AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7701/2015/01 Anexa 2 Rezumatul Caracteristicilor Produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Nolicin 400 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: galben portocaliu S (E110) 0,5 mg Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate, de culoare portocalie, puţin biconvexe, cu un mic şanţ central pe una din feţe. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice - Cistita acută la femei - - - - - Cistita recurentă la femei Infecţia acută de tract urinar inferior la bărbaţi Prostatita bacteriană cronică Gonoree Profilaxia infecţiilor urinare recurente frecvente Trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale de utilizare corectă a antibioticelor. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Indicaţii Tratament Cistita acută la femei Cistita recurentă la femei Infecţia acută de tract urinar inferior la bărbaţi Doze zilnice Durata tratamentului 2 x 400 mg 2 x 400 mg 2 x 400 mg 1 3 - 7 zile 7 - 14 zile 7 - 14 zile Prostatită cronică bacteriană Gonoree* 2 x 400 mg 2 x 400 mg 4 - 6 săptămâni sau mai mult 3 - 7 zile Gastroenterita bacteriană Infecţii recurente frecvente de tract urinar *In gonoree, poate fi administrată şi o doză unică de 2 - 3 comprimate. 2 x 400 mg 2 x 400 mg până la 5 zile Până la 12 săptămâni Comprimatele pot fi administrate pe stomacul gol, cu puţin lichid sau în timpul mesei. În timpul tratamentului trebuie menţinută o diureză normală. Copii Datorită lipsei datelor de siguranţă, Nolicin este contraindicat la copii și adolescenți (vezi pct. 4.3). Vârstnici Studiile asupra farmacocineticii nu au arătat modificări semnificative comparativ cu pacienţii mai tineri, în afara prelungirii uşoare a timpului de înjumătăţire. În absenţa insuficienţei renale, nu este necesară ajustarea dozei. Un număr limitat de studii clinice au arătat că Nolicin este bine tolerat. Pacienţi cu insuficienţă renală Dozele de Nolicin vor fi reduse (intervalul dintre doze va fi dublat) dacă clearance-ul creatininei este sub 0,33 ml/s (20 ml/min) şi/sau creatininemia peste 400 µmol/l (4,5 mg/100 ml). Pacienţii sub hemodializă, cu diureză prezentă, vor primi de asemenea jumătate din doza recomandată (reducerea dozei se va face prin dublarea intervalului dintre doze). Pacienţii cu dializă peritoneală cronică (DPC) cu diureză prezentă vor primi aceeaşi doză ca şi cei cu funcţie renală normală. Mod de administrare Administrare orală. 4.3 Contraindicaţii - - - Hipersensibilitate la norfloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Sarcină şi alăptare. Medicamentul nu va fi administrat la copii şi adolescenţi, datorită lipsei experienţei de utilizare a medicamentului la aceste grupe de vârstă, precum şi datorită faptului că posibilitatea lezării cartilajelor articulare de creştere nu poate fi exclusă. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Nolicin trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu tulburări ale SNC (în special celor cu epilepsie şi alte afecţiuni care pot provoca convulsii). În timpul tratamentului, pacienţii vor evita expunerea directă, excesivă la lumina solară. Dacă apare fotosensibilitate, tratamentul va fi întrerupt. În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat medicul oftalmolog. 2 Trebuie asigurată o hidratare adecvată a pacientului. În insuficienţa renală, dozele vor fi ajustate în consecinţă. În timpul tratamentului cu chinolone, au fost raportate cazuri izolate de tendinită sau chiar de ruptură de tendon. Dacă apare durere la nivelul tendoanelor şi/sau la primele semne de tendinită, se recomandă întreruperea tratamentului. În timpul tratamentului şi în perioada imediat următoare, pacienţii vor evita activitatea fizică excesivă. Aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând norfloxacina, a fost raportată colita pseudomembranoasă, cu forme uşoare până la forme cu risc vital. De aceea este important diagnosticul diferenţial la pacienţii cu diaree apărută după administrarea unor medicamente antibacteriene. Studiile au arătat că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă cauza principală a colitei asociate utilizării antibioticelor. Dacă se suspectează sau se confirmă colita asociată cu Clostridium difficile, orice antibiotic neutilizat în mod specific împotriva C. difficile trebuie întrerupt. În funcţie de necesitatea clinică, este necesară păstrarea echilibrului hidroelectrolitic, administrarea de suplimente proteice, tratamentul antibiotic contra C. difficile şi consult chirurgical. Se recomandă precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând norfloxacina, la pacienţii cu risc crescut de prelungire a intervalului QT, de exemplu: - - în cazul sindromului congenital de QT prelungit; utilizare concomitentă a medicamentelor cu potenţial cunoscut de prelungire a intervalului QT (de exemplu, antiaritmice de clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice); dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemie, hipomagnezemie); boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct de miocard, bradicardie). - Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv norfloxacină, la aceste grupe de populație. (Vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, 4.8, 4.9). Colorantul galben portocaliu S (E 110) poate determina reacţii alergice. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Norfloxacina, utilizată concomitent cu teofilina sau ciclosporina, determină creşterea nivelului concentraţiei plasmatice ale acestora, de aceea se recomadă determinarea concentraţiilor lor plasmatice. Administrarea concomitentă de norfloxacină şi anticoagulante orale (warfarină) determină creşterea efectului lor terapeutic. Laptele şi iaurtul (lactatele lichide), antiacidele şi sucralfatul reduc absorbţia Nolicin. Pacienţii vor lua Nolicin cu o oră înainte sau la 2 ore după ingestia produselor lactate. Dacă norfloxacina este utilizată concomitent cu alte medicamente care conţin fier, aluminiu, bismut, magneziu, calciu sau zinc, se formează complexe mari (chinolonă-metal), care nu sunt absorbite. Pacienţii vor lua antiacide, sucralfat şi medicamente care conţin aceste elemente, la interval de două ore după administrarea Nolicin. Administrarea concomitentă de chinolone şi corticosteroizi poate creşte riscul de tendinită sau ruptură de tendon. De asemenea, la administrarea concomitentă cu norfloxacina, a fost raportată creşterea efectului medicamentelor antidiabetice (sulfoniluree). Utilizarea concomitentă de norfloxacină şi nitrofurantoin determină reducerea efectelor ambelor medicamente. 3 Similar altor fluorochinolone, norfloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii în tratament cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice de clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Nu a fost stabilită siguranţa administrării medicamentului la femei gravide sau care alăptează. Sarcina De aceea medicamentul nu este recomandat în timpul sarcinii. Alăptarea În timpul tratamentului, alăptarea trebuie întreruptă. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Nolicin prezintă efecte minore sau moderate asupra capacităţii de a conduce vehicule şi a folosi utilaje. În cazuri rare, chinolonele pot provoca convulsii, de aceea nu trebuie administrate pacienţilor cu istoric de convulsii. Reacţiile adverse ale Nolicin, ca ameţeala şi cefaleea, apar foarte rar, dar pot reduce starea de alertă, în special la pacienţii care iau Nolicin împreună cu alcool. Medicii şi farmaciştii trebuie să atenţioneze pacienţii să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje sau să efectueze orice altă activitate cu potenţial periculos, până nu se stabileşte răspunsul la tratament. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: -reacţii adverse foarte frecvente (≥1/10); -reacţii adverse frecvente (≥1/100 şi <1/10); -reacţii adverse mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); -reacţii adverse rare (≥1/10000 şi <1/1000); -reacţii adverse foarte rare (<1/10000); -reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile); Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări psihice Tulburări ale sistemului Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare frecvente eozinofilie, leucopenie frecvenţă Cu necunoscută alergice recţii erupţii (urticarie, tranzitorii, prurit, reacţie anafilactică), reacţii cutanate severe confuzie, iritabilitate, frică, halucinaţii somnolenţă, agitaţie durere de cap, ameţeli, depresie fatigabilitate 4 nervos Tulburări acustice vestibulare Tulburări cardiace şi Tulburări gastro- intestinale Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Investigaţii diagnostice tinitus şi aritmie ventriculară torsada vârfurilor (raportată la predominant pacienţii cu factori de risc de a prelungire intervalului QT), prelungire a intervalului QT evidenţiat prin ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9) greaţă anorexie, diaree colită pseudomembranoasă tendinită sau ruptură de tendon, de obicei în asociere cu alţi factori nocivi creşterea transaminazelor, fosfatazei alcaline şi lactat dehidrogenazei (LDH) creşterea şi uremiei creatininemiei şi scăderea hematocritului Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj Supradozajul poate produce mai ales greaţă, vărsături, diaree, iar, în cazuri severe, de asemenea, ameţeli, oboseală, confuzie şi convulsii. În cazul supradozajului, trebuie instituit tratament simptomatic şi monitorizare ECG, datorită riscului de prelungire a intervalului QT. Hidratarea adecvată prezintă o mare importanţă pentru menţinerea unei diureze normale. 5 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: fluorochinolone, codul ATC: J01MA06 Mecanism de acţiune Norfloxacina este un excelent antiseptic urinar. Nu este utilizată în infecţiile sistemice. Acţionează asupra microorganismelor aerobe gram-negative şi asupra unor microorganisme gram-pozitive. Eficacitatea antimicrobiană este redusă la un pH scăzut şi la concentraţii mari de ioni de magneziu. Activitatea norfloxacinei se bazează pe prevenirea sintezei ADN din celula bacteriană. Efectul principal este inhibiţia ADN-girazei (topoizomeraza II). Cercetările actuale au arătat că giraza rupe lanţul ADN, după care se formează un complex între lanţurile rupte de ADN, chinolone şi girază. Complexul astfel format previne superspiralarea lanţului ADN şi formarea caracteristicilor sale spaţiale. Astfel, ADN-ul nu poate funcţiona adecvat. În etapa următoare, ADN-ul este degradat în fragmente mai mici. Efectul antimicrobian al chinolonelor este atribuit în mai mare măsură formării acestor complexe, decât simplei inhibiţii a girazei. Relaţia PK/PD Eficacitatea terapeutică este dependentă în principal de Cmax (concentraţie plasmatică maximă): CMI (concentraţie inhibitorie minimă), raportul dintre patogen şi ASC (aria de sub curba concentraţie, în funcţie de timp). Mecanismul de rezistenţă Mecanismul major de rezistenţă la chinolone, inclusiv la norfloxacină, este prin mutaţii ale genelor care codifică ADN giraza şi topoizomeraza IV, enzimele ţintă ale acţiunii chinolonelor. Mecanismele adiţionale includ mutaţii ale proteinelor de membrană celulară, care modifică permeabilitatea mebranei şi acţiunea pompelor de eflux. Nu există rezistenţă încrucişată între norfloxacină şi substanţe active fără structură similară, cum sunt penicilinele, cefalosporinele, tetraciclinele, macrolideles, aminociclitoli şi sulfonamidele, 2, 4 diaminopirimidinele sau ascoieri ale acestora (de exemplu, cotrimoxazol). Valori de separare Valorile clinice EUCAST ale CMI, de separare a patogenilor susceptibili (S) de cei rezistenţi (R) sunt: Entero-bacteriacee S <0,5 mcg/ml, R >1 mcg/ml Pentru Neisseria gonorrhoeae aşi alte specii, valorile CMI nu sunt precizate. Sensibilitate Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii anume, de aceea sunt necesare informaţii locale asupra rezistenţei, în special când trebuie tratate infeecţii severe. Informaţiile de mai jos reprezintă un ghid aproximativ asupra probabilităţii sensibilităţii micro-organismelor la norfloxacină. Specii frecvent susceptibile: Aerobi Gram-negativi: Aeromonas hydrophilia Proteus vulgaris 6 Providencia rettgeri Salmonella spp. Shigella spp. Specii pentru care apariţia rezistenţei ar constitui o problemă: Aerobi Gram-pozitivi: Enterococcus faecalis Staphylococcus aureus (inclusiv tulpinile producătoare de penicilinază) Staphylococcus epidermidis Staphylococcus saprophyticus Streptococcus agalactiae Aerobi Gram-negativi: Citrobacter freundii Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae Morganella morganii Proteus mirabilis Providencia stuartii Pseudomonas aeruginosa Serratia marcescens 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Norfloxacina este rapid absorbită din tractul gastrointestinal. La voluntarii sănătoşi, concentraţiile maxime plasmatice apar în 1-2 ore după administrare orală. Absorbţia din tractul gastrointestinal este incompletă şi reprezintă 30-40% din doza orală administrată. Concentraţia stabilă apare după 2 zile. Distribuţie Aproximativ 15% din norfloxacină este legată de proteinele plasmatice. Gradul scăzut de legare de proteinele plasmatice permite o penetrare bună şi rapidă în ţesuturile şi fluidele organismului. În continuare sunt prezentate concentraţiile norfloxacinei în diferite ţesuturi: Concentraţie 7,3 µg/g 2,5 µg/g 3,0 µg/g 2,7 µg/ml 1,6 µg/g 3,0 µg/g 1,9 µg/g 4,3 µg/g 6,9 µg/ml Ţesut sau fluid Parenchimul renal Prostată Peretele vezicii urinare Fluidul seminal Testicule Uter/cervix Ovare Vagin Bilă Norfloxacina administrată oral (50 mg/kg) trece bariera placentară, iar concentraţiile în ţesuturile fetale reprezintă aproximativ 10% din concentraţia plasmatică maternă. Doza de 400 mg, administrată de două ori/zi produce concentraţii la nivel renal de 3,9 până la 16,2 µg/g, care depăşeşc semnificativ concentraţiile plasmatice (de 100-300 ori). Concentraţiile maxime 7 urinare după o doză de 400 mg se observă după 2 ore şi sunt de aproximativ 478 mg/l; concentraţiile din prostată (0,7-4,7 µg/g) sunt mai mici, dar şi acestea depăşesc concentraţiile plasmatice. Concentraţiile norfloxacinei în bilă şi ductul biliar primar sunt de 0,15-4,5 µg/g şi, respectiv 0,4-4 µg/g, fiind de 3-7 ori mai mari decât cele plasmatice. Concentraţii mari se regăsesc şi în ficat. După administrarea unei doze unice de 400 mg, concentraţiile din vagin şi uter sunt de 2-3 ori mai mari decât cele plasmatice. Concentraţiile din spută, amigdale, ovare şi peretele veziculei biliare sunt similare sau uşor mai scăzute decât concentraţiile plasmatice. Concentraţiile maxime ale norfloxacinei în urină sunt de aproximativ 100 ori mai mari decât CMI90 pentru majoritatea patogenilor cauzatori ai infecţiilor de tract urinar. Similar, concentraţiile din fecale depăşesc semnificativ valorile CMI90 pentru numeroşi patogeni intestinali. Metabolizare În organismul animalelor de laborator şi cel uman, norfloxacina este metabolizată numai într-o măsură limitată. La om, 80% din norfloxacină este eliminată în formă nemodificată. Norfloxacina este metabolizată în ficat, prin acţiunea pe atomul de azot din lanţul piperazinic. Metabolitul principal este un oxoderivat. Alţi metaboliţi, ca derivaţii amino-, acetil-, formil- şi 2-aminoetilamino din inelul chinolonic apar în cantităţi mai mici. Eliminare Norfloxacina este eliminată prin urină, bilă şi fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3-4 ore. La 24 ore după administrarea unei doze orale de 100-800 mg, 33 până la 39% din doza administrată este excretată prin urină. La doze mai mari (1600 mg), 47,8% din doză este excretată prin urină, 5-8% sub formă de metaboliţi. Norfloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Într-o măsură mai mică, norfloxacina este de asemenea excretată în bilă (2-3%). Peste 30% din doza orală este excretată în fecale. În caz de insuficienţă renală, modificările farmacocineticii norfloxacinei depind de gradul disfuncţiei. Cu toate modificările farmacocinetice (timp prelungit de atingere a concentraţiilor plasmatice maxime, timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungit şi excreţie prelungită), concentraţiile norfloxacinei în tractul urinar sunt mari, ceea ce permite un tratament eficient al infecţiilor. 5.3 Date preclinice de siguranţă La utilizarea îndelungată a norfloxacinei la animalele tinere, s-au observat leziuni la nivelul cartilajelor articulare. La doze mari de norfloxacină şi pH de 6 sau mai mare, la şobolani şi câini a apărut cristaluria. În studiile la animale nu au apărut efecte teratogenice, mutagenice sau carcinogenice. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Povidonă Amidonglicolat de sodiu tip A Celuloză microcristalină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu 8 Film Hipromeloză Talc Dioxid de titan (E 171) Galben portocaliu S (E110) Propilenglicol 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 5 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Nu sunt necesare. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ KRKA d.d. Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia 8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 7701/2015/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Ianuarie 2016 9