1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9038/2016/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI TICLODIN 250 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de ticlopidină 250 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate filmate Comprimate lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă, cu margini intacte, având gravat pe una din fețe “Tc 250”. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Profilaxia complicaţiilor trombotice arteriale - accident vascular cerebral, infarct miocardic acut, moartea subită cardiacă - la pacienții cu ateroscleroză și accidente ischemice în antecedente. Deoarece folosirea ticlopidinei a fost asociată cu un risc de afecţiuni hematologice care pun viaţa în pericol, cum sunt: purpură trombotică trombocitopenică, neutropenie sau agranulocitoză, utilizarea trebuie rezervată pacienţilor cu hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, sau care nu au răspuns la tratament cu acesta. Profilaxia accidentelor ischemice majore, îndeosebi coronariene, la pacienţii cu arteriopatie obliterantă cronică a membrelor inferioare, în stadiu de claudicaţie intermitentă. Profilaxia trombozelor repetate la nivelul abordului arterio-venos la pacienţii hemodializaţi cronic. Profilaxia trombozei subacute a endoprotezei coronariene (stent). 4.2 Doze şi mod de administrare Adulţi Doza uzuală este de 1 comprimat (250 mg) de 2 ori pe zi, la sfârșitul mesei. În endoproteza coronariană tratamentul se începe cu o zi înainte sau în ziua intervenţiei şi se continuă 4-6 săptămâni; se asociază cu acid acetilsalicilic 100-300 mg pe zi. Vârstnici: pot fi administrate dozele indicate la adulţi. Copii: nu este indicată administrarea la această grupă de vârstă. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 Diateze hemoragice; leziuni organice cu potenţial hemoragic, cum sunt: ulcer gastric şi duodenal activ, accident vascular cerebral hemoragic acut. Leucopenie, trombocitopenie sau agranulocitoză în antecedente. Boli ale sângelui implicând un timp prelungit de sângerare. 2 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Ticlopidina poate provoca tulburări hematologice (îndeosebi ale seriei leucocitare) sau hemoragii, care apar în majoritate în primele 3 luni de tratament. Anumite cazuri (neutropenie severă, agranulocitoză) pot fi grave, uneori cu evoluţie letală. Evoluţia gravă a tulburărilor hematologice şi a accidentelor hemoragice este determinată de: - nerespectarea măsurilor de supraveghere clinice şi biologice, precum şi diagnosticarea şi instituirea întârziată a măsurilor terapeutice; - asocierea cu anticoagulante sau cu antiagregante plachetare, cum sunt acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (cu excepția endoprotezei coronariene, pentru care se recomandă asocierea cu acidul acetilsalicilic, timp de o lună după intervenţia chirurgicală). La începutul tratamentului cu ticlopidină, apoi la intervale de 2 săptămâni în timpul primelor 3 luni, este necesar controlul hemogramei. Dacă tratamentul se întrerupe în timpul primelor 3 luni, în următoarele 2 săptămâni trebuie efectuată numărătoarea polimorfonuclearelor neutrofile şi a trombocitelor. În caz de neutropenie (< 1500 neutrofile/mm 3 ) sau de trombocitopenie (<100000 trombocite/mm 3 ), este necesară întreruperea administrării şi supravegherea elementelor figurate sanguine, până la revenirea la valorile normale. Pacienţii trataţi cu ticlopidină trebuie atenţionaţi că apariţia febrei, anginei sau ulceraţiilor bucale impune informarea imediată a medicului. Se efectuează hemograma, pe baza căreia se va decide întreruperea sau continuarea tratamentului. Tratamentul cu ticlopidină se întrerupe cu cel puţin o săptămână înaintea intervențiilor chirurgicale. În caz de urgenţe chirurgicale, pentru a minimaliza riscul hemoragic, se pot utiliza următoarele medicamente, singure sau în asociere: metilprednisolon 0,5 - 1 mg/kg intravenos, repetat la nevoie, desmopresină 0,2 - 0,4 μg/kg în perfuzie intravenoasă sau/ şi trombocite proaspete, sub formă de concentrat. Ticlopidina trebuie administrată cu prudenţă la pacienții cu insuficienţă hepatică. În cazul apariţiei hepatitei sau icterului este necesară întreruperea tratamentului. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Asocierea ticlopidinei cu următoarele medicamente nu este recomandabilă: - alte antiagregante plachetare (de ex. acid acetilsalicilic, antiinflamatorii nesteroidiene), datorită creşterii riscului hemoragic, prin efect sinergic; în cazul în care asocierea nu poate fi evitată este necesară supraveghere clinică şi biologică atentă (inclusiv timpul de sângerare); pentru endoproteza coronariană, ticlopidina se poate asocia cu acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.2 şi 4.4); - anticoagulante orale şi heparină, datorită creşterii riscului hemoragic; în cazul în care asocierea este absolut necesară, se impune supraveghere clinică şi biologică atentă (inclusiv timp de sângerare şi teste de coagulare). Asocierea cu următoarele medicamente obligă la prudenţă: - teofilină și aminofilină, deoarece prin scăderea clearance-ului plasmatic al teofilinei, ticlopidina creşte concentraţia plasmatică a acesteia, cu risc de supradozaj; este necesară supraveghere clinică şi, eventual, dozarea teofilinei în sânge, precum şi ajustarea dozei de teofilină în timpul şi după întreruperea tratamentului cu antiagregantul plachetar; - pentoxifilină, datorită creşterii riscului hemoragic; în cazul asocierii sunt necesare supraveghere clinică şi controlarea frecventă a timpului de sângerare; - digoxină (coadministrarea ticlopidinei cu digoxină conduce la o ușoară scădere, de aproximativ 15% a nivelelor plasmatice de digoxină). - ciclosporină (coadministrarea ticlopidinei cu ciclosporină poate să conducă la o scădere a nivelului plasmatic de ciclosporină; în aceste cazuri, nivelele plasmatice de ciclosporină se impun a fi monitorizate). - fenitoină, deoarece ticlopidina creşte concentraţia plasmatică a acesteia, cu risc de supradozaj; în cazul asocierii sunt necesare: supravegherea clinică şi controlul concentraţiei plasmatice a antiepilepticului; - trombolitice, deoarece creşte riscul hemoragic; - cimetidină, deoarece inhibă metabolizarea ticlopidinei; poate fi necesară ajustarea dozelor. Antiacidele gastrice micşorează biodisponibilitatea ticlopidinei; intervalul între administrarea de ticlopidină şi de antiacide trebuie să fie de 2-3 ore. 3 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Studiile preclinice efectuate la animale nu au pus în evidenţă efecte teratogene. Nu există date clinice suficiente pentru a evalua siguranţa administrării ticlopidinei în timpul sarcinii. Este preferabil ca antiagregantul să nu fie utilizat la femeile gravide. Deoarece ticlopidina se excretă în laptele matern, se recomandă evitarea administrării în timpul alăptării. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Ticlopidina nu modifică capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie: Foarte frecvente: > 1/10; Frecvente: > 1/100, < 1/10; Mai puțin frecvente >1/1000, < 1/100 Rare >1/10.000, < 1/1000; Foarte rare (incluzând cazuri izolate) 1/10.000. Frecvenţa reacţiilor adverse a fost estimată în baza raportărilor spontane din datele rezultate în urma consumului. Frecvente: Tract gastro-intestinal: diaree Reacţii de hipersensibilitate: erupţii cutanate (maculopapulare sau urticarie, adesea pruriginoase). Diareea şi greaţa apar precoce şi dispar în 1-2 săptămâni. Dacă aceste reacţii adverse sunt intense şi persistente, este necesară întreruperea tratamentului, în general erupţiile cutanate apar în cursul primelor 3 luni de administrare, în medie la sfârşitul primelor 11 zile de tratament. Ele pot fi generalizate. După întreruperea administrării, simptomatologia dispare în câteva zile. Mai puţin frecvente: Tract gastro-intestinal: dureri abdominale şi tulburări dispeptice. Hematologice: neutropenie, care survine în primele 2-3 luni de tratament; poate fi severă, dar este reversibilă la oprirea medicaţiei. Rareori: Tulburări hepatice: în timpul primelor luni de tratament cu ticlopidină, au fost semnalate rareori: disfuncţie hepatică, icter colestatic, hepatită. In general, după întreruperea tratamentului, evoluţia a fost favorabilă; ulcere şi sângerări. Hematologice: trombocitopenia, în timpul primelor 4 luni de tratament se produc creşteri izolate sau asociate ale fosfatazei alcaline, transaminazelor şi bilirubinei. Colesterolul (HDL, LDL, VLDL) şi trigliceridele plasmatice pot creşte cu 8-10% în primele 4 luni de tratament, fără ca valorile să progreseze ulterior. Raportul lipoproteinelor (îndeosebi raportul HDL/ LDL) nu se modifică. Datele clinice demonstrează că aceste efecte nu sunt în funcţie de vârstă, sex, consum de alcool sau de existenţa diabetului zaharat: ele nu influenţează riscul cardiovascular. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4 4.9 Supradozaj O singură doză orală de 500 mg/kg şi de 1600 mg/kg ticlopidină, a avut efect letal la şoarece, respectiv şobolan. Simptomele de toxicitate acută au inclus: hemoragii gastrointestinale, convulsii, hipotermie, dispnee, pierderea echilibrului, tulburări ale mersului. La om, în caz de supradozaj se pot produce prelungirea timpului de sângerare cu apariţia de hemoragii şi creşterea valorilor serice ale transaminazelor hepatice. Se recomandă spălături gastrice, supravegherea funcţiilor vitale, a timpului de sângerare. Se face tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitrombotice, antiagregante plachetare. Cod ATC: B01A C05. Ticlopidina, un compus de sinteză cu structură tienopiridinică, are acţiune marcată de inhibare a funcţiilor plachetare - împiedică adeziunea şi agregarea, nu permite retracţia cheagului, prelungeşte timpul de sângerare. Inhibarea agregării plachetare se datorează împiedicării legăturii dependente de ADP a fibrinogenului de membrana plachetelor. Efectul este semnificativ numai in vivo. Efectul antiagregant plachetar apare în primele 2 zile și este maxim după 5-8 zile de la începerea tratamentului. La majoritatea pacienţilor, timpul de sângerare şi alte teste ale funcţiilor plachetare revin la valorile normale după o săptămână de la întreruperea tratamentului. Datele clinice au arătat că tratamentul de durată cu ticlopidină provoacă o reducere semnificativă a morbidităţii şi a mortalităţii prin infarct miocardic şi prin ictus. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice După administrarea pe cale orală a ticlopidinei, absorbţia se realizează rapid şi practic complet. Absorbţia este optimă când medicamentul se administrează la sfârșitul meselor. Concentraţiile în platou se realizează după 7-10 zile de tratament. Timpul mediu de înjumătăţire prin epurare este cuprins între 30 şi 50 ore. Inhibarea agregării plachetare nu este în corelaţie cu concentraţiile plasmatice ale medicamentului. Ticlopidina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. După administrarea pe cale orală a ticlopidinei marcată radioactiv, 50-60% din radioactivitate se regăseşte în urină, 23-30% în materiile fecale. La vârstnici farmacocinetica ticlopidinei este modificată, dar eficacitatea terapeutică nu este practic influențată la doza de 500 mg pe zi. 5.3 Date preclinice de siguranţă Pe baza valorii DL 50, se poate afirma că ticlopidina are o toxicitate relativ scăzută la speciile testate. Toxicitatea subacută a fost evaluată în urma testelor pe şobolani şi câini. În urma administrării la şobolani, ticlopidina a indus o salivaţie reversibilă şi hepatomegalie la unele animale. La câini, tratamentul a cauzat vomismente, fără alte modificări cauzate de tratament. Administrarea cronică la şobolani şi babuini timp de 18 luni a demonstrat că organul ţintă al toxicităţii la aceste animale a fost ficatul. Ticlopidina nu a avut efecte teratogene, sau de afectare a fertilităţii la animalele de laborator. Clorhidratul de ticlopidină nu a manifestat efecte mutagene în urma testului Ames. Ticlopidina nu a manifestat potenţial carcinogenic în urma testului de inducţie lisogenică. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Amidon de porumb 5 Celuloză microcristalină Povidonă K 30 Acid citric anhidru Dioxid de siliciu coloidal Stearat de magneziu Amidon glicolat de sodiu Film Hipromeloză 5 cP Dioxid de titan (E 171) Macrogol 6000 Talc 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 4 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din folie de PVC/Al a câte 10 comprimate filmate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale la eliminare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ S.C. AC HELCOR Pharma S.R.L. Str.Victor Babeş nr.50, Baia Mare România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 9038/2016/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Septembrie 2002 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2016 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .