1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12479/2019/01 Anexa 2 Rezumatul Caracteristicilor Produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Tagremin 400mg/80mg comprimate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un comprimat conţine sulfametoxazol 400 mg şi trimetoprim 80 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat. Comprimate în formă de discuri, cu aspect uniform, margini intacte, suprafaţă plană, de culoare albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tagremin este indicat în tratamentul infecţiilor cu germeni sensibili (vezi pct. 5.1): - Profilaxia şi tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci - Profilaxia şi tratamentul toxoplasmozei - Tratamentul nocardiozei. Tagremin este indicat în tratamentul adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani. Următoarele tipuri de infecţii pot fi tratate cu Tagremin atunci când este demonstrată sensibilitatea la Tagremin şi există o motivaţie obiectivă pentru care se preferă această combinaţie unui singur agent antibacterian: - Infecţiile acute necomplicate ale tractului urinar - Otită acută medie - Exacerbări acute ale bronşitei cronice. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea corespunzătoare a agenților antibacterieni. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza recomandată este de 2 comprimate de două ori pe zi, la interval de 12 ore. 2 Această doză este echivalentă cu 6 mg trimetoprim şi 30 mg sulfametoxazol pe kg-corp şi zi. Tratamentul trebuie continuat încă două zile după dispariţia simptomelor; în majoritatea cazurilor tratamentul este necesar cel puţin 5 zile. Dacă după 7 zile de la începerea tratamentului nu apare nicio îmbunătăţire din punct de vedere clinic, pacientul trebuie reevaluat. Ca o alternativă la dozele standard în infecţiile acute necomplicate ale tractului urinar inferior, tratamentul pe termen scurt cu o durată de 1 până la 3 zile s-a demonstrat eficient. Vârstnici: vezi pct. 4.4. Dacă nu se prevede altfel, se respectă dozele uzuale. Insuficienţă hepatică: Nu sunt disponibile date referitoare la dozele administrate în caz de insuficienţă hepatică. Recomandări speciale de dozare (se aplică dozele uzuale, dacă nu se prevede altfel): Insuficienţă renală: La pacienţii adulţi şi copii peste 12 ani (nu sunt disponibile informaţii pentru copii cu vârsta sub 12 ani) cu insuficienţă renală doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei. Clearance-ul creatininei Doza recomandată > 30 ml/minut Doza uzuală 15 - 30 ml/minut ½ din doza uzuală < 15 ml/minut Nu se recomandă. Se recomandă măsurarea concentraţiei plasmatice a sulfametoxazolului la intervale de 2-3 zile, pe probe recoltate la 12 ore după administrare. Dacă valorile concentraţiei sulfametoxazolului total depăşesc 150 micrograme/ml, tratamentul trebuie întrerupt până când valorile concentraţiei scad sub 120 micrograme/ml. Tratament Tratamentul infecţiilor cu Pneumocystis jiroveci: doza uzuală este de 20 mg trimetoprim/kg-corp şi zi şi 100 mg sulfametoxazol/kg-corp şi zi, divizate în două sau mai multe doze. Tratamentul nocardiozei: 6-8 comprimate pe zi timp de maxim 3 luni. Tratamentul şi profilaxia toxoplasmozei: se aplică schemele recomandate pentru profilaxia infecţiilor cu Pneumocystis jiroveci. Profilaxie: Adulţi Profilaxia infecţiilor cu Pneumocystis jiroveci: se vor aplica următoarele scheme de tratament: 2 comprimate pe zi, timp de 7 zile, sau 2 comprimate pe zi, de trei ori pe săptămână, în zile alternative, sau 2 comprimate de două ori pe zi, de trei ori pe săptămână, în zile alternative. 3 Copii cu vârsta peste 12 ani: În perioadele de risc sunt recomandate următoarele scheme de tratament (vezi pct. 4.2 Doze uzuale recomandate pentru copii în infecţiile acute): - Doza uzuală divizată în două prize, 7 zile pe săptămână - Doza uzuală divizată în două prize, de 3 ori pe săptămână în zile alternative - Doza uzuală divizată în două prize, de 3 ori pe săptămână în zile consecutive - Doza uzuală, ca doză unică, de 3 ori pe săptămână în zile consecutive. Doza pentru copii este echivalentă cu aproximativ 6 mg trimetoprim și 30 mg sulfametoxazol per kg greutate corporală pe zi. Tratamentul cu sulfametoxazol și trimetoprim este contraindicat pentru copiii cu vârsta mai mică de 6 săptămâni. Copiii cu vârsta mai mare de 6 săptămâni pot urma tratamentul cu sulfametoxazol și trimetoprim utilizând forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei. Doza uzuală zilnică este echivalentă cu 150 mg trimetoprim şi 750 mg sulfametoxazol/m 2 suprafaţă corporală pe zi. Doza zilnică totală nu ar trebui să depăşească 320 mg trimetoprim şi 1600 mg sulfametoxazol. Mod de administrare Tagremin se va administra oral, preferabil în timpul meselor, pentru a minimiza apariţia tulburărilor gastro-intestinale. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Sarcină – în special în primul trimestru şi ultima perioadă înainte de naştere (vezi pct. 4.6). Insuficienţă hepatică severă sau distrugere marcată a parenchimului hepatic, icter. Tulburări hematologice grave. Porfirie. Insuficienţă renală severă când nu se pot efectua măsurători repetate ale concentraţiilor plasmatice la pacienţi nedializaţi. Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (risc de hemoliză). Nou-născuţi sau prematuri: Tagremin nu trebuie administrat nou-născuţilor în primele 6 săptămâni. Alăptare. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Au fost înregistrate cazuri letale de afecţiuni grave hepatice, hematologice şi dermatologice, anemie aplastică şi hipersensibilitate a tractului respirator. Reacţiile adverse cutanate sau hematologice impun întreruperea imediată şi definitivă a tratamentului (vezi pct.4.8). Tagremin se administrează cu precauţie persoanelor în vârstă, deoarece sunt mai susceptibile să manifeste reacţii adverse şi în cazul acestora există o probabilitate mai mare de apariţie a efectelor grave, mai ales atunci când coexistă factori agravanţi, de exemplu, funcţie hepatică şi/sau renală afectată şi/sau medicaţie concomitentă. În timpul tratamentului se recomandă un aport hidric suficient (minim 2 litri pe zi) pentru a preveni cristaluria, crescută în cazul pacienţilor cu malnutriţie. 4 Se recomandă monitorizare hematologică în caz de tratament prelungit sau repetat, pacienţi peste 65 ani, pacienţi la care s-a înregistrat carenţă preexistentă de folaţi (sarcină, alcoolism cronic, insuficienţă hepatică cronică, malnutriţie, malabsorbţie cronică), deoarece există riscul unor schimbări asimptomatice ale valorilor indicilor hematologici datorate lipsei de acid folic. Aceste schimbări pot fi prevenite prin administrarea de supliment de acid folic (5 până la 10 mg/zi) fără a interfera cu activitatea antibacteriană. Tagremin se administrează cu precauţie la pacienţii cu alergii grave sau astm bronşic. Tagremin nu se utilizează pentru tratamentul infecţiilor cu streptococ beta-hemolitic din grupul A. S-a observat că trimetoprimul afectează metabolismul fenilalaninei, aspect fără importanţă deosebită în cazul pacienţilor cu fenicetonurie care respectă un regim alimentar corespunzător. Trebuie evitată administrarea Tagremin la pacienţii diagnosticaţi sau suspectaţi cu porfirie acută. Atât trimetoprimul, cât şi sulfamidele, au fost asociate cu exacerbarea clinică a porfiriei. Pacienţii alergici la furosemidă, diuretice tiazidice, sulfoniluree sau inhibitori ai anhidrazei carbonice pot fi alergici şi la sulfamide antibacteriene. Au fost raportate cazuri de pancitopenie în cazul asocierii cu metotrexat. Tagremin nu se administrează copiilor cu vârsta sub 12 ani. La această categorie de pacienţi se vor utiliza forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei. La pacienţii cu insuficienţă renală doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă monitorizarea nivelului transaminazelor şi bilirubinei; în caz de antecedente de reacţii adverse hematologice se recomandă monitorizarea hemogramei, iar la pacienţii cu insuficienţă renală, monitorizarea cretininemiei. Supravegherea kaliemiei este necesară la pacienţii cu risc de hiperkaliemie. Administrarea concomitentă de medicamente cunoscute că provoacă hiperkaliemie şi spironolactonă poate determina hiperkaliemie severă. În timpul utilizării de sulfametoxazol au fost raportate reacţii cutanate care pun în pericol viaţa: sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroliza toxică epidermică (NTE). Pacienţii ar trebui să fie avertizaţi cu privire la semnele şi simptomele şi monitorizaţi cu atenţie pentru reacţii cutanate. Cel mai mare risc de apariţie a SSJ sau NTE este în primele săptămâni de tratament. Dacă simptomele sau semnele de SSJ sau NTE (de exemplu, erupţii cutanate progresive de multe ori cu bule sau leziuni ale mucoasei) sunt prezente, tratamentul cu Tagremin trebuie întrerupt. Cele mai bune rezultate în gestionarea SSJ şi NTE provin de la diagnosticarea timpurie şi întreruperea imediată a oricărui medicament suspect. Retragerea timpurie este asociată cu un prognostic mai bun. În cazul în care pacientul a dezvoltat SSJ sau NTE la utilizarea sulfametoxazol, tratamentul cu Tagremin nu mai trebuie să fie re-început niciodată la acest pacient. Tagremin trebuie utilizat doar atunci când medicul consideră că beneficiile tratamentului depăşesc riscurile posibile; se va lua în considerare utilizarea unui singur agent antibacterian eficient. Sensibilitatea in vitro a bacteriilor la antibiotice este variabilă în timp precum şi din punct de vedere geografic; în alegerea antibioterapiei trebuie avută totdeauna în vedere situaţia locală specifică. 5 Excipienţi Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Trebuie avute în vedere următoarele interacţiuni medicamentoase la administrarea Tagremin în paralel cu următoarele clase de medicamente: Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA): risc de hiperkaliemie gravă. În plus faţă de alte medicamente cunoscute că provoacă hiperkaliemie, administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol (co-trimoxazol) şi spironolactonă poate determina hiperkaliemie relevantă clinic. Anestezice: risc crescut de methemoglobinemie la asocierea sulfamidelor cu prilocaina. Antiaritmice: risc crescut de aritmii ventriculare la socierea cu amiodaronă. Concentraţiile plasmatice ale dofetilidei cresc semnificativ la co-administrarea Tagremin, determinând prelungirea intervalului QT indus de dofetilidă şi risc de aritmii. Antibiotice: concentraţiile plasmatice ale Tagreminului şi dapsonei pot creşte la administrare concomitentă. Creşterea concentraţiei dapsonei presupune creşterea toxicităţii acesteia cu risc de methemoglobinemie. La asocierea sulfamidelor cu metenamină există risc crescut de cristalurie. Utilizarea concomitenă a Tagreminului cu rifampicină poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a rifampicinei şi scăderea timpului de înjumătăţire plasmatic pentru trimetoprim. Anticoagulante, antidiabetice, antiepileptice: sulfamidele antibacteriene pot creşte efectul, respectiv riscul toxicităţii pentru anticoagulantele cumarinice (acenocumarol şi warfarină) (datorită riscului de hemoragii se recomandă monitorizarea timpului de protrombină şi a INR), sulfamidele antidiabetice (risc de hipoglicemie), fenitoină (prelungirea timpului de înjumătăţire cu accentuarea efectelor; se recomandă monitorizarea atentă a stării pacientului şi a concentraţiei plasmatice a fenitoinei); aceste fenomene sunt produse prin deplasarea de pe proteinele plasmatice şi inhibarea metabolizării medicamentelor respective. Antifolaţi: dacă este necesară administrarea Tagremin la pacienţii care primesc antifolaţi, trebuie luată în considerare administrarea unui supliment de folat. Antimalarice: asocierea cu pirimetamină în doze mai mari de 25 mg pe săptămână creşte riscul de anemie megaloblastică. Antivirale: concentraţii plasmatice crescute pentru lamivudină (trebuie evitate dozele mari de Tagremin administrate concomitent). Administrarea concomitentă cu zidovudina poate creşte riscul toxicităţii hematologice prin inhibarea aditivă a dihidrofolat-reductazei. În cazul în care asocierea este necesară se impune monitorizarea hemogramei. În caz de administrare concomitentă, Tagremin poate creşte concentraţiile plasmatice ale zalcitabinei. Menţinerea pH-ului fiziologic: concentraţiile plasmatice ale trimetoprimului şi/sau procainamidei şi/sau amantadinei pot creşte uni- sau bilateral. Clozapina: administrarea concomitentă trebuie evitată (risc de agranulocitoză letală). 6 Medicamente citotoxice: risc crescut de toxicitate hematologică la asocierea Tagremin cu mercaptopurina şi azatioprina. Sulfamidele antibacteriene pot creşte efectul, respectiv riscul toxicităţii (efetul antifolat) pentru metotrexat (risc de pancitopenie); asocierea este contraindicată. Digoxina: creşterea concentraţiei digoxinei la pacienţii vârstnici. Diuretice: pacienţii vârstnici care primesc în paralel diuretice, în special tiazidă, prezintă un risc crescut de trombocitopenie, cu sau fără purpură. Medicamente imunosupresoare: la pacienţii trataţi concomitent cu Tagremin şi ciclosporină după transplant renal s-a observat o deteriorare reversibilă a funcţiei renale. Administrarea concomitentă cu ciclosporină poate provoca creşterea creatininemiei şi scăderea concentraţiei plasmatice şi a eficacităţii ciclosporinei. Asocierea sulfamidelor antibacteriene cu acidul para-aminobenzoic, procaina şi acidul folic nu este recomandată, deoarece acestea antagonizează acţiunea antibacteriană a sulfamidelor. Mandelamina: asocierea cu mandelamina şi, în general, cu substanţe care acidifică urina favorizează precipitarea sulfamidelor în căile urinare. Asocierea trimetoprimului cu medicamente hiperkaliemiante impune prudenţă, eventual monitorizarea kaliemiei. Teste de laborator Trimetoprimul poate interfera cu dozarea creatininei plasmatice prin metoda acidului picric. Asocierea trimetoprim-sulfametoxazol poate interfera cu dozarea metotrexatului prin metoda legării de proteine. De asemenea, poate interfera în testarea ureei, a glucozei urinare şi a urobilinogenului. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Administrarea Tagremin la femeia gravidă nu este recomandată, deoarece nu a fost stabilită siguranţa administrării în timpul sarcinii. Tagremin interferă cu metabolismul folatului putând determina efecte teratogene, dacă este administrat în primul trimestru de sarcină. Utilizat în al treilea trimestru de sarcină, Tagremin poate determina hemoliză şi methemoglobinemie, iar la administrare în perioada perinatală poate determina icter nuclear datorită creşterii bilirubinei. Alte tipuri de toxicitate manifestate la nou-născut includ icterul şi anemia hemolitică. Riscul de icter nuclear este mai mare la copiii cu risc crescut de hiperbilirubinemie, cum ar fi copii bolnavi, stresaţi sau prematuri sau cei cu deficienţă de glucozo-6-fosfat dehidrogenază. Alăptarea Deoarece sulfamidele antibacteriene se excretă în laptele matern, alăptarea nou-născuţilor este contraindicată; la sugari se va lua în considerare, fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării. Deşi cantitatea de Tagremin excretată în laptele matern este redusă, există riscul apariţiei icterului nuclear la nou-născutul alăptat care are risc crescut de hiperbilirubinemie. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Deoarece Tagremin poate determina ameţeli, somnolenţă, tinitus, insomnie şi halucinaţii, pacienţii trebuie să se asigure că nu sunt afectaţi înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 7 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Infecţii şi infestări Frecvente: candidoză. Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente: leucopenie; Rare: neutropenie, trombocitopenie, aplazie medulară, anemie hemolitică (provocate probabil printr- un mecanism imunoalergic); Foarte rare: agranulocitoză, anemie megaloblastică, pancitopenie, methemoglobinemie, eozinofilie, purpură şi hemoliză la anumiţi pacienţi cu deficit de glucozo-6- fosfat dehidrogenază. Majoritatea schimbărilor hematologice sunt de intensitate uşoară şi reversibile la întreruperea tratamentului. Majoritatea acestor schimbări sunt asimptomatice, deşi pot deveni grave în cazuri izolate, în special la vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală/hepatică şi cei cu deficit de folaţi. Cazuri letale s-au înregistrat la pacienţii din categoriile de risc care trebuie monitorizaţi cu atenţie (vezi pct. 4.3). Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: simptome asemănătoare cu boala serului, reacţii anafilactice, miocardită alergică, edem angioneurotic, febră medicamentoasă, vasculită alergică asemănătoare cu purpura Henoch- Schonlein, periarterită nodoasă, lupus eritematos sistemic. Tratamentul trebuie întrerupt imediat. În cazuri rare, aceste reacţii au fost letale. Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente: hiperkaliemie; Foarte rare: hiponatremie, acidoză metabolică, hipoglicemie (a fost semnalată uneori la pacienţii nediabetici). Tulburările hidroelectrolitice apar cu precădere la vârstnici, în cazul administrării de doze mari. Tulburări psihice Foarte rare: depresie, halucinaţii. Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee; Rare: neuropatie periferică, parestezii; Foarte rare: meningită aseptică, ataxie, vertij, ameţeli, tinitus, tremor şi convulsii. Meningita aseptică a fost rapid reversibilă la întreruperea tratamentului dar, în unele cazuri, a reapărut la o nouă administrare (a combinaţiei sulfametoxazol/trimetoprim sau doar trimetoprim). Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Foarte rare: tuse, dispnee, infiltrate pulmonare care pot fi indicatorii unei reacţii de hipersensibilitate respiratorie care poate fi foarte rar letală. Tulburări oculare 8 Foarte rare: uveită. Tulburări gastro-intestinale Frecvente: fenomene de intoleranţă digestivă-anorexie, greaţă, vărsături, epigastralgii, diaree; Foarte rare: glosită, stomatită, colită pseudomembranoasă. Tulburări hepatobiliare . Rare: icter, hepatită colestatică, creşterea transaminazelor şi bilirubinemiei, necroză hepatică; Foarte rare: pancreatită. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: erupţii cutanate; Rare: fenomene de fotosensibilizare; Foarte rare: eritem polimorf, dermatită exfoliativă, erupţii de tip medicamentos, purpură Henoch- Schönlein. Au fost raportate reacţii adverse cutanate severe: sindrom Stevens-Jonhnson (SSJ), necroliză toxică epidermică (NTE) (vezi pct 4.4). Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Rare: artralgii, mialgii. Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: insuficienţă renală (prin nefropatie interstiţială), cristalurie (care poate fi evitată prin administrarea unui volum adecvat de fluide). Efecte asociate tratamentului pneumoniei cu Pneumocistis jiroveci. Rare: reacţii severe de hipersensibilitate (uneori au fost raportate în cazul reexpunerii la asocierea sulfametoxazol/trimetoprim după un interval de câteva zile), erupţii cutanate tranzitorii, febră, neutropenie, trombocitopenie, creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, hiperkaliemie, hiponatremie. La apariţia acestora, este necesară întreruperea tratamentului. Dacă există semne de aplazie medulară se vor administra 5-10 mg pe zi de folinat de calciu. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România. Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Simptome Simptomele de supradozaj pot include ameţeli, greţuri, vărsături, erupţii cutanate, dureri de cap, ataxie, somnolenţă, disurie, umflarea feţei, slăbiciune şi confuzie. Supradozajul după doze repetate poate provoca deprimarea funcţiei hematopoetice medulare (raportată şi în unele cazuri acute de 9 supradozare) manifestată prin trombocitopenie, leucopenie sau printr-o altă tulburare hematologică datorată carenţei de acid folic. Tratament În caz de supradozaj recent se recomandă efectuarea lavajului gastric, provocarea vărsăturilor, forţarea diurezei, la nevoie hemodializă (dializa peritoneală nu este eficace). Tratamentul este simptomatic. Se monitorizează pacientul pentru minim 4 ore. Este necesară supraveghere hematologică şi electrolitică. În cazul apariţiei tulburărilor hematologice sau icterului se instituie tratamentul specific. Se administrează fluide pentru a menţine un nivel adecvat de excreţie urinară; volumul crescut de lichide măreşte eliminarea sulfametoxazolului, dar o diminuează pe cea trimetoprimului. Uneori poate fi necesară administrarea injectabilă intramuscular a acidului folic. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, combinaţii de sulfonamide cu trimetoprim inclusiv derivaţi, codul ATC: J01EE01. Acest medicament este o combinaţie între o sulfamidă antibacteriană – sulfametoxazolul şi o diaminopirimidină – trimetoprimul, în raport 5/1. Sulfametoxazolul este un inhibitor competitiv al enzimei dihidropteroat-sintetază. Sulfametoxazolul inhibă competitive utilizarea acidului para-aminobenzoic (PABA) în sinteza dihidrofolatului de către celula bacteriană, cu efect bacteriostatic. Trimetoprimul se leagă la nivelul şi inhibă reversibil dihidrofolat reductaza bacteriană, inhibând astfel sinteza tetrahidrofolatului. Astfel trimetoprimul şi sulfametoxazolul inhibă două etape consecutive ale biosintezei purinelor şi ca urmare sinteza acizilor nucleici esenţiali ai multor bacterii. In vitro, cele două substanţe active îşi potenţează marcat acţiunea. Specii sensibile: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Listeria, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella, Stenotrophomonas maltophilia, Alcaligenes spp., Haemophilus spp., Nocardia, Pneumocystis jiroveci (Pneumocystis carinii). Specii inconstant sensibile (sensibilitatea tulpinilor este imprevizibilă în absenţa antibiogramei): stafilococi coagulazo-negativi, Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, Neisseria gonorrhoeae, Escherichia coli, Klebsiella spp., Enterobacter spp., Proteus vulgaris, Morganella morganii, Providencia spp., Serratia spp., Citrobacter spp., Vibrio cholerae. Specii rezistente: enterococi, Pseudomonas spp., Acinetobacter spp., Campylobacter, Brucella, bacterii anaerobe, micobacterii (inclusiv bacilul Koch), Legionella, Chlamydia, micoplasme, spirochete. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice După administrarea orală sulfametoxazolul şi trimetoprimul se absorb rapid. Sulfametoxazolul şi trimetoprimul difuzează rapid în ţesuturile şi lichidele organismului, se distribuie în lichidul cefalorahidian, la nivelul urechii medii, amigdalelor şi salivei, plămânilor şi secreţiilor bronşice, la nivelul prostatei şi lichidului seminal, secreţiilor vaginale, precum şi la nivelul oaselor. 10 Sulfametoxazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 66%, iar trimetoprimul 45%. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este de 9-11 ore pentru sulfametoxazol şi de 10–12 ore pentru trimetoprim, mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Eliminarea sulfametoxazolului şi trimetoprimului se face predominant pe cale urinară (80% din doza administrată în 24 ore) sub formă de metaboliţi sau sub formă netransformată (20% pentru sulfametoxazol şi 50% pentru trimetoprim). O parte se excretă prin bilă. O mică parte din trimetoprim (4%) se excretă prin materiile fecale. Sulfametoxazolul şi trimetoprimul sunt hemodializabile. Dializa peritoneală nu este eficace. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă, timpii de înjumătăţire prin eliminare ai trimetoprimului şi sulfametoxazolului sunt crescuţi şi necesită ajustarea dozei administrate. La populația pediatrică cu funcție renală normală, farmacocinetica ambelor componentele ale Tagremin, trimetoprim și sulfametoxazol, este dependentă de vârstă. Eliminarea trimetoprim- sulfametoxazol este redusă la nou-născuți, în primele două luni de viață, după care atât trimetoprim cât și sulfametoxazol prezintă o eliminare mai mare cu un clearance corporal mai mare și un timp de înjumătățire al eliminării mai scurt. Cele mai importante diferențe sunt la sugarii mici (> 1,7 luni până la 24 de luni) și se diminuează odată cu creșterea vârstei, comparativ cu copiii mici (1 an până la 3,6 ani), copiii (7,5 ani și <10 ani) și adulții (vezi pct. 4.2) 5.3 Date preclinice de siguranţă Studii efectuate la şobolan cu doze superioare celor terapeutice la om au evidenţiat cazuri de palatoschizis şi alte anomalii fetale tipice antagoniştilor de folaţi. La iepure s-au observat pierderi fetale la doze de trimetoprim superioare celor terapeutice la om. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Laurilsulfat de sodiu Amidon de porumb Stearat de magneziu Povidonă K 30 Talc Amidonglicolat de sodiu tip A 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului 11 Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ ZENTIVA S.A. B-dul Theodor Pallady nr. 50, Sector 3, 032266 Bucureşti, România Tel.: +4 021.304.75.97 zentivaro@zentiva.com 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 12479/2019/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Septembrie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Septembrie 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.