AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12443/2019/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI PADUDEN 200 mg capsule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ O capsulă conţine ibuprofen 200 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 50,00 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsule. Capsule de culoare albastră. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice tratamentul afecţiunilor reumatismale acute sau cronice: reumatism articular inflamator sau Paduden 200 mg este indicat pentru: - degenerativ, reumatism extraarticular; - tratamentul simptomatic al afecţiunilor dureroase: cefalee, migrenă (tratament şi profilaxie), dureri dentare, dismenoree, dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite, luxaţii, entorse); - tratamentul simptomatic al febrei. 4.2 Doze şi mod de administrare Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4). Adulţi şi adolescenţi (vârsta peste 12 ani): Doza uzuală este de 400 mg ibuprofen (2 capsule Paduden 200 mg) de 2 – 3 ori pe zi, fără a depăşi 1200 mg ibuprofen pe zi. Dozele trebuie administrate la un interval de cel puţin 6 ore. Dacă la adolescenţi (vârsta peste 12 ani) acest medicament este necesar mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează trebuie consultat un medic. Copii cu vârsta sub 12 ani: La copii sub 12 ani se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate. Vârstnici 1 La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian (AINS), trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un AINS, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual. Mod de administrare Administrare orală. Capsulele se înghit întregi, cu puţină apă, preferabil după mese. 4.3 Contraindicaţii raportată hipersensibilitate încrucişată Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumeraţi la pct. 6.1. între acidul acetilsalicilic şi alte Deoarece a fost antiinflamatoare nesteroidiene, Paduden 200 mg este contraindicat la pacienţii cu reacţii alergice de tipul astmului bronşic, urticariei, rinitei, polipilor nazali şi edemului angioneurotic, la această grupă de medicamente. Ulcer gastro-intestinal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastro-intestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite), colită ulceroasă. Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV clasificarea NYHA). Insuficienţă hepatică severă. Insuficienţă renală severă. Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie. Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct 4.6). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro- intestinale, prezentate mai jos). Similar altor AINS, ibuprofenul poate masca semnele unei infecţii. Trebuie evitată utilizarea în asociere, de Paduden 200 mg cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 (COX-2) datorită creşterii riscului de ulceraţie si hemoragie gastro-intestinală. Vârstnici Persoanele în vârstă au o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special hemoragii și perforații gastrointestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată este necesară precauţie (monitorizare şi recomandări adecvate) înainte de începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. 2 La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg/zi). De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi). Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, au fost raportate hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale care pot fi letale, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale este mai mare odată cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doza minimă disponibilă. Tratamentul în asociere cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită tratament în asociere cu doze mici de acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5). Pacienţii cu antecedente de reacţii adverse gastro-intestinale, în special vârstnicii, trebuie avertizaţi să urmărească orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), cu precădere la iniţierea tratamentului şi, în cazul în care apar astfel de simptome, să solicite ajutor medical. Este necesară prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt dacă pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie gastrointestinală. AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni gastro-intestinale în antecedente, de exemplu colita ulcerativă şi boală Crohn, deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8). Tulburări respiratorii şi reacții de hipersensibilitate Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce suferă de, sau au un istoric medical de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi au fost raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen. Tulburări cardiace, renale si hepatice Administrarea unui AINS poate determina o reducere dependentă de doză în formarea de prostaglandine și precipitarea insuficienței renale. Reacția obișnuită concomitentă a diferitelor analgezice similare crește și mai mult acest risc. Din acest punct de vedere, cel mai mare risc îl au pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, vârstnicii şi pacienţii care utilizează diuretice. Pentru aceşti pacienţi, este recomandată utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3). 3 Efecte renale Trebuie manifestată prudenţă la iniţierea tratamentului la pacienţi deshidrataţi. Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului a determinat necroză papilară renală şi alte modificări renale patologice. Toxicitatea renală a fost constatată, de asemenea, la pacienţii la care prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate determina insuficienţă renală. Din acest punct de vedere, cel mai mare risc îl au pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, vârstnicii şi pacienţii care utilizează diuretice sau inhibitori ai ECA. În mod normal, simptomele sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu AINS. Copii și adolescenţi Există un risc de insuficiență renală la copii și adolescenţi deshidrataţi. Lupus eritematos sistemic La pacienții cu lupus eritematos sistemic și afecţiuni ale țesutului conjunctiv mixt, poate exista un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). Efecte dermatologice Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens- Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului, majoritatea cazurilor apărând în prima lună de tratament. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la apariţia primelor semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoasei sau alte semne de hipersensibilitate. Efecte hematologice Ibuprofenul poate inhiba agregarea plachetară, având drept rezultat prelungirea timpului de sângerare. Meningita aseptică În cazuri rare, s-a observat meningită aseptică la pacienţii trataţi cu ibuprofen. Deşi este mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului conjunctiv asociate, totuşi această afecţiune s-a raportat la pacienţi care nu aveau o afecţiune cronică subiacentă. Fertilitatea feminină afectată Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate. Pacienţii care prezintă tulburări de vedere la administrarea de Paduden 200 mg trebuie să întrerupă tratamentul şi să efectueze un examen oftalmologic. Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Trebuie să se acorde atenție pacienților tratați cu oricare dintre următoarele medicamente, deoarece la anumiți pacienți au fost raportate interacțiuni. Antihipertensive, beta-blocante şi diuretice: AINS pot reduce efectul antihipertensivelor, cum sunt 4 inhibitorii ECA, antagoniștii receptorilor angiotensinei II, beta-blocante și diuretice. Diureticele pot, de asemenea, crește riscul de nefrotoxicitate a AINS. Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerulară și pot crește valorile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Colestiramina: Administrarea concomitentă de ibuprofen și colestiramină poate reduce absorbția ibuprofenului în tractul gastro-intestinal. Cu toate acestea, semnificația clinică este necunoscută. Litiu: Eliminarea scăzută a litiului. Metotrexat: AINS pot inhiba secreția tubulară de metotrexat și pot reduce clearance-ul metotrexatului. Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate. Mifepristonă: O scădere a eficacității medicamentului poate apărea teoretic, datorită proprietăților antiprostaglandinice ale AINS. Dovezi limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua în care se administrează prostaglandină, nu influenţează defavorabil efectele mifepristonei sau a prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau a contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea clinică a medicamentelor utilizate pentru întreruperea sarcinii. Alte analgezice și inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2: Trebuie evitată utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS, inclusiv inhibitorii Cox-2, deoarece acest lucru poate crește riscul reacțiilor adverse (vezi pct. 4.4). Acid acetilsalicilic: Ca și în cazul altor produse care conțin AINS, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). Corticosteroizi: risc crescut de ulcerație gastrointestinală sau hemoragie cu AINS (vezi pct. 4.4). Anticoagulante: AINS pot mări efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4). Antibiotice chinolone: Date de la animale arată că AINS pot crește riscul convulsiilor asociate cu antibiotice chinolone. Pacienții care iau AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de apariție a convulsiilor. Sulfoniluree: AINS pot potența efectele medicamentelor cu sulfoniluree. Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la pacienții tratați cu medicamente sulfoniluree la care se administrează ibuprofen. Agenți antiplachetari și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de hemoragie gastrointestinală cu AINS (vezi pct. 4.4). Tacrolimus: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate cu tacrolimus. Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică atunci când se administrează AINS cu zidovudină. Există dovezi privind un risc crescut de hemartroze și hematoame la hemofilii HIV (+) care au primit tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen. 5 Aminoglicozide: AINS poate reduce excreția aminoglicozidelor. Extracte din plante: Ginkgo biloba poate potența riscul hemoragiei cu AINS. Inhibitori ai CYP2C9: Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la S(+) ibuprofen- cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau fluconazol. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embriofetale. În plus, la animalele expuse la un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Paduden 200 mg nu trebuie utilizat numai dacă este absolut necesar. Dacă Paduden 200 mg este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la: - toxicitate cardio–pulmonară (hipertensiune arterială pulmonară prin închiderea prematură a canalului arterial), - disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidroamnios. Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la: - creşterea timpului de sângerare; - inhibarea contracţiilor uterine, având ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, Paduden 200 mg este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină. Alăptarea În studiile limitate disponibile până acum, AINS pot apărea în laptele matern în concentrații foarte scăzute. AINS trebuie evitate, dacă este posibil, la alăptare. Fertilitatea Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Prin reacţiile adverse pe care le produce - amețeli, somnolență, oboseală și tulburări vizuale - Paduden 200 mg poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 6 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse cel puţin posibil asociate cu administrarea ibuprofen sunt prezentate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă utilizând convenţia MedDRA. Se utilizează următoarele grupe de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Aparate, sisteme şi organe Infecţii şi infestări Tulburări hematologice şi limfatice Frecvenţă Mai puţin frecvente Rare Rare Tulburări ale sistemului imunitar Rare Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Mai puţin frecvente Rare Frecvente Mai puţin frecvente Rare Mai puţin frecvente Rare Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro-intestinale Frecvente Mai puţin frecvente Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte rare Frecvente Mai puţin frecvente Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută 7 Reacţie adversă Rinită Meningită aseptică (vezi pct 4.4) Leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie aplastică şi anemie hemolitică Reacţie anafilactică Insomnie, anxietate Depresie, stare confuzională Cefalee, ameţeli Parestezie, somnolenţă Nevrită optică Tulburări de vedere Neuropatie optică toxică Tulburări de auz, tinitus, vertij Astm bronşic, bronhospasm, dispnee Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, durere abdominală, flatulenţă, constipaţie, melenă, hematemeză, hemoragie gastro- intestinală Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulceraţie bucală, perforaţie gastro-intestinală Pancreatită Exacerbarea colitei şi a bolii Crohn Hepatită, icter, funcţie hepatică deteriorată Insuficienţă hepatică Erupţie cutanată tranzitorie Urticarie, prurit, purpură, angioedem, reacţie de fotosensibilitate Forme severe ale reacţiilor cutanate (de exemplu: eritem multiform, reacţii buloase inclusiv sindrom Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică) Reacție indusă de medicament asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Frecvente Rare Foarte rare Foarte rare DRESS) Nefrotoxicitate în diferite forme, de exemplu: nefrită tubulointerstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală Fatigabilitate Edem Insuficienţă cardiacă, infarct miocardic (vezi pct. 4.4). Hipertensiune arterială Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, au existat anumite forme de boală autoimună subiacentă (în special, lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate). În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase grave la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv la cazurile de varicelă. S-a descris exacerbarea inflamațiilor legate de infecție care coincid cu utilizarea AINS. În cazul în care semnele unei infecții apar sau se agravează în timpul utilizării ibuprofenului, se recomandă pacientului să consulte imediat un medic. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din Romȃnia Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Toxicitate În general, semnele și simptomele de toxicitate nu au fost observate la doze mai mici de 100 mg/kg la copii sau adulți. Cu toate acestea, poate fi necesar tratament de susținere în unele cazuri. La copii s-au observat semne și simptome de toxicitate după ingerarea a 400 mg/kg sau mai mult. Simptome Majoritatea pacienților care au ingerat cantități semnificative de ibuprofen vor manifesta simptome în 4 până la 6 ore. Cele mai frecvent raportate simptome ale supradozajului includ greață, vărsături, dureri abdominale, letargie și somnolență. Efectele sistemului nervos central (CNS) includ cefalee, tinitus, amețeli, convulsii și pierderea conștienței. Nistagmus, acidoza metabolică, hipotermie, efecte renale, sângerări gastrointestinale, coma, apnee, diaree și depresia SNC și a sistemului respirator au fost de asemenea rareori raportate. În intoxicații grave poate să apară acidoză metabolică. S-au raportat dezorientare, excitație, leșin și toxicitate cardiovasculară, inclusiv hipotensiune arterială, bradicardie și tahicardie. În cazurile de supradozaj 8 semnificativ, este posibilă insuficiența renală și afectarea hepatică. Supradozările mari sunt, în general, bine tolerate atunci când nu sunt luate alte medicamente. Măsuri terapeutice Pacienții trebuie tratați simptomatic după cum este necesar. În decurs de o oră de la ingestia unei cantități potențial toxice, trebuie luat în considerare cărbunele activat. Alternativ, la adulți, lavajul gastric trebuie luat în considerare în decurs de o oră de la ingestia unei supradoze care poate pune viața în pericol. Trebuie să se asigure o bună diureză. Funcția renală și hepatică trebuie monitorizate îndeaproape. Pacienții trebuie monitorizați timp de cel puțin patru ore după ingerarea unor cantități potențial toxice. Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam intravenos. Alte măsuri pot fi indicate de starea clinică a pacientului. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic. Cod ATC: M01A E01 Ibuprofenul este un derivat de acid propionic cu efecte analgezice, antiinflamatoare şi antipiretice. Efectele terapeutice ale medicamentului ca AINS rezultă din efectul său inhibitor asupra enzimei ciclooxigenază, care are ca rezultat o reducere semnificativă a sintezei prostaglandinelor. Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal, concentrațiile serice maxime apar la 1-2 ore după administrare. El se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99% iar timpul său de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. Ibuprofenul este metabolizat hepatic la doi metaboliți inactivi și aceștia, împreună cu ibuprofenul nemodificat, sunt excretați în rinichi fie ca atare, fie ca şi conjugați. Excreția prin rinichi este rapidă și completă. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu sunt disponibile. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor 9 Conținutul capsulei: Lactoză monohidrat, Amidon de porumb, Povidonă K 30, Dioxid de siliciu coloidal anhidru, Talc, Stearat de magneziu. Capul capsulei: Indigo carmine – FD&C Blue 2 (E132), Dioxid de titan (E 171), Gelatină. Corpul capsulei: Indigo carmine – FD&C Blue 2 (E132), Dioxid de titan (E 171), Gelatină. 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 4 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 1 blister PVC/Al cu 10 capsule Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 capsule 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Nu sunt necesare. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Terapia SA, Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 12443/2019/01-02 10 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a a autorizației-Septembrie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Septembrie 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din Romȃnia http://www.anm.ro . 11