1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11783/2019/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Strevital 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare flacon conţine streptomicină 1 g (sub formă de sulfat). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluţie injectabilă Pulbere cristalină albă până la aproape albă, higroscopică. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice 1.Tuberculoză, în asocieri polichimioterapice. 2.Alte infecţii cu excepţia tuberculozei: utilizarea streptomicinei trebuie limitată la tratamentul infecţiilor produse de germeni sensibili la streptomicină şi care nu pot fi tratate cu medicamente cu toxicitate mai redusă: -Tularemia -Pestă -Bruceloză -Granuloma inguinale (donovanioză) -Şancru moale -Endocardită bacteriană produsă de Streptococcus viridans şi de Enterococcus faecalis, în asociere cu penicilina -Infecţii cu Haemophilus influenzae (respiratorii, endocardite, infecţii meningeene) în asociere cu alte antibiotice -Pneumonii cu Klebsiella pneumoniae (în asociere cu alte antibiotice) -Infecţii de tract urinar cu E. coli, Proteus, A. aerogenes, K. pneumoniae, Enterococcus faecalis -Bacteriemii cu bacili gram-negativ (în asociere cu alte antibiotice). Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. 2 4.2 Doze şi mod de administrare Dozele recomandate sunt următoarele: Tuberculoză Adulţi: 15 mg/kg şi zi, fără a depăşi 1 g/zi, în injecţii intramusculare, zilnic sau de 2-3 ori pe săptămână, în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase. Copii: 15-20 mg/kg şi zi, fără a depăşi 1 g/zi, în injecţii intramusculare, zilnic sau de 2-3 ori pe săptămână, în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase. O doză totală de maxim 120 g pe durata întregului tratament nu va trebui depăşită decât dacă nu există altă opţiune terapeutică. La pacienţii peste 60 de ani, doza maximă zilnică trebuie redusă din cauza riscului crescut de toxicitate (vezi capitolul 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale). Insuficienţă renală Iniţial, administrarea unei doze de 15 mg/kg, urmată de doza de 7,5 mg/kg, după cum urmează: - la 24 ore la un clearance al creatininei cuprins între 50 - 80 ml/min; - la 48 ore la un clearance al creatininei cuprins între 10 - 50 ml/min; - la 48-72 ore la un clearance al creatininei mai mic sau egal cu 10 ml/min. Tularemie Doza uzuală este de 1-2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la intervale de 12 ore, timp de 7- 10 zile. Bruceloză Doza uzuală este de 2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la 12 ore, timp de 2-3 săptămâni. Pestă Doza uzuală este de 2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la 12 ore, pentru minim 10 zile. Endocardită bacteriană cu enterococi Doza uzuală este de 2 g pe zi, timp de 2 săptămâni în injecţii intramusculare, apoi 1 g/zi următoarele 4 săptămâni fracţionat la intervale de 12 ore, în asociere cu penicilină. Endocardită bacteriană cu streptococi Doza uzuală este de 2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la 12 ore, timp de o săptămână şi 1 g/zi fracţionat la 12 ore pentru următoarea săptămână în asociere cu penicilină. În alte infecţii Adulţi: doza uzuală este de 500 mg-1 g pe zi, în injecţii intramusculare, la intervale de 12 ore (în insuficienţa renală intervalele se măresc la 24 ore, 48 de ore sau mai mult; în funcţie de gradul afectării renale şi concentraţia plasmatică a streptomicinei va fi monitorizată). Copii: doza uzuală este de 20-40 mg/kg şi zi, până la maxim 1g/zi, în injecţii intramusculare, la intervale de 12 ore. Mod de administrare Streptomicina se administrează injectabil intramuscular profund. Locul injecţiilor trebuie alternat, iar concentraţia soluţiei injectate nu trebuie să fie mai mare de 500 mg/ml. Injectarea intrarahidiană a streptomicinei nu este recomandată, deoarece poate produce dureri radiculare şi fenomene de mielită. Informaţii privind prepararea medicamentului înainte de utilizare Pentru prepararea soluţiei, conţinutul unui flacon se dizolvă cu 3-4 ml ser fiziologic sau apă pentru preparate injectabile. Înaintea introducerii solventului, dopul de cauciuc al flaconului trebuie şters cu un tampon de vată cu alcool. 3 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la streptomicină şi alte antibiotice aminoglicozidice. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Riscul unor reacţii severe neurotoxice este crescut la pacienţii cu afectare a funcţiei renale. Aceste reacţii pot fi de tipul afectării vestibulare şi cohleare, dar poate apărea şi nevrită optică, neuropatie periferică, arahnoidită sau encefalopatie. Incidenţa afectării vestibulare ireversibile, detectabilă clinic este crescută la pacienţii trataţi cu streptomicină. Funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie; pacienţii cu afectare renală şi/sau retenţie azotată trebuie să primească doze mici. Concentraţia serică maximă a streptomicinei la pacienţii cu afectare renală nu trebuie să depăşească 20-25 micrograme/ml. Utilizarea concomitentă sau secvenţială a altor medicamente neurotoxice şi/sau nefrotoxice (inclusiv kanamicină, neomicină, gentamicină, cefaloridină, paromomicină, viomicină, colistin, tobramicină, ciclosporină) trebuie evitată. Neurotoxicitatea streptomicinei poate conduce la blocaj neuromuscular al muşchilor respiratori, în special când medicamentul este administrat imediat după anestezie sau concomitent cu medicamente musculo-relaxante. Administrarea streptomicinei injectabile ar trebui rezervată pacienţilor la care testări audiometrice pot fi disponibile pe durata tratamentului. În cazul tratamentului prelungit se recomandă supravegherea funcţiilor renală, vestibulară şi auditivă. Deoarece aminoglicozidele sunt medicamente cu indice terapeutic mic, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a antibioticului, în special la persoanele cu leziuni otice sau renale preexistente, la vârstnici, la bolnavii cu infecţii severe (unde sunt necesare doze mari) ca şi în situaţiile caracterizate printr-un volum aparent de distribuţie redus (bolnavi cu arsuri întinse, şoc, febră, etc) sau mărit (ascită, obezitate). La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară mărirea intervalului dintre doze în funcţie de gradul afectării funcţiei renale. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu botulism, miastenia gravis, boală Parkinson, hipocalcemie marcată, deoarece în aceste situaţii, streptomicina creşte riscul blocului neuromuscular. La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară atenţie maximă în selectarea dozei. La pacienţii cu uremie severă o doză unică poate produce niveluri crescute timp de mai multe zile iar efectele cumulative pot produce sechele ototoxice. Atunci când streptomicina trebuie administrată perioade lungi, se pot minimiza riscurile sau se poate preveni efectul iritativ renal prin alcalinizarea urinii. La sugarii foarte mici la care dozele administrate au depăşit limitele recomandate, poate apărea un sindrom aparent de depresie a sistemului nervos central, caracterizat prin stupoare, uneori comă şi depresie respiratorie profundă. Din acest motiv dozele recomandate la copii nu trebuie depăşite. În cazul tratamentului cu streptomicină a bolii venerice, dacă se suspectează coexistenţa sifilisului, procedurile de laborator pentru depistare trebuie realizate înainte de începerea tratamentului. Ca şi în cazul altor antibiotice, în timpul tratamentului cu streptomicină poate apărea suprainfecţia cu micoorganisme rezistente, inclusiv fungi. În aceste situaţii se va institui tratamentul adecvat. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Se recomandă evitarea asocierii streptomicinei cu alte antibiotice aminoglicozidice, furosemid, acid etacrinic, manitol sau alte medicamente cu potenţial nefrotoxic şi ototoxic (creşte riscul oto- şi nefrotoxicităţii). Se recomandă prudenţă în cazul asocierii cu anestezice generale din grupa hidrocarburilor halogenate şi curarizante (cresc riscul blocului neuromuscular şi al deprimării respiraţiei până la apnee). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Streptomicina traversează bariera placentară, realizând concentraţii plasmatice la făt de 25-50% din concentraţia plasmatică la mamă. 4 Experienţa clinică a demonstrat că administrarea streptomicinei la femeile însărcinate poate determina nefrotoxicitate şi surditate bilaterală ireversibilă la copil. În cazul infecţiilor severe care nu pot fi tratate cu alte chimioterapice antibacteriene, administrarea streptomicinei în perioada sarcinii impune evaluarea raportului risc potenţial fetal/beneficiu matern. Alăptarea Aminoglicozidele se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Deoarece nu se cunosc efectele asupra sugarului, se recomandă fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului antibiotic. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Din cauza riscului de a produce reacţii adverse vestibulare şi oculare (scotom), streptomicina poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Tulburări hematologice: modificări ale formulei sanguine (eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie), anemie hemolitică. Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate (erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, mâncărimi), edem angioneurotic, dermatită exfoliativă, anafilaxie. Tulburări ale sistemului nervos: letargie, bloc neuromuscular, neurotoxicitate facială, parestezie periferică, oboseală musculară. Tulburări oculare: ambliopie, scotom. Tulburări acustice şi vestibulare: vertij, scăderea auzului, surditate. Tulburări gastro-intestinale: vărsături, greaţă. Tulburări renale şi ale căilor urinare: azotemie. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: febră, durere la locul de injectare. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj sau în cazul apariţiei reacţiilor toxice se recomandă oprirea administrării antibioticului şi instituirea tratamentului de susţinere a funcţiilor vitale. Hemodializa şi dializa peritoneală pot fi eficiente. 5 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: aminoglicozide antibacteriene; streptomicine, codul ATC: J01GA01. Aminoglicozidele acţionează bactericid prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene. Aceste antibiotice pătrund în celulele bacteriene prin transport activ şi prin difuziune. Transportul activ este dependent de oxigen, ceea ce explică rezistenţa naturală a bacteriilor anaerobe. În interiorul celulelor, moleculele de aminoglicozide se fixează de subunităţile ribozomale bacteriene 30S, având drept consecinţă inhibarea sintezei proteice. Acţiunea antibacteriană este redusă în prezenţa puroiului, în condiţii locale de anaerobioză şi în mediu acid. Specii sensibile: -Aerobi Gram negativ: Brucella, Francisella, Yersinia. -Altele: Mycobacterium africanum, Mycobacterium bovis, Mycobacterium bovis BCG, Mycobacterium tuberculosis. Specii moderat sensibile: -Aerobi Gram negativ: Pasteurella. Specii rezistente: -Aerobi gram pozitiv: Enterococcus, Streptococcus. -Altele: micobacterii atipice. În anumite indicaţii streptomicina poate fi utilizată în asociere, în special împreună cu antibiotice betalactamice (în septicemii, în endocardite). Totuşi, această asociere nu este indicată dacă speciile implicate (streptococi, enterococi) prezintă o rezistenţă crescută la streptomicină. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Distribuţie: După administrarea intramusculară a streptomicinei concentraţia serică maximă este atinsă după o oră, în medie. Pentru o doză de 0,5 g streptomicină administrată intramuscular, concentraţia serică maximă este de 20 μg/ml. Pentru o doză de 1 g streptomicină administrată intramuscular, concentraţia serică maximă este de 40 μg/ml. Timpul de înjumătăţire este de 2-3 ore. Streptomicina are o bună difuziune umorală, pulmonară, renală, biliară, traversează bariera placentară şi trece în laptele matern. Streptomicina difuzează slab în LCR şi în ţesuturi şi nu străbate bariera hematoencefalică decât în condiţii de inflamaţie. Streptomicina se leagă de proteinele plasmatice în procent de 20-30%. Biotransformare: Nu este cunoscut niciun metabolit al streptomicinei, dar 10-30% din doza injectată este inactivată în organism. Excreţie: Streptomicina se excretă prin rinichi , 70-90% în 24 de ore şi prin bilă, aproximativ 1%. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu sunt disponibile. 6 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nu conţine excipienţi. 6.2 Incompatibilităţi Antibioticele aminoglicozidice nu trebuie amestecate în acelaşi flacon sau seringă cu alte medicamente, în special cu antibiotice beta-lactamice. 6.3 Perioada de valabilitate 4 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, capacitate 10 ml, închise cu dop din cauciuc sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din polipropilenă, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă. Cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, capacitate 10 ml, închise cu dop din cauciuc sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din polipropilenă, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă. Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, capacitate 10 ml, închise cu dop din cauciuc sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din polipropilenă, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ ANTIBIOTICE SA Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 11783/2019/01-02-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .