AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2990/2010/01 -02-03 Anexa 2 Rezumatul Caracteristicilor Produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Clafen 100 mg supozitoare 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare supozitor conține diclofenac sodic 100 mg. Pentru lista tuturor excipienților vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Supozitoare Supozitoarele se prezintă sub formă de torpilă cu suprafața netedă, onctuoasă, de culoare albă până la alb-gălbuie. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Adulți și adolescenți Clafen este indicat pentru tratament de lungă durată în: - boli reumatismale (poliartrită reumatoidă, spondilită anchilopoetică, poliartrită reumatoidă juvenilă, sindrom Reiter); artroze invalidante însoțite de dureri. - Clafen se poate administra ca tratament de scurtă durată în: - - - - - inflamații acute articulare și abarticulare (bursite, capsulite, sinovite, tendinite sau tenosinovite); lombalgii, radiculite; artrită microcristalină; artrită gutoasă în episoadele acute; dureri ușoare și moderate cum sunt cele care apar în cursul unor mici intervenții (chirurgicale, stomatologice, ginecologice, ortopedice), algii musculare și osteoarticulare din cauza efortului sau traumatismelor; cefalee de origine vasculară; dismenoree. - - 1 4.2 Doze și mod de administrare Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). A se administra intrarectal; a nu se administra pe cale orală. Doza trebuie adaptată în funcție de necesitățile individuale. Adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani Doza recomandată este de un supozitor de 100 mg diclofenac, care se poate administra seara înainte de culcare. Nu trebuie depășită doza zilnică totală de 150 mg diclofenac. Pacienți vârstnici Deși farmacocinetica diclofenacului este independentă de vârstă, se recomandă stabilirea cu prudență a dozei; la pacienții cu constituție mai slabă sau cu greutate corporală mai mică, se recomandă monitorizarea pentru sângerări gastrice timp de 4 săptămâni de la inițierea tratamentului. 4.3 Contraindicații - Hipersensibilitate la diclofenac sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1; - Antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu astm bronșic, rinită, urticarie sau edem angioneurotic) la acid acetilsalicilic sau la alte AINS (antiinflamatoare nesteroidiene); - Rectită sau rectoragii recente; - Antecedente de hemoragii sau perforații gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu AINS; -Ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulcerații sau hemoragii dovedite); - Insuficiență hepatică sau renală severă; - Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică și/sau boală cerebrovasculară; - Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide); - Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă; - Tulburări ale hematopoiezei de origine neprecizată; - al treilea trimestru de sarcină 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Reacțiile adverse pot fi diminuate prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2). Utilizarea concomitentă a diclofenacului cu AINS sistemice inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 trebuie evitată (vezi pct. 4.5). Pacienți vârstnici Pacienții vârstnici au o frecvență mai mare a reacțiilor adverse la AINS mai ales hemoragie și perforație gastro-intestinală care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Gastro-intestinal Similar tuturor AINS, este necesară supravegherea medicală atentă la pacienții cu simptome care indică tulburări gastro-intestinale, cu antecedente de ulcer gastro-duodenal, cu colită ulcerativă sau cu boală Crohn deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8). 2 Pacienții cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, mai ales vârstnici trebuie să anunțe orice simptom abdominal neobișnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinală). Hemoragie sau ulcerație / perforație gastro-intestinală Hematemeza, melena, ulcerația sau perforația, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tratamentului cu toate AINS, inclusiv diclofenac. Acestea pot apărea în orice moment pe durata tratamentului cu sau fără simptome prodromale sau antecedente de reacții grave gastro-intestinale. În cazurile rare, în care apar hemoragii sau ulcerații gastro-intestinale la pacienții care primesc diclofenac, administrarea medicamentului trebuie întreruptă. Riscul pentru hemoragie, ulcerație sau perforație gastro-intestinală este mai mare la doze mai mari de AINS, inclusiv diclofenac, la pacienții cu antecedente de ulcer, mai ales complicat cu hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. Acești pacienți, trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastric (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la acești pacienți precum și la pacienții care primesc concomitent doze mici de acid acetilsalicilic, alte medicamente care cresc riscul gastro- intestinal (vezi mai jos și pct. 4.5). Se recomandă precauție la pacienții care primesc concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamentele antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastrointestinală. În cazul utilizării diclofenacului după o intervenție chirurgicală gastrointestinală, se recomandă supraveghere medicală atentă și prudență. Hepatic Este necesară monitorizarea atentă atunci când diclofenac se prescrie pacienților cu insuficiență hepatică. Dacă anomaliile testelor hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice ale bolii hepatice sau alte manifestări (eozinofilie, erupție cutanată tranzitorie), tratamentul trebuie întrerupt. Poate apărea hepatită, fără prodrom la administrarea diclofenacului. Utilizarea Clafen la pacienții cu porfirie hepatică poate determina o acutizare. Renal Pacienții cu insuficiență renală, cardiacă sau hepatică și pacienții vârstnici trebuie supravegheați deoarece utilizarea AINS poate determina deteriorarea funcției renale. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și funcția renală trebuie monitorizată. Administrarea AINS poate determina scăderea sintezei PG și să agraveze insuficiența renală. Trebuie avută în vedere importanța prostaglandinelor în menținerea fluxului renal la pacienții cu insuficiență cardiacă sau renală, la cei tratați cu diuretice sau care se recuperează după intervenții chirurgicale majore. Efectele asupra funcției renale sunt, de obicei, reversibile la întreruperea Clafen. Reacții de hipersensibilitate Similar altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, reacțiile alergice incluzând reacțiile anafilactice/anafilactoide pot apărea fără expunere anterioară la medicament (vezi pct. 4.8). De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua în sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului miocardic. Printre simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacții se poate număra durerea în piept apărută în asociere cu o reacție alergică la diclofenac. Similar altor AINS, Clafen poate masca semnele și simptomele de infecție, din cauza proprietăților sale farmacodinamice. 3 Hematologic Diclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetară (vezi anticoagulante la pct. 4.5). Pacienții cu tulburări ale hemostazei, diateze hemoragice sau anomalii hematologice trebuie monitorizați cu atenție. Tratament de lungă durată Toți pacienții care primesc medicamente antiinflamatorii nesteroidiene trebuie monitorizați ca măsură de precauție, de exemplu funcția renală, funcția hepatică (poate apărea creșterea valorilor enzimelor hepatice) și hemoleucograma. Acest lucru este important mai ales la vârstnici. Tulburări respiratorii Similar altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, diclofenac sodic și alte AINS pot precipita bronhospasmul dacă se administrează la pacienții cu astm bronșic activ sau în antecedente. Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare La pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată, sunt necesare monitorizare și recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenție lichidiană și edem. Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) și în tratament de lungă durată se poate asocia cu un risc ușor crescut de apariție a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic și accident vascular cerebral). Pacienții care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie tratați cu diclofenac numai după o evaluare atentă. Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociați cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcție de doză și durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor și răspunsul acestuia la tratament. Lupus eritematos sistemic și boală mixtă de țesut conjunctiv Pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și tulburări ale țesutului conjunctiv pot prezenta risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). Dermatologic Foarte rar au fost raportate reacții cutanate grave, unele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică, în asociere cu utilizarea AINS incluzând Clafen (vezi pct. 4.8). Pacienții par să fie expuși la un risc mai mare precoce la începutul tratamentului, declanșarea reacției apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu Clafen trebuie întrerupt la primele semne ale erupției cutanate tranzitorii, leziunilor mucoase sau ale altor semne de hipersensibilitate. Fertilitatea feminină Utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea feminină și nu se recomandă la femeile care doresc să aibă o sarcină. La femeile care au dificultăți de a avea o sarcină sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere întreruperii tratamentului cu Clafen. Copii Clafen 100 mg supozitoare, nu se administrează copiilor sub 12 ani. În acest caz se recomandă alte forme farmaceutice cu concentrații adecvate. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Litiu Diclofenac poate crește concentrațiile plasmatice de litiu prin scăderea eliminării acestuia. 4 Anticoagulante Deși investigațiile clinice nu par să indice că Clafen influențează efectul anticoagulantelor, există rapoarte izolate despre riscul crescut de hemoragie în cazul utilizării concomitente de diclofenac și anticoagulante (vezi pct. 4.4). Prin urmare, pentru a fi siguri că nu este nevoie de modificarea dozei de anticoagulant, la astfel de pacienți este necesară monitorizare atentă. Similar altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, diclofenac în doză mare poate inhiba reversibil agregarea plachetară. Hipoglicemiante orale Studiile clinice au arătat că diclofenac poate fi administrat împreună cu hipoglicemiante orale, fără a influența efectul lor clinic. Oricum, au existat rapoarte izolate despre efecte hipoglicemice și hiperglicemice care au necesitat modificări în dozajul medicamentelor hipoglicemiante în timpul tratamentului cu diclofenac. Metotrexat Au fost raportate cazuri de toxicitate severă atunci când metotrexat și AINS sunt administrate în decurs de 24 ore. Această interacțiune este mediată prin acumularea de metotrexat rezultat din afectarea excreției renale în prezența AINS. Antibacteriene chinolonice Din cauza interacțiunii dintre chinolone și AINS pot apărea convulsii. Acestea pot apare la pacienții cu sau fără antecedente de epilepsie sau convulsii. Prin urmare, este nevoie de precauție atunci când se dorește administrarea de chinolone la pacienții care primesc deja AINS. Alte AINS incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2 și corticosteroizi Administrarea concomitentă de diclofenac și acid acetilsalicilic sau corticosteroizi poate crește riscul de hemoragie și ulcerație gastro-intestinală. Trebuie evitat tratamentul concomitent cu 2 sau mai multe AINS (vezi pct. 4.4). AINS și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei Administrarea concomitentă de AINS sistemice, inclusiv diclofenac poate determina un risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Diuretice Similar altor AINS, Clafen poate inhiba activitatea diureticelor. Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, poate determina creșterea concentrației serice de potasiu, prin urmare aceasta trebuie monitorizată frecvent. Glicozide cardiotonice Administrarea concomitentă de glicozide cardiotonice și AINS poate agrava insuficiența cardiacă, scade RFG și crește concentrațiile plasmatice ale glicozidelor. Mifepristonă AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, deoarece AINS pot scădea efectul acesteia. Antihipertensive Utilizarea concomitentă de AINS și medicamente antihipertensive (de exemplu beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei, diuretice), poate determina o scădere a efectului antihipertensiv al acestora prin inhibarea sintezei de prostaglandine. 5 Ciclosporina și tacrolimus La pacienții care primesc concomitent ciclosporină și AINS, incluzând diclofenac sodic, s-au raportat cazuri de nefrotoxicitate. Există un potențial risc crescut de nefrotoxicitate când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus. Aceasta poate fi mediată prin efectul renal antiprostaglandinic al ambelor - AINS și inhibitorii de calcineurină. - zidovudina - risc crescut de toxicitate hematologică; - medicație fotosensibilizantă - apar efecte aditive de fotosensibilizare; - moclobemidă - crește efectul diclofenacului; - ritonavir - poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice ale AINS; - alcool etilic, bifosfonaţi și oxpentifilină (pentoxifilină) - pot potența reacțiile adverse gastro-intestinale și riscul de apariție a hemoragiei și ulcerației; - baclofen - creșterea toxicității baclofenului. Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator Diclofenacul poate determina modificări ușoare ale valorilor transaminazelor serice (dacă acestea se mențin sau apar complicații, tratamentul trebuie întrerupt) și poate crește potasemia. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Nu există date clinice provenite din utilizarea Clafen în timpul sarcinii. Cu toate că expunerea sistemică este redusă comparativ cu administrarea orală, nu se cunoaște dacă expunerea sistemică la Clafen atinsă după administrarea topică poate fi dăunătoare pentru embrion/făt. În timpul primului și celui de al doilea trimestru de sarcină, Clafen nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. În cazul utilizării, doza trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, utilizarea sistemică a inhibitorilor de prostaglandin- sintetază, inclusiv a diclofenacului, poate induce toxicitate cardio-pulmonară și renală la făt. La sfârșitul sarcinii, poate apărea o hemoragie prelungită atât la mamă, cât și la copil, iar travaliul poate fi întârziat. Prin urmare, Clafen este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Alăptarea Diclofenacul este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului pare puțin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân. Fertilitatea Utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea și nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu diclofenac. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Utilizarea diclofenacului impune prudență deoarece prin efectele asupra sistemului nervos central – amețeli, somnolență, oboseală sau tulburări vizuale pot modifica capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse Reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvență, folosind următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). 6 Reacțiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială și insuficiența cardiacă. Tulburări cardiace Foarte rare: palpitații, dureri retrosternale, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă congestivă. Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariție a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic și accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) și în tratament de lungă durată, (vezi pct. 4.3 și 4.4). Cu frecvență necunoscută: sindrom Kounis Tulburări hematologice și limfatice Foarte rare: leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie cu sau fără purpură, anemie hemolitică, anemie aplastică. Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente: cefalee, amețeli, vertij; Rare: somnolență, oboseală, confuzie; Foarte rare: tulburări ale sensibilității, tulburări de vedere, tulburări ale senzației gustative, tinitus, iritabilitate, insomnie, tulburări ale memoriei, dezorientare, convulsii, stare de depresie, halucinații, stare de rău general, anxietate, coșmaruri, tremor, reacții psihotice, parestezii, meningite aseptice (în special la pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecțiuni mixte ale țesutului conjunctiv) cu simptome ca febră, redoare a cefei, cefalee, greață, vărsături. Tulburări oculare Foarte rare: tulburări de vedere (vedere încețoșată, diplopie, nevrită optică). Tulburări acustice și vestibulare Foarte rare: tulburări de auz (tinitus, foarte rar surditate). Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Foarte rare: pneumonie. Tulburări gastro-intestinale Mai puțin frecvente: greață, vărsături, diaree, dureri epigastrice, dispepsie, anorexie, eructații, flatulență în special la debutul tratamentului; reacții specifice supozitoarelor cu diclofenac: senzație de mâncărime, de arsură, stimularea peristaltismului intestinal; Rare: gastrită, ulcer peptic, perforație și hemoragie gastro-intestinală; Foarte rare: colită hemoragică nespecifică, exacerbarea colitei ulcerative sau a bolii Crohn, formarea de stricturi sau producerea altor leziuni la nivelul intestinului gros; reacții specifice supozitoarelor cu diclofenac: declanșarea unei crize hemoroidale. Tulburări renale și ale căilor urinare Rare: edeme; Foarte rare: insuficiență renală acută funcțională, nefrită interstițială, hematurie, sindrom nefrotic, necroză tubulară acută, necroză papilară. Reacții cutanate și ale țesutului subcutanat Mai puțin frecvente: prurit, erupții cutanate tranzitorii; Rare: urticarie; Foarte rare: erupții buloase, eczeme, eritem multiform, sindrom Stevens Johnson, sindrom Lyell, dermatită exfoliativă, căderea părului, fotosensibilitate, purpură inclusiv purpură alergică. 7 Tulburări metabolice și de nutriție Foarte rare: hiperglicemie, glicozurie și hiperkalemie. Tulburări vasculare Foarte rare: vasculită. Tulburări ale sistemului imunitar Rare: angioedem, bronhospasm, reacție anafilactică, hipotensiune arterială. Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente: creșterea concentrației plasmatice a transaminazelor; Rare: hepatită cu sau fără icter; Foarte rare: hepatită fulminantă. Tulburări ale aparatului genital și sânului Foarte rare: impotență. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro. 4.9 Supradozaj Simptomatologie Cefalee, dezorientare, stare de excitabilitate, comă, hipoprotrombinemie, convulsii, stare de letargie somnolență, greață, vărsături, gastralgii, hemoragie gastrointestinală, rar diaree. În cazuri rare de supradozaj semnificativ pot apărea insuficiență renală acută și tulburări hepatice. Tratament Se administrează tratament simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale. Accesele convulsive frecvente sau prelungite pot fi tratate cu diazepam administrat intravenos. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare și antireumatice nesteroidiene, derivați ai acidului acetic și substanțe înrudite, codul ATC: M01AB05. Diclofenac inhibă activitatea ciclooxigenazei, reducând formarea din acidul arahidonic a precursorilor prostaglandinelor și tromboxanilor. Substanța acționează ca antiinflamator, analgezic, antipiretic și ca antiagregant plachetar. Diclofenac are o ușoară acțiune uricozurică. 5.2 Proprietăți farmacocinetice 8 Absorbție Diclofenac supozitoare se absoarbe rapid, totuși rata de absorbție este mai redusă decât în cazul administrării comprimatelor, pe cale orală. După administrarea unui supozitor de 100 mg, concentrația plasmatică maxim este atinsă într-o oră și se situează în jurul valorii de 2 mg/l. Farmacocinetica diclofenacului nu se modifică după administrări repetate. Nu apare acumularea medicamentului, dacă acesta se administrează în dozele și la intervalele recomandate. Distribuție Substanța activă se leagă în proporție de 99,7% de proteinele plasmatice, în special de albumină (99,4%). Diclofenac pătrunde în lichidul sinovial, unde concentrația maximă este atinsă în 2-4 ore după atingerea concentrației plasmatice maxime. Timpul aparent de înjumătățire a eliminării din lichidul sinovial este de 3-6 ore. Metabolizare Diclofenac se metabolizează rapid și practic în totalitate, în special la nivelul ficatului. Principalele căi de metabolizare sunt hidroxilarea și glucuronoconjugarea. Metaboliții rezultați nu au activitate farmacologică. Eliminare Excreția se realizează pe cale renală și prin fecale. Mai puțin de 1% din substanța activă se elimină neschimbată prin urină. Aproximativ 60% din cantitatea administrată este eliminată sub formă de metaboliți prin urină, restul se elimină prin fecale și bilă. Timpul de înjumătățire plasmatică de eliminare a diclofenacului este de 1-2 ore. Clearance-ul plasmatic total este în jur de 263 ml/min. Farmacocinetica grupelor speciale de populație Nu au fost observate diferențe relevante dependente de vârstă în ceea ce privește absorbția acestui medicament, metabolismul sau excreția sa, cu excepția faptului că, în urma unor experimente, după 15 minute de administrare i.v a diclofenacului la pacienți vârstnici s-a observat o concentrație plasmatică cu 50% mai mare la aceștia decât la voluntarii tineri sănătoși. La pacienții cu insuficiență renală, la un clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min, nivelul plasmatic de referință a metaboliților hidroxi- sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecții normali. Totuși, metaboliții sunt, în final, eliminați la nivel biliar. La pacienții cu hepatită cronică sau ciroză nedecompensată, cinetica și metabolismul diclofenacului este același ca și la pacienții fără afecțiuni hepatice. 5.3 Date preclinice de siguranță Reacțiile adverse neobservate în studii clinice, dar semnalate la animale la nivele de expunere similare cu cele clinice și cu posibilă relevanță pentru utilizarea clinică, au fost: (în urma administrării a 2 mg și a 4 mg diclofenac/kg/zi în timpul sarcinii la șoareci și șobolani): scăderea greutății fetușilor, a vitezei de creștere a acestora, precum și a duratei lor de supraviețuire. Nu s-au evidențiat, la diclofenac, efecte carcinogene și nici potențial mutagen prin studii in vitro și in vivo. În studii, asupra reproducerii la șobolani care au primit până la 4 mg diclofenac/kg/zi, nu s-a evidențiat afectarea fertilității. Lipsa teratogenităţii a fost demonstrată în studii la iepuri care au primit până la 10 mg diclofenac/kg/zi și la șoareci tratați cu 20 mg diclofenac/kg/zi. 9 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1. Lista excipienților Grăsime solidă. 6.2. Incompatibilități Nu este cazul. 6.3. Perioada de valabilitate 3 ani. 6.4. Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25 ° C, în ambalajul original. 6.5. Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 2 folii termosudate, opace din PVC/PE a câte 3 supozitoare Cutie cu 2 folii termosudate opace din PVC/PE a câte 6 supozitoare Cutie cu 1 folie termosudată opacă din PVC/PE cu 6 supozitoare e . Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6. Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Antibiotice SA, Str. Valea Lupului Nr.1, 707410, Iași România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 2990/2010/01-02-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea a autorizaţiei: Noiembrie 2010 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iulie 2025 10