1 ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 2 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zonisamidă Viatris 25 mg capsule Zonisamidă Viatris 50 mg capsule Zonisamidă Viatris 100 mg capsule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Zonisamidă Viatris 25 mg capsule Fiecare capsulă conţine zonisamidă 25 mg . Zonisamidă Viatris 50 mg capsule Fiecare capsulă conţine zonisamidă 50 mg. Zonisamidă Viatris 100 mg capsule Fiecare capsulă conţine zonisamidă 100 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsulă. Zonisamidă Viatris 25 mg capsule Corp opac de culoare albă şi capac opac de culoare albă, inscripţionat cu „Z 25” cu caractere negre şi conţinând pulbere albă/aproape albă. Fiecare capsulă are lungimea de aproximativ 14,4 mm. Zonisamidă Viatris 50 mg capsule Corp opac de culoare albă şi capac opac de culoare albă, inscripţionat cu „Z 50” cu caractere negre şi conţinând pulbere albă/aproape albă. Fiecare capsulă are lungimea de aproximativ 15,8 mm. Zonisamidă Viatris 100 mg capsule Corp opac de culoare albă şi capac opac de culoare albă, inscripţionat cu „Z 100” cu caractere negre şi conţinând pulbere albă/aproape albă. Fiecare capsulă are lungimea de aproximativ 19,3 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Zonisamidă Viatris este indicat ca: • monoterapie pentru tratamentul crizelor epileptice parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la adulţi cu epilepsie nou diagnosticată (vezi pct. 5.1); • medicaţie adjuvantă în tratamentul crizelor epileptice parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani și peste. 3 4.2 Doze şi mod de administrare Doze - adulţi Creşterea treptată a dozelor şi doze de întreţinere La pacienţii adulţi, Zonisamidă Viatris poate fi administrat în monoterapie sau adăugat la tratamentul existent. Doza trebuie crescută treptat în funcţie de efectele clinice. În Tabelul 1 sunt prezentate creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate. Unii pacienţi, în special cei care nu utilizează inductori ai CYP3A4, ar putea răspunde la doze mai scăzute. Întreruperea tratamentului În cazul întreruperii tratamentului cu Zonisamidă Viatris, este necesară scăderea treptată a dozelor (vezi pct. 4.4). În cadrul studiilor clinice la pacienţi adulţi, dozele au fost scăzute în trepte de 100 mg la intervale de o săptămână, cu ajustarea concomitentă a dozelor celorlalte medicamente antiepileptice (la nevoie). Tabelul 1. Adulţi – schema recomandată pentru creşterea treptată a dozelor şi pentru dozele de întreţinere Schemă de tratament Faza de creştere treptată a dozei Doza obişnuită de întreţinere Monoterapie – Pacienţi adulţi nou diagnosticaţi Săptămâna 1 + 2 Săptămâna 3 + 4 Săptămâna 5 + 6 300 mg pe zi (o dată pe zi). Dacă este necesară o doză mai mare: se creşte doza progresiv, în trepte de 100 mg la intervale de două săptămâni până la maxim 500 mg. 100 mg/zi (o dată pe zi) 200 mg/zi (o dată pe zi) 300 mg/zi (o dată pe zi) Tratament adjuvant - cu medicamente inductoare ale CYP3A4 (vezi pct. 4.5) Săptămâna 1 Săptămâna 2 Săptămâna 3 - 5 300 - 500 mg pe zi (o dată pe zi sau divizat în două doze). 50 mg/zi (divizat în două doze) 100 mg/zi (divizat în două doze) Creşteri progresive în trepte de 100 mg la intervale de o săptămână - fără medicamente inductoare ale CYP3A4; sau cu insuficienţă renală sau hepatică Săptămâna 1 + 2 Săptămâna 3 + 4 Săptămâna 5 - 10 300 - 500 mg pe zi (o dată pe zi sau divizat în două doze). Unii pacienţi pot răspunde la doze mai mici. 50 mg/zi (divizat în două doze) 100 mg/zi (divizat în două doze) Creşteri progresive în trepte de maxim 100 mg la intervale de două săptămâni Recomandări generale privind dozele de Zonisamidă Viatris la anumite grupe de pacienţi Copii şi adolescenţi (cu vârsta peste 6 ani) Creşterea treptată a dozelor şi doze de întreţinere Zonisamidă Viatris trebuie să fie adăugat la tratamentul existent pentru pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta peste 6 ani. Doza trebuie să fie ajustată pe baza efectului clinic. Dozele de creştere şi de 4 menţinere recomandate sunt prezentate în Tabelul 2. Unii pacienţi, în special cei cărora nu li se administrează medicamente inductoare ale CYP3A4, pot răspunde la doze mai scăzute. Medicii trebuie să atragă atenţia pacienţilor copii şi adolescenţi şi părinţilor/aparţinătorilor acestora asupra Cardului de avertizare a pacientului (în prospect) referitor la prevenirea şocului caloric (vezi pct. 4.4: Copii şi adolescenţi). Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu vârsta peste 6 ani) – schema recomandată pentru creşterea treptată a dozelor şi pentru dozele de întreţinere Schemă de tratament Faza de titrare Doza obişnuită de întreţinere Tratament adjuvant - cu medicamente inductoare ale CYP3A4 (vezi pct. 4.5) Săptămâna 1 Săptămânile 2 până la 8 Pacienţi cu greutatea între 20 şi 55 kg a Pacienţi cu greutatea > 55 kg 1 mg/kg/zi (o dată pe zi) Creştere la intervale săptămânale, în trepte de 1 mg/kg 6 până la 8 mg/kg/zi (o dată pe zi) 300 - 500 mg/zi (o dată pe zi) - fără medicamente inductoare ale CYP3A4 Săptămâna 1 + 2 Săptămâna ≥ 3 6 până la 8 mg/kg/zi (o dată pe zi) 300 - 500 mg/zi (o dată pe zi) 1 mg/kg/zi (o dată pe zi) Creştere la intervale de două săptămâni, în trepte de 1 mg/kg Notă: a. Pentru a asigura menţinerea dozei terapeutice, greutatea copilului trebuie monitorizată, iar doza revizuită pe măsură ce apar modificări ale greutăţii până la o greutate de 55 kg. Schema de dozare este de 6-8 mg/kg/zi până la o doză maximă de 500 mg/zi. Siguranţa şi eficacitatea zonisamidei la copiii cu vârsta sub 6 ani sau la cei care cântăresc mai puţin de 20 kg nu au fost încă stabilite. Datele provenite din studii clinice la pacienţi cu o greutate corporală mai mică de 20 kg sunt limitate. Prin urmare, copiii cu vârsta peste 6 ani şi cu o greutate corporală mai mică de 20 kg trebuie să fie trataţi cu atenţie. Din capsulele de zonisamidă disponibile pe piață nu este întotdeauna posibil să se ajungă cu exactitate la doza calculată. În aceste cazuri, este, prin urmare, recomandat ca doza totală de zonisamidă să se rotunjească în sus sau în jos, la cea mai apropiată doză disponibilă, care poate fi formată din capsulele de zonisamidă (25 mg, 50 mg și 100 mg) disponibile pe piață. Întreruperea tratamentului În cazul întreruperii tratamentului cu zonisamidă, este necesară scăderea treptată a dozelor (vezi pct. 4.4). În cadrul studiilor clinice la pacienţi copii şi adolescenţi, titrarea descrecătoare a fost efectuată prin reduceri ale dozei la intervale săptămânale, în trepte de aproximativ 2 mg/kg (adică în conformitate cu programul din Tabelul 3). 5 Tabelul 3. Copii şi adolescenţi (cu vârsta peste 6 ani) – programul recomandat de titrare descrescătoare Greutate Scădere la intervale săptămânale, în trepte de: 20 – 28 kg 25 până la 50 mg/zi* 29 – 41 kg 50 până la 75 mg/zi* 42 – 55 kg 100 mg/zi* >55 kg 100 mg/zi* Notă: * Toate dozele se administrează o dată pe zi. Vârstnici Iniţierea tratamentului la pacienţii vârstnici trebuie făcută cu precauţie, deoarece informaţiile disponibile referitoare la utilizarea zonisamidei la această grupă de pacienţi sunt limitate. Medicii trebuie, de asemenea, să ia în considerare profilul de siguranţă al zonisamidei (vezi pct. 4.8). Insuficienţă renală Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală trebuie făcut cu precauţie, întrucât informaţiile disponibile referitoare la utilizarea la aceşti pacienţi sunt limitate şi este posibil să fie necesar un ritm mai lent de creştere a dozei de Zonisamidă Viatris. Întrucât zonisamida şi metaboliţii săi se excretă pe cale renală, tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii care dezvoltă insuficienţă renală acută sau la care este observată o creştere stabilă, semnificativă din punct de vedere clinic, a creatininei serice. La pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul renal al dozelor unice de zonisamidă s-a corelat în mod pozitiv cu clearance-ul creatininei. ASC plasmatic al zonisamidei a fost crescut cu 35% la pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei < 20 ml/min. Insuficienţă hepatică Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu a fost studiată. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată trebuie făcut cu precauţie şi este posibil să fie necesar un ritm mai lent de creştere a dozei de Zonisamidă Viatris. Mod de administrare Zonisamidă Viatris capsule se administrează pe cale orală. Efectul alimentelor Zonisamidă Viatris poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2). 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la sulfonamide. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Erupţii cutanate inexplicabile În asociere cu tratamentul cu zonisamidă apar erupţii cutanate grave, inclusiv cazuri de sindrom Stevens-Johnson. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu zonisamidă la pacienţii care dezvoltă o erupţie cutanată a cărei etiologie nu poate fi explicată altfel. Toţi pacienţii care dezvoltă o erupţie cutanată în timpul tratamentului cu zonisamidă trebuie să fie supravegheaţi îndeaproape, cu acordarea 6 unei atenţii speciale pacienţilor cărora li se administrează concomitent medicamente antiepileptice care ar putea induce în mod independent apariţia erupţiilor cutanate. Crize epileptice la întreruperea tratamentului În conformitate cu practica clinică curentă, întreruperea tratamentului cu zonisamidă la pacienţii cu epilepsie trebuie realizată printr-o scădere treptată a dozei, în vederea reducerii posibilităţii apariţiei crizelor la întreruperea tratamentului. Datele referitoare la întreruperea administrării medicamentelor antiepileptice concomitente, cu scopul de a institui monoterapia cu zonisamidă, după obţinerea controlului crizelor prin adăugarea zonisamidei în schema de tratament, sunt insuficiente. Prin urmare, întreruperea administrării medicamentelor antiepileptice concomitente trebuie efectuată cu precauţie. Reacţii la sulfonamidă Zonisamida este un derivat de benzisoxazol, care conţine o grupare sulfonamidică. Reacţiile adverse grave de tip imun asociate cu medicamentele care conţin o grupare sulfonamidică includ erupţii cutanate, reacţii alergice şi tulburări hematologice majore, inclusiv anemie aplastică, care foarte rar poate fi letală. S-au raportat cazuri izolate de agranulocitoză, trombocitopenie, leucopenie, anemie aplastică, pancitopenie şi leucocitoză. Informaţiile disponibile nu sunt adecvate pentru evaluarea relaţiei, dacă există vreuna, între doza şi durata tratamentului şi aceste evenimente. Miopie acută și glaucom secundar cu unghi închis Un sindrom care constă în miopie acută asociată cu glaucom secundar cu unghi închis a fost raportat la pacienții adulți, copii și adolescenți cărora li s-a administrat zonisamidă. Simptomele includ debutul acut al scăderii acuității vizuale și/sau durerii oculare. La examenul oftalmologic se pot observa miopie, îngustare a camerei anterioare, precum și hiperemie (înroșire) oculară și presiune intraoculară crescută. Acest sindrom poate fi asociat cu revărsat supraciliar care determină deplasarea anterioară a cristalinului și a irisului, cu glaucom secundar cu unghi închis. Simptomele pot apărea în decurs de ore până la săptămâni de la începerea tratamentului. Tratamentul include întreruperea administrării zonisamidei cât mai rapid posibil, conform opiniei medicului curant, și măsuri adecvate pentru scăderea presiunii intraoculare. Presiunea intraoculară crescută, indiferent de etiologie, lăsată netratată, poate determina sechele grave, incluzând pierderea definitivă a vederii. Se impune precauție în tratamentul pacienților cu antecedente de tulburări oculare cu zonisamidă. Ideaţie suicidară şi comportament suicidar La pacienţi cărora li s-au administrat medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate, controlate cu placebo, privind medicamentele antiepileptice, a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut, iar datele disponibile nu exclud posibilitatea unui risc crescut pentru zonisamidă. Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semnele de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avut în vedere tratamentul corespunzător. Pacienţilor (şi persoanelor în grija cărora se află aceşti pacienţi) trebuie să li se recomande să se adreseze medicului, în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară sau comportament suicidar. Litiază renală Unii pacienţi, în special cei cu o predispoziţie la nefrolitiază, pot prezenta un risc crescut de formare a calculilor renali, cu semne şi simptome asociate cum ar fi colica renală, durerea renală sau durerea în flanc. Nefrolitiaza poate duce la leziuni renale cronice. Factorii de risc pentru nefrolitiază includ formarea anterioară de calculi, antecedente familiale de nefrolitiază şi hipercalciurie. Niciunul dintre aceşti factori de risc nu pot prezice în mod sigur formarea calculilor în timpul tratamentului cu zonisamidă. De asemenea, pacienţii care utilizează alte medicamente asociate cu litiaza renală pot prezenta un risc crescut. Creşterea volumului de lichide ingerate şi a volumului urinar poate ajuta la scăderea riscului de formare a calculilor, în special la pacienţi care prezintă factori de risc predispozanţi. 7 Acidoză metabolică Tratamentul cu zonisamidă este asociat cu acidoză metabolică hipercloremică, cu deficit non-anionic (scăderea concentraţiei serice a bicarbonatului sub intervalul normal de referinţă, în absenţa alcalozei respiratorii cronice). Această acidoză metabolică este provocată de pierderea renală de bicarbonat, determinată de efectul inhibitor al zonisamidei asupra anhidrazei carbonice. Acest dezechilibru electrolitic a fost observat în cazul utilizării zonisamidei în studii clinice controlate cu placebo şi în timpul perioadei după introducerea medicamentului pe piaţă. În general, acidoza metabolică indusă de zonisamidă apare la începutul tratamentului, cu toate că pot apărea cazuri în orice moment în timpul tratamentului. Scăderile concentraţiei de bicarbonat sunt în general mici - moderate (scăderea medie este de aproximativ 3,5 mEq/l pentru doze zilnice de 300 mg la adulţi); rareori, pacienţii pot prezenta scăderi mai severe. Situaţiile sau tratamentele care predispun la acidoză (cum sunt boală renală, tulburări respiratorii severe, stare de rău epileptic, diaree, intervenţie chirurgicală, dietă cetogenă sau medicamente) se pot adăuga la efectele zonisamidei de scădere a concentraţiei bicarbonatului. Riscul de apariţie a acidozei metabolice induse de zonisamidă pare a fi mai frecvent şi mai sever la pacienţii mai tineri. Se impune evaluarea şi monitorizarea adecvată a concentraţiilor serice de bicarbonat la pacienţii cărora li se administrează zonisamidă şi la care există situaţii subiacente care ar putea creşte riscul acidozei, la pacienţii care prezintă un risc crescut de consecinţe adverse în cazul acidozei metabolice şi la pacienţi cu simptome sugestive de acidoză metabolică. Dacă acidoza metabolică apare şi persistă, trebuie luată în considerare scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu zonisamidă (prin întreruperea sau scăderea treptată a dozei terapeutice) deoarece poate să apară osteopenie. Dacă se decide continuarea tratamentului cu zonisamidă în prezenţa acidozei persistente, trebuie luată în considerare iniţierea unui tratament alcalinizant. Acidoza metabolică are potențialul de a determina hiperamoniemie, care a fost raportată cu sau fără encefalopatie în timpul tratamentului cu zonisamidă. Riscul de hiperamoniemie poate fi crescut la pacienții tratați în mod concomitent cu alte medicamente care pot cauza hiperamoniemie (de exemplu, valproat) sau care au o tulburare subiacentă a ciclului ureei sau activitate mitocondrială hepatică redusă. La pacienții care dezvoltă letargie inexplicabilă sau modificări ale stării mintale în timpul tratamentului cu zonisamidă, se recomandă să se ia în considerare encefalopatia asociată cu hiperamoniemia și să se măsoare nivelurile de amoniac. Zonisamida trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii adulţi trataţi în mod concomitent cu inhibitori de anhidrază carbonică precum topiramatul sau acetazolamida, întrucât datele existente sunt insuficiente pentru a exclude existenţa unei interacţiuni farmacodinamice (vezi şi pct. 4.4 Copii şi adolescenţi şi pct. 4.5). Şoc caloric S-au raportat cazuri de scădere a volumului transpiraţiei şi de creştere a temperaturii corporale, în principal la pacienţii copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 Copii şi adolescenţi pentru atenţionarea completă). Se recomandă precauţie la adulţi în cazul în care zonisamidă este prescris împreună cu alte medicamente care predispun la tulburări legate de hipertermie; acestea includ inhibitorii de anhidrază carbonică şi medicamentele cu activitate anticolinergică (vezi şi pct. 4.4 Copii şi adolescenţi). Pancreatită La pacienţii trataţi cu zonisamidă care dezvoltă semne şi simptome de pancreatită, se recomandă monitorizarea nivelurilor lipazei şi amilazei pancreatice. Dacă pancreatita este evidentă, în absenţa oricărei alte cauze evidente se recomandă să se ia în considerare întreruperea tratamentului cu zonisamidă şi iniţierea unui tratament adecvat. Rabdomioliză La pacienţii trataţi cu zonisamidă la care apar durerea musculară severă şi/sau starea de slăbiciune, în prezenţa sau în absenţa febrei, se recomandă evaluarea markerilor afectării musculare, inclusiv a nivelurilor de creatin-fosfokinază şi aldolază. Dacă acestea sunt crescute, în absenţa oricărei alte cauze evidente cum ar fi traumatismele sau crizele de grand-mal, se recomandă să se ia în considerare întreruperea tratamentului cu zonisamidă şi iniţierea unui tratament adecvat. 8 Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode eficiente de contracepţie pe durata tratamentului cu zonisamidă şi timp de o lună după oprirea acestuia (vezi pct. 4.6). Zonisamida nu trebuie utilizată la femeile cu potențial fertil, care nu utilizează metode contraceptive eficace, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar și numai dacă se consideră că beneficiul potențial justifică riscul pentru făt. Femeile cu potențial fertil tratate cu zonisamidă trebuie să primească recomandări medicale de specialitate. Pacienta trebuie să primească informații complete și să înțeleagă efectele posibile ale zonisamidei asupra fătului, iar aceste riscuri, împreună cu beneficiile, trebuie discutate cu pacienta înainte de instituirea tratamentului. Înainte de începerea tratamentului cu Zonisamidă Viatris la femeile cu potențial fertil, trebuie luat în considerare un test de sarcină. Femeile care intenționează să rămână gravide trebuie să efectueze un consult la medicii specialiști curanți pentru a se reevalua tratamentul cu zonisamidă și a se lua în considerare alte opțiuni de tratament înainte de concepție și înainte de oprirea contracepției. Femeile cu potențial fertil trebuie să fie sfătuite să contacteze medicul curant imediat dacă rămân gravide sau cred că pot fi gravide și iau Zonisamidă Viatris. Medicii care supraveghează paciente tratate cu zonisamidă trebuie să se asigure că acestea sunt complet informate cu privire la necesitatea de a utiliza o metodă adecvată și eficace de contracepţie, şi să folosească evaluarea clinică generală pentru a vedea dacă contraceptivele orale (CO) sau dozele componentelor acestora sunt adecvate pentru situaţia clinică individuală a pacientei. Greutate corporală Zonisamida poate provoca scăderea greutăţii corporale. În cazul în care pacientul prezintă scădere ponderală sau are o greutate scăzută în timpul tratamentului, poate fi luată în considerare administrarea unor suplimente nutritive sau o creştere a aportului alimentar. În cazul în care are loc o scădere substanţială şi nedorită a greutăţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu zonisamidă. Scăderea în greutate este potenţial mai gravă la copii (vezi pct. 4.4. Copii şi adolescenţi). Copii şi adolescenţi Atenţionările şi precauţiile menţionate mai sus se aplică şi la pacienții copii şi adolescenţi. Atenţionările şi precauţiile menţionate mai jos sunt mai relevante pentru pacienții copii şi adolescenţi. Şoc caloric şi deshidratare Prevenirea supraîncălzirii şi deshidratării la copii Zonisamida poate provoca scăderea volumului transpiraţiei şi supraîncălzire la copii, iar în cazul în care copilul nu este tratat, acestea pot duce la leziuni cerebrale şi deces. Copiii sunt cel mai expuşi riscului în special în condiţii de vreme caniculară. Când un copil ia zonisamidă: • Temperatura copilului trebuie să fie menţinută normală, în special în condiţii de vreme caniculară • Copilul trebuie să evite exerciţiile fizice solicitante în special când vremea este caniculară • Copilul trebuie să bea multă apă rece • Copilul nu trebuie să ia vreunul dintre aceste medicamente: inhibitori de anhidrază carbonică (cum sunt topiramat şi acetazolamidă) şi agenţi anticolinergici (cum sunt clomipramină, hidroxizină, difenhidramină, haloperidol, imipramină, oxibutinină). DACĂ APAR ORICARE DINTRE URMĂTOARELE, COPILUL NECESITĂ ÎNGRIJIRE MEDICALĂ DE URGENŢĂ: Pielea pare a fi foarte caldă, cu volum de transpiraţie scăzut sau transpiraţie absentă, sau copilul devine confuz sau are crampe musculare, sau ritmul cardiac ori respiraţia copilului sunt rapide. • Duceţi copilul într-un loc răcoros, umbrit • Răcoriţi pielea copilului cu apă • Daţi copilului să bea apă rece 9 S-au raportat cazuri de scădere a volumului transpiraţiei şi de creştere a temperaturii corporale, în principal la pacienţii copii şi adolescenţi. În unele cazuri s-a raportat şoc caloric care a necesitat tratament intraspitalicesc. S-a raportat şoc caloric care a necesitat tratament intraspitalicesc şi care a dus la deces. Majoritatea cazurilor raportate au avut loc în timpul unor perioade cu temperaturi ridicate. Medicii trebuie să discute cu pacienţii şi cu aparţinătorii acestora despre gravitatea potenţială a şocului caloric, situaţiile în care acesta poate apărea, precum şi măsurile care trebuie luate în cazul oricăror semne sau simptome. Pacienţii sau aparţinătorii trebuie să fie avertizaţi asupra necesităţii de a menţine nivelul de hidratare şi de a evita expunerea la temperaturi excesive şi exerciţii fizice extenuante, în funcţie de starea pacientului. Medicii trebuie să atragă atenţia pacienţilor copii şi adolescenţi şi părinţilor/aparţinătorilor acestora asupra recomandărilor din prospect referitoare la prevenirea şocului caloric şi supraîncălzirii la copii aşa cum sunt prezentate. În cazul semnelor sau simptomelor de deshidratare, oligohidroză sau temperatură corporală crescută, trebuie să se ia în considerare întreruperea administrării de zonisamidă. Zonisamida nu trebuie utilizată ca medicaţie concomitentă la pacienţi copii şi adolescenţi, împreună cu alte medicamente care predispun pacienţii la tulburări legate de hipertermie; acestea includ inhibitorii de anhidrază carbonică şi medicamentele cu activitate anticolinergică. Greutate corporală Scăderea în greutate care duce la deteriorarea stării generale şi la incapacitatea de a lua medicaţia antiepileptică a fost corelată cu un rezultat letal (vezi pct. 4.8). Zonisamida nu se recomandă pacienţilor copii şi adolescenţi care sunt subponderali (definiţi în conformitate cu categoriile de IMC ajustat în funcţie de vârstă ale OMS) sau care au apetit alimentar scăzut. Incidenţa scăderii greutăţii corporale este consecventă între grupurile de vârstă (vezi pct. 4.8); cu toate acestea, dată fiind gravitatea potenţială a scăderii în greutate la copii, greutatea trebuie monitorizată la această categorie de pacienţi. Un supliment alimentar sau creşterea aportului de alimente trebuie luate în considerare dacă pacientul nu ia în greutate în conformitate cu graficele de creştere; în caz contrar, administrarea zonisamidei trebuie întreruptă. Datele provenite din studii clinice pe pacienţi cu o greutate corporală mai mică de 20 kg sunt limitate. Prin urmare, copiii cu vârsta peste 6 ani care au o greutate corporală mai mică de 20 kg trebuie să fie trataţi cu atenţie. Efectul pe termen lung al scăderii în greutate la pacienţii copii şi adolescenţi asupra creşterii şi dezvoltării nu este cunoscut. Acidoză metabolică Riscul de acidoză metabolică indusă de zonisamidă pare să fie mai frecvent şi sever la copii şi adolescenţi. La această categorie de pacienţi, trebuie să se efectueze evaluarea şi monitorizarea corespunzătoare a concentraţiilor serice de bicarbonat (vezi pct. 4.4 - Acidoză metabolică pentru atenţionarea completă; vezi pct. 4.8 pentru incidenţa concentraţiilor scăzute de bicarbonat). Efectul pe termen lung al concentraţiilor scăzute de bicarbonat asupra creşterii şi dezvoltării nu este cunoscut. Zonisamida nu trebuie utilizată ca medicaţie concomitentă la pacienţi copii şi adolescenţi, împreună cu alţi inhibitori de anhidrază carbonică, cum sunt topiramatul şi acetazolamida (vezi pct. 4.5). Litiază renală Litiaza renală s-a depistat la pacienţii copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 Litiază renală pentru atenţionarea completă). Unii pacienţi, în special cei cu o predispoziţie la nefrolitiază, pot prezenta un risc crescut de formare a calculilor renali, cu semne şi simptome asociate cum ar fi colica renală, durerea renală sau durerea în flanc. Nefrolitiaza poate duce la leziuni renale cronice. Factorii de risc pentru nefrolitiază includ formarea anterioară de calculi, antecedente familiale de nefrolitiază şi hipercalciurie. Niciunul dintre aceşti factori de risc nu pot prezice în mod sigur formarea calculilor în timpul tratamentului cu zonisamidă. Creşterea volumului de lichide ingerate şi a volumului urinar poate ajuta la scăderea riscului de formare a calculilor, în special la pacienţi care prezintă factori de risc predispozanţi. Trebuie să se efectueze ecografie renală, la indicaţia medicului. În cazul în care se detectează litiază renală, administrarea zonisamidei trebuie întreruptă. 10 Disfuncţie hepatică Creşterea valorilor parametrilor hepatobiliari, cum ar fi alaninaminotransferaza (ALT), aspartataminotransferaza (AST), gama-glutamiltransferaza (GGT) şi bilirubina, s-a produs la pacienţii copii şi adolescenţi, fără un tipar consecvent în ceea ce priveşte observarea valorilor aflate peste limita normală. Cu toate acestea, dacă se suspectează o disfuncție hepatică, funcţia hepatică trebuie evaluată şi trebuie să se ia în considerare întreruperea administrării de zonisamidă. Funcţie cognitivă Deficienţele cognitive la pacienţii care suferă de epilepsie au fost asociate cu o patologie subiacentă şi/sau cu administrarea tratamentului antiepileptic. În cadrul unui studiu cu zonisamidă placebo controlat la copii şi adolescenţi, proporţia de pacienţi cu deficienţe cognitive a fost numeric mai mare în grupul cu zonisamidă comparativ cu grupul cu placebo. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efectul zonisamidei asupra enzimelor citocromului P450 Studiile in vitro care utilizează microzomi hepatici umani arată absenţa inhibării sau un grad mic de inhibare (<25%) a izoenzimelor 1A2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A4 ale citocromului P450, la niveluri ale zonisamidei aproximativ de două ori mai mari decât concentraţiile serice, relevante din punct de vedere clinic, ale substanţei în stare liberă. Prin urmare, nu este de aşteptat ca zonisamida să afecteze parametrii farmacocinetici ai altor medicamente prin intermediul mecanismelor mediate de citocromul P450, după cum a fost demonstrat, în condiţii in vivo, în cazul carbamazepinei, fenitoinei, etinilestradiolului şi desipraminei. Potenţialul zonisamidei de a influenţa alte medicamente Medicamente antiepileptice La pacienţii cu epilepsie, dozele de zonisamidă administrate la starea de echilibru a concentraţiei plasmatice nu au condus la nici un efect relevant din punct de vedere farmacocinetic asupra carbamazepinei, lamotriginei, fenitoinei sau valproatului de sodiu. Contraceptive orale În cadrul studiilor clinice la pacienţi sănătoşi, dozele de zonisamidă administrate la starea de echilibru a concentraţiei plasmatice nu au afectat concentraţiile serice ale etinilestradiolului sau noretisteronului din compoziţia unui contraceptiv oral combinat. Inhibitorii de anhidrază carbonică Zonisamida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii adulţi cărora li se administrează concomitent inhibitori de anhidrază carbonică, cum sunt topiramat şi acetazolamidă, deoarece datele existente sunt insuficiente pentru a exclude o posibilă interacţiune farmacodinamică (vezi pct. 4.4). Zonisamida nu trebuie utilizată ca medicaţie concomitentă la pacienţi copii şi adolescenţi, împreună cu alţi inhibitori de anhidrază carbonică, cum sunt topiramatul şi acetazolamida (vezi pct. 4.4 Copii şi adolescenţi). Substraturi ale P-gp Un studiu in vitro arată că zonisamida este un inhibitor slab al P-gp (MDR1), cu o valoare a concentraţiei inhibitorii (CI 50 ) de 267 μmol/l; în consecinţă, există potenţialul teoretic ca zonisamida să afecteze farmacocinetica substanţelor active care reprezintă substraturi ale P-gp. Se recomandă precauţie la începerea sau oprirea tratamentului cu zonisamidă, precum şi la modificarea dozei de zonisamidă la pacienţii cărora li se administrează, de asemenea, medicamente care reprezintă substraturi ale P-gp (de exemplu, digoxină, chinidină). 11 Potenţialul altor medicamente de a influenţa zonisamida În cadrul studiilor clinice, administrarea concomitentă a lamotriginei nu a avut nici un efect evident asupra parametrilor farmacocinetici ai zonisamidei. Administrarea concomitentă a zonisamidei cu alte medicamente care pot provoca litiază urinară poate creşte riscul formării de calculi renali; de aceea, se recomandă evitarea administrării concomitente a unor asemenea medicamente. Zonisamida este metabolizată parţial de către CYP3A4 (clivaj reductiv), precum şi de către N-acetil- transferaze şi prin conjugarea cu acidul glucuronic; de aceea, substanţele cu efect inductor sau inhibitor asupra acestor enzime pot influenţa parametrii farmacocinetici ai zonisamidei: - Inducţia enzimatică: Expunerea la zonisamidă este mai mică la pacienţii cu epilepsie cărora li se administrează inductori ai CYP3A4 cum sunt fenitoina, carbamazepina şi fenobarbitona. Este puţin probabil ca aceste efecte să fie semnificative din punct de vedere clinic atunci când zonisamida este adăugată la tratamentul existent; cu toate acestea , în cazul întreruperii, ajustării sau introducerii dozelor medicaţiei concomitente reprezentate de antiepileptice sau alte medicamente inductoare de CYP3A4 pot apărea modificări ale concentraţiilor de zonisamidă, caz în care este posibil să apară necesitatea ajustării dozei de zonisamidă. Rifampicina este un inductor potent de CYP3A4. Dacă este necesară administrarea concomitentă, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape, iar dozele de zonisamidă şi alte substrate ale CYP3A4 trebuie ajustate în funcţie de necesităţi. - Inhibarea CYP3A4: Conform datelor clinice, inhibitorii de CYP3A4 cunoscuţi, specifici şi nespecifici, par să nu aibă nici un efect relevant din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai expunerii la zonisamidă. Dozele de ketoconazol (400 mg/zi) sau cimetidină (1200 mg/zi), administrate la starea de echilibru, nu au avut efecte relevante din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai dozelor unice de zonisamidă administrate la pacienţii sănătoşi. Prin urmare, în mod normal nu este necesară modificarea dozelor de zonisamidă în cazul administrării asociate cu inhibitorii de CYP3A4 cunoscuţi. Copii şi adolescenţi Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Femei aflate la vârsta fertilă Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode eficiente de contracepţie pe durata tratamentului cu zonisamidă şi timp de o lună după oprirea acestuia. Zonisamida nu trebuie utilizată la femeile cu potențial fertil, care nu utilizează metode contraceptive eficace, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar și numai dacă se consideră că beneficiul potențial justifică riscul pentru făt. Femeile cu potențial fertil tratate cu zonisamidă trebuie să primească recomandări medicale de specialitate. Pacienta trebuie să primească informații complete și să înțeleagă efectele posibile ale Zonisamidei Viatris asupra fătului, iar aceste riscuri, împreună cu beneficiile, trebuie discutate cu pacienta înainte de instituirea tratamentului. Înainte de începerea tratamentului cu zonisamidă la femeile cu potențial fertil, trebuie luat în considerare un test de sarcină. Femeile care intenționează să rămână gravide trebuie să efectueze un consult la medicii specialiști curanți pentru a se reevalua tratamentul cu zonisamidă și a se lua în considerare alte opțiuni de tratament înainte de concepție și înainte de oprirea contracepției. Ca și în cazul tuturor medicamentelor antiepileptice, întreruperea bruscă a tratamentului cu zonisamidă trebuie evitată, întrucât aceasta poate conduce la apariția crizelor de recul, care pot avea consecințe grave asupra femeii și asupra copilului nenăscut. Riscul de malformații congenitale crește de 2 până la 3 ori la copiii mamelor tratate cu un medicament antiepileptic. Cele mai frecvent raportate sunt keiloschizis, malformațiile cardiovasculare și defectele de tub neural. În comparație cu monoterapia, 12 terapia antiepileptică cu medicamente multiple se asociază cu risc mai mare de malformații congenitale. Sarcina Datele existente privind utilizarea zonisamidei la gravide sunt limitate. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). La om, riscul potenţial de malformații congenitale majore și tulburări de dezvoltare neurologică nu este cunoscut. Datele provenite dintr-un studiu de registru sugerează o creștere a proporției de copii născuți cu greutate mică la naștere (GMN), prematur sau mici pentru vârsta gestațională (MVG). Aceste creșteri variază între aproximativ 5% și 8% pentru GMN, între aproximativ 8% și 10% pentru nașterile premature și între aproximativ 7% și 12% pentru MVG, toate valorile fiind în comparație cu mamele tratate prin monoterapie cu lamotrigină. Zonisamida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar și numai dacă se consideră că beneficiul potențial justifică riscul pentru făt. Dacă se prescrie zonisamidă în timpul sarcinii, pacientelor trebuie să li se ofere informații complete cu privire la vătămarea potențială a fătului și se recomandă utilizarea dozei minime eficace, împreună cu o monitorizare atentă. Alăptarea La om zonisamida este excretată în lapte; concentraţia din laptele matern este egală cu cea din plasma maternă. Trebuie luată o decizie dacă să se întrerupă alăptarea sau să se întrerupă tratamentul cu zonisamidă pe durata alăptării. Datorită timpului lung de persistenţă al zonisamidei în organism, alăptarea nu trebuie reluată decât după o lună de la oprirea tratamentului cu zonisamidă. Fertilitatea Nu sunt disponibile date clinice privind efectele zonisamidei asupra fertilităţii umane. Studiile la animale au indicat modificări ale parametrilor de fertilitate (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, având în vedere faptul că unii pacienţi ar putea prezenta stări de somnolenţă sau dificultăţi de concentrare, în special în fazele precoce ale tratamentului sau după o creştere a dozei, pacienţii trebuie sfătuiţi să fie precauţi în cursul activităţilor care necesită un grad ridicat de vigilenţă, de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranţă În cadrul studiilor clinice, zonisamida s-a administrat la mai mult de 1200 de pacienţi, dintre care mai mult de 400 au fost trataţi cu zonisamidă pe o perioadă de cel puţin 1 an. De asemenea, s-a acumulat o vastă experienţă ulterioară punerii pe piaţă a zonisamidei, începând din 1989 în Japonia şi începând din 2000 în SUA. Trebuie reţinut faptul că zonisamida este un derivat de benzisoxazol, care conţine o grupare sulfonamidică. Reacţiile adverse grave de tip imun asociate cu medicamentele care conţin o grupare sulfonamidică includ erupţii cutanate, reacţii alergice şi tulburări hematologice majore inclusiv anemie aplastică, care foarte rar poate fi letală (vezi pct. 4.4). Cele mai frecvente reacţii adverse constatate în cadrul studiilor controlate, cu utilizare ca terapie adjuvantă, au fost somnolenţa, ameţeala şi anorexia. Cele mai frecvente reacţii adverse în cadrul unui studiu clinic randomizat, controlat, cu administrare de monoterapie, în care s-a comparat zonisamida cu carbamazepina cu eliberare prelungită, au fost scăderea concentraţiilor plasmatice ale bicarbonatului, scăderea apetitului alimentar şi scăderea ponderală. Frecvenţa valorilor extrem de scăzute ale concentraţiilor plasmatice de bicarbonat (o scădere sub 17 mEq/l şi cu mai mult de 13 5 mEq/l) a fost de 3,8%. Frecvenţa scăderilor ponderale semnificative, cu cel puţin 20%, a fost de 0,7%. Lista tabelară a reacţiilor adverse Reacţiile adverse asociate cu zonisamida, raportate în studiile clinice şi observate ulterior punerii pe piaţă, sunt prezentate mai jos în formă tabelară. Frecvenţele sunt prezentate după următoarea schemă: foarte frecvente: ≥ 1/10 frecvente: ≥ 1/100 şi < 1/10 mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi < 1/100 rare: ≥ 1/10000 şi < 1/1000 foarte rare: < 1/10000 cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile Tabelul 4. Reacţii adverse asociate administrării de zonisamidă, raportate în studiile clinice în care s-a administrat tratament adjuvant şi observate ulterior punerii pe piaţă Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe (terminologia MedDRA) Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Foarte rare Infecţii şi infestări Pneumonie Infecţii de tract urinar Tulburări hematologice şi limfatice Echimoze Agranulocitoză Anemie aplastică Leucocitoză Leucopenie Limfadenopatie Pancitopenie Trombocitopenie Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate Sindrom de hipersensibilitate indus de medicamente Erupţie cutanată indusă de medicamente, asociată cu eozinofilie şi simptome sistemice Tulburări metabolice şi de nutriţie Anorexie Hipokaliemie Acidoză metabolică Acidoză tubulară renală Tulburări psihice Agitaţie Iritabilitate Stare de confuzie Depresie Labilitate emoţională Anxietate Insomnie Tulburări psihotice Furie Agresivitate Ideaţie suicidară Tentativă de suicid Halucinaţii Tulburări ale sistemului nervos Ataxie Ameţeli Tulburări de memorie Somnolenţă Bradifrenie Tulburări de atenţie Nistagmus Parestezie Tulburări de vorbire Tremor Convulsii Amnezie Comă Crize de grand-mal Sindrom miastenic Sindrom neuroleptic malign Status epilepticus 14 Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe (terminologia MedDRA) Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Foarte rare Tulburări oculare Diplopie Glaucom cu unghi închis Durere oculară Miopie Vedere încețoșată Acuitate vizuală redusă Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Dispnee Pneumonie de aspiraţie Tulburări respiratorii Pneumonită de hipersensibilizare Tulburări gastro- intestinale Durere abdominală Constipaţie Diaree Dispepsie Greaţă Vărsături Pancreatită Tulburări hepatobiliare Colecistită Litiază biliară Afectare hepatocelulară Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţii cutanate Prurit Alopecie Anhidroză Eritem multiform Sindrom Stevens-Johnson Necroliză epidermică toxică Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Rabdomioliză Tulburări renale şi ale căilor urinare Litiază renală Calculoză urinară Hidronefroză Insuficienţă renală Anomalii ale urinii Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Oboseală Boală de tip gripal Stare febrilă Edeme periferice Investigaţii diagnostice Scăderea concentraţiei de bicarbonat Scădere a greutăţii Creşterea concentraţiei creatin-fosfokinazei sanguine Creşterea creatininemiei Creşterea uremiei Rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Şoc caloric 15 În plus, au existat cazuri izolate de moarte subită inexplicabilă la pacienţii cu epilepsie (SUDEP, Sudden Unexplained Death in Epilepsy Patients) trataţi cu zonisamidă. Tabelul 5. Reacţii adverse raportate în cadrul unui studiu clinic randomizat, controlat, cu administrare de monoterapie, care a comparat zonisamida cu carbamazepina cu eliberare prelungită Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe (terminologia MedDRA†) Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Infecţii şi infestări Infecţii de tract urinar Pneumonie Tulburări hematologice şi limfatice Leucopenie Trombocitopenie Tulburări metabolice şi de nutriţie Scăderea apetitului alimentar Hipokaliemie Tulburări psihice Agitaţie Depresie Insomnie Modificări ale dispoziţiei Anxietate Stare confuzională Psihoză acută Agresivitate Ideaţie suicidară Halucinaţii Tulburări ale sistemului nervos Ataxie Ameţeli Tulburări de memorie Somnolenţă Bradifrenie Tulburări de atenţie Parestezie Nistagmus Tulburări de vorbire Tremor Convulsii Tulburări oculare Diplopie Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări respiratorii Tulburări gastro- intestinale Constipaţie Diaree Dispepsie Greaţă Vărsături Durere abdominală Tulburări hepatobiliare Colecistită acută Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţii cutanate tranzitorii Prurit Echimoze Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Fatigabilitate Stare febrilă Iritabilitate Investigaţii diagnostice Scăderea concentraţiei de bicarbonat Scădere ponderală Creşterea concentraţiei plasmatice de creatin- fosfokinazei Creşterea concentraţiei de alanin aminotransferază Creşterea concentraţiei de aspartat aminotransferază Rezultate anormale ale analizei urinii † MedDRA versiunea 13.1 16 Informaţii suplimentare privind grupe speciale de pacienţi Vârstnici O analiză globală a datelor de siguranţă a 95 pacienţi vârstnici a evidenţiat o frecvenţă relativ mai mare a raportărilor privind edemele periferice şi pruritul, comparativ cu populaţia adultă. Analiza datelor ulterioare punerii pe piaţă sugerează faptul că pacienţii cu vârsta de 65 de ani sau mai mare prezintă o frecvenţă mai mare a următoarelor reacţii, comparativ cu populaţia generală: Sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi sindromul de hipersensibilitate indus de medicamente (SHIM). Copii şi adolescenţi Profilul evenimentelor adverse al zonisamidei la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani din cadrul studiilor clinice placebo controlate a fost similar celui al adulţilor. În rândul celor 465 de pacienţi din baza de date privind siguranţa la copii şi adolescenţi (inclusiv 67 de pacienţi suplimentari din faza de prelungire a studiului clinic controlat) s-au înregistrat 7 decese (1,5%; 14,6%/1000 de persoane-ani): 2 cazuri de status epilepticus, din care unul a fost legat de scăderea severă în greutate (10% în 3 luni) la un subiect subponderal şi de incapacitatea ulterioară de a lua medicaţia; 1 caz de leziune la nivelul capului/hematom; şi 4 decese la pacienţii cu deficite neurologice funcţionale anterioare din diverse cauze (2 cazuri de sepsis indus de pneumonie/insuficienţă de organe, 1 caz de moarte subită inexplicabilă la pacienţii cu epilepsie (SUDEP, Sudden Unexplained Death in Epilepsy Patients) şi 1 caz de leziune la nivelul capului). În total, 70,4% dintre pacienţii copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat ZNS în cadrul unui studiu controlat sau în faza de prelungire deschisă a acestuia au înregistrat cel puţin o măsurătoare a bicarbonatului sub 22 mmol/l provocată de tratament. Durata măsurătorilor scăzute ale bicarbonatului a fost, de asemenea, lungă (mediană de 188 zile). O analiză globală a datelor privind siguranţa provenite de la 420 de pacienţi copii şi adolescenţi (183 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani şi 237 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 16 ani, cu o durată de expunere medie de aproximativ 12 luni) a arătat o frecvenţă de raportare relativ mai ridicată a cazurilor de pneumonie, deshidratare, scădere a volumului transpiraţiei, teste anormale ale funcţiei hepatice, otită medie, faringită, sinuzită şi infecţie a tractului respirator superior, tuse, epistaxis şi rinită, durere abdominală, vărsături, erupţie cutanată şi eczemă, şi febră, comparativ cu pacienţii adulţi (îndeosebi la pacienţii cu vârsta sub 12 ani) şi, cu o incidenţă scăzută, a cazurilor de amnezie, creştere a creatininei, limfadenopatie şi trombocitopenie. Incidenţa scăderii greutăţii corporale cu peste 10% a fost de 10,7% (vezi pct. 4.4). În unele cazuri de scădere în greutate, s-a înregistrat o întârziere a trecerii la următorul stadiu Tanner şi a maturizării osoase. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. 4.9 Supradozaj Simptome Au existat cazuri de supradozaj accidental sau intenţionat la pacienţi adulţi, copii şi adolescenţi. În unele cazuri, supradozajul a fost asimptomatic, în special atunci când provocarea vărsăturilor şi lavajul au fost efectuate cu promptitudine. În alte cazuri, supradozajul a fost urmat de simptome precum somnolenţă, greaţă, gastrită, nistagmus, mioclonie, comă, bradicardie, diminuarea funcţiei renale, hipotensiune şi deprimare respiratorie. În cazul unui pacient care a utilizat o supradoză de zonisamidă şi clonazepam s-a înregistrat o valoare foarte ridicată a concentraţiei plasmatice de zonisamidă, de 100,1 μg/ml, la aproximativ 31 de ore după ingestie; pacientul a prezentat comă şi deprimare respiratorie, dar şi-a recăpătat cunoştinţa după cinci zile şi nu a rămas cu sechele. Tratament Nu există antidoturi specifice pentru supradozajul cu zonisamidă. Dacă se suspectează un supradozaj recent, ar putea fi indicată golirea stomacului prin lavaj gastric sau prin inducerea vărsăturilor, cu 17 precauţiile obişnuite privind protecţia căilor aeriene. Este indicată terapia de susţinere generală care să includă monitorizarea frecventă a semnelor vitale şi observaţia atentă. Zonisamida are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mare şi prin urmare efectele sale pot fi persistente. Cu toate că nu a fost studiată în mod oficial ca tratament al supradozajului, hemodializa a redus concentraţiile plasmatice de zonisamidă la un pacient cu funcţie renală diminuată şi poate fi luată în considerare ca tratament al supradozajului, dacă există indicaţie clinică în acest sens. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Antiepileptice, alte antiepileptice, codul ATC: N03AX15 Zonisamida este un derivat de benzisoxazol. Este un medicament antiepileptic care prezintă, in vitro, o slabă activitate asupra anhidrazei carbonice. Nu este înrudită chimic cu alte medicamente antiepileptice. Mecanism de acţiune Mecanismul de acţiune al zonisamidei nu este pe deplin elucidat, dar se pare că implică acţiunea asupra canalelor de sodiu şi calciu voltaj-dependente, cu întreruperea fluxului neuronal de descărcări sincronizate, reducerea propagării descărcărilor specifice crizei epileptice şi întreruperea activităţii consecutive de tip epileptic. Zonisamida are, de asemenea, un efect modulator asupra procesului de inhibare neuronală GABA-mediat. Efecte farmacodinamice Activitatea anticonvulsivantă a zonisamidei s-a evaluat pe o varietate de modele, la mai multe specii şi cu crize induse sau native; zonisamida pare să acţioneze ca un antiepileptic cu spectru larg la aceste modele. Zonisamida previne crizele provocate la testul electroşocului maximal şi limitează răspândirea crizelor, inclusiv propagarea lor de la nivelul cortexului la structurile subcorticale, inhibând totodată activitatea epileptogenă de focar. Pe de altă parte, spre deosebire de fenitoină şi carbamazepină, zonisamida acţionează preferenţial asupra crizelor care îşi au originea la nivel cortical. Eficacitate şi siguranţă clinică Monoterapia în tratamentul crizelor epileptice parţiale, cu sau fără generalizare secundară Eficacitatea zonisamidei în monoterapie a fost stabilită într-un studiu dublu-orb, cu grup paralel, cu comparare de tip non-inferioritate a carbamazepinei cu eliberare prelungită (EP) la 583 pacienţi adulţi cu crize epileptice nou diagnosticate, cu sau fără crize epileptice tonico-clonice generalizate secundare. Pacienţii au fost repartizaţi randomizat pentru a li se administra carbamazepină sau zonisamidă pentru o perioadă de tratament de până la 24 luni, în funcţie de răspunsul terapeutic. Pacienţilor li s-au administrat doze care au fost crescute până la doza ţintă iniţială de carbamazepină 600 mg sau zonisamidă 300 mg. Pacienţii care au prezentat o criză epileptică li s-au administrat doze care au fost crescute până la următoarea doză ţintă de carbamazepină 800 mg sau zonisamidă 400 mg. Pacienţii care au prezentat o altă criză epileptică au primit doze care au fost crescute până la doza ţintă maximă de carbamazepină 1200 mg sau zonisamidă 500 mg. Pacienţii care nu au prezentat crize epileptice timp de 26 săptămâni la administrarea dozei ţintă au continuat cu acea doză timp de alte 26 săptămâni. Rezultatele principale ale acestui studiu sunt prezentate în acest tabel: 18 Tabelul 6. Rezultatele privind eficacitatea pentru Studiul 310 privind monoterapia Zonisamidă Carbamazepină n (Populaţia IDT) 281 300 Şase luni fără crize epileptice Dif. IÎ 95% Populaţia PP* 79,4% 83,7% -4,5% -12,2% ; 3,1% Populaţia IDT 69,4% 74,7% -6,1% -13,6% ; 1,4% < 4 crize epileptice pe parcursul perioadei iniţiale de 3 luni 71,7% 75,7% -4,0% -11,7% ; 3,7% > 4 crize epileptice pe parcursul perioadei iniţiale de 3 luni 52,9% 68,9% -15,9% -37,5% ; 5,6% Perioada de 12 luni fără crize epileptice Populaţia PP 67,6% 74,7% -7,9% - 17,2% ; 1,5% Populaţia IDT 55,9% 62,3% -7,7% - 16,1% ; 0,7% < 4 crize epileptice pe parcursul perioadei iniţiale de 3 luni 57,4% 64,7% -7,2% -15,7% ; 1,3% > 4 crize epileptice pe parcursul perioadei iniţiale de 3 luni 44,1% 48,9% -4,8% -26,9% ; 17,4% Subtipul crizelor epileptice (populaţia PP fără crize epileptice timp de 6 luni) Toate parţiale 76,4% 86,0% -9,6% -19,2% ; 0,0% Parţiale simple 72,3% 75,0% -2,7% -20,0% ; 14,7% Parţiale complexe 76,9% 93,0% -16,1% -26,3% ; -5,9% Toate tonico-clonice generalizate 78,9% 81,6% -2,8 -11,5% ; 6,0% Tonico-clonice secundare 77,4% 80,0% -2,6% -12,4% ; 7,1% Tonico-clonice generalizate 85,7% 92,0% -6,3% -23,1% ; 10,5% PP = Populaţia per protocol; IDT = Populaţia cu intenţie de tratament *Criteriul final principal Tratament adjuvant pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu crize epileptice parţiale, cu sau fără generalizare secundară La adulţi, eficacitatea zonisamidei s-a demonstrat în cadrul a 4 studii dublu-orb, placebo controlate, desfăşurate pe durata a 24 de săptămâni, cu administrare o dată sau de două ori pe zi. Studiile au arătat că valoarea mediană a reducerii frecvenţei crizelor parţiale este dependentă de doza de zonisamidă, cu obţinerea unei eficacităţi stabile la doze de 300-500 mg pe zi. 19 Copii şi adolescenţi Medicaţie adjuvantă în tratamentul crizelor epileptice parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la copii şi adolescenţi (cu vârsta peste 6 ani) La pacienţii copii şi adolescenţi (cu vârsta peste 6 ani), eficacitatea zonisamidei a fost demonstrată în cadrul unui studiu dublu-orb, placebo controlat care a inclus 207 pacienţi şi a avut o durată a tratamentului de până la 24 de săptămâni. S-a observat o scădere de minim 50% faţă de valoarea de referinţă a frecvenţei crizelor epileptice în timpul perioadei de 12 săptămâni cu doză stabilă la 50% dintre pacienţii trataţi cu zonisamidă şi la 31% dintre pacienţii care primeau placebo. Problemele de siguranţă specifice care au fost întâmpinate în cadrul studiilor la copii şi adolescenţi au fost: scăderea apetitului alimentar şi scăderea în greutate, scăderea concentraţiilor de bicarbonat, creşterea riscului de litiază renală şi deshidratarea. Toate aceste efecte şi, în mod specific, scăderea în greutate, pot avea implicaţii dăunătoare pentru creştere şi dezvoltare şi pot duce la deteriorarea stării generale de sănătate. În ansamblu, datele privind efectele pe termen lung asupra creşterii şi dezvoltării sunt limitate. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Zonisamida este absorbită aproape complet după administrarea orală, atingând, în general, concentraţiile maxime serice sau plasmatice în decurs de 2 până la 5 ore după administrare. Se consideră că metabolizarea la primul pasaj este neglijabilă. Biodisponibilitatea absolută este estimată la aproximativ 100%. Biodisponibilitatea orală nu este influenţată de alimente, deşi atingerea concentraţiilor maxime serice sau plasmatice ar putea fi întârziată. Valorile ASC şi C max pentru zonisamidă au crescut în mod aproape liniar după administrarea unei doze unice situată în intervalul 100-800 mg, precum şi după doze multiple cu administrare o dată pe zi, situate în intervalul 100-400 mg. Creşterea la starea de echilibru a fost uşor mai mare decât cea anticipată ţinând cont de doză, acest lucru datorându-se probabil caracterului saturabil al legării zonisamidei de eritrocite. Starea de echilibru a concentraţiei plasmatice s-a atins în decurs de 13 zile. În urma administrării de doze unice intervine un grad de acumulare uşor mai mare decât cel anticipat. Distribuţie Zonisamida se leagă de proteinele plasmatice umane în proporţie de 40 - 50 %, studiile in vitro indicând faptul că această cifră nu este afectată de prezenţa diverselor medicamente antiepileptice (mai exact, fenitoină, fenobarbitonă, carbamazepină şi valproat de sodiu). Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 1,1 – 1,7 l/kg la adulţi, indicând faptul că zonisamida se distribuie pe scară largă la nivelul ţesuturilor. Rapoartele eritrocite/plasmă se situează la valori de aproximativ 15 pentru concentraţiile joase, şi de aproximativ 3 pentru concentraţiile mai ridicate. Metabolizare Metabolizarea zonisamidei se face în principal prin clivajul reductiv al inelului benzisoxazolic al compusului primar, de către CYP3A4, cu formarea 2-sulfamoilacetilfenolului (SMAP) şi, pe de altă parte, prin N-acetilare. În plus, compusul primar şi SMAP pot fi supuse procesului de glucuronidare. Metaboliţii, care nu pot fi detectaţi în plasmă, nu prezintă activitate anticonvulsivantă. Nu există dovezi care ar indica faptul că zonisamida şi-ar induce propria metabolizare. Eliminare Clearance-ul aparent al zonisamidei la starea de echilibru, după administrarea orală, este de aproximativ 0,70 l/h, iar valoarea timpului de înjumătăţire plasmatică terminal prin eliminare este de aproximativ 60 de ore, în absenţa inductorilor de CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu a fost dependent de doză şi nu a fost afectat de administrarea repetată. Fluctuaţiile concentraţiilor serice sau plasmatice în cadrul intervalului de dozare sunt mici (< 30 %). Principala cale de excreţie a metaboliţilor zosinamidei şi a medicamentului în stare nemodificată este calea renală. Clearance-ul renal al zosinamidei nemodificate este relativ scăzut (aproximativ 3,5 ml/min); o proporţie de aproximativ 15 - 30 % din doză este eliminată în stare nemodificată. 20 Linearitate/Non-linearitate Expunerea la zonisamidă creşte în timp până când starea de stabilitate este atinsă după aproximativ 8 săptămâni. Când se compară acelaşi nivel de dozare, pacienţii cu o masă corporală totală mai mare par să prezinte o valoare mai scăzută a concentraţiilor serice la starea de echilibru, dar acest efect pare să fie relativ modest. După ajustarea în funcţie de efectul greutăţii, vârsta ( 12 ani) şi sexul nu au niciun efect evident asupra expunerii la zonisamidă a pacienţilor cu epilepsie, la starea de stabilitate a concentraţiei plasmatice. Nu este necesară ajustarea dozei în cazul niciunui medicament antiepileptic, inclusiv al inductorilor CYP3A4. Relaţie farmacocinetică/farmacodinamică Zonisamida scade frecvenţa medie a crizelor epileptice în decurs de 28 de zile, iar scăderea este proporţională (log-liniară) cu concentraţia medie de zonisamidă. Grupe de pacienţi cu caracteristici speciale Insuficienţă renală. Clearance-ul renal al dozelor unice de zonisamidă s-a corelat în mod pozitiv cu clearance-ul creatininei. ASC-ul plasmatic al zonisamidei a fost crescut cu 35% la pacienţii cu valori ale clearance- ului creatininei < 20 ml/min (vezi şi pct. 4.2.). Insuficienţă hepatică Parametrii farmacocinetici ai zonisamidei la pacienţii cu funcţie hepatică afectată nu au fost studiaţi în mod adecvat. Vârstnici Nu s-au observat diferenţe semnificative din punct de vedere clinic în ceea ce priveşte aspectele farmacocinetice între pacienţii tineri (21-40 de ani) şi cei vârstnici (65-75 de ani). Copii şi adolescenţi (5-18 ani) Datele limitate existente indică faptul că parametrii farmacocinetici la copii şi adolescenţi, determinaţi la starea de echilibru a concentraţiei plasmatice, la doze zilnice de 1 mg/kg, 7 mg/kg sau 12 mg/kg administrate în mod fracţionat, sunt similare cu cele observate la adulţi, după ajustarea în funcţie de greutate. 5.3 Date preclinice de siguranţă La câini, la nivele de expunere similare cu cele utilizate în practica clinică, s-au observat anumite modificări hepatice (mărirea ficatului, colorarea maronie întunecată, uşoara mărire a hepatocitelor cu apariţia de corpi lamelari concentrici în citoplasmă şi vacuolizarea citoplasmatică) asociate cu metabolizarea crescută, cu toate că ele nu au fost observate în cadrul studiilor clinice. Zonisamida nu s-a dovedit genotoxică şi nu a prezentat potenţial carcinogenic. Zonisamida a provocat anomalii de dezvoltare la şoareci, şobolani şi câini, şi a avut un efect letal asupra embrionului la maimuţe, în condiţiile administrării în timpul perioadei de organogeneză la doze ale zonisamidei şi niveluri plasmatice ale mamei similare sau mai mici decât nivelurile utilizate în scop terapeutic la om. În cadrul unui studiu cu doze repetate privind toxicitatea orală la şobolanii tineri, la valori ale expunerii similare celor observate la pacienţii copii şi adolescenţi la doza maximă recomandată, s-au observat scăderi ale greutăţii corporale şi modificări ale histopatologiei renale şi ale parametrilor de patologie clinică, precum şi modificări comportamentale. S-a considerat că modificările histopatologiei renale şi ale parametrilor de patologie clinică au legătură cu inhibarea anhidrazei carbonice de către zonisamidă. Efectele la aceste valori ale dozei au fost reversibile în timpul perioadei de recuperare. La o valoare mai ridicată a dozei (de 2-3 ori expunerea sistemică comparativ cu expunerea terapeutică), efectele histopatologice renale au fost mai severe şi numai parţial reversibile. 21 Majoritatea reacţiilor adverse observate la şobolanii tineri au fost similare cu cele observate în cadrul studiilor cu doze repetate la şobolani adulţi privind toxicitatea zonisamidei, însă picăturile hialine din epiteliul tubilor renali şi hiperplazia tranzitorie au fost observate numai în cadrul studiului la şobolani tineri. La aceste valori mai ridicate ale dozei, şobolanii tineri au manifestat o scădere a parametrilor de creştere, învăţare şi dezvoltare. Aceste efecte au fost considerate ca fiind probabil legate de greutatea corporală scăzută şi de efectele farmacologice exagerate ale zonisamidei la doza maximă tolerată. La şobolani, s-a observat scăderea numărului de corpi luteici şi de locuri de implantare la valori ale expunerii echivalente cu doza terapeutică maximă la om; ciclurile estrale neregulate şi o scădere a numărului de fetuşi vii au fost observate la valori ale expunerii de trei ori mai mari. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Zonisamidă Viatris 25 mg şi 100 mg capsule Conţinutul capsulei Celuloză microcristalină Laurilsulfat de sodiu Ulei vegetal hidrogenat Capsula Dioxid de titan (E171) Gelatină Cerneala de inscripţionare Şelac Oxid negru de fier (E172) Hidroxid de potasiu Zonisamidă Viatris 50 mg capsule Conţinutul capsulei Celuloză microcristalină Laurilsulfat de sodiu Ulei vegetal hidrogenat Învelişul capsulei Dioxid de titan (E171) Gelatină Cerneala de inscripţionare Şelac Oxid roşu de fier (E172) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 36 de luni 22 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Zonisamidă Viatris 25 mg şi 50 mg capsule Blistere din folie de PVC-PVdC/aluminiu în cutii de carton conţinând 14, 28 şi 56 capsule. Blistere perforate unidoză din folie de PVC-PVdC/aluminiu în cutii de carton conţinând 14 x 1 capsule. Zonisamidă Viatris 100 mg capsule Blistere din folie de PVC-PVdC/aluminiu în cutii de carton conţinând 28, 56, 98 şi 196 capsule. Blistere perforate unidoză din folie de PVC-PVdC/aluminiu în cutii de carton conţinând 56 x 1 capsule. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale pentru eliminarea reziduurilor. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Mylan Pharmaceuticals Limited Damastown Industrial Park, Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN Irlanda 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Zonisamidă Viatris 25 mg capsule EU/1/16/1093/001 EU/1/16/1093/002 EU/1/16/1093/003 EU/1/16/1093/004 Zonisamidă Viatris 50 mg capsule EU/1/16/1093/005 EU/1/16/1093/006 EU/1/16/1093/007 EU/1/16/1093/008 Zonisamidă Viatris 100 mg capsule EU/1/16/1093/009 EU/1/16/1093/010 EU/1/16/1093/011 23 EU/1/16/1093/012 EU/1/16/1093/013 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: 31 Martie 2016 Data ultimei reînnoiri a autorizației: 01 Decembrie 2020 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu/. 24 ANEXA II A. FABRICANTUL RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI B. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA C. ALTE CONDIŢII ŞI CERINŢE ALE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ D. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND UTILIZAREA SIGURĂ ŞI EFICACE A MEDICAMENTULUI 25 A. FABRICANTUL RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei Noucor Health, S.A. Av. Camí Reial, 51-57 ES-08184 – Palau-solità i Plegamans Barcelona Spania B. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală. C. ALTE CONDIŢII ŞI CERINŢE ALE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ • Rapoartele periodice actualizate privind siguranţa (RPAS) Cerinţele pentru depunerea RPAS privind siguranţa pentru acest medicament sunt stabilite în lista de date de referinţă la nivelul Uniunii (lista EURD), menţionată la articolul 107c alineatul (7) din Directiva 2001/83/CE şi orice actualizări ulterioare publicate pe portalul web european privind medicamentele. D. CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA UTILIZAREA SIGURĂ ŞI EFICACE A MEDICAMENTULUI • Planul de management al riscului (PMR) Deținătorul autorizației de punere pe piață (DAPP) se angajează să efectueze activităţile şi intervenţiile de farmacovigilenţă necesare detaliate în PMR aprobat şi prezentat în modulul 1.8.2 al autorizaţiei de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare aprobate ale PMR. O versiune actualizată a PMR trebuie depusă: • la cererea Agenţiei Europene pentru Medicamente; • la modificarea sistemului de management al riscului, în special ca urmare a primirii de informaţii noi care pot duce la o schimbare semnificativă în raportul beneficiu/risc sau ca urmare a atingerii unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului). 26 ANEXA III ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL 27 A. ETICHETAREA 28 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zonisamidă Viatris 25 mg capsule zonisamidă 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE Fiecare capsulă conţine zonisamidă 25 mg. 3. LISTA EXCIPIENŢILOR 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL Capsule Blistere: 14 capsule 28 capsule 56 capsule Blistere unidoză: 14 x 1 capsule 5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE A se citi prospectul înainte de utilizare Administrare orală 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor 7. ALTE ATENŢIONĂRI SPECIALE, DACĂ SUNT NECESARE 8. DATA DE EXPIRARE EXP 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE 29 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Mylan Pharmaceuticals Limited Damastown Industrial Park, Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN Irlanda 12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/16/1093/001 EU/1/16/1093/002 EU/1/16/1093/003 EU/1/16/1093/004 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE Zonisamidă Viatris 25 mg 17. IDENTIFICATOR UNIC – 2D BARCODE 18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE PC SN NN 30 MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ Blister 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zonisamidă Viatris 25 mg capsule zonisamidă 2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Mylan Pharmaceuticals Limited 3. DATA DE EXPIRARE EXP 4. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 5. ALTE INFORMAŢII 31 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zonisamidă Viatris 50 mg capsule zonisamidă 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE Fiecare capsulă conţine zonisamidă 50 mg. 3. LISTA EXCIPIENŢILOR 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL Capsule Blistere: 14 capsule 28 capsule 56 capsule Blistere unidoză: 14 x 1 capsule 5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE A se citi prospectul înainte de utilizare Administrare orală 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor 7. ALTE ATENŢIONĂRI SPECIALE, DACĂ SUNT NECESARE 8. DATA DE EXPIRARE EXP 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE 32 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Mylan Pharmaceuticals Limited Damastown Industrial Park, Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN Irlanda 12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/16/1093/005 EU/1/16/1093/006 EU/1/16/1093/007 EU/1/16/1093/008 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE Zonisamidă Viatris 50 mg 17. IDENTIFICATOR UNIC – 2D BARCODE 18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE PC SN NN 33 MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ Blister 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zonisamidă Viatris 50 mg capsule zonisamidă 2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Mylan Pharmaceuticals Limited 3. DATA DE EXPIRARE EXP 4. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 5. ALTE INFORMAŢII 34 INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zonisamidă Viatris 100 mg capsule zonisamidă 2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE Fiecare capsulă conţine zonisamidă 100 mg. 3. LISTA EXCIPIENŢILOR 4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL Capsule Blistere: 28 capsule 56 capsule 98 capsule 196 capsule Blistere unidoză: 56 x 1 capsule 5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE A se citi prospectul înainte de utilizare Administrare orală 6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor 7. ALTE ATENŢIONĂRI SPECIALE, DACĂ SUNT NECESARE 8. DATA DE EXPIRARE EXP 35 9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE 10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Mylan Pharmaceuticals Limited Damastown Industrial Park, Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN Irlanda 12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/16/1093/009 EU/1/16/1093/010 EU/1/16/1093/011 EU/1/16/1093/012 EU/1/16/1093/013 13. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE 15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE Zonisamidă Viatris 100 mg 17. IDENTIFICATOR UNIC – 2D BARCODE 18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE PC SN NN 36 MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ BLISTER 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zonisamidă Viatris 100 mg capsule zonisamidă 2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Mylan Pharmaceuticals Limited 3. DATA DE EXPIRARE EXP 4. SERIA DE FABRICAŢIE Lot 5. ALTE INFORMAŢII 37 B. PROSPECTUL 38 Prospect: Informaţii pentru pacient Zonisamidă Viatris 25 mg capsule Zonisamidă Viatris 50 mg capsule Zonisamidă Viatris 100 mg capsule zonisamidă Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. - Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. - Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. - Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Zonisamidă Viatris şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Zonisamidă Viatris 3. Cum să luaţi Zonisamidă Viatris 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Zonisamidă Viatris 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 1. Ce este Zonisamidă Viatris şi pentru ce se utilizează Zonisamidă Viatris conţine substanţa activă zonisamidă şi se utilizează drept un medicament antiepileptic. Zonisamidă Viatris este utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice care afectează o parte a creierului (crize epileptice parţiale), care pot fi urmate sau nu de crize epileptice care afectează întreg creierul (generalizare secundară). Zonisamidă Viatris poate fi utilizat: • ca singur medicament, pentru tratamentul crizelor epileptice la adulţi. • împreună cu alte medicamente antiepileptice, pentru tratamentul crizelor epileptice la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Zonisamidă Viatris Nu luaţi Zonisamidă Viatris: - dacă sunteţi alergic la zonisamidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6), - dacă sunteţi alergic la alte medicamente sulfonamidice. Exemplele includ: antibiotice sulfonamidice, diuretice tiazidice şi medicamente antidiabetice sulfonilureice. Atenţionări şi precauţii Zonisamidă Viatris aparţine unui grup de medicamente (sulfonamide) care poate provoca reacţii alergice severe, erupţii severe pe piele şi boli de sânge, care, foarte rar, pot determina deces (vezi pct. 4, Reacţii adverse posibile). Un număr redus de pacienţi trataţi cu medicamente antiepileptice, cum este zonisamida, au avut gânduri de autovătămare sau de sinucidere. Dacă în orice moment aveţi astfel de gânduri, contactaţi imediat medicul. 39 În asociere cu tratamentul cu zonisamidă apar erupţii grave pe piele, inclusiv cazuri de sindrom Stevens-Johnson. Administrarea Zonisamidă Viatris poate duce la niveluri ridicate ale amoniacului în sânge, care pot duce la o modificare a funcției cerebrale, în special dacă luați și alte medicamente care pot crește nivelurile amoniacului (de exemplu, valproat), dacă aveți o tulburare genetică ce cauzează acumularea unor cantități prea mari de amoniac în organism (tulburarea ciclului ureei) sau dacă aveți probleme hepatice. Spuneți medicului dumneavoastră imediat dacă deveniți neobișnuit de somnolent sau confuz. Înainte să luaţi Zonisamidă Viatris, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă: - aveţi vârsta sub 12 ani, deoarece puteţi fi expus unui risc mai ridicat de scădere a volumului transpiraţiei, şoc caloric, pneumonie şi probleme hepatice. Dacă aveţi vârsta sub 6 ani, Zonisamidă Viatris nu este recomandat pentru dumneavoastră. - sunteţi vârstnic, deoarece se poate să aveţi nevoie de o ajustare a dozei de Zonisamidă Viatris şi puteţi avea o probabilitate mai mare de a avea o reacţie alergică, o erupţie severă pe piele, umflare a picioarelor şi gambelor, şi mâncărimi atunci când luaţi Zonisamidă Viatris (vezi pct. 4, Reacţii adverse posibile). - aveţi probleme cu ficatul, deoarece se poate să aveţi nevoie de o ajustare a dozei de Zonisamidă Viatris. - aveți probleme cu ochii, de exemplu glaucom. - aveţi probleme cu rinichii, deoarece se poate să aveţi nevoie de o ajustare a dozei de Zonisamidă Viatris. - aţi avut în trecut de pietre la rinichi, deoarece se poate să prezentaţi un risc crescut de formare a pietrelor la rinichi. Beţi apă suficientă pentru a reduce riscul formării de pietre la rinichi. - locuiţi într-un loc sau sunteţi în vacanţă într-un loc în care vremea este caldă. Zonisamidă Viatris vă poate face să transpiraţi mai puţin, ceea ce poate provoca creşterea temperaturii corpului dumneavoastră. Beţi suficientă apă şi staţi în locuri răcoroase pentru a reduce riscul de supraîncălzire. - sunteţi subponderal sau aţi scăzut mult în greutate, deoarece Zonisamidă Viatris vă poate provoca o scădere mai accentuată în greutate. Spuneţi medicului dumneavoastră, deoarece s-ar putea să fie nevoie de monitorizare. - sunteți gravidă sau puteți rămâne gravidă (vezi pct. „Sarcina, alăptarea și fertilitatea” pentru informații suplimentare). Dacă oricare dintre aceste situaţii este valabilă în cazul dumneavoastră, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Zonisamidă Viatris. Copii şi adolescenţi Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre următoarele riscuri: Cardul Prevenirea supraîncălzirii şi deshidratării la copii Zonisamidă Viatris poate provoca scăderea volumului transpiraţiei şi supraîncălzirea copilului dumneavoastră, iar în cazul în care copilul dumneavoastră nu este tratat, acestea pot duce la leziuni cerebrale şi deces. Copiii sunt cel mai expuşi riscului în special în condiţii de vreme caniculară. Când copilul dumneavoastră ia Zonisamidă Viatris: - Temperatura copilului dumneavoastră trebuie să fie menţinută normală, în special în condiţii de vreme caniculară - Copilul dumneavoastră trebuie să evite exerciţiile fizice solicitante în special când vremea este caniculară - Daţi copilului dumneavoastră să bea multă apă rece - Copilul dumneavoastră nu trebuie să ia aceste medicamente: inhibitori de anhidrază carbonică (cum sunt topiramat şi acetazolamidă) şi agenţi anticolinergici (cum sunt clomipramină, hidroxizină, difenhidramină, haloperidol, imipramină, oxibutinină). 40 Dacă pielea copilului dumneavoastră pare a fi foarte caldă, cu volum de transpiraţie scăzut sau transpiraţie absentă, acesta devine confuz, are crampe musculare, sau bătăile inimii ori respiraţia copilului dumneavoastră sunt rapide: - Duceţi-l pe copilul dumneavoastră într-un loc răcoros, umbrit - Aplicaţi pe pielea copilului dumneavoastră apă potrivit de rece (nu foarte rece) - Daţi copilului să bea apă rece - Solicitaţi asistenţă medicală de urgenţă. • Greutatea corporală: Trebuie să monitorizaţi în fiecare lună greutatea copilului dumneavoastră şi să vă adresați medicului dumneavoastră cât mai curând posibil în cazul în care copilul dumneavoastră nu ia suficient în greutate. Zonisamidă Viatris nu este recomandat copiilor care sunt subponderali sau au poftă de mâncare scăzută şi trebuie utilizat cu atenţie la copii cu greutatea sub 20 kg. • Concentraţii crescute de acid în sânge şi pietre la rinichi: Reduceţi aceste riscuri asigurându-vă că copilul dumneavoastră consumă suficientă apă şi nu ia niciun alt medicament care pot provoca litiază renală (vezi Alte medicamente). Medicul dumneavoastră va monitoriza concentraţiile de bicarbonat din sânge şi rinichii copilului dumneavoastră (vezi şi pct. 4). Nu administraţi acest medicament copiilor cu vârsta sub 6 ani deoarece nu se cunoaşte dacă pentru acest grup de vârstă beneficiile potenţiale sunt mai mari decât riscurile. Zonisamidă Viatris împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau aţi putea lua orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. - Zonisamidă Viatris trebuie utilizat cu atenţie la adulţi când se administrează cu medicamente care pot provoca pietre la rinichi, cum este topiramatul sau acetazolamida. La copii, această combinaţie nu este recomandată. - Este posibil ca Zonisamidă Viatris să crească concentraţiile unor medicamente în sânge, cum sunt digoxina şi chinidina şi, ca urmare, poate fi necesară scăderea dozelor acestor medicamente. - De asemenea, alte medicamente, cum sunt fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi rifampicina pot scădea concentraţiile de Zonisamidă Viatris din sângele dumneavoastră, ceea ce poate necesita o modificare a dozei dumneavoastră de Zonisamidă Viatris. Zonisamidă Viatris împreună cu alimente şi băuturi Zonisamidă Viatris poate fi luat cu sau fără alimente. Sarcina, alăptarea și fertilitatea Dacă sunteţi femeie de vârstă fertilă, trebuie să utilizaţi metode adecvate de contracepţie atunci când luaţi Zonisamidă Viatris şi timp de o lună după încetarea administrării de Zonisamidă Viatris. Dacă intenționați să rămână gravidă, adresați-vă medicului înainte de a opri contracepția și înainte de a rămâne gravidă despre posibilitatea de a lua în considerare alte opțiuni de tratament. Dacă sunteți gravidă sau credeți că ați putea fi gravidă, spuneți-i imediat medicului. Nu trebuie să opriți tratamentul fără să discutați mai întâi despre acest lucru cu medicul dumneavoastră. Trebuie să luaţi Zonisamidă Viatris în timpul sarcinii numai dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru. Cercetările au evidenţiat un risc mai mare de malformaţii congenitale la copiii femeilor tratate cu medicamente antiepileptice. Nu se cunoaște riscul de defecte congenitale sau de tulburări de dezvoltare neurologică (copii cu probleme de dezvoltare a creierului) după tratamentul cu Zonisamidă Viatris în timpul sarcinii. Un studiu a demonstrat că, în comparație cu copiii născuți ai mamelor tratate cu lamotrigină administrată ca medicament unic, copiii născuți de către mamele care au utilizat zonisamidă în timpul sarcinii au fost mai mici decât se aștepta pentru vârsta lor la naștere. Asigurați-vă că sunteți complet informată cu privire la riscurile și beneficiile utilizării zonisamidei pentru tratamentul epilepsiei în timpul sarcinii. 41 Nu alăptaţi în timp ce luaţi Zonisamidă Viatris sau timp de o lună după ce aţi încetat să luaţi Zonisamidă Viatris. Nu sunt disponibile date clinice privind efectele zonisamidei asupra fertilității umane. Studiile la animale au indicat modificări ale parametrilor de fertilitate. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Zonisamidă Viatris vă poate afecta capacitatea de concentrare, capacitatea de reacţie/răspuns şi vă poate face să vă simţiţi somnolent, în special la începutul tratamentului sau după o creştere a dozei. Fiţi deosebit de atent în timp ce conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje, dacă Zonisamidă Viatris vă creează probleme în acest sens. Zonisamidă Viatris conţine sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic „nu conţine sodiu”. 3. Cum să luaţi Zonisamidă Viatris Luaţi întotdeauna Zonisamidă Viatris exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza recomandată la adult: Când luaţi Zonisamidă Viatris în monoterapie (ca singur medicament): - Doza iniţială recomandată este de 100 mg o dată pe zi. - Aceasta poate fi crescută în trepte de maxim 100 mg, la intervale de două săptămâni. - Doza recomandată este de 300 mg o dată pe zi. Când luaţi Zonisamidă Viatris împreună cu alte medicamente antiepileptice: - Doza iniţială recomandată este de 50 mg pe zi, împărţită în două doze egale de 25 mg. - Aceasta poate fi crescută până la 100 mg, la interval de una până la două săptămâni - Doza zilnică recomandată este situată între 300 mg şi 500 mg. - Unele persoane pot răspunde la doze mai mici. Creşterea dozei se poate face mai încet dacă aveţi reacţii adverse, sunteţi vârstnic sau dacă suferiţi de probleme cu rinichii sau ficatul. Utilizarea la copii (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani) şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani), care cântăresc cel puţin 20 kg: - Doza iniţială este de 1 mg per kg greutate corporală, administrată o dată pe zi. - Aceasta poate fi crescută cu 1 mg per kg greutate corporală la intervale de una până la două săptămâni. - Doza zilnică recomandată este de 6 până la 8 mg per kg pentru un copil cu o greutate corporală de până la 55 kg sau de 300 până la 500 mg pentru un copil cu o greutate corporală mai mare de 55 kg (oricare doză este mai scăzută), administrată o dată pe zi. Exemplu: Un copil care cântăreşte 25 kg trebuie să ia 25 mg o dată pe zi în prima săptămână, apoi să crească doza zilnică cu 25 mg la începutul fiecărei săptămâni până când se atinge o doză zilnică între 150 şi 200 mg. Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă simţiţi că efectul Zonisamidă Viatris este prea puternic sau prea slab. - Capsulele de Zonisamidă Viatris trebuie înghiţite întregi, cu apă. - Nu mestecaţi capsulele. - Zonisamidă Viatris poate fi luat o dată sau de două ori pe zi, aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. 42 - Dacă luaţi Zonisamidă Viatris de două ori pe zi, luaţi jumătate din doza zilnică, dimineaţa, iar cealaltă jumătate, seara. Dacă luaţi mai mult Zonisamidă Viatris decât trebuie În cazul în care aţi luat o cantitate mai mare de Zonisamidă Viatris decât ar fi trebuit, spuneţi imediat unei persoane care are grijă de dumneavoastră (o rudă sau un prieten), medicului dumneavoastră sau farmacistului, sau mergeţi imediat la serviciul de urgenţe al celui mai apropiat spital, luând medicamentul cu dumneavoastră. Se poate să deveniţi somnolent şi să vă pierdeţi conştienţa. Se poate de asemenea să aveţi greaţă, dureri de stomac, contracţii musculare, mişcări anormale ale ochilor, senzaţie de leşin, bătăi lente ale inimii şi reducere a funcţiei respiratorii şi a rinichilor. Nu încercaţi să conduceţi vehicule. Dacă uitaţi să luaţi Zonisamidă Viatris - Dacă aţi uitat să luaţi o doză, nu vă îngrijoraţi: luaţi doza următoare când este timpul. - Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă încetaţi să luaţi Zonisamidă Viatris - Zonisamidă Viatris este un medicament care trebuie administrat pe termen lung. Nu reduceţi doza sau nu încetaţi să luaţi medicamentul cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru. - Dacă medicul vă recomandă să nu mai luaţi Zonisamidă Viatris, doza dumneavoastră trebuie redusă treptat, pentru a scădea riscul apariţiei mai multor crize. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Zonisamidă Viatris aparţine unui grup de medicamente (sulfonamide) care poate provoca reacţii alergice severe, erupţii severe pe piele şi boli de sânge, care foarte rar se pot finaliza cu deces. Luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră dacă: - aveţi dificultăți la respiraţie, faţa, buzele sau limba umflate sau o erupţie severă pe piele, deoarece aceste simptome pot să indice că aveţi o reacţie alergică severă - aveţi semne de supraîncălzire - temperatură corporală ridicată, dar volum de transpiraţie scăzut sau transpiraţie absentă, bătăi rapide ale inimii şi respiraţie rapidă, crampe musculare şi confuzie. - aveţi gânduri de autovătămare sau sinucidere. Un număr mic de persoane cărora li s-au administrat antiepileptice cum este Zonisamidă Viatris au avut gânduri de autovătămare sau sinucidere. - aveţi durere în muşchi sau senzaţie de slăbiciune, deoarece aceasta poate fi un semn de distrugere musculară anormală care poate provoca probleme cu rinichii. - aveţi o durere bruscă de spate sau de stomac, aveţi dureri când urinaţi sau observaţi sânge în urină, deoarece acesta poate fi un semn de pietre la rinichi - dezvoltați probleme de vedere cum sunt durerea oculară sau vederea încețoșată în timp ce luați zonisamidă. Luaţi legătura cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil dacă: - aveţi o erupţie inexplicabilă pe piele, deoarece aceasta poate să evolueze într-o erupţie mai severă pe piele sau descuamarea (exfolierea) pielii. 43 - vă simţiţi neobişnuit de obosit sau sunteţi febril, aveţi o durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi, sau dacă observaţi că faceţi mai uşor vânătăi, deoarece acesta poate fi un semn de boală de sânge. - aveţi semne de creştere a concentraţiilor acidului în sânge - dureri de cap, somnolenţă, respiraţie dificilă şi pierdere a poftei de mâncare. Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să le monitorizeze sau să le trateze. Medicul dumneavoastră poate decide că trebuie să încetaţi să utilizaţi Zonisamidă Viatris. Cele mai frecvente reacţii adverse la Zonisamidă Viatris sunt de intensitate uşoară. Ele apar în prima lună de tratament şi scad, de obicei, pe parcursul tratamentului. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, reacţiile adverse au fost consecvente cu cele descrise mai jos, cu următoarele excepţii: pneumonie, deshidratare, scădere a volumului transpiraţiei (frecvente), enzime hepatice anormale (mai puţin frecvente), infecţie a urechii medii, dureri în gât, infecţii la nivelul sinusurilor şi la nivelul pieptului, tuse, sângerări nazale, rinoree, dureri de stomac, vărsături, erupții pe piele, eczeme şi febră. Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 persoană din 10): - agitaţie, iritabilitate, confuzie, depresie - slabă coordonare a muşchilor, ameţeli, scădere a memoriei, somnolenţă, vedere dublă - pierdere a poftei de mâncare, valori scăzute ale bicarbonatului în sânge (o substanţă care împiedică sângele dumneavoastră să devină acid). Frecvente (pot afecta până la 1 persoană din 10): - dificultăţi de somn, gânduri ciudate sau neobişnuite, senzaţie de teamă sau emoţie - gândire încetinită, pierdere a puterii de concentrare, anomalii de vorbire, senzaţii anormale pe piele (senzaţie de înţepături), tremor, mişcări involuntare ale ochilor - pietre la rinichi - erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, reacţii alergice, febră, oboseală, simptome asemănătoare gripei, cădere a părului - echimoze (mici vânătăi determinate de scurgerea sângelui din vasele de sânge sparte în piele) - scădere în greutate, greaţă, indigestie, dureri de stomac, diaree (scaune moi), constipaţie - umflare a picioarelor şi a gambelor - vărsături - schimbări bruşte de dispoziţie - concentraţii crescute ale creatininei în sânge (un produs de degradare pe care, în mod normal, rinichii dumneavoastră îl înlătură) - niveluri crescute de enzime hepatice în sânge Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 persoană din 100): - furie, agresivitate, idei de sinucidere, tentativă de sinucidere - inflamaţie a vezicii biliare, pietre la vezica biliară - pietre la rinichi - infecţie sau inflamaţie a plămânilor, infecţii de tract urinar - valori scăzute ale concentraţiei de potasiu în sânge, convulsii/crize - tulburări de respiraţie - halucinaţii - rezultate anormale la analize de urină Foarte rare (pot afecta până la 1 persoană din 10 000): - pierderi de memorie, comă, sindrom neuroleptic malign (incapacitate de a se mişca, transpiraţii, febră, incontinenţă), status epilepticus (crize de epilepsie prelungite sau repetate) - scurtare a respiraţiei, inflamaţie a plămânilor - inflamaţie a pancreasului (durere severă de stomac sau de spate) - probleme cu ficatul, insuficienţă renală - erupţii severe pe piele sau descuamarea (exfolierea) pielii (în acelaşi timp vă puteţi simţi rău sau să faceţi febră) 44 - distrugere anormală a muşchilor (puteţi simţi durere sau slăbiciune în muşchi) care poate provoca probleme cu rinichii - umflare a ganglionilor limfatici, tulburări sanguine (scădere a numărului de celule sanguine, care poate favoriza apariţia infecţiilor şi vă poate face să fiţi palid, să vă simţiţi obosit sau febril şi să faceţi mai uşor vânătăi) - scădere a volumului transpiraţiei şi supraîncălzire - probleme cu urina - niveluri sanguine crescute ale creatinfosfokinazei sau ureei, care pot fi văzută într-o analiză de sânge - rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice - glaucom, care este un blocaj de lichid în interiorul ochiului ce cauzează o presiune crescută în ochi. Pot apărea durere oculară, vedere încețoșată sau vedere scăzută, și acestea pot fi semne ale unui glaucom. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează Zonisamidă Viatris Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister şi pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Zonisamidă Viatris Zonisamidă Viatris 25 mg capsule: Substanţa activă este zonisamida. Fiecare capsulă conţine 25 mg de zonisamidă. Celelalte componente sunt: - conţinutul capsulei: celuloză microcristalină, ulei vegetal hidrogenat şi laurilsulfat de sodiu - învelişul capsulei: gelatină şi dioxid de titan (E171) - cerneala de inscripţionare: şelac, oxid negru de fier (E172) şi hidroxid de potasiu Zonisamidă Viatris 50 mg capsule: Substanţa activă este zonisamida. Fiecare capsulă conţine 50 mg de zonisamidă. Celelalte componente sunt: - conţinutul capsulei: celuloză microcristalină, ulei vegetal hidrogenat şi laurilsulfat de sodiu - învelişul capsulei: gelatină şi dioxid de titan (E171) - cerneala de inscripţionare: şelac şi oxid roşu de fier (E172) 45 Zonisamidă Viatris 100 mg capsule: Substanţa activă este zonisamida. Fiecare capsulă conţine 100 mg de zonisamidă. Celelalte componente sunt: - conţinutul capsulei: celuloză microcristalină, ulei vegetal hidrogenat şi laurilsulfat de sodiu - învelişul capsulei: gelatină şi dioxid de titan (E171) - cerneala de inscripţionare: şelac, oxid negru de fier (E172) şi hidroxid de potasiu Cum arată Zonisamidă Viatris şi conţinutul ambalajului Capsulele de Zonisamidă Viatris 25 mg au un corp de culoare albă şi un capac de culoare albă, sunt inscripţionate cu „Z 25” cu caractere negre şi conţin o pulbere albă/aproape albă. Capsulele de Zonisamidă Viatris 50 mg au un corp de culoare albă şi un capac de culoare albă, sunt inscripţionate cu „Z 50” cu caractere roşii şi conţin o pulbere albă/aproape albă. Capsulele de Zonisamidă Viatris 100 mg au un corp de culoare albă şi un capac de culoare albă, sunt inscripţionate cu „Z 100” cu caractere negre şi conţin o pulbere albă/aproape albă. Zonisamidă Viatris 25 mg şi 50 mg sunt disponibile în blistere de 14, 28 şi 56 de capsule şi blistere perforate unidoză de 14 x 1 capsule. Zonisamidă Viatris 100 mg este disponibil în blistere de 28, 56, 98 şi 196 de capsule şi blistere perforate unidoză de 56 x 1 capsule. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Mylan Pharmaceuticals Limited Damastown Industrial Park, Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN Irlanda Fabricantul Noucor Health, S.A. Av Cami Reial 51-57 08184 Palau-Solita i Plegamans – Barcelona Spania Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: België/Belgique/Belgien Viatris Tél/Tel: + 32 (0)2 658 61 00 Lietuva Viatris UAB Tel: + 370 5 205 1288 България Майлан ЕООД Тел: + 359 2 44 55 400 Luxembourg/Luxemburg Viatris Tél/Tel: + 32 (0)2 658 61 00 (Belgique/Belgien) Česká republika Viatris CZ s.r.o. Tel: + 420 222 004 400 Magyarország Viatris Healthcare Kft Tel: + 36 1 465 2100 46 Danmark Viatris ApS Tlf: + 45 28 11 69 32 Malta V.J. Salomone Pharma Ltd Tel: + 356 21 22 01 74 Deutschland Viatris Healthcare GmbH Tel: + 49 800 0700 800 Nederland Mylan BV Tel: + 31 (0)20 426 3300 Eesti Viatris OÜ Tel: + 372 6363 052 Norge Viatris AS Tlf: + 47 66 75 33 00 Ελλάδα Viatris Hellas Ltd Τηλ: + 30 2100 100 002 Österreich Viatris Austria GmbH Tel: + 43 1 86390 España Viatris Pharmaceuticals S.L. Tel: + 34 900 102 712 Polska Viatris Healthcare Sp. z o.o. Tel: + 48 22 546 64 00 France Viatris Santé Tél: + 33 4 37 25 75 00 Portugal Mylan, Lda. Tel: + 351 214 127 200 Hrvatska Viatris Hrvatska d.o.o. Tel: + 385 1 23 50 599 România BGP Products SRL Tel: + 40 372 579 000 Ireland Viatris Limited Tel: + 353 1 8711600 Slovenija Viatris d.o.o. Tel: + 386 1 23 63 180 Ísland Icepharma hf. Sími: + 354 540 8000 Slovenská republika Viatris Slovakia s.r.o. Tel: + 421 2 32 199 100 Italia Viatris Italia S.r.l. Tel: + 39 (0)2 612 46921 Suomi/Finland Viatris Oy Puh/Tel: + 358 20 720 9555 Κύπρος GPA Pharmaceuticals Ltd Τηλ: + 357 22863100 Sverige Viatris AB Tel: + 46 (0)8 630 19 00 Latvija Viatris SIA Tel: + 371 676 055 80 United Kingdom (Northern Ireland) Mylan IRE Healthcare Limited Tel: + 353 18711600 Acest prospect a fost revizuit în Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu/.