AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11194/2018/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ketonal Forte 100 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine ketoprofen 100 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 60 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albastru deschis. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi analgezice şi antipiretice. Ketoprofenul este indicat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice inflamatorii, degenerative şi metabolice şi pentru ameliorarea durerii în anumite sindroame dureroase. Indicaţiile administrării Ketonal Forte sunt următoarele: Durere: - dureri post-traumatice - dureri post-operatorii - dismenoree - dureri datorate metastazelor osoase Afecţiuni reumatice: - poliartrită reumatoidă - spondilartrită seronegativă (spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă) - gută, pseudogută - artroză - forme extraarticulare de reumatism (tendinite, bursite, capsulite ale umărului). 4.2 Doze şi mod de administrare Mod de administrare Medicamentul este recomandat pentru administrare orală. Doze Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: 1 Doza uzuală recomandată este de 100-200 mg ketoprofen pe zi (un comprimat filmat Ketonal Forte 100 mg o dată sau de două ori pe zi), în funcţie de greutatea corporală a pacientului şi de severitatea simptomelor. Doza recomandată pentru tratamentul poliartritei reumatoide şi artrozei este, în general, de un comprimat filmat Ketonal Forte 100 mg de două ori pe zi, ca doză maximă. un comprimat filmat Ketonal Forte 100 mg, administrat dimineaţa şi un supozitor a 100 mg, Formulările orale de Ketonal pot fi asociate cu Ketonal supozitoare, de exemplu: - administrat seara. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg. Înainte de a iniţia tratamentul cu 200 mg ketoprofen zilnic trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu şi nu se recomană administrarea de doze mai mari decât doza maximă zilnică (vezi de asemenea pct. 4.4). Comprimatele filmate trebuie administrate în timpul mesei sau după masă, cu o cantitate de apă sau lapte de cel puţin 100 ml. Pacienţii pot utiliza concomitent antiacide pentru reducerea frecvenţei reacţiilor adverse gastro- intestinale. Pacienţi vârstnici Pacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă. Dacă administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) este considerată necesară, se recomandă administrarea unei doze minime eficace şi pacientul trebuie monitorizat pentru apariţia hemoragiilor gastro-intestinale timp de 4 săptămâni după iniţierea tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. Copii La copii, dozajul nu este stabilit. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate cunoscută la ketoprofen sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Antecedente de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt bronhospasm, atacuri de astm bronșic, rinită, urticarie sau alte reacţii de tip alergic la ketoprofen, ASA sau alte AINS. Reacțiile severe, rareori letale, anafilactice au fost raportate la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.8). Al treilea trimestru de sarcină. Insuficienţă cardiacă severă; Ulcer peptic activ sau orice antecedente de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală; Diateză hemoragică; Insuficienţă renală severă; Insuficienţă hepatică severă; 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Atenționări Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte riscul pentru ulceraţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroidiene orale, anticoagulante cum sunt warfarina, inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei sau medicamente antiplachetare ca acidul acetilsalicilic (vezi pct.4.5). Utilizarea ketoprofenului în asociere cu AINS inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2 trebuie evitată. Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale: s-au raportat în orice moment în cursul tratamentului cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau 2 perforaţii, cu potenţial letal, însoţite sau nu de simptome de avertizare sau de antecedente de manifestări gastro-intestinale severe. Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul, comparativ cu alte AINS, poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastro-intestinală severă, în special în doze mari (vezi pct. 4.3). Riscul de hemoragii gastro-intestinale, ulceraţie sau perforaţie creşte cu dozele de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3), şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi ar trebui să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu agenţi de protecţie (de exemplu misoprostol sau inhibitorii pompei protonice) trebuie luat în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienții care necesită doze mici de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente asemănătoare poate creşte riscul de hemoragii gastro- intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5). La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se recomandă raportarea oricărui simptom gastro-intestinal (în special sângerări gastro-intestinale), în special la începutul tratamentului. Vârstnici Vârstnicii au un risc crescut de a prezenta reacţii adverse la administrarea de AINS, în special sângerări gastro-intestinale şi perforaţii, care pot fi fatale (vezi pct. 4.2). Apariţia hemoragiilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu ketoprofen, impune întreruperea tratamentului. La utilizarea AINS pot apare foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu potenţial letal cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor reacţii are loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la primele semne de apariţie ale unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate. Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari şi pe termen lung), se poate asocia cu un risc crescut de evenimente trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele care să excludă acest risc pentru ketoprofen sunt insuficiente. Precauții AINS trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8 ). La iniţierea tratamentului funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză sau nefroză, celor cărora li se administrează tratament diuretic, cei cu insuficienţă renală cronică, în special la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi administrarea de ketoprofen poate determina o reducere a fluxului renal prin inhibarea prostaglandinelor ducând la decompensare renală. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară sau moderată, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS poate determina retenţie lichidiană şi edem. În cazul unei afecţiuni infecţioase similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale unei boli infecţioase, precum febra, prin proprietăţile sale antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. La pacienţii cu teste hepatice anormale sau cu antecedente de afecţiune hepatică, trebuie evaluate periodic concentraţiile transaminazelor, mai ales pe parcursul tratamentului pe termen lung. S-au raportat cazuri rare de icter şi hepatită în cazul administrării ketoprofenului. 3 Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la femeile care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu ketoprofen. Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai expuşi riscului pentru reacţii alergice la acid acetilsalicilic şi/sau AINS decât populaţia generală. Administrarea acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic sau bronhospasm, în special la pacienţii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3). Similar tuturor AINS, se recomandă prudența în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, precum și înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factor de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). În cazul în care apar tulburări ale vederii, în special vedere înceţoşată, se recomandă întreruperea tratamentului. Ketonal Forte conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Asocieri medicamentoase nerecomandate Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene AINS (inclusiv ciclooxigenază-2 inhibitori selectivi) şi cu doze mari de salicilaţi cresc riscul de ulceraţii sau sângerări gastro-intestinale Anticoagulante (heparină şi warfarină) şi inhibitori ai agregării plachetare (ticlopidină, clopidogrel): Risc crescut pentru hemoragie (vezi pct. 4.4). Dacă această asociere este necesară, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Litiu: Risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând atinge valori toxice datorită reducerii excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate şi valorile litiului trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul cu AINS. Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână Risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, în special dacă este administrat în doze mari (>15 mg/săptămână), prin reducerea clearanceului renal şi desfacerea acestuia de pe proteinele plasmatice unde este legat. Medicamente a căror asociere necesită precauţie Diuretice Pacienţii, în special cei deshidrataţi care utilizează diuretice sunt expuşi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară datorită reducerii fluxului renal prin inhibare prostaglandinică. Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de administrarea tratamentului asociat şi funcţia renală trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului (vezi pct.4.4). Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici, asocierea unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II sau medicament care inhibă ciclooxigenaza poate accentua deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţă renală acută. Metotrexat la doze mai mici de 15 mg / săptămână În timpul primelor săptămâni de tratament combinat, hemograma completă trebuie monitorizată săptămânal. Dacă apar orice modificări ale funcţiei renale sau dacă pacientul este în vârstă, se recomandă monitorizarea strictă a pacientului. 4 Asocieri care trebuie luate în considerare Antihipertensive (betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice) Risc de reducere a efectului hipotensor (reducerea acțiunii prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS). Trombolitice Risc crescut de hemoragie. Inhibitori selective ai recaptării serotoninei (ISRS) Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Corticosteroizi Risc crescut de hemoragie şi ulceraţie gastro-intestinală (vezi pct.4.4). Pentoxifilină Risc crescut de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică mai frecventă şi a timpului de sângerare. Probenecid Administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al ketoprofenului. Ciclosporină, Tacrolimus Risc de efect nefrotoxic aditiv, mai ales la vârstnici. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis la utilizarea unui inhibitor al sintezei proteinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru malformaţii cardio-vasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale la care s-a administrat pe parcursul organogenezei un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre- şi post-nidare şi mortalitatea embrio-fetală. În plus, au fost raportate cu incidenţă crescută diferite malformaţii, inclusiv cardio-vasculare, datele au fost raportate la animale care au primit un inhibitor de sinteză de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. Ketoprofenul nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului întâi şi al doilea de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină sau pe parcursul primelor 2 trimestre de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse. toxicitate cardio-pulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune Dacă sunt administraţi pe parcursul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor expun fătul la: - pulmonară), - Mama şi copilul nou născut la: - mici - prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar poate apare chiar la doze disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios inhibarea contracţiilor uterine care determină travaliu întârziat sau prelungit Prin urmare, ketoprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină. Alăptarea Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu se recomandă pe parcursul alăptării. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor şi despre atenţionarea de a nu conduce vehicule şi de a folosi utilaje dacă apar aceste simptome. 5 4.8 Reacţii adverse Clasificarea după frecvenţele aşteptate: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. La adulţi, au fost raportate următoarele reacţii adverse pentru ketoprofen: Tulburări hematologice şi limfatice: - rare: anemie prin hemoragie - cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, trombocitopenie, medulară. leucopenie, anemie, insuficienţă Tulburări ale sistemului imunitar - cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice (inclusiv şoc anafilactic). Tulburări psihice - cu frecvenţă necunoscută: depresie, halucinaţii, confuzie, tulburări ale dispoziţiei. Tulburări ale sistemului nervos - mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli şi somnolenţă. - - rare: parestezie. cu frecvenţă necunoscută: meningită aseptică, convulsii, disgeuzie. Tulburări oculare - rare: vedere înceţoşată (vezi pct. 4.4). Tulburări acustice şi vestibulare - rare: tinitus. Tulburări cardiace - cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă. Tulburări vasculare - cu frecvenţă necunoscută: hipertensiunea arterială, vasodilataţie, vasculită (inclusiv vasculită leucocitoclastică). Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale - - rare: astm cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (mai ales la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid acetilsalicilic şi la alte AINS), rinită. Tulburări gastro-intestinale - frecvente: dispepsie, greaţă, durere abdominală, vărsături - mai puţin frecvente: constipaţie, diaree, flatulenţă, gastrite - - rare: stomatite, ulcer gastro-duodenal cu frecvenţă necunoscută: exacerbări de colită şi de boală Crohn, hemoragie şi perforaţie gastro- intestinale, pancreatită. 6 La doze de 200 mg/zi pe cale orală, ketoprofenul accentuează sângerările oculte de la nivelul tractului gastro-intestinal: sângerările sunt cu atât mai frecvente cu cât doza este mai mare. Cele mai grave reacţii adverse sunt ulcerul gastro-duodenal, hemoragia gastro-intestinală şi perforaţia intestinală. Acestea pot fi letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Tulburări hepatobiliare - rare: hepatită, creşteri ale valorilor transaminazelor, creşteri ale bilirubinemiei, determinate de tulburări hepatice. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat - mai puţin frecvente: erupţie cutanată, prurit - cu frecvenţă necunoscută: reacţie de fotosensibilitate, alopecie, eritem cutanat, urticarie, edem angioneurotic şi erupţii cutanate buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică, pustuloză exantematoasă generalizată acută. Tulburări renale şi ale căilor urinare - cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, mai ales în caz de antecedente de afectare renală şi/sau hipovolemie, nefrită tubulointerstiţială, sindrom nefritic, rezultate anormale la testele funcţiei renale. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare - mai puţin frecvente: edem - cu frecvenţă necunoscută: fatigabilitate. Tulburări metabolice şi de nutriţie - cu frecvenţă necunoscută: hiponatremie. Investigaţii diagnostice - rare: creştere în greutate. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj S-au raportat cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g ketoprofen. În cele mai multe cazuri, simptomele observate au fost letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi durere epigastrică. Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul suspectării unui supradozaj masiv, se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic şi de susţinere biologică pentru a compensa deshidratarea, monitorizarea excreţiei urinare şi corectarea acidozei dacă aceasta este prezentă. Dacă este prezentă insuficienţa renală pentru a îndepărta medicamentul din circulaţie se poate folosi hemodializa. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE03. Ketoprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian. Este un derivat de acid arilcarboxilic, aparţinând grupului acidului propionic. Are următoarele proprietăţi: 7 - acţiune analgetică periferică şi centrală - acţiune antipiretică - acţiune antiinflamatorie - acţiune inhibitorie de scurtă durată a agregării plachetare. Toate aceste efecte sunt mediate de sinteza prostaglandinelor. Mecanism de acţiune Ketoprofenul a demonstrat că are un efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor şi leucotrienelor, prin inhibiţia enzimelor ciclooxigenaze (cel puţin două izoenzime ciclooxigenaza-1 (COX-1) şi ciclooxigenaza-2 (COX-2)) care catalizează sinteza prostaglandinelor din metabolismul acidului arahidonic. Ketoprofen stabilizează membrana lipozomală in vitro şi in vivo, are efect inhibitor asupra sintezei leucotrienelor în concentraţii crescute in vitro şi activitate antibradikininică. Mecanismul acţiunii antipiretice a ketoprofenului nu este cunoscut, acesta probabil inhibă sinteza prostaglandinelor la nivelul SNC (cel mai probabil hipotalamus). La anumite femei, ketoprofen reduce simptomele dismenoreei primare, probabil datorită inhibiţiei sintezei şi/sau eficacităţii prostaglandinelor. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Ketoprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal. După administrarea orală a 100 mg ketoprofen, valorile maxime ale concentraţiei plasmatice (10,4 μg/ml) sunt atinse în decurs de 1,22 ore. Biodisponibilitatea, după administrarea orală a 50 mg ketoprofen este de 90% şi creşte liniar odată cu creşterea dozei. Ketoprofenul este prezent sub formă de amestec racemic; proprietăţile farmacocinetice ale celor doi enantiomeri sunt similare. Distribuţie Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%, în special de albumine. Volumul aparent de distribuţie este cuprins între 0,1-0,2 l/kg. Ketoprofenul este distribuit în lichidul sinovial. Valorile concentraţiilor plasmatice determinate după trei ore de la administrarea a 100 mg ketoprofen sunt de aproximativ 3 μg/ml, iar cele din lichidul sinovial de 1,5 μg/ml. După nouă ore de la administrare, valorile concentraţiilor plasmatice sunt de aproximativ 0,3 μg/ml, iar cele din lichidul sinovial de 0,8 μg/ml, ceea ce demonstrează că ketoprofenul difuzează lent în lichidul sinovial şi este eliminat lent, în timp ce scad concentraţiile plasmatice. Atunci când ketoprofenul este administrat în timpul mesei, biodisponibilitatea sa totală nu este influenţată, totuşi sunt reduse viteza absorbţiei şi valorile concentraţiilor plasmatice. Valoarea concentraţiei plasmatice maxime determinate după 1,5 ore după administrarea pe cale orală a 50 mg ketoprofen, în timpul mesei, de 4 ori pe zi este de 2,0 μg/ml şi de 3,9 μg/ml după 2 ore, dacă administrarea s-a făcut pe stomacul gol. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale ketoprofenului sunt atinse în decurs de 24 ore de la începerea tratamentului. La vârstnici valoarea concentraţiei plasmatice la starea de echilibru a fost atinsă după 8,7 ore şi a fost de 6,3 μg/ml. Metabolizare şi eliminare Ketoprofenul este metabolizat intens prin intermediul enzimelor microzomale hepatice. Este conjugat cu acidul glucuronic şi sub această formă este eliminat din organism. După administrarea ketoprofenului pe cale orală, valoarea clearance-ului plasmatic este de 1,16 ml/min şi kg. Datorită metabolizării sale rapide, timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 2 ore. Ketoprofenul este excretat în urină în proporţie de 80%, cea mai mare parte sub formă de ketoprofen glucuronid (peste 90%) şi aproximativ 10% din doza administrată este excretată în materiile fecale. La pacienţii cu insuficienţă renală, excreţia ketoprofenului este întârziată, iar timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit cu o oră. Grupuri speciale de pacienţi Pacienţi cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică, probabil datorită hipoalbuminemiei (ketoprofen activ biologic nelegat), concentraţia ketoprofenului este aproximativ dublată, necesitând astfel administrarea dozei minime eficace. 8 Pacienţii cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală clearance-ul ketoprofenului este redus. În insuficienţa renală severă este necesară reducerea dozelor. 5.3 Date preclinice de siguranţă Toxicitate acută DL50 a ketoprofenului la şoarece după administrarea orală este de 360 mg/kg corp, la şobolan de 160 mg/kg corp şi la porcii de Guineea este de 1300 mg/kg. DL50 a ketoprofenului este de câteva ori mai mare decât a indometacinului. Toxicitatea cronică Au fost administrate oral la şobolan doze de 2, 6, respectiv 18 mg ketoprofen pe kg corp, timp de 4 săptămâni. Din ziua a 6-a şi până în ziua a 30-a, 10% dintre animalele tratate cu 18 mg/kg corp au fost sacrificate; la unii şobolani au apărut ulceraţii gastrice. La câini au fost raportate doar ulceraţii gastrice asociate cu această doză şi toate animalele au supravieţuit. În comparaţie cu indometacinul, 50% dintre animale au fost sacrificate la o doză de 6 mg indometacin/kg corp şi toate animalele au fost sacrificate la o doză de 18 mg/kg corp. Într-un studiu de 6 luni efectuat pe şobolani, s-au administrat oral 3, 6, sau 9 mg ketoprofen/kg corp. După 8 săptămâni, 53% dintre şobolanii masculi trataţi cu 6 mg/kg au fost sacrificaţi, precum şi 67% dintre şobolanii masculi şi 20% dintre şobolanii femelă trataţi cu 9 mg/kg. La animalele tratate cu 9 mg/kg corp concentraţiile plasmatice ale proteinelor au scăzut, iar greutatea splinei şi ficatului au crescut. Nu au fost raportate modificări patologice importante la grupul de animale care au supravieţuit. Carcinogenitate, mutagenitate, efecte asupra fertilităţii Studii de toxicitate cronică orală la şoareci (până la 32 mg/kg corp şi zi) nu au indicat potenţial carcinogen al ketoprofenului. Ketoprofenul nu a prezentat potenţial mutagen la testul Ames. Ketoprofenul administrat la şobolanii masculi (până la 9 mg/kg corp şi zi) nu a avut un efect semnificativ asupra capacităţii de reproducere sau asupra fertilităţii. La femelele de şobolan s-a observat că administrarea a 6 sau 9 mg/kg corp şi zi a determinat scăderea numărului locurilor de nidaţie. La şobolanii masculi şi câini a determinat inhibarea spermatogenezei. Pe testele efectuate la câini şi babuini cu doze mari s-a observat scăderea greutăţii testiculare. Teratogenitate Ketoprofenul administrat la şoareci, în doze de până la 12 mg/kg corp şi zi la şobolani în doze până la 9 mg/kg corp şi zi nu a fost teratogen sau embriotoxic. La iepuri, dozele toxice materne au fost asociate cu embriotoxicitate, dar nu cu teratogenitate. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Stearat de magneziu Dioxid de siliciu coloidal anhidru Povidonă (K25) Amidon de porumb Talc Lactoză monohidrat Film Hipromeloză (tip 2910) Macrogol 400 Albastru de indigotină (E 132) Dioxid de titan (E 171) Talc Ceară Carnauba 9 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 5 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac cu filet, din PEJD, prevăzut cu inel de siguranţă, conținând 20 comprimate filmate Cutie cu blistere din PVC/Al conținând 20 comprimate filmate 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Nu sunt necesare. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Lek Pharmaceuticals d.d. Verovškova 57, 1526 Ljubljana Slovenia 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 11194/2018/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2018 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie, 2025 10