AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12996/2020/01 Anexa 2 12997/2020/01 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI CORDAMIL 40 mg comprimate filmate CORDAMIL 80 mg comprimate filmate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ CORDAMIL 40 mg Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de verapamil 40 mg. Excipienți: lactoză monohidrat 35,60 mg, tartrazină (E 102) 0,002 mg. CORDAMIL 80 mg Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de verapamil 80 mg. Excipienți: lactoză monohidrat 71,20 mg, tartrazină (E 102) 0,015 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat CORDAMIL 40 mg Comprimate filmate, lenticulare, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă, margini intacte, având gravat pe una din feţe „V 40”, cu diametru de 7 mm, de culoare galben deschis. CORDAMIL 80 mg Comprimate filmate, lenticulare, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă, margini intacte, având gravat pe una din feţe „V 80”, iar pe cealaltă faţă o linie mediană, cu diametru de 9 mm, de culoare galbenă. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Tratamentul bolii coronariene, incluzând: - angină pectorală cronică stabilă (angină de efort), - angină pectorală instabilă: - angina agravată, angina de repaus, angină vasospastică (angina Prinzmetal), - angină precoce post-infarct la pacienţii fără insuficienţă cardiacă, în cazul în care beta- blocantele adrenergice sunt contraindicate. Prevenirea tulburărilor de ritm cardiac cu ritm ventricular rapid, care nu sunt controlate cu glicozide tonicardiace sau beta-blocante (de exemplu tahicardie paroxistică supraventriculară, fibrilaţie atrială şi/sau flutter atrial cu conducere atrioventriculară rapidă, exceptând sindromul Wolff-Parkinson- White). 1 Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare sau moderate. 4.2 Doze și mod de administrare Doza de clorhidrat de verapamil trebuie ajustată individual în funcţie de severitatea afecţiunii. Experienţa clinică de lungă durată demonstrează că doza medie pentru toate indicaţiile este cuprinsă în intervalul de doze de 240 mg - 360 mg. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 480 mg în cazul tratamentului de lungă durată; în cazul tratamentului de scurtă durată se poate administra o doză mai mare. Tratamentul cu verapamil nu trebuie întrerupt brusc. Se recomandă scăderea treptată a dozei. Forma farmaceutică cu concentraţia de 40 mg clorhidrat de verapamil este recomandată pacienţilor care necesită administrarea de doze mici (de exemplu pacienţii cu afecţiuni hepatice şi pacienţii vârstnici). Pentru pacienţii care necesită doze mai mari (de la 360 până la 480 mg clorhidrat de verapamil pe zi), trebuie administrate alte formulări cu concentraţii adecvate ale substanţei active. Copii şi adolescenţi Copii şi adolescenţi cu greutate corporală peste 50 kg. Boală coronariană, tahicardie paroxistică supraventriculară, fibrilaţie atrială şi flutter atrial. Doza recomandată este de 120-480 mg clorhidrat de verapamil, administrată în 3-4 prize. Hipertensiune arterială Doza recomandată este de 120-480 mg clorhidrat de verapamil, administrată în 3 prize. Copii cu vârsta cuprinsă între 6-14 ani (numai pentru tulburări ale ritmului cardiac) Doza recomandată este de 80 mg - 360 mg clorhidrat de verapamil, administrată în 2-4 prize. Insuficienţă hepatică În funcţie de severitatea afectării hepatice, metabolizarea clorhidratului de verapamil este întârziată, ceea ce determină intensificarea efectelor acestuia. De aceea, la acest grup de pacienţi doza trebuie ajustată şi tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace. Mod de administrare Comprimatele vor fi înghiţite întregi, cu lichid, preferabil în timpul mesei sau imediat după masă. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanța(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1; Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi; Şoc cardiogen; Infarct miocardic acut cu complicaţii; Bloc AV de grad II şi III, cu excepţia pacienţilor cu pacemaker funcţional; Boala nodului sinusal, cu excepţia pacienţilor cu pacemaker funcţional; Insuficienţă cardiacă congestivă; Bradicardie cu frecvenţă < 50 bătăi pe minut; Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg); Fibrilaţie atrială/ flutter atrial, asociate cu sindrom Wolff-Parkinson-White. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Se recomandă administrarea cu prudenţă şi monitorizare atentă în următoarele cazuri: 2 - bloc AV de gradul I; - hipotensiune arterială; - bradicardie; - insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2); - tulburări ale transmiterii neuro-musculare (miastenia gravis, sindrom Lambert-Eaton, distrofie musculară Duchenne avansată). Conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Conţine tartrazină (E 102). Poate provoca reacţii alergice. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Studiile metabolice efectuate in vitro, au demonstrat că verapamilulul este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromilor CYP3A4 P450, CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9 şi CYP2C18. S-a demonstrat că verapamilul este un inhibitor al enzimelor CYP3A4. Au fost raportate interacţiuni clinice semnificative cu inhibitori ai CYP3A4 determinând creşterea concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil, în timp ce inductori ai CYP3A4 au determinat scăderea concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil, de aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte interacţiunile medicamentoase. Următorul tabel prezintă o listă de interacţiuni medicamentoase posibile pe baza proprietăţilor farmacocinetice: Interacţiuni potenţiale asociate administrării verapamilului Medicamente administrate în asociere Alfa blocante Prazosin Terazosin Acid acetilsalicilic Alcool etilic Antiaritmice Flecainidă Chinidină Comentarii Efecte posibile ale altor medicamente asupra verapamilului şi efecte ale verapamilului asupra altor medicamente Efect hipotensiv suplimentar Tendinţă crescută de sângerare Hipotensiune arterială La pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă poate să apară edem pulmonar Creşte Cmax al prazosinului (cu aproximativ 40%) fără efect asupra timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare Creşte ASC (cu aproximativ 24%) şi Cmax (cu aproximativ 25%) Creşterea concentraţiilor plasmatice ale alcoolului etilic Efect minim asupra clearance-ului plasmatic al flecainidei (cu aproximativ 10%); clearance-ul plasmatic al verapamilului nu este influenţat Scade clearance-ul chinidinei 3 (cu aproximativ 35%) Scade clearance-ul teofilinei (aproximativ 20%) La fumători clearance-ul a fost redus într-o proporţie mai mică Creşte ASC al carbamazepinei (cu aproximativ 46%) în cazul pacienţilor cu convulsii care nu răspund complet la tratament. Concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei crescute. Cresc concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei; aceasta poate să determine apariţia reacţiilor adverse ale carbamazepinei, cum sunt: diplopie, cefalee, ataxie şi ameţeli Creşte ASC al imipraminei (cu aproximativ 15%) Niciun efect asupra concentraţiilor plasmatice ale metabolitului activ, desipramina Efectul hipotensiv poate fi redus La pacienţii cu carcinom pulmonar cu celule mici Antihistaminice Teofilină Anticonvulsivante Carbamazepină Antidepresive Imipramină Antidiabetice orale Gliburidă Antibiotice Eritromicină Rifampicină Telitromicină Creşte ASC (cu aproximativ 26%) şi Cmax (cu aproximativ 28%) Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale verapamilului Scade ASC (cu aproximativ 97%), Cmax (cu aproximativ 94%) şi biodisponibilitatea orală (cu aproximativ 92%) a verapamilului Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale verapamilului Antihpertensive, diuretice, vasodilatatoare Antineoplazice Doxorubicina Antiretrovirale Ritonavir Barbiturice Fenobarbital Potenţarea efectului hipotensiv După administrarea orală de verapamil creşte ASC (cu aproximativ 89%) şi Cmax (cu aproximativ 61%) al doxorubicinei Datorită potenţialului inhibitor al metabolizării al unora dintre medicamentele antiretrovirale utilizate în infecţia HIV, cum este ritonavirul, concentraţiile plasmatice ale verapamilului pot să crească. Creşte clearance-ul plasmatic al verapamilului de aproximativ 5 ori 4 Benzodiazepine şi alte anxiolitice Buspironă Creşte ASC şi Cmax al buspironei de aproximativ 3, respectiv 4 ori. Creşte ASC şi Cmax al midazolamului de aproximativ 3 ori, respectiv 2 ori. Midazolam Betablocante Metoprolol Propranolol Antiaritmice, beta- blocante Anestezice inhalatorii La pacienţii cu angină pectorală creşte ASC şi Cmax al metoprololui, cu aproximativ 32,5%, respectiv 41% La pacienţii cu angină pectorală creşte ASC şi Cmax al metoprololui, cu aproximativ 65%, respectiv 94% Creşte ASC (cu aproximativ 24%) Accentuarea reciprocă a efectelor cardiovasculare (agravarea blocului AV, accentuarea scăderii frecvenţei cardiace, apariţia insuficienţei cardiace, agravarea hipotensiunii arteriale) Accentuarea reciprocă a efectelor cardiovasculare (agravarea blocului AV, accentuarea scăderii frecvenţei cardiace, apariţia insuficienţei cardiace, agravarea hipotensiunii arteriale Blocante neuromusculare Efectele blocantelor neuromusculare pot fi amplificate Glicozide tonicardiace Digoxină Scade clearance-ul total al digoxinei (cu aproximativ 27%). La subiecţii sănătoşi: creşte Cmax cu aproximativ 45-53%, creşte concentraţia plasmatică la starea de echilibru cu aproximativ 42%, creşte ASC cu aproximativ 52%. Blocantele H2-histaminergice Cimetidină Creşterea ASC pentru medicamentul de referinţă cu aproximativ 25% şi cu aproximativ 40% pentru medicamentul de studiu, respectiv scăderea clearance- ului pentru medicamentul de referinţă şi pentru medicamentul de studiu. Imunosupresoare Ciclosporină Creşte ASC a ciclosporinei, 5 Sicrolimus Tacrolimus Hipolipemiante Atorvastatina Lovastatina Simvastatina creşte concentraţia plasmatică la starea de echilibru, Cmax cu aproximativ 45%. Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale sicrolimusului. Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale tacrolimusului. Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale atorvastatinei. Este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale lovastatinei. Creşterea ASC şi Cmax ale simvastatinei de aproximativ 2,6 ori, respectiv 4,6 ori. Antagonişti ai serotoninei Almotriptan Creşterea ASC şi Cmax ale almotriptanului cu aproximativ 20%, respectiv 24%. Uricozurice Sulfinpirazona Creşte de 3 ori clearance-ul verapamilului, scade biodisponibilitatea cu aproximativ 60%. Efectul hipotensiv al verapamilului poate fi redus Stabilizatoare ale dispoziţiei Litiu Creşte neurotoxicitatea litiului Altele Suc de grapefruit Creşterea ASC pentru medicamentul de referinţă cu aproximativ 49% şi cu aproximativ 37% pentru medicamentul de studiu, respectiv creşterea Cmax pentru medicamentul de referinţă (75%) şi pentru medicamentul de studiu (51%). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi clearance-ul renal nu se modifică. Preparate pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) Scăderea ASC pentru medicamentul de referinţă cu aproximativ 78% şi cu aproximativ 80% pentru 6 medicamentul de studiu, respectiv scăderea Cmax. Inhibitori ai HMG-CoA reductazei ("Statine”) Tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatină/ lovastatină) la pacienţii cărora li se administrează verapamil trebuie început cu doza minimă eficace şi crescut treptat. Trebuie luată în considerare o scădere a dozei de statină şi o reajustare, în funcţie de concentraţiile plasmatice ale colesterolului, dacă tratamentul cu verapamil este adăugat pacienţilor cărora li se administrează sau care utilizau deja inhibitori ai HMG-CoA reductazei (de exemplu: simvastatină, atorvastatină sau lovastatină). Nu există date clinice directe in vivo de interacţiune între atorvastatină şi verapamil. Cu toate acestea, există o mare probabilitate ca verapamilul să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale atorvastatinei şi, în aceeaşi măsură, ale simvastatinei şi lovastatinei. Trebuie luate măsuri de precauţie la administrarea concomitentă a atorvastatinei cu verapamil. Fluvastatina, pravastatina şi rosuvastatina nu sunt metabolizate prin intermediul CYP3A4 şi este puţin probabilă interacţiunea acestora cu verapamilul. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Nu sunt date disponibile privind utilizarea verapamilului la gravide. Verapamilul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Verapamil traversează bariera feto-placentară şi a fost determinată concentraţia acestuia. Verapamilul se excretă în laptele matern. Sunt dovezi care indică faptul că verapamilul creşte secreţia de prolactină şi poate determina creşterea galactoreei, în cazuri izolate. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu verapamil. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje În funcţie de răspunsul la tratament, clorhidratul de verapamil poate afecta capacitatea de reacţie până în măsura în care capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a îndeplini sarcini periculoase pot fi influenţate. Această situaţie apare în special la iniţierea tratamentului, la creşterea dozei, în cazul trecerii de la alt tratament la tratamentul cu verapamil sau în cazul asocierii cu alcool etilic. 4.8 Reacții adverse Reacţiile adverse raportate au fost clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări ale sistemului nervos Frecvenţa Reacţie adversă Necunoscută Reacţii de hipersensibilitate Necunoscută Cefalee Ameţeli 7 Tulburări acustice şi vestibulare Necunoscută Tulburări cardiace Necunoscută Tulburări vasculare Necunoscută Tulburări gastro-intestinale Necunoscută Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Necunoscută Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări ale aparatului genital şi sânului Necunoscută Necunoscută Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice Necunoscută Necunoscută Parestezie Tremor Tulburări extrapiramidale Vertij Tinitus Bloc AV grad I, II, III Bradicardie sinusală Stop cardiac Edeme periferice Palpitaţii Tahicardie Insuficienţă cardiacă Hipotensiune arterială Bufeuri Greaţă Vărsături Constipaţie Ileus Hiperplazie gingivală Durere abdominală/disconfort Angioedem Sindrom Stevens-Johnson Eritem polimorf Eritem tranzitor maculopapular Urticarie Purpură Prurit Alopecie Slăbiciune musculară Mialgii Artralgii Impotenţă Ginecomastie Galactoree Fatigabilitate Creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice Creşterea prolactinemiei Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO 8 Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Simptome S-au raportat: hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă, aritmii de tipul bradicardie-tahicaridie, până la bloc AV de grad înalt şi bloc sinoatrial, stupor şi acidoză metabolică. Ca urmare a supradozajului s-au înregistrat decese. Tratament Tratamentul în cazul supradozajului cu clorhidrat de verapamil trebuie să fie în principal de susţinere a funcţiilor vitale. Administarea parenterală de calciu, stimularea beta adrenergică şi lavajul gastro- intestinal au fost utilizate în tratamentul supradozajului cu verapamil. Pacienţii trebuie supravegheaţi şi spitalizaţi timp de până la 48 ore, din cauza posibilităţii absorbţiei prelungite, în cazul formelor farmaceutice cu eliberare lentă. Clorhidratul de verapamil nu poate fi dializat. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu, blocante de calciu cu efecte cardiace directe, fenilalchilamine, codul ATC C08DA01. Clorhidratul de verapamil blochează influxul trans-membranar de ioni de calciu în celulele miocardice şi ale musculaturii netede a vaselor. El diminuează cererea miocardică de oxigen prin intervenţia directă în procesele metabolice care consumă energie din miocard şi indirect, prin reducerea încărcării cardiace. Efectul de blocare al canalelor de calciu la nivelul musculaturii netede a arterelor coronariene creşte irigarea miocardului, chiar şi în ariile de post-stenoză şi ameliorează spasmul coronarian. Acţiunea antihipertensivă a verapamilului se bazează pe scăderea rezistenţei vasculare periferice, fără tahicardie reflexă. Clorhidratul de verapamil are efect antiaritmic marcat, în special în aritmiile supraventriculare. El întârzie conducerea în nodul atrioventricular. Rezultatul, în funcţie de tipul aritmiei, este restabilirea ritmului cardiac sinusal şi/sau normalizarea frecvenţei ventriculare. Frecvenţa normală a contracţiilor cardiace nu este influenţată, sau este uşor scăzută. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Clorhidratul de verapamil este absorbit rapid la nivelul intestinului subţire. Absorbţia este în proporţie de 90-92%. Concentraţiile plasmatice maxime ale verapamilului sunt atinse la 1–2 ore de la administrarea formei cu eliberare prelungită. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 3–7 ore. Verapamilul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie de aproximativ 90%. Biodisponibilitatea sistemică medie a verapamilului după o singură doză este de aproximativ 22%, datorită unui metabolism hepatic extensiv la prima trecere. Biodisponibilitatea este de 1,5 până la de 2 ori mai mare la administrarea repetată. La pacienţii cu ciroză hepatică este de aşteptat o creştere considerabilă a biodisponibilităţii sistemice. 9 Substanţa este metabolizată în proporţie mare. La om rezultă un număr mare de metaboliţi dintre care au fost identificaţi 12. Într-un studiu efectuat la câini, s-a observat că dintre aceştia doar norverapamilul are un efect farmacologic apreciabil (aproximativ 20% din cel al compusului parental). Verapamilul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală şi doar 3-4% din doză se elimină sub formă nemodificată. O proporţie de 50% din doză este eliminată pe cale renală în 24 de ore şi 70% în 5 zile. O proporţie de până la 16% din doză este excretată prin materiile fecale. Disfuncţia renală nu are efect asupra farmacocineticii verapamilului, după cum se arată în studiile comparative ce au inclus pacienţi cu insuficienţă renală în stadiu final şi subiecţi cu rinichi sănătoşi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit în cazul pacienţilor cu ciroză hepatică datorită clearance-ului oral scăzut şi volumului mai mare de distribuţie. 5.3 Date preclinice de siguranță Toxicitate după administrarea unei doze unice (toxicitate acută) Testarea toxicităţii după administrarea unei doze unice de clorhidrat de verapamil a fost efectuată la diferite specii de animale. Toxicitatea medie după doză unică (DL50 în mg/kg) a fost: Şobolan Şoarece Porc de Guineea i.v. 16 8 - i.p. 67 68 - s.c. 107 68 - p.o 114 163 140 DL50 (doza letală 50) în sens convenţional este doza calculată pentru a determina moartea a 50 % din animalele expuse. Toxicitate după doze repetate (toxicitate subcronică şi cronică) Au fost efectuate studii de toxicitate subcronică şi cronică la şobolan şi câine. La doze mari (≥ 30 mg/kg), clorhidratul de verapamil a determinat modificări lenticulare şi/sau leziuni ale liniilor de sutură şi cataractă la câinii de vânătoare. Aceste modificări nu au fost observate la nici o altă specie de animale. Nu s-au raportat până în prezent cazuri de cataractă la om, având ca etiologie administrarea clorhidratului de verapamil. Mutagenitate şi carcinogeneză Studiile in vitro şi in vivo nu au evidenţiat nicio dovadă privind potenţialul mutagen al clorhidratului de verapamil. Un studiu pe termen lung efectuat la şobolan nu a evidenţiat nicio dovadă a potenţialului carcinogen al clorhidratului de verapamil. Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere Studiile de embriotoxicitate efectuate la două specii de animale nu au evidenţiat nicio dovadă privind potenţialul teratogen, la doze zilnice de până la 15 mg/kg la iepure şi 60 mg/kg la şobolan. Totuşi, la şobolan, această doză, care este deja în intervalul de doze toxice pentru femele, a determinat efecte embriotoxice (mortalitate, creştere întârziată). 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Nucleu Amidon de porumb Lactoză monohidrat 10 Povidonă K 30 Amidonglicolat de sodiu Talc Stearat de magneziu Dioxid de siliciu coloidal Film Hipromeloză Dioxid de titan (E 171) Macrogol 6000 Talc Tartrazină (E 102) 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 4 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerințe speciale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ S.C. A C HELCOR PHARMA S.R.L. Str. Dr. Victor Babeş nr. 50, Baia Mare, Jud. Maramureş, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 12996/2020/01 12997/2020/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2020 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2020 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 11