AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12195/2019/01-02 Anexa 2 12196/2019/01 12197/2019/01 12198/2019/01 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI CIPRINOL 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă CIPRINOL 100 mg/50 ml soluţie perfuzabilă CIPRINOL 200 mg/100 ml soluţie perfuzabilă CIPRINOL 400 mg/200 ml soluţie perfuzabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Ciprinol, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 100 mg/10 ml 10 ml (o fiolă) concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 100 mg sub formă de lactat de ciprofloxacină. Excipient cu efect cunoscut: sodiu 0,0124 mg/ml. Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 100 mg/50 ml 50 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 100 mg sub formă de lactat de ciprofloxacină. Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 200 mg/100 ml 100 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 200 mg sub formă de lactat de ciprofloxacină. Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 400 mg/200 ml 200 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 400 mg sub formă de lactat de ciprofloxacină. Excipient cu efect cunoscut: Ciprinol 100 mg/50 ml soluţie perfuzabilă sodiu 175,52 mg Ciprinol 200 mg/100 ml soluţie perfuzabilă 351,03 mg Ciprinol 400 mg/200 ml soluţie perfuzabilă 702,07 mg Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Ciprinol, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 100 mg/10 ml Concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Soluţie limpede, de culoare galben – verde. 1 Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 100 mg/50 ml Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 200 mg/100 ml Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 400 mg/200 ml Soluţie perfuzabilă. Soluţie limpede, de culoare galben – verde. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Ciprinol este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie specială la informaţiile disponibile referitoare la rezistenţa la ciprofloxacină. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. Adulţi • • • • exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice, infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică sau în bronşiectazii, pneumonie. Infecţii ale tractului respirator inferior, provocate de bacterii gram-negative (vezi pct. 4.4): ▪ ▪ ▪ Otită medie supurativă cronică. Exacerbarea acută a sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este provocată de bacterii gram- negative. Infecţii ale tractului urinar: ▪ cistită acută necomplicată In cistita acută necomplicată, ciprofloxacina trebuie utilizată numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective. infecții complicate la nivelul tractului urinar ▪ pielonefrită acută ▪ prostatită bacteriană.. Infecții ale tractului genital. Orhiepididimită, incluzând cazuri provocate de Neisseria gonorrhoeae. Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri provocate de Neisseria gonorrhoeae. Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului). Infecţii intra-abdominale. Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, provocate de bacterii gram-negative. Otită externă malignă. Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor. Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ). • • • • • • • • • • Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienților neutropenici febrili, la care se suspectează o infecție bacteriană. Copii şi adolescenţi • Infecţii bronhopulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză chistică Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ). • • Ciprofloxacin poate fi de asemenea utilizat pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, când se consideră că este necesar. 2 Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1). 4.2 Doze și mod de administrare Dozajul este determinat de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, sensibilitatea la ciprofloxacină a organismului(lor) cauzale, funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi. Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice. După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală sub formă de comprimate sau suspensie orală, dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere medicală. Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai curând posibil. În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală. Tratamentul infecţiilor datorate unor anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) pot necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a unui alt medicament antibacterian/altor medicamente antibacteriene corespunzătoare. Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţi cu neutropenie severă şi infecţii musculo-scheletale) pot necesita administrarea concomitentă a unor alte medicamente antibacteriene, în funcţie de agenţii patogeni implicaţi. Adulţi Indicaţii Doza zilnică în mg Infecţii ale tractului respirator inferior Infecţii ale tractului respirator superior Exacerbarea sinuzitei cronice Otită medie cronică purulentă Otită externă malignă 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de trei ori pe zi Infecţii ale tractului urinar Infecții complicate la nivelul tractului urinar și pielonefrită acută 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi Prostatită 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 3 Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină 7 până la 14 zile 7 până la 14 zile 7 până la 14 zile 28 zile până la 3 luni 7 zile până la 21 zile; poate fi continuat mai mult de 21 zile în unele circumstanţe specifice (cum sunt abcesele) 2 până la 4 săptămâni (acută) Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină cel puţin 14 zile 1 zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi Infecţii ale tractului genital Infecţii ale tractului gastro-intestinal şi infecţii intra- abdominale Orhiepididimită şi boală inflamatorie pelvină Diaree determinată de bacterii patogene, incluzând Shigella spp, cu excepţia Shigella dysenteriae de tip I şi tratamentul empiric în diareea călătorilor Diaree determinată de Shigella dysenteriae de tip I Diaree provocată de Vibrio cholerae Febră tifoidă Infecţii intra- abdominale datorate bacteriilor Gram- negativ Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi Infecţii osteo-articulare Tratamentul pacienţilor neutropenici febrili, la care se suspectează o infecție bacteriană. Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice, conform recomandărilor oficiale. Antrax: profilaxia după expunerea pe cale inhalatorie şi tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat. Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată. 400 mg de două ori pe zi 5 zile 400 mg de două ori pe zi 3 zile 400 mg de două ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi 7 zile 5 până la 14 zile 7 până la 14 zile maximum 3 luni Tratamentul trebuie continuat pe toată durata neutropeniei 60 zile de la confirmarea expunerii la bacilul antraxului Copii şi adolescenţi Indicaţii Doza zilnică în mg Fibroza chistică 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per 4 Durata totală a tratamentului (inclusiv potenţialul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină 10 până la 14 Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită acută Antrax: profilaxia după expunerea pe cale inhalatorie şi tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat. Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată. Alte infecţii severe doză 6 mg/kg de trei ori pe zi până la 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză zile 10 până la 21 zile 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză 60 zile de la confirmarea expunerii la bacilul antraxului 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză În funcţie de tipul infecţiilor Vârstnici Pacienţii vârstnici trebuie să primească o doză aleasă în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance- ul creatininei. Pacienți cu disfuncţie renală şi hepatică Dozele iniţiale şi de menţinere recomandate pentru pacienţi cu funcţie renală alterată: Clearance-ul creatininei [ml/min/ 1,73m²] Creatinina serică [µmol/l] Doza intravenoasă [mg] > 60 30 – 60 <30 Pacienţi cu hemodializă < 124 124 - 168 > 169 > 169 Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 Vezi dozajul uzual. 200 – 400 mg la fiecare 12 ore 200 – 400 mg la fiecare 24 ore 200 – 400 mg la fiecare 24 ore (după dializă) 200 – 400 mg la fiecare 24 ore La pacienţii cu funcţie hepatică alterată nu este necesară ajustarea dozei. Nu s-a studiat dozajul la copii cu funcţie renală şi/sau hepatică alterată. Mod de administrare Soluţia perfuzabilă Ciprinol trebuie inspectată vizual înaintea utilizării. Nu trebuie utilizată dacă este tulbure. Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de 60 minute. 5 La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru Ciprinol 400 mg şi 30 minute pentru Ciprinol 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase. Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile compatibile (vezi pct. 6.2). 4.3 Contraindicații • • Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3). Infecţii severe şi infecţii mixte cu agenţi patogeni gram-pozitivi şi anaerobi Ciprofloxacina nu este adecvată pentru monoterapia empirică a infecţiilor severe şi a infecţiilor mixte care ar putea fi datorate agenţilor patogeni gram-pozitivi sau anaerobi. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie asociată cu alţi agenţi antibacterieni adecvaţi. Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae) Nu se recomandă ciprofloxacina pentru tratamentul infecţiilor pneumococice, datorită eficacităţii scăzute. Infecţii ale tractului genital Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi cauzate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. Pentru tratamentul empiric al orhiepididimitelor și al bolii inflamatorii pelvine, ciprofloxacina trebuie administrată numai în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu, cefalosporine), numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină poate fi exclusă. Dacă nu se observă o îmbunătăţire a aspectului clinic după 3 zile de tratament, terapia trebuie reconsiderată. Infectii ale tractului urinar Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli - cel mai frecvent patogen implicat în infecțiile tractului urinar - variază în Uniunea Europeană. Se recomandă ca medicii prescriptori să ia în considerare prevalența locală a rezistenței la fluorochinolone a Escherichia coli. Infecţii intra-abdominale Există date limitate despre eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul post chirurgical al infecţiilor intraabdominale. Diareea călătorului Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile referitoare la rezistenţa la ciprofloxacină a agenţilor patogeni din ţările vizitate. Infecţii musculo-scheletale Ciprofloxacina trebuie utilizată în combinaţie cu alţi agenţi antimicrobieni, în funcţie de rezultatele microbiologice. Antrax prin inhalare 6 Utilizarea la oameni este bazată pe datele in-vitro din experimentele pe animale şi datele limitate obţinute la oameni. Medicii curanţi trebuie să se refere la documente internaţionale şi/sau naţionale referitor la tratamentul antraxului. Copii şi adolescenţi Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze ghidurile oficiale în vigoare. Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de medici cu experienţă în fibroza chistică şi/sau infecţii severe la copii şi adolescenţi. S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă artropatii la nivelul articulaţiilor de susţinere a greutăţii corpului, la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (Ciprofloxacin: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legate de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectate a fi legate de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8). Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 – 17 ani. Există experienţe mai limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani; în consecinţă se recomandă prudenţă în tratamentul acestor copii. Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită Tratamentul cu ciprofloxacină în infecţiile tractului urinar trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice. Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 1 – 17 ani. Alte infecţii severe specifice Alte infecţii severe în conformitate cu ghidurile oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu- risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei convenţionale şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei. În studiile clinice nu s-a evaluat utilizarea ciprofloxacinei pentru infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, iar experienţa clinică este limitată. În consecinţă se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi. Hipersensibilitate Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) și pot pune viaţa în pericol. Dacă apar asemenea reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi este necesar tratamentul medical. Sistemul musculo-scheletic În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţi cu antecedente de tendinopatie /tulburare tendinoasă legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după documentarea microbiologică a microorganismului cauzal şi evaluarea echilibrului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când datele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei. Tendinită și ruptură de tendon Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu 7 insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată. La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.8). Anevrism și disecție aortică Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție aortică după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă. Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică, sau în prezența alți factori sau condiții care predispun la anevrism și disecție aortică (de exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterită Takayasu, arterită cu celule gigantice, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză diagnosticată). În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență. Fotosensibilitate S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8). Tulburări vizuale În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat medicul oftalmolog. Sistemul nervos central Se cunoaşte faptul că chinolonele pot declanşa convulsii sau pot scădea pragul la convulsii. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţi cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, ciprofloxacina trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidale, care culminează cu tentativă de suicid sau suicid. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă. Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea norfloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări. Neuropatie periferică La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu norfloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8). Tulburări cardiace 8 La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, este necesară precauţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu: - - sindrom congenital de QT prelungit utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagneziemia) boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie). - - Pacienţii vârstnici (bărbaţi şi femei) pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, la această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9). Disglicemie Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemia cât și hiperglicemia (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei. Sistemul gastro-intestinal Medicul trebuie informat în cazul în care pacientul prezintă diaree severă şi persistentă în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), deoarece acest simptom poate indica o colită asociată cu antibioticul (afecţiune care pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi se va începe tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie. Tulburări renale şi ale căilor urinare S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii. Insuficienţă renală Deoarece ciprofloxacina este excretată în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşa cum este descris la pct. 4.2, pentru evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării ciprofloxacinei. Sistemul hepatobiliar În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen sensibil). Deficienţa glucozo-6-fosfatdehidrogenazei Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficienţa de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei. Rezistenţă În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacină trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. Este posibilă apariţia rezistenţei sau selecţia unor tulpini bacteriene rezistente, în mod particular în timpul tratamentului pe termen lung şi/sau infecţiilor nozocomiale, în special în cazul infecţiilor provocate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas. 9 Citocrom P450 Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5). Metotrexat Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5). Interacţiuni cu teste de laborator Activitatea ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice, datorită unei activităţi moderate in vitro a ciprofloxacinei asupra anumitor specii de micobacterii. Reacţii la nivelul locului injectării S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de ciprofloxacină pe cale intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile reapar sau se agravează. Informaţii importante privind unele componente ale Ciprinol Concentratul pentru soluţie perfuzabilă conţine sub 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, de aceea se poate spune ca este ”fără sodiu”.Ciprinol 100 mg / 50 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 175,52 mg per flacon (3,51 mg per ml), echivalentul a 8,78% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Ciprinol 200 mg / 100 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 351,03 mg per flacon (3,51 mg per ml), echivalentul a 17,55% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Ciprinol 400 mg / 200 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 702,07 mg per flacon (3,51 mg per ml), echivalentul a 35,1% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Doza zilnică maximă de sodiu din acest medicament este echivalentă cu 105,3% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Se consideră că Ciprinol conţine o cantitate mare de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în special de persoanele cu regim alimentar hiposodat. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei: Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care fac tratament cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4). Probenecid Probenecid interferează cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei. Metoclopramidă Metoclopramida accelerează absorbţia ciprofloxacinei (administrată oral), rezultând un timp mai scurt necesar atingerii concentraţiilor plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii ciprofloxacinei. 10 Omeprazol Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi omeprazol determină o reducere uşoară a Cmax şi ASC pentru ciprofloxacină. Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente Tizanidină Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3). Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Concentraţia serică crescută a tizanidinei este asociată cu un efect hipotensiv şi sedativ mărit. Metotrexat Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, putând duce la concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului. Aceasta ar putea creşte riscul reacţiilor toxice asociate cu metotrexatul. În consecinţă, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Teofilină Administrarea concomitentă a Ciprinol şi teofilinei poate provoca o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină. În cazuri foarte rare, aceste reacţii adverse pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4). Alţi derivaţi xantinici S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente a ciprofloxacinei şi cafeinei sau pentoxifilinei (oxpentifilinei). Fenitoină Administrarea simultană a ciprofloxacinei şi fenitoinei poate provoca creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; în consecinţă se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale medicamentelor. Ciclosporină La administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent, bisăptămânal, al valorilor creatininemiei. Antagonişti ai vitaminei K Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei şi un antagonist al vitaminei K poate creşte efectele anticoagulante ale acestuia. S-a raportat un număr mare de cazuri de creştere a activităţii anticoagulantelor orale la pacienţii la care s-au administrat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de stările infecţioase, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste circumstanţe este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi imediat după asocierea ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau fluindionă). Duloxetină În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi Cmax pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4). 11 Ropinirol Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a ropinirolului şi ciprofloxacinei, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi după oprirea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4). Lidocaină La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apare o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente. Clozapină În urma administrării concomitente a 250 mg de ciprofloxacină cu clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după oprirea adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4). Sildenafil Cmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după administrarea unei doze orale de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea, luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi sildenafil. Agomelatină În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a concentrației plasmatice de agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot aștepta efecte similare (vezi ‘Citocrom P450’ la pct. ‘Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare’). Zolpidem Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de aceea administrarea concomitentă nu este recomandată. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Datele cu privire la femeile gravide nu indică prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale în cazul administrării ciprofloxacinei. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. S-au observat efecte asupra cartilajelor imature la animale tinere şi în condiţii prenatale la animale expuse la chinolone. În consecinţă nu se poate exclude faptul că medicamentul ar putea produce leziuni ale cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este preferabil să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii. Alăptarea Ciprofloxacina este excretată în laptele matern. Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Datorită efectelor sale neurologice, Ciprinol poate afecta timpul de reacţie. În consecinţă, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. 12 4.8 Reacții adverse Cel mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţă, diaree, vărsături, creşterea tranzitorie a transaminazelor, erupţii cutanate şi reacţii la nivelul locului injectării şi perfuziei. În continuare sunt prezentate RAM derivate din studiile clinice şi din supravegherea după introducerea Ciprinol pe piaţă (tratament oral, intravenos şi secvenţial), clasificate în funcţie de frecvenţă. Analiza frecvenţei s-a desfăşurat pe baza formelor de administrare orală şi intravenoasă. Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente: ≥1/100 şi <1/10 Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi < 1/100 Rare: ≥ 1/10000 şi < 1/1 000 Foarte rare: < 1/10000 Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Infecţii şi infestări Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tuburări endocrine Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice** Suprainfecţii micotice Eozinofilie Leucopenie Anemie Neutropenie Leucocitoză Trombocitopenie Trombocitemie Reacţii alergice Edem alergic/edem angioneurotic Anemie hemolitică Agranulocitoză Pancitopenie (risc vital) Deprimarea măduvei osoase (risc vital) Reacţii anafilactice şoc anafilactic (risc vital) (vezi pct. 4.4) Reacţie de tip boala serului Anorexie Hiperactivitate / agitaţie psihomotorie Hiperglicemie Hipoglicemie (vezi pct. 4.4) Confuzie şi dezorientare Reacţie de anxietate Vise anormale Depresie (care poate culmina potenţial cu ideaţie/gânduri sucidale, tentative de suicid sau suicid) (vezi pct. 4.4) Halucinaţii Reacţii psihotice (care pot culmina potenţial cu ideaţie/gânduri sucidale, tentative de suicid sau suicid) (vezi pct. 4.4) 13 Sindromul de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) Manie, hipomanie Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Neuropatie periferică, polineuropatie (vezi pct. 4.4) Aritmie ventriculară și torsada vârfurilor (raportate predominant la pacienţii cu factori de risc de prelungire a QT), prelungire a intervalului QT , evidenţiată ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9) Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente: ≥1/100 şi <1/10 Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi < 1/100 Rare: ≥ 1/10000 şi < 1/1 000 Foarte rare: < 1/10000 Tulburări ale sistemului nervos** Tulburări oculare** Tulburări acustice şi vestibulare** Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Migrenă Tulburări de coordonare Tulburări de mers Tulburări ale sensibilităţii olfactive Hiperestezie Hipertensiune intracraniană și pseudotumoră cerebrală Tulburări ale percepţiei culorilor Cefalee Ameţeli Tulburări ale somnului Tulburări ale sensibilităţii gustative (disgeuzie) Parestezie şi disestezie Hipoestezie Tremor Convulsii (inclusiv status epilepticus, vezi pct. 4.4) Vertij Tulburări vizuale Tinitus (zgomote în urechi) Pierderea auzului / Tulburări de auz Tahicardie Vasculită Vasodilataţie Hipotensiune arterială Sincopă Dispnee (inclusiv stare astmatică) 14 Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente: ≥1/100 şi <1/10 Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi < 1/100 Rare: ≥ 1/10000 şi < 1/1 000 Foarte rare: < 1/10000 Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Tulburări gastro- intestinale Greaţă Diaree Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo- scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale osului** Vărsături Dureri gastro- intestinale şi abdominale Dispepsie Flatulenţă Creşteri ale transaminazelor Creşteri ale bilirubinei Diaree asociată antibioterapiei, inclusiv colita pseudomembranoasă (foarte rar asociată cu deces) (vezi pct. 4.4) Insuficienţă hepatică Icter Hepatită (neinfecţioasă) Erupţii cutanate Prurit Urticarie Reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4) Mialgie Artrită Creşterea tonusului muscular şi crampe Durere musculo- scheletală (durerea extremităţilor, a spatelui, durere în piept) Artralgie Pancreatită Necroză hepatică (foarte rar cu evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc vital) (vezi pct. 4.4) Peteşii Eritem multiform minor Eritem nodos Sindrom Stevens- Johnson (cu posibil risc vital) Necroliză toxică epidermică (cu posibil risc vital) Astenie musculară Tendinită Ruptură de tendon (mai ales a tendonului lui Achile) (vezi pct. 4.4) Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis (vezi pct. 4.4) Pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA), reacție alergică la medicament, cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) Tulburări renale şi ale căilor urinare Insuficienţă renală Insuficienţă renală Hematurie Cristalurie (vezi pct. 4.4) Nefrită tubulo- interstiţială 15 Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente: ≥1/100 şi <1/10 Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi < 1/100 Rare: ≥ 1/10000 şi < 1/1 000 Foarte rare: < 1/10000 Reacţii la nivelului locului de injectare sau perfuzare (numai pentru administrarea intravenoasă) Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare** Investigaţii diagnostice Durere nespecifică Senzaţie generală de rău Febră Edem Transpiraţie (hiperhidroză) Creşterea fosfatazei alcaline serice Creșterea amilazemiei Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) INR crescut (la pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamină K) *Aceste evenimente au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate predominant la pacienţi cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4). **Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4) Următoarele reacţii adverse au fost mai frecvente la subgrupurile de pacienţi care au primit tratament pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral): Frecvente Mai puţin frecvente Rare Copii şi adolescenţi Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii, parestezie şi disestezie, convulsii, vertij, tulburări vizuale, surditate, tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, insuficienţă hepatică tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem Pancitopenie, aplazie medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă, tulburări olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute în studii efectuate la adulţi. La copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4). Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 16 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Simptome S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g provoacă insuficienţă renală acută. Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, convulsii, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, funcţie renală şi hepatică afectată şi de asemenea cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă. Tratament În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic, antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj. Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%). În cazul supradozajului, trebuie efectuat tratament simptomatic. Datorită posibilităţii prelungirii intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone antibacteriene, codul ATC: J01MA02. Mecanism de acţiune: Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian. Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamică) Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia maximă serică (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un agent patogen bacterian şi, respectiv, de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI. Mecanism de rezistenţă: Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate obţine printr-un proces treptat, prin intermediul unor mutaţii la nivelul locului ţintă, atât ale topoizomerazei II, ADN girazei cât şi topoizomerazei IV. Gradul obţinut al rezistenţei încrucişate pentru ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil . Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din cadrul clasei de medicamente respective. Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico- chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt 17 barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină. S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr. Spectrul activităţii antibacteriene: Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente: Recomandări EUCAST Microorganisme Sensibile S  0,5 mg/l S  0,5 mg/l S  1 mg/l S  1 mg/l S  0,5 mg/l Enterobacterii Pseudomonas Acinetobacter Staphylococcus spp.1 Haemophilus influenzae şi Moraxella catarrhalis Neisseria gonorrhoeae Neisseria meningitides Concentraţii ţintă nelegate de speciile microbiene* 1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari. * Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza R  0,06 mg/l R  0,06 mg/l R  1 mg/l S  0,03 mg/l S  0,03 mg/l S  0,5 mg/l Rezistente R  1 mg/l R  1 mg/l R  1 mg/l R  1 mg/l R  0,5 mg/l datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată. Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert. Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile Streptococcus vezi pct. 4.4) SPECII FRECVENT SENSIBILE Microorganisme aerobe gram-pozitive Bacillus anthracis (1) Microorganisme aerobe gram-negative Aeromonas spp. Brucella spp. Citrobacter koseri Francisella tularensis Haemophilus ducreyi Haemophilius influenzae* Legionella spp. Moraxella catarrhalis* Neisseria meningitidis Pasteurella spp. Salmonella spp.* Shigella spp.* Vibrio spp. 18 Yersinia pestis Microorganisme anaerobe Mobiluncus Alte microorganisme Chlamydia trachomatis ($) Chlamydia pneumoniae ($) Mycoplasma hominis ($) Mycoplasma pneumoniae ($) SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBÂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ Microorganisme aerobe gram-pozitive Enterococcus faecalis ($) Staphylococcus spp. (3) Microorganisme aerobe gram-negative Acinetobacter baumannii+ Burkholderia cepacia+* Campylobacter spp.+* Citrobacter freundii* Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae* Escherichia coli* Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae* Morganella morganii* Neisseria gonorrhoeae* Proteus mirabilis* Proteus vulgaris* Providencia spp. Pseudomonas aeruginosa* Pseudomonas fluorescens Serratia marcescens* Microorganisme anaerobe Peptostreptococcus spp. Propionibacterium acnes MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ Microorganisme aerobe gram-pozitive Actimomyces Enteroccus faecium Listeria monocytogenes Microorganisme aerobe gram-negative Stenotrophomonas maltophilia 19 Microorganisme anaerobe Cu excepţia celor enumerate mai sus Alte microorganisme Mycoplasma genitalium Ureaplasma urealitycum * Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE ($): Sensibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început în primele momente după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Nu sunt disponibile date suficiente cu privire la eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul antraxului la om. Cu toate acestea, o durată de tratament de două luni la adulţi, cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de consens naţional şi/sau internaţional referitoare la tratamentul antraxului. (2): Vezi pct. 4.4 (3): Stafilococii rezistenţi la meticilină S-aureus exprimă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este în jur de 20 - 50% printre toate speciile de stafilococi, fiind uzual mai mare în infecţii nozocomiale izolate. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie După administrarea în perfuzie intravenoasă a ciprofloxacinei, media concentraţiilor serice maxime a fost obţinută la sfârşitul perfuziei. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost lineară pentru un interval de dozaj de până la 400 mg administrate intravenos. Compararea parametrilor farmacocinetici rezultaţi după un tratament intravenos de două şi de trei ori pe zi, nu a evidenţiat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost echivalentă pentru o perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a unei doze de 200 mg ciprofloxacină sau administrarea pe cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la fiecare 12 ore. O perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la fiecare 12 ore şi o doză orală de 500 mg la fiecare 12 ore au fost bioechivalente din punct de vedere al ASC. Doza intravenoasă de 400 mg administrată timp de 60 minute la fiecare 12 ore a determinat o Cmax similară celei observate în cazul unei doze orale de 750 mg. O perfuzie intravenoasă a 400 mg ciprofloxacină timp de 60 minute la fiecare 8 ore şi o doză orală de 750 mg la fiecare 12 ore sunt echivalente din punct de vedere al ASC. Distribuţie Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%) şi substanţa este prezentă în plasmă în cantităţi mari, în formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 – 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut bioptic), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care le depăşesc pe cele plasmatice. Metabolizare S-au raportat concentraţii mici a patru metaboliţi, care au fost identificaţi astfel: 20 dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii manifestă activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul de origine. Se cunoaşte faptul că ciprofloxacina este un inhibitor moderat al izo-enzimelor CYP 450 1A2. Eliminare Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi nerenal, în măsură mai mică. Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză) Ciprofloxacină Metaboliţi (M1 - M4) Administrare intravenoasă Materii fecale 15,2 2,6 Urină 61,5 9,5 Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi celor de secreţie tubulară. Funcţia renală sever afectată duce la creşterea timpului de înjumătăţire al ciprofloxacinei cu până la 12 ore. Clearance-ul nerenal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans-intestinale, dar şi metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari. Copii şi adolescenţi Există date limitate pentru a demonstra datele farmacocinetice la copii. Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (la vârste de peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după dozări multiple (10 mg/kg de trei ori pe zi). La 10 copii cu sepsis sever, cu vârste sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (cu limite între 4,6 – 8,3 mg/l), după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu un nivel de dozaj de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (cu limite între 4,7 – 11,8 mg/l) pentru copii cu vârste între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (cu limite între 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (cu limite între 11,0 - 23,8 mg*h/l) la grupele de vârstă respective. Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu infecţii diferite, timpul mediu de înjumătăţire prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%. 5.3 Date preclinice de siguranță Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Ca şi în cazul altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele asupra potenţialului foto-mutagen/foto-carcinogen au demonstrat un efect slab foto-mutagen sau foto-carcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei. Tolerabilitate articulară: Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina provoacă distrugeri ale articulaţiilor mari, de susţinere a greutăţii, la animale imature. Gradul distrugerii cartilajului variază în 21 funcţie de vârstă, specii şi doză; distrugerea poate fi redusă prin eliberarea articulaţiei de greutatea respectivă. Studiile la animale mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini Beagle tineri, ciprofloxacina a provocat modificări articulare severe la doze terapeutice, după două săptămâni de tratament, care mai puteau fi încă observate după 5 luni. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Ciprinol concentrat pentru soluţie perfuzabilă Acid lactic Edetat disodic Acid clorhidric concentrat (E507) pentru ajustarea pH-ului Apă pentru preparate injectabile. Ciprinol soluţie perfuzabilă Lactat de sodiu Clorură de sodiu Acid clorhidric concentrat (E507) pentru ajustarea pH-ului Apă pentru preparate injectabile. 6.2 Incompatibilități Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6. Cu excepţia cazului în care compatibilitatea cu alte soluții/medicamente injectabile a fost confirmată, soluția perfuzabilă trebuie administrată întotdeauna separat. Semnele vizibile de incompatibilitate sunt, de exemplu, precipitarea, aspectul tulbure şi modificarea culorii. Incompatibilitatea apare în cazul tuturor soluţiilor perfuzabile/medicamentelor injectabile care sunt instabile din punct de vedere fizic sau chimic la pH-ul soluțiilor (de exemplu, peniciline, heparină), în special în combinație cu soluții ajustate la un pH alcalin (pH-ul soluţiei perfuzabile de ciprofloxacină: 3,9-4,5). 6.3 Perioada de valabilitate 5 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Ciprinol 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă Cutie cu 5 fiole de sticlă incoloră a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Ciprinol 100 mg/50 ml soluţie perfuzabilă Cutie cu un flacon de sticlă incoloră cu 50 ml soluţie perfuzabilă. Ciprinol 200 mg/100 ml soluţie perfuzabilă Cutie cu un flacon de sticlă incoloră cu 100 ml soluţie perfuzabilă. Ciprinol 400 mg/200 ml soluţie perfuzabilă Cutie cu un flacon de sticlă incoloră cu 200 ml soluţie perfuzabilă. 22 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Soluţia perfuzabilă trebuie utilizată imediat după preparare. Soluţia perfuzabilă este compatibilă cu soluţia de ser fiziologic, soluţia Ringer, soluţia Hartmann (Ringer lactat), soluţia de glucoză 5% sau 10%, soluţia de fructoză 10% şi soluţia de glucoză 5% cu NaCl 0,225% sau NaCl 0,45%. Înainte de administrare, concentratul pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat cu o cantitate adecvată de soluţie perfuzabilă. Volumul minim este de 50 ml. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ KRKA, d.d., Novo mesto Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 12195/2019/01-02 12196/2019/01 12197/2019/01 12198/2019/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri: Iunie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 23