intervalului QT) şi eficacităţii ketoconazolului Data de finalizare Depunere anuală 26 ANEXA III ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL 27 A. ETICHETAREA 28 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ketoconazole Esteve 200 mg comprimate ketoconazol 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE Fiecare comprimat conţine ketoconazol 200 mg. 3. LISTA EXCIPIENŢILOR Conţine lactoză. A se vedea prospectul pentru informaţii suplimentare. 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL 60 comprimate 5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE Orală A se citi prospectul înainte de utilizare. 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. 7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E) 8. DATA DE EXPIRARE EXP 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 29 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Esteve Pharmaceuticals S.A. Passeig de La Zona Franca 109 Planta 4 08038 Barcelona Spania 12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/14/965/001 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE Ketoconazole Esteve 17 IDENTIFICATOR UNIC - COD DE BARE BIDIMENSIONAL cod de bare bidimensional care conține identificatorul unic. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE 18 PC SN NN 30 MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ BLISTER 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ketoconazole Esteve 200 mg comprimate ketoconazol 2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Esteve Pharmaceuticals S.A. 3. DATA DE EXPIRARE EXP 4. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 5. ALTE INFORMAŢII 31 B. PROSPECTUL 32 Prospect: Informaţii pentru pacient Ketoconazole Esteve 200 mg comprimate ketoconazol Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Puteţi să fiţi de ajutor raportând orice reacţii adverse pe care le puteţi avea. Vezi ultima parte de la pct. 4 pentru modul de raportare a reacţiilor adverse. Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. - Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. - Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor - persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. - Ce găsiţi în acest prospect 1. Ce este Ketoconazole Esteve şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Ketoconazole Esteve 3. Cum să luaţi Ketoconazole Esteve 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Ketoconazole Esteve 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 1. Ce este Ketoconazole Esteve şi pentru ce se utilizează Ketoconazole Esteve este un medicament care conţine substanţa activă ketoconazol cu activitate anticorticosteroidă. Acesta se utilizează pentru tratamentul sindromului Cushing endogen (atunci când organismul produce cortizol în exces) la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani. Sindromul Cushing este cauzat de supraproducţia unui hormon numit cortizol, care este produs de glandele suprarenale. Ketoconazole Esteve poate bloca activitatea enzimelor responsabile pentru sinteza cortizolului şi, în consecinţă, poate reduce supraproducţia de cortizol din organism şi ameliora simptomele sindromului Cushing. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Ketoconazole Esteve Nu luaţi Ketoconazole Esteve - - - - - - dacă sunteţi alergic la ketoconazol şi/sau la orice medicament antifungic imidazolic sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6) dacă aveţi probleme cu ficatul dacă sunteţi gravidă dacă alăptaţi dacă aveţi antecedente de bătăi neregulate ale inimii dacă luaţi unul din următoarele medicamente: - - - anumite medicamente pentru scăderea colesterolului din sânge: simvastatină, atorvastatină, lovastatină anumite medicamente pentru inimă: eplerononă, dronedaronă, disopiramidă, felodipină, nisoldipină, ranolazină anumite medicamente utilizate pentru tratamentul paludismului: chinidină, halofantrină 33 - - - - - - - - - - - anumite medicamente utilizate pentru tulburări psihice grave şi depresie severă: pimozidă, sertindol, lurasidonă, quetiapină anumite medicamente utilizate pentru alergii: mizolastină dabigatran – medicament utilizat pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge anumite medicamente care ajută la tratarea tulburărilor de somn şi a anxietăţii: triazolam, alprazolam, midazolam (administrate pe cale orală) anumite medicamente utilizate pentru atacurile de migrenă: dihidroergotamină, ergometrină (ergonovină), ergotamină şi metilergometrină (metilergonovină) anumite medicamente utilizate pentru tratarea cancerului: irinotecan, everolimus sirolimus: utilizat pentru a preveni respingerea unui transplant de rinichi de către organism tolvaptan, utilizat pentru o boală specifică numită „sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic” vardenafil, la bărbaţii cu vârsta peste 75 de ani – medicament pentru tratarea disfuncţiei erectile la bărbaţi adulţi anumite medicamente pentru HIV: saquinavir/ritonavir, saquinavir anumite medicamente pentru tratarea hepatitei C cu durată lungă (cronică) (o boală infecțioasă care afectează ficatul, cauzată de virusul hepatitei C): Paritaprevir/Ombitasvir (ritonavir) - metadonă: medicament pentru tratarea dependenţei de droguri - La pacienţii cu afecţiuni renale:    colchicină: medicament pentru tratarea gutei fesoterodină şi solifenacin: medicamente pentru tratarea simptomelor unei vezici urinare hiperactive telitromicină şi claritromicină: medicamente utilizate pentru tratarea infecţiilor Nu luaţi Ketoconazole Esteve dacă vă aflaţi în oricare din situaţiile de mai sus. Înainte să luaţi Ketoconazole Esteve adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului, dacă nu sunteţi sigur. Atenţionări şi precauţii Înainte să luaţi Ketoconazole Esteve, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Boală de ficat Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi antecedente de boli de ficat. Trebuie să ştiţi că analizele enzimelor ficatului vor fi monitorizate regulat înainte de începerea tratamentului, o dată pe săptămână în prima lună după începerea tratamentului cu Ketoconazole Esteve și apoi o dată pe lună timp de 6 luni, din cauza riscului de toxicitate hepatică gravă. Acestea vor fi verificate apoi din nou în cazul în care medicul dumneavoastră vă măreşte doza zilnică de ketoconazol. Trebuie să întrerupeţi tratamentul şi să vă contactaţi imediat medicul dacă nu vă simţiţi bine sau prezentaţi simptome precum lipsa poftei de mâncare, greaţă, vărsături, oboseală, icter, dureri abdominale sau urină închisă la culoare. Regim de dozare specific Dacă urmaţi o terapie de substituţie cu glucocorticoizi în acelaşi timp cu tratamentul cu Ketoconazole Esteve, medicul dumneavoastră trebuie să vă spună cum să vă adaptaţi doza terapiei de substituţie cu glucocorticoizi dacă vă aflaţi în condiţii de stres sau urmează să vi se facă o operaţie sau aveţi o infecţie. În plus, trebuie să primiţi un card de urgenţă şi să aveţi la dispoziţie un set de glucocorticoizi pentru situaţii de urgenţă. Funcţia suprarenală Funcţia dumneavoastră suprarenală va fi monitorizată la intervale regulate, deoarece aceasta este practica standard în ceea ce priveşte urmărirea terapiei pentru sindromul Cushing şi deoarece în timpul tratamentului se poate produce insuficienţă suprarenală. Trebuie să vă contactaţi imediat medicul dacă aveţi simptome precum slăbiciune, oboseală, lipsa poftei de mâncare, greaţă, vărsături sau tensiune arterială scăzută. 34 Boală de inimă Ketoconazole Esteve poate modifica bătăile inimii dumneavoastră – acest lucru poate fi grav. Contactaţi-vă imediat medicul dacă resimţiţi palpitaţii sau bătăi de inimă neregulate în timpul tratamentului. Tulburări inflamatorii/autoimune coexistente Spuneţi medicului dumneavoastră dacă suferiţi de o boală autoimună; veţi fi supravegheat atent. Copii şi adolescenţi Acest medicament nu este recomandat pentru copiii cu vârsta sub 12 ani din cauza lipsei de date la aceşti pacienţi. Ketoconazole Esteve împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Există medicamente care nu trebuie luate împreună cu Ketoconazole Esteve (vezi pct. 2). Cereţi mai multe informaţii medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi Ketoconazole Esteve împreună cu alte medicamente. Medicamentele care pot interacţiona cu Ketoconazole Esteve includ: - pasireotidă, alt medicament utilizat pentru a trata un subset de pacienți cu sindromul Cushing, deoarece poate duce la efecte secundare severe la pacienții cu afecțiuni ale inimii - medicamente administrate pe cale orală care previn formarea cheagurilor de sânge: rivaroxaban, apixaban, edoxaban, cilostazol, warfarină şi alte medicamente cumarinice - medicamente anti-HIV, precum maraviroc, indinavir, nevirapină, ritonavir - anumite medicamente utilizate pentru tratamentul cancerului, precum alcaloizi din vinca, busulfan, docetaxel, erlotinib, imatinib, dasatinib, sunitinib, lapatinib, nilotinib, bortezomib, paclitaxel, vincristină, vinblastină, cabozantinib, dabrafenib, cabazitaxel, crizotinib, ibrutinib - anumite medicamente utilizate pentru tratamentul infecţiilor: rifabutină, telitromicină, rifampicină, isoniazidă, claritromicină, isavuconazol - anumite antidiabetice: repaglinid, saxagliptin - anumite medicamente utilizate pentru tulburări psihice: buspironă, aripiprazol, haloperidol, rebotexină, risperidonă - anumite medicamente pentru inimă – verapamil, digoxin, nadolol, aliskiren - anumite anticonvulsivante: carbamazepină, fenitoină - anumiţi glucocorticoizi – precum budesonidă, fluticazonă, dexametazonă, metilprednisolon, ciclesonidă - anumite analgezice (narcotice) puternice – precum alfentanil, fentanil, buprenorfină (administrată prin injecţie şi sublingual), oxicodonă - anumite medicamente utilizate pentru greaţă şi vărsături: domperidonă, aprepitant - naloxegol (medicament utilizat pentru tratarea constipației cauzată în special de analgezice puternice) - solifenacină, fesoterodină, la pacienți cu insuficiență renală - altele: sildenafil, tolterodină, mitotan, praziquantel, eletriptan, salmeterol, bosentan, midazolam (administrat prin injecţie), tadalafil, vardenafil, temsirolimus, cinalcacet, tacrolimus, ebastină, ciclosporină, colchicină Nu trebuie să luaţi antiacide (de exemplu, hidroxid de aluminiu) sau alte medicamente pentru indigestie acidă timp de cel puţin 2 ore după administrarea Ketoconazole Esteve (vezi pct. Atenţionări şi precauţii). Ketoconazole Esteve și alcoolul Pacienţii nu trebuie să consume alcool în timpul tratamentului cu ketoconazol. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea Nu luaţi acest medicament în timpul sarcinii. Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. 35 Nu alăptaţi dacă luaţi Ketoconazole Esteve. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor S-a raportat ameţeală sau somnolenţă în timpul tratamentului cu Ketoconazole Esteve. Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă prezentaţi aceste simptome. Ketoconazole Esteve conţine lactoză Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că prezentaţi intoleranţă la anumite zaharuri, contactaţi-vă medicul înainte de a lua acest medicament. 3. Cum să luaţi Ketoconazole Esteve Iniţierea şi urmărirea tratamentului trebuie supravegheate de specialişti în endocrinologie. Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră vă va efectua analize de sânge înainte de începerea tratamentului şi la intervale regulate în timpul tratamentului pentru a depista eventuale anomalii şi, de asemenea, pentru a măsura nivelurile de cortizol. Doza va fi adaptată la starea dumneavoastră, cu scopul de a restabili nivelurile normale de cortizol. Doza iniţială recomandată este, de obicei, de 600 mg pe zi, administrată pe cale orală (3 comprimate pe zi la 3 ore diferite). Poate fi necesară o doză zilnică de 400 mg pe zi (2 comprimate) până la 1200 mg pe zi (6 comprimate) administrată pe cale orală în 2-3 prize pentru restabilirea nivelurilor normale de cortizol. Dacă luaţi mai mult Ketoconazole Esteve decât trebuie Dacă aţi luat mai mult decât doza prescrisă de Ketoconazole Esteve, trebuie să vă contactaţi imediat medicul. Dacă uitaţi să luaţi Ketoconazole Esteve Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Apoi continuaţi programul de administrare obişnuit, aşa cum v-a fost prescris. Nu modificaţi singur doza prescrisă. Dacă încetaţi să luaţi Ketoconazole Esteve Dacă întrerupeţi tratamentul cu Ketoconazole Esteve, nivelul dumneavoastră de cortizol poate creşte din nou, iar simptomele pot reveni. Prin urmare, nu încetaţi să luaţi Ketoconazole Esteve decât la indicaţiile medicului dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Unele reacţii adverse pot fi grave. Rareori pot apărea probleme cu ficatul (pot afecta până la 1 din 1000 persoane). Întrerupeţi administrarea Ketoconazole Esteve şi spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare din următoarele simptome: - - dureri de cap severe de lungă durată sau vedere înceţoşată lipsă severă a poftei de mâncare (anorexie) 36 - - - - - - - pierdere în greutate greaţă sau vărsături oboseală sau febră neobişnuită dureri de stomac slăbiciune musculară îngălbenirea pielii sau a albului ochilor urină neobişnuit de închisă la culoare sau scaune neobişnuit de deschise la culoare Insuficienţa suprarenală este frecventă și poate fi o reacţie adversă gravă. Ketoconazole Esteve poate scădea temporar cantitatea de hormoni produsă de glanda suprarenală (cortizol) sub limitele normale, dar medicul dumneavoastră va corecta acest lucru cu ajutorul unor medicamente hormonale adecvate sau prin ajustarea dozei de Ketoconazole Esteve. Trebuie să vă contactaţi imediat medicul dacă prezentaţi simptome precum slăbiciune, oboseală, lipsa poftei de mâncare, greaţă, vărsături, tensiune arterială scăzută. Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): • Niveluri crescute al enzimelor ficatului în sângele dumneavoastră Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): • Greaţă • Dureri abdominale • Vărsături • Diaree • Reacţii pe piele (prurit, erupţii cutanate tranzitorii) Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): • Reacţii alergice care pot fi grave în cazuri rare • Modificarea markerilor de laborator • Număr redus de trombocite • Dureri de cap • Ameţeală • Somnolenţă • Reacţii pe piele (urticarie) • Căderea părului • Oboseală Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 persoane): • Pirexie (febră) Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): Intoleranţă la alcool • Insomnie • Nervozitate • • Lipsa sau creşterea poftei de mâncare • Durere de cap • Senzaţie de furnicături sau înţepături • Aversiune faţă de lumină • Sângerare din nas • Dispepsie (probleme de digestie) • Flatulenţă • Modificarea culorii limbii • Uscăciune a gurii • Denaturarea simţului gustativ • Înroşirea pielii, piele uscată, mâncărimi • Fotosensibilitate (intensificare a reacției la lumina soarelui: roșeață, mâncărime, erupții cutanate) • Mialgie (dureri musculare) • Artralgie (dureri articulare) • Tulburări menstruale • Azoospermie (lipsa spermatozoizilor) • Disfuncţie erectilă • Ginecomastie (mărirea ţesutului mamar la bărbaţi) Indispoziţie generală • Edem periferic (umflarea extremităţilor) • • Bufeuri de căldură • Scădere trecătoare a nivelului de testosteron, un hormon masculin 37 (androgen) produs de organism, produs în special în testicule Reportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează Ketoconazole Esteve - Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. - Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. - Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. - Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Ketoconazole Esteve - - Substanţa activă este ketoconazol. Fiecare comprimat conține 200 miligrame de ketocolazol. Celelalte componente sunt amidon din porumb, lactoză monohidrat (vezi pct. 2), povidonă, celuloză microcristalină, siliciu coloidal, stearat de magneziu. Cum arată Ketoconazole Esteve şi conţinutul ambalajului Ketoconazole Esteve este disponibil într-un ambalaj conţinând 60 de comprimate. Comprimatul este de culoare alb murdar spre crem deschis, 10 mm diametru, biconvex. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Esteve Pharmaceuticals S.A. Passeig de La Zona Franca 109 Planta 4 08038 Barcelona Spania + 34 93 446 60 00 Fabricantul Centre Spécialités Pharmaceutiques 76-78 avenue du Midi 63800 Courron d‘Auvergne Franţa sau Polfarmex S.A. ul. Józefów 9, 99-300 Kutno Polonia Acest prospect a fost revizuit în Alte surse de informaţii 38 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente: http://www.ema.europa.eu. Există, de asemenea, linkuri către alte site-uri despre boli rare şi tratamente. 39