AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6492/2014/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ortanol 40 mg capsule gastrorezistente 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 40 mg. Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine până la 79,8 mg zahăr. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsulă gastrorezistentă Capsule cu cap de culoare albă şi corp de culoare bej, ce conţin pelete de culoare aproape albă până la bej. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Ortanol capsule gastrorezistente este indicat pentru: Adulţi • • • • • • • • • • • Tratamentul ulcerelor duodenale Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale Tratamentul ulcerelor gastrice Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice Terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic în combinaţie cu antibiotice adecvate Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc Tratamentul esofagitei de reflux Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison Copii şi adolescenţi Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg • Tratamentul esofagitei de reflux • Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian. 1 Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi • În tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori în combinaţie cu antibiotice 4.2 Doze şi mod de administrare Doze la adulţi Tratamentul ulcerelor duodenale Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni. Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg. Tratamentul ulcerelor gastrice Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni. Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o dată pe zi. Terapia de eradicare a H.pylori în ulcerul peptic Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu rapoartele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale şi cu ghidurile de tratament. • omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau omeprazol 40 mg, o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână. • • După fiecare schemă de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetată. Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament. Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc (vârsta > 60 de ani, ulcere gastrice şi duodenale în antecedente, hemoragie digestivă superioară în antecedente), doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. 2 Tratamentul esofagitei de reflux Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament. La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este de obicei obţinută în 8 săptămâni. Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg omeprazol o dată pe zi. Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, sunt recomandate investigaţii suplimentare. Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice. Doze la copii şi adolescenţi Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg Tratamentul esofagitei de reflux Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian. Dozele recomandate sunt următoarele: Vârstă ≥1 an Greutate 10-20 kg ≥2 ani >20 kg Doze 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o dată pe zi 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o dată pe zi Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni. Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. În cazul în care controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene. Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist. 3 Dozele recomandate sunt următoarele: Greutate Doze 15-30 kg 31-40 kg > 40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg şi claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2). Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg omeprazol (vezi pct. 5.2). Vârstnici (> 65 de ani) Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2). Mod de administrare Se recomandă administrarea înaintea sau în timpul meselor, cu o cantitate suficientă de apă. Capsulele nu trebuie mestecate, sfărâmate sau supte și trebuie înghițite întregi. Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată. Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie administrată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă. A nu se utiliza lapte sau apă carbogazoasă. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanța activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Omeprazolul, ca şi alţi inhibitori ai pompei de protoni (IPP), nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu: scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când este suspectat sau chiar este prezent ulcerul gastric, afecţiunile maligne trebuie excluse înainte de începerea tratamentului, deoarece tratamentul poate reduce simptomele şi întârzia diagnosticul. Administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este considerată inevitabilă, monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală) este recomandată, împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir iar doza de 20 mg omeprazol nu trebuie depăşită. Pentru tratamentul pe termen lung Omeprazolul, ca toate medicamentele blocante ale acidităţii, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul tratamentului 4 de lungă durată, la pacienţii cu depozite corporale reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12. Omeprazolul este un inhibitor al citocromului CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu omeprazol, potenţialele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19 trebuie luate în considerare. O interacţiune este observată între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie să fie descurajată. Pentru tratamentul pe termen lung A fost raportată hipomagnezemia severă la pacienţii trataţi cel puţin 3 luni cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), cum ar fi omeprazolul, şi în cele mai multe cazuri la cei trataţi timp de 1 an. Pot să apară manifestări grave de hipomagnezemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar aceste manifestări pot avea un debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi hipomagnezemia se îmbunătăţeşte după administrarea de magneziu şi încetarea administrării IPP. La pacienţii care se aşteaptă să fie sub tratament pe o perioadă mai lungă de timp sau care utilizează IPP împreună cu digoxină sau cu medicamente care pot cauza hipomagnezemie (de exemplu diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare monitorizarea nivelului de magneziu atât înainte de începerea tratamentului cu IPP cât şi pe parcursul acestuia. Pentru tratamentul pe termen lung Inhibitorii pompei de protoni pot creşte moderat riscul fracturilor de şold, încheietura mâinii sau coloanei vertebrale, în special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi, mai ales dacă sunt folosiţi în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an). Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte cu 10-40% riscul de fracturi. Unele din aceste creşteri pot fi datorate şi altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să li se asigure un aport adecvat de vitamina D şi calciu. Pentru tratamentul pe termen lung Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament cu omeprazol de lungă durată, deşi nu este recomandat. Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii gastro-intestinale cu Salmonella sp. şi cu Campylobacter sp., iar la pacienții spitalizați posibil și Clostridium (vezi pct. 5.1). Ca şi la toate tratamentele de lungă durată, în special când tratamentul depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic. Lupus eritematos cutanat subacut (SCLE) Inhibitorii pompei de protoni sunt asociaţi cu foarte puţine cazuri de SCLE. Dacă apar leziuni, în special pe porţiunile de piele expuse la soare, şi dacă sunt însoţite de artralgie, bolnavul trebuie să se adreseze imediat medicului iar acesta va lua în considerare întreruperea tratamentului cu omeprazol. SCLE manifestat după tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate creşte riscul de apariţie a SCLE în asociere cu alţi inhibitori ai pompei de protoni. Interferenţa cu testele de laborator Creşterea nivelului de cromogranină A (CgA) poate tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar cu 5 zile înainte de determinarea nivelului de CgA (vezi pct. 5.1). Dacă valorile CgA și gastrină nu au revenit la intervalul de referință după măsurarea inițială, măsurătorile trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni. investigaţiile pentru interfera cu Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune 5 Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active Substanţe active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric Reducerea acidităţii gastrice produsă de omeprazol poate să crească sau să scadă absorbţia substanţelor active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric. Nelfinavir, atazanavir Concentraţiile plasmatice ale nelfinavirului şi atazanavirului sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazol. Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu circa 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 cu a fost redusă cu circa 75-90%. Interacţiunea poate implica deasemenea inhibarea CYP2C19. Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg / ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg / ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, în comparaţie cu atazanavir 300 mg / ritonavir 100 mg o dată pe zi. Digoxină Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rareori. Cu toate acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapiei medicamentoase cu digoxină trebuie luată în considerare. Clopidogrel Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică (FC) / farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare / 75 mg doză zilnică de întreținere) și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu o medie de 16%. Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD a omeprazolului în termeni de evenimente cardiovasculare majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice. Ca măsură de precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct.4.4.). Alte substanţe active Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi eficacitatea clinică a acestora poate fi afectată. Pentru posaconazol şi erlotinib, utilizarea concomitentă trebuie evitată. Substanţe active metabolizate de CYP2C19 Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. De aceea, metabolismul substanţelor active administrate concomitent metabolizate tot de CYP2C19 poate fi scăzut sau expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină. 6 Cilostazol Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucişat, a crescut Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu 29%, respectiv cu 69%. Fenitoină Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după iniţierea tratamentului cu omeprazol şi dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol. Mecanisme necunoscute Saquinavir Administrarea concomitentă a omeprazolului cu sasquinavir/ritonavir a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% pentru sasquinavir, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV. Tacrolimus S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus. Metotrexat Când este administrat împreună cu IPP, s-a raportat faptul că nivelul de metotrexat creşte la unii pacienţi. Trebuie luată în considerare necesitatea renunţării la omeprazol în cazul administrării unor doze ridicate de metotrexat. Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4 Întrucât omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute ca inhibitoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, ajustarea dozei de omeprazol nu este necesară în general. Oricum, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau dacă este indicat un tratament de lungă durată. Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4 Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau a amândorura (cum ar fi rifampicina sau sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii. 7 Alăptarea Omeprazolul este excretat în laptele uman, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul utilizării dozelor terapeutice. Fertilitatea Studiile pe animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat pe cale orală, nu indică efecte în ceea ce privește fertilitatea. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Este puţin probabil ca Ortanol să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranță Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături. Lista reacțiilor adverse În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe /frecvenţă Tulburări hematologice şi limfatice Rare: Foarte rare: Tulburări ale sistemului imunitar Rare: Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: Cu frecvenţă necunoscută: Tulburări psihice Mai puţin frecvente: Rare: Foarte rare: Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: Mai puţin frecvente: Rare: Tulburări oculare Rare: Reacţie adversă Leucopenie, trombocitopenie Agranulocitoză, pancitopenie Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic Hiponatremie Hipomagneziemie (vezi pct 4.4); hipomagneziemia severă poate duce la hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi, de asemenea, asociată cu hipokaliemia. Insomnie Agitaţie, confuzie, depresie Agresivitate, halucinaţii Cefalee Ameţeli, parestezii, somnolenţă Tulburări ale gustului Vedere înceţoşată 8 Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare: Tulburări gastro-intestinale Frecvente: Rare: Cu frecvenţă necunoscută: Tulburări hepato-biliare Mai puţin frecvente: Rare: Foarte rare: Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: Rare: Foarte rare: Vertij Bronhospasm Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături; polipi ai glandelor fundice (benigni) Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală Colită microscopică Creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice Hepatită însoţită sau nu de icter Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie Alopecie, fotosensibilitate Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET) Fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale Artralgii, mialgii Slăbiciune musculară Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente (pentru tratamentul pe termen lung): Rare: Foarte rare: Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rare: Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: Rare: Nefrită interstiţială Ginecomastie Stare de rău, edeme periferice Hipersudoraţie Copii şi adolescenţi Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţini asociate hiperacidităţii. Există date limitate privind siguranţa utilizării de lungă durată, provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date din utilizarea de lungă durată privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj 9 Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg şi există raportări ocazionale de doze unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi confuzie. Simptomele descrise în asociere cu supradozajul cu omeprazol au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Viteza de eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian (BRGE), inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01 Mecanism de acţiune Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi. Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+- pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul. Efecte farmacodinamice Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide. Efectul asupra secreţiei gastrice acide Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe durata a 24 de ore este apoi menţinută la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare. Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal. Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian. Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat. În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie. Efectul asupra H. pylori H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un risc crescut de apariţie a neoplasmului gastric. 10 Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate mari de vindecare şi cu remisiune de lungă durată a ulcerelor peptice. Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice utilizarea oricărei combinaţii triple. Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile. Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cu bacterii cum sunt Salmonella şi Campylobacter. Cromogranina A (CgA) creşte, de asemenea, din cauza scăderii acidităţii gastrice. Acest efect de modificare a CgA nu poate fi demonstrat după 5 zile de la întreruperea tratamentului cu IPP. Utilizarea la copii şi adolescenţi Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză. Terapia de eradicare a H. pylori la copii: Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se administrează oral sub formă de pelete cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate. Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%. Distribuţie Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%. Metabolizare Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. 11 Restul este dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP. La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată, o dată pe zi, a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol. Excreţie Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară. ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă hepatică Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu s- a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi. Insuficienţă renală Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare, este nemodificată la pacienţii cu funcţie renală redusă. Vârstnici Viteza de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta cuprinsă între 75-79 de ani). Copii şi adolescenţi În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul. 5.3 Date preclinice de siguranţă În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunei substanţe active în sine. 12 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Conţinutul capsulei Sfere de zahăr (conţin zahăr și amidon de porumb) Hipromeloză Lauril sulfat de sodiu Oxid de magneziu Povidonă K 25 Talc Copolimer acid metacrilic-etil acrilat 1:1 dispersie 30%, Trietil citrat Capsula Gelatină Oxid roşu de fier (E 172) Oxid galben de fier (E 172) Poate conţine și oxid negru de fer (E 172) Dioxid de titan (E 171) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină și umiditate. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un blister din Al/Al a 7 capsule gastrorezistente. Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ LEK PHARMACEUTICALS d.d., Verovškova 57, 1526 Ljubljana, Slovenia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 6492/2014/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI 13 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2014 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Noiembrie 2020 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 14