AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11538/2019/01 

       Anexa 2 

                                                                   11539/2019/01    
                                                                   11540/2019/01         Rezumatul caracteristicilor produsului 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 

1. 

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI 

Enalapril Slavia 5 mg comprimate 
Enalapril Slavia 10 mg comprimate 
Enalapril Slavia 20 mg comprimate 

2. 

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 

Enalapril Slavia 5 mg comprimate 
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 5 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 67,865 mg. 

Enalapril Slavia 10 mg comprimate 
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 10 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 135,73 mg. 

Enalapril Slavia 20 mg comprimate 
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 20 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 271,46 mg. 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1. 

3. 

FORMA FARMACEUTICĂ 

Comprimat 

Enalapril Slavia 5 mg comprimate 
Comprimate rotunde, plate, de culoare albă sau aproape albă, cu diametrul de 6 mm. 

Enalapril Slavia 10 mg comprimate 
Comprimate rotunde, , de culoare albă sau aproape albă, cu suprafețe biconvexe, cu aspect uniform, 
structură compatctă și omogenă, marginiintacte, cu diametrul de 7 mm, ștanțate cu 10 pe una dintre 
fețe. 

Enalapril Slavia 20 mg comprimate 
Comprimate rotunde, , de culoare albă sau aproape albă, cu suprafețe biconvexe, cu aspect uniform, 
structură compactă și omogenă, cu margini intacte, cu diametrul de 9 mm, ștanțate cu 20 pe una din 
fețe. 

4. 

DATE CLINICE 

4.1 

Indicaţii terapeutice 

- 
- 

tratamentul hipertensiunii arteriale; 
tratamentul insuficienței cardiace simptomatice; 

1 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
- 

profilaxia insuficienței cardiace simptomatice la pacienții cu disfuncție ventriculară stângă 
asimptomatică (fracția de ejecție ≤ 35%).  

(Vezi punctul 5.1.). 

4.2  Doze şi mod de administrare 

Doze 

Absorbția comprimatelor de Enalapril Slavia nu este afectată de alimente. 

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi punctul. 4.4) şi de răspunsul 
terapeutic. 

Utilizarea la copii şi adolescenţi  
Experienţa din studiile clinice este limitată în ceea ce priveşte utilizarea Enalapril Slavia la copii şi 
adolescenţi cu hipertensiune arterială (vezi punctele. 4.4, 5.1 şi 5.2). 
Hipertensiune arterială 
Doza iniţială este 5 mg până la maximum 20 mg, în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale şi de 
starea clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril Slavia se administrează zilnic, în priză unică. În 
hipertensiune arterială uşoară, doza iniţială recomandată este 5-10 mg. Pacienţii cu sistemul renină-
angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu în cazul: hipertensiunii arteriale renovasculare, 
depleţiei de sare şi/sau volemică, decompensării cardiace sau hipertensiunii arteriale severe) pot 
prezenta scăderea marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi se 
recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg, iar tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală. 

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea riscului 
de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti pacienţi se 
recomandată administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil, tratamentul cu 
diuretice trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Enalapril Slavia. 
Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate. 

Doza uzuală de întreţinere este 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este 40 mg pe zi. 

Insuficienţă cardiacă/Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 

În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, Enalapril Slavia se utilizează în asociere cu 
diuretice şi, atunci când este indicat, cu digitalice sau beta-blocante. La pacienţii cu insuficienţă 
cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică doza iniţială de enalapril este 
2,5 mg şi trebuie administrată sub supraveghere medicală atentă, pentru a observa răspunsul la 
tratament al tensiunii arteriale. În absenţa sau după tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale 
determinate de iniţierea tratamentului, doza trebuie crescută treptat până la doza de întreţinere uzuală 
de 20 mg, administrată în doză unică sau divizată în 2 prize, în funcţie de tolerabilitatea pacientului. Se 
recomandă creşterea treptată a dozei într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă 
este de 40 mg, divizată în 2 prize. 

Tabelul 1: Recomandări referitoare la creşterea treptată a dozei de Enalapril Slavia la pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 

Săptămâna 

Săptămâna 1 

Săptămâna 2 
Săptămânile 3 şi 4 

Doza (mg/zi) 

Zilele 1 - 3: 2,5 mg pe zi* în doză unică 
Zilele 4 - 7: 5 mg pe zi divizată în 2 prize 
10 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize 
20 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize 

*Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează diuretice 
(vezi pct. 4.4). 
Presiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate atent, atât înainte cât şi după iniţierea 
tratamentului cu Enalapril Slavia (vezi pct. 4.4), deoarece s-au raportat hipotensiune arterială şi, mai 

2 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
rar, insuficienţă renală consecutive. La pacienţii trataţi cu diuretice, doza de diuretic trebuie redusă, pe 
cât posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu Enalapril Slavia. Apariţia hipotensiunii arteriale, 
consecutivă iniţierii tratamentului cu Enalapril Slavia nu presupune reapariţia hipotensiunii arteriale în 
timpul terapiei cronice cu Enalapril Slavia şi nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea 
tratamentului. De asemenea, trebuie monitorizate potasemia şi funcţia renală. 

Utilizarea la pacienți cu insuficienţa renală 
În general, se recomandă prelungirea intervalului dintre doze şi/sau administrarea unor doze mai mici 
de enalapril. 

Tabelul 2: Doze în insuficiența renală 

Clearance-ul creatininei (ClCr) 
[ml/min] 
30<ClCr<80  ml/min 
10<ClCr≤30  ml/min 
ClCr≤10 ml/min 

Doza iniţială 
[mg/zi] 
5-10 mg 
2,5 mg 
2,5 mg în zilele în care se efectuează şedinţe de dializă*) 

*) Vezi punctul. 4.4 - Pacienţi hemodializaţi. 
Enalaprilatul poate fi eliminat prin hemodializă. În zilele în care nu se efectuează şedinţe de dializă, 
doza de enalapril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic. 

Enalapril Slavia nu se administrează la nou-născuţi şi la copii sau adolescenţi cu rata filtrării 
glomerulare <30 ml/min/1,73 m2, deoarece nu sunt date disponibile pentru aceste grupe speciale de 
pacienţi. 

Utilizarea la vârstnici 
La vârstnici, doza trebuie ajustată conform funcţiei renale (vezi punctul. 4.4 - Insuficienţă renală). 

La pacienţii care pot înghiţi comprimate, doza trebuie individualizată în funcţie de caracteristicile 
pacientului şi răspunsul terapeutic. La pacienţii cu greutate de 20 până la 50 kg, doza iniţială 
recomandată este 2,5 mg enalapril, iar la pacienţii cu greutate peste 50 kg doza iniţială recomandată 
este 5 mg enalapril. Enalapril Slavia se administrează zilnic, în priză unică. Doza trebuie ajustată în 
funcţie de necesarul pacientului, până la maximum 20 mg pe zi la pacienţii cu greutate de 20 până la 
50 kg şi de maximum 40 mg enalapril la pacienţii cu greutate peste 50 kg (vezi punctul. 4.4). 

Mod de administrare  
Enalapril Slavia comprimate se administrează doar oral. 

Deoarece doza de 2,5 mg nu poate fi obţinută dintr-un comprimat de Enalapril Slavia 5 mg, trebuie  
utilizat un alt comprimat de enalapril existent pe piaţă pentru a obţine această doză. 

4.3  Contraindicaţii 

- 

- 

- 

- 

- 

hipersensibilitate la maleatul de enalapril, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a 
angiotensinei (IECA) sau la oricare dintre excipienţii enumerați la punctul 6.1; 
antecedente de angioedem asociate cu administrarea tratamentului cu un IECA; 
angioedem ereditar sau idiopatic; 
 al treilea trimestru de sarcină (vezi punctele 4.4 şi 4.6); 
administrarea anterior începerii tratamentului sau concomitentă a Enalapril Slavia cu 
sacubitril/valsartan (risc crescut de angioedem). De asemenea, administrarea concomitentă cu 
următoarele medicamente poate crește șansele de apariție a angioedemului: racecadotril (pentru 
tratarea diareei), medicamente utilizate pentru a preveni respingerea transplantului de organ și 
pentru cancer (de exemplu: temsirolimus, sirolimus, everolimus) sau vildagliptin (pentru 
tratamentul diabetului zaharat); 

3 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
- 

administrarea concomitentă a Enalapril Slavia cu medicamente care conţin aliskiren este 
contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) 
(vezi punctele. 4.5 şi 5.1). 

4.4  Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare 

Hipotensiune arterială simptomatică 
Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială fără 
complicaţii. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială simptomatică să apară la pacienţii 
hipertensivi trataţi cu enalapril, dacă aceştia prezintă hipovolemie (de exemplu: după tratament 
diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături) (vezi punctele 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a raportat apariţia hipotensiunii 
arteriale simptomatice. Aceasta apare cel mai probabil la pacienţii cu insuficienţă cardiacă în stadiu 
avansat şi este determinată de utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, de hiponatremie sau de 
insuficienţa renală funcţională. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere 
medicală şi este necesară urmărirea atentă a acestora ori de câte ori doza de enalapril şi/sau de diuretic 
este ajustată. Se recomandă supravegherea atentă şi în cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau 
boli cerebrovasculare la care o scădere accentuată a presiunii arteriale poate determina infarct 
miocardic acut sau accident vascular cerebral. 

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, se 
administrează soluţie salină izotonă în perfuzie intravenoasă. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu 
constituie contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, de obicei, fără dificultate, după ce 
tensiunea arterială a crescut prin corectarea hipovolemiei. 

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care prezintă tensiune arterială normală sau mică, enalaprilul 
poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect este previzibil şi, de obicei, nu 
reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, 
poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu enalapril. 

Stenoză de valvă aortică sau mitrală/Cardiomiopatie hipertrofică 
Similar tuturor vasodilatatoarelor, IECA trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu stenoză 
mitrală sau aortică şi trebuie evitate în caz de şoc cardiogen şi obstrucţie hemodinamică semnificativă. 

Insuficienţă renală 
În caz de afectare a funcţiei renale (clearance-ul creatininei < 80  ml/min) doza iniţială de enalapril 
trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul plasmatic al creatininei (vezi punctul 4.2) şi ulterior, în 
funcţie de răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi, trebuie monitorizate de rutină 
potasemia şi concentraţia plasmatică a creatininei. 

S-a raportat apariţia insuficienţei renale asociată tratamentului cu enalapril, în special la pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă severă sau afecţiuni renale preexistente, inclusiv stenoză de arteră renală. 
Insuficienţa renală asociată tratamentului cu enalapril este, de obicei, reversibilă dacă este 
diagnosticată prompt şi tratată corespunzător. 

La unii pacienţi cu hipertensiune arterială fără afectare renală preexistentă, administrarea enalaprilului 
concomitent cu un diuretic, a determinat creşterea uremiei şi a creatininemiei. La aceşti pacienţi poate 
fi necesară reducerea dozei de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În acest caz, 
trebuie avută în vedere posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală preexistentă (vezi punctul 
4.4 - Hipertensiune arterială renovasculară). 

Hipertensiune arterială renovasculară 
Pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional 
trataţi cu IECA, prezintă risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale şi insuficienţă renală 
consecutivă. Pierderea funcţiei renale poate fi însoţită numai de modificări uşoare ale creatininemiei. 

4 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu doze mici, creşterea 
treptată a dozelor şi monitorizarea funcţiei renale. 

Transplant renal 
Nu există date referitoare la administrarea enalaprilului la pacienţi cu transplant renal recent. Ca 
urmare, nu se recomandă administrarea enalaprilului la aceşti pacienţi. 

Insuficienţă hepatică 
Administrarea IECA a fost asociată, rar, cu apariţia unui sindrom care debutează cu icter colestatic sau 
hepatită şi poate evolua spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul etiologic al 
acestui sindrom nu este pe deplin înţeles. La pacienţii trataţi cu IECA care dezvoltă icter sau creşteri 
marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie întrerupt tratamentul cu IECA şi trebuie să 
se iniţieze monitorizarea medicală corespunzătoare. 

Neutropenie/Agranulocitoză 
La pacienţii trataţi cu IECA s-au raportat neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. La 
pacienţii cu funcţie renală normală fără afecţiuni asociate, administrarea de IECA determină, rar, 
neutropenie. Enalaprilul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu boli de colagen cu afectare 
vasculară, tratament imunosupresor, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o asociere a acestor 
factori care pot determina complicaţii, în special în caz de insuficienţă renală preexistentă. Unii dintre 
aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii grave care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul intensiv cu 
antibiotice. Dacă enalaprilul este administrat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea periodică a 
numărului de leucocite, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al infecţiei. 

Hipersensibilitate/Angioedem 
La pacienţii trataţi cu IECA, inclusiv enalapril, s-au raportat cazuri de angioedem al feţei, al 
extremităţilor, al buzelor, al limbii, al glotei şi/sau al laringelui. Angioedemul poate să apară oricând 
pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu enalapril trebuie întrerupt imediat şi, înainte 
de externarea pacientului, trebuie asigurată monitorizarea corespunzătoare până la remiterea 
simptomelor. Chiar şi în situaţia în care edemul este localizat numai la nivelul limbii, fără afectare 
respiratorie, pacienţii trebuie supravegheaţi o perioadă mai lungă de timp, deoarece tratamentul cu 
antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient. 

Foarte rar s-au raportat cazuri letale ca urmare a angioedemului însoţit de edem laringian sau edem la 
nivelul limbii. Pacienţii cu angioedem la nivelul limbii, glotei sau laringelui, în special cei cu 
intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii, prezintă risc de producere a obstrucţiei căilor 
respiratorii. La aceştia, trebuie instituit prompt tratamentul adecvat care poate include administrarea 
subcutanată a 0,3 ml până la 0,5 ml soluţie de adrenalină 1:1000 şi/sau măsuri care să asigure 
permeabilitatea căilor respiratorii. 

S-a raportat faptul că pacienţii de rasă neagră trataţi cu IECA prezintă o incidenţă mai mare a 
angioedemului, comparativ cu pacienţii de alte rase. 

Pacienţii cu antecedente de angioedem, fără legătură cu tratamentul cu IECA pot prezenta risc crescut 
de apariţie a angioedemului atunci când li se administrează medicamente din clasa IECA (vezi şi 
punctul 4.3). 

Utilizarea concomitentă a IECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului crescut de 
angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după 
ultima doză de enalapril. Tratamentul cu enalapril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după 
ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi punctele 4.3 și 4.5). 

Utilizarea concomitentă a IECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitori ai factorului țintă al 
rapamicinei la mamifere (mTOR – mammalian target of rapamycin) (de exemplu: sirolimus, 
everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu: 
umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi punctul 4.5). Se 

5 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu: sirolimus, 
everolimus, temsirolimus) și vildagliptin la un pacient la care se administrează deja un IECA. 

Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere 
Pacienţii trataţi cu IECA în timpul desensibilizării faţă de veninul de hymenoptere au prezentat, rar, 
reacţii anafilactice care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi prevenite prin întreruperea 
temporară a administrării IECA înaintea fiecărei desensibilizări. 

Reacţii anafilactice în timpul aferezei LDL 
Pacienţii trataţi cu IECA în timpul aferezei cu dextran sulfat a lipoproteinelor de densitate joasă (LDL) 
au prezentat, rar, reacţii anafilactice care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi prevenite prin 
întreruperea temporară a administrării IECA înaintea fiecărei şedinţe de afereză. 

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă 
Au fost raportate reacţii anafilactice la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă cu membrane 
cu flux crescut (de exemplu: AN69®) trataţi concomitent cu un IECA. La aceşti pacienţi se recomandă 
utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de antihipertensive. 

Hipoglicemie 
Pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, care încep tratamentul cu 
IECA, ar trebui să li se spună să își monitorizeze cu atenție glicemia pentru a depista eventualele 
hipoglicemii, în special în timpul primei luni de tratament concomitent (vezi punctul 4.5). 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) 
Există dovezi care atestă că administrarea concomitentă a IECA, a blocanţilor receptorilor 
angiotensinei II sau a aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi 
de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată 
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a IECA, blocanţilor receptorilor 
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi punctele 4.5 şi 5.1). 

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai 
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, a 
valorilor electroliţilor şi a tensiunii arteriale. 
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II, nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii 
cu nefropatie diabetică. 

Tuse 
În timpul administrării IECA s-a raportat tuse. În mod caracteristic, tusea este neproductivă, 
persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. În cadrul diagnosticului diferenţial al tusei 
trebuie avută în vedere şi tusea determinată de IECA. 

Chirurgie/anestezie 
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul administrării anestezicelor care 
determină hipotensiune arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II, secundară eliberării 
compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este determinată prin 
acest mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică. 

Potasiu seric (hiperkaliemie) 
Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este 
de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu 
insuficiență renală și/sau la pacienții tratați cu suplimente de potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), 
diuretice care economisesc potasiul, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și sub denumirea de 
trimetoprim/sulfametoxazol, alte medicamente asociate cu creşteri ale potasiului seric (de exemplu: 
heparină) și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor de angiotensină, poate 
apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor pentru 
angiotensină ar trebui utilizate cu prudență la pacienții cărora li se administrează IECA și să li se 
monitorizeze nivelul de potasiu și funcția renală serică (vezi punctul 4.5). 

6 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Litiu 
În general, nu se recomandă utilizarea concomitentă a litiului şi a enalaprilului (vezi punctul 4.5). 

Lactoză 
Enalapril Slavia conţine lactoză. Ca urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la 
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să 
utilizeze acest medicament. 

Copii şi adolescenţi 
Există o experienţă limitată în eficacitatea şi siguranţa la copiii hipertensivi cu vârsta peste 6 ani, dar 
nicio experiență în alte indicații. Datele de farmacocinetică sunt limitate la copii cu vârsta de peste 2 
luni (vezi și punctele 4.2, 5.1 şi 5.2). Nu se recomandă administrarea Enalapril Slavia la copii şi 
adolescenţi în alte indicaţii decât hipertensiunea arterială. 

Enalaprilul nu se administrează la nou-născuţi sau la copii care au rata filtrării glomerulare < 30 
ml/min/1,73 m2, (vezi punctul 4.2), deoarece nu există date disponibile. 

Sarcina şi alăptarea 
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul 
sarcinii. În cazul în care, continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele 
care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ, cu profil de 
siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, 
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi 
punctele 4.3 şi 4.6). 
Utilizarea Enalapril Slavia nu este recomandată în timpul alăptării (vezi punctele 4.6 şi 5.2) 

Diferenţe de rasă 
Similar altor medicamente din clasa IECA, enalaprilul pare a fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii 
arteriale la rasa neagră, comparativ cu alte rase, probabil datorită prevalenţei crescute a hiporeninemiei 
la populaţia hipertensivă aparţinând rasei neagre. 

4.5 

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) 
Datele provenite din studiile clinice au demonstrat că blocarea dublă a SRAA prin administrarea 
concomitentă a IECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului creşte riscul de 
apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă 
renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acționează asupra SRAA 
(vezi punctele 4.3, 4.5 şi 5.1). 
Diuretice care economisesc potasiu,suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare cu conţinut de potasiu 
Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu lisinopril poate 
apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamterenă 
sau amiloridă), suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri 
semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avut grijă când lisinoprilul este administrat 
concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprimul și cotrimoxazolul 
(trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care 
economisește potasiu, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă combinarea lisinoprilului cu 
medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie 
utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric.  

Ciclosporină  
În timpul utilizării concomitente a IECA cu ciclosporină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă 
monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu.  

Heparină  

7 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperkaliemii. Se 
recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. 

Diuretice (diuretice tiazidice sau de ansă) 
Utilizarea anterioară de doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi risc de apariţie a 
hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril (vezi punctul 4.4). Simptomele 
consecutive hipotensiunii arteriale pot fi diminuate prin întreruperea tratamentului cu diuretic, prin 
creşterea aportului hidric sau de sare, sau prin iniţierea tratamentului cu doză mică de enalapril. 

Alte antihipertensive 
Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale enalaprilului. 
Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate reduce şi mai mult 
tensiunea arterială. 

Litiu 
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu litiu s-au raportat creşteri reversibile ale 
concentraţiilor plasmatice ale litiului şi efecte toxice consecutive. Utilizarea concomitentă a 
diureticelor tiazidice poate creşte suplimentar concentraţiile plasmatice ale litiului şi, consecutiv, riscul 
apariţiei efectelor toxice determinate de administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a litiului. 
Nu se recomandă utilizarea enalaprilului în asociere cu litiu, decât dacă este necesar. În acest caz, 
trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a litiului (vezi punctul 4.4). 

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice/narcotice 
Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai ECA a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi 
antipsihotice poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). 

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2) 
AINS inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2 (inhibitori ai COX-2) pot diminua efectul 
diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. Prin urmare, efectul antihipertensiv al 
antagoniştilor receptorilor angiotensinei II sau al inhibitorilor ECA poate fi diminuat de AINS, 
inclusiv inhibitorii selectivi ai COX-2. 

Administrarea concomitentă a AINS (inclusiv inhibitori COX-2 selectivi) şi inhibitorii ECA exercită 
un efect aditiv asupra creşterii potasemiei şi poate determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte 
sunt, de obicei, reversibile. Rar, poate să apară insuficienţă renală acută, în special la pacienţii cu 
afectare a funcţiei renale, cum sunt vârstnicii şi pacienţii dehidrataţi, inclusiv cei care utilizează 
tratament diuretic. Prin urmare, această combinaţie trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu 
funcţia renală afectată. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare 
monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi periodic după aceea. 

Săruri de aur 
La pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv enalapril şi săruri de aur cu administrare 
injectabilă (aurotiomalat de sodiu), au fost raportate, rar, reacţii vasomotorii nitritoide (simptomele 
incluzând eritem facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială). 

Inhibitorii selectivi al ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR)  
Pacienții cărora li se administrează concomitent tratament cu inhibitori ai mTOR (de exemplu: 
temsirolimus, sirolimus, everolimus) pot prezenta un risc crescut de apariție a angioedemului (vezi 
punctul 4.4). 

Inhibitori de neprilzină 
Administrarea concomitentă a IECA cu inhibitori ai neprilzinei (de exemplu: sacubitril, racecadotril) 
poate duce la creșterea riscului de apariție a angioedemului (vezi punctul 4.4). Din acest motiv, 
administrarea concomitentă a enalaprilului cu sacubitril/valsartan este contraindicată. Tratamentul cu 
sacubitril/valsartan nu trebuie început mai devreme de 36 de ore de la ultima doza de enalapril. De 

8 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
asemenea, tratamentul cu enalapril nu trebuie început mai devreme de 36 de ore de la ultima doza de 
sacubitril/valsartan (vezi punctele 4.3 și 4.4). 

Simpatomimetice 
Simpatomimeticele pot diminua efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. 

Medicamente antidiabetice 
Studiile epidemiologice sugerează că administrarea concomitentă a IECA şi a medicamentelor 
antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) pot determina creşterea efectului hipoglicemiant cu risc de 
producere a hipoglicemiei. Acest efect pare a fi prezent cu probabilitate mai mare în timpul primelor 
săptămâni de tratament asociat, la pacienţii cu funcţia renală afectată (vezi punctele 4.4 şi 4.8). 

Alcool etilic 
Alcoolul etilic creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. 

Acid acetilsalicilic, trombolitice şi beta-blocante 
Enalaprilul poate fi administrat în siguranţă concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze utilizate în 
cardiologie), trombolitice şi beta-blocante. 

Copii şi adolescenţi  
Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi. 

4.6  Fertilitatea, sarcina şi alăptarea 

Sarcina 

Utilizarea de inhibitori ai ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi punctul 4.4). 
Utilizarea de inhibitori ai ECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi 
punctele 4.3 şi 4.4). 

În ciuda faptului că dovezile epidemiologice referitoare la riscul teratogen apărut în urma expunerii la 
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei  în primul trimestru de sarcină, nu au fost 
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului 
cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un 
tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În 
momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se 
începe un tratament alternativ. 

Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte 
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce 
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi punctul 5.3). 
Dacă mama prezintă oligohidraminoză, aceasta poate duce, probabil, la scăderea funcției renale a 
fătului, la contracturi ale membrelor, deformații craniofaciale și dezvoltare hiploplastică la nivelul 
plămânilor. 

Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea 
ecografică a funcţiei renale şi a craniului.  

Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării 
hipotensiunii arteriale (vezi punctele 4.3 şi 4.4). 

Alăptarea 
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi 
punctul 5.2). Deşi, aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea 
enalaprilului   în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele 
săptămâni de după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, 
precum şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică. 

9 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea enalaprilului de către mamele care alăptează poate fi luată în 
considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă, iar copilul va fi supravegheat pentru a 
observa apariţia oricărei reacţii adverse. 

4.7  Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 

La conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei 
ocazionale a vertijului şi a oboselii. Pacienții trebuie informați cu privire la posibilitatea apariției 
acestor reacții. 

4.8  Reacţii adverse 

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este 
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai 
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă 
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). 
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a 
gravităţii 

Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru enalapril în studii clinice şi în experienţa după 
punerea pe piaţă:  

Tabelul 3. Reacțiile adverse pentru enalapril 

Aparate, 
sisteme şi 
organe 

Tulburări 
hematologice şi 
limfatice 

Tulburări 
endocrine 

Tulburări 
metabolice şi de 
nutriţie 

Tulburări 
psihice 

Tulburări ale 
sistemului 
nervos 

Foarte 
frecvente 

Frecvente 

Mai puţin 
frecvente 

Rare 

Foarte 
rare 

Cu frecvenţă 
necunoscută 

Anemie 
(incluzând 
anemie 
aplastică şi 
hemolitică) 

Neutropenie, 
scăderea 
concentraţiei 
plasmatice de 
hemoglobină, 
scăderea 
hematocritului, 
trombocitopenie, 
agranulocitoză, 
supresie 
medulară, 
pancitopenie, 
limfadenopatie, 
boli autoimune 

Sindrom de 
secreţie 
inadecvată de 
hormon 
antidiuretic 
(SIHAD) 

Depresie  

Cefalee, 
sincopă, 
modificări 

Ameţeli  

Vise anormale, 
tulburări ale 
somnului 

Hipoglicemie 
(vezi pct. 4.4) 

Confuzie, 
nervozitate, 
insomnie 
Somnolenţă, 
parestezii, 
vertij 

10 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ale percepţiei 
gustului 

Vedere 
înceţoşată 

Dureri 
toracice, 
tulburări de 
ritm, angină 
pectorală, 
tahicardie 

Hipotensiune 
arterială 
(incluzând 
hipotensiune 
arterială 
ortostatică) 

Tuse 

Dispnee  

Tulburări 
oculare 
Tulburări 
acustice şi 
vestibulare 

Tulburări 
cardiace 

Tulburări 
vasculare 

Tulburări 
respiratorii, 
toracice şi 
mediastinale 

Tulburări 
gastrointestinale 

Greaţă 

Diaree,  
dureri 
abdominale 

Tinitus  

Palpitaţii, 
infarct 
miocardic 
sau accident 
vascular 
cerebral*, 
posibil 
datorat 
hipotensiunii 
arteriale 
marcate la 
pacienţii cu 
risc crescut 
(vezi pct. 4.4) 

Înroşirea 
feţei, 
hipotensiune 
arterială 
ortostatică 

Rinoree, 
dureri 
faringiene şi 
răguşeală, 
bronhospasm
/astm bronşic 
Ileus, 
pancreatită, 
vărsături, 
dispepsie, 
constipaţie, 
anorexie, 
iritaţie 
gastrică, 
xerostomie, 
ulcer peptic 

Tulburări 
hepatobiliare 

Afecţiuni 
cutanate şi ale 
ţesutului 
subcutanat 

Erupţii 
cutanate 
tranzitorii, 
hipersensibili

Diaforeză, 
prurit, 
urticarie, 
alopecie 

11 

Fenomen 
Raynaud 

Infiltrate 
pulmonare, rinită, 
alveolită alergică/ 
pneumonie 
eozinofilică 

Stomatită/ 
ulceraţii aftoase, 
glosită 

Angioedem 
intestinal 

Insuficienţă 
hepatică,  
hepatită fie 
hepatocelulară, 
fie colestatică, 
care poate evolua 
cu necroză 
hepatică, 
colestază 
(inclusiv icter) 
Eritem polimorf, 
sindrom Stevens-
Johnson, 
dermatită 

S-a raportat un 
sindrom care 
poate include 
câteva sau toate 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
exfoliativă, 
necroliză 
epidermică 
toxică, pemfigus, 
eritrodermie 

tate/ 
angioedem: 
au fost 
raportate 
cazuri de 
angioedem al 
feţei, 
extremităţilor
, buzelor, 
limbii, glotei 
şi/sau 
laringelui 
(vezi pct. 4.4) 

reacţiile 
adverse 
următoare: 
febră, serozită, 
vasculită, 
mialgii/ 
miozită, 
artralgii/ artrită, 
prezenţa 
anticorpilor 
antinucleari, 
VSH crescut, 
eozinofilie şi 
leucocitoză. 
Pot să apară 
erupţii cutanate 
tranzitorii, 
fotosensibilitat
e sau alte 
manifestări 
dermatologice. 

Tulburări 
musculo-
scheletice, ale 
ţesutului 
conjunctiv şi 
osoase 

Tulburări 
renale şi ale 
căilor urinare 

Tulburări ale 
aparatului 
genital şi ale 
sânului 
Tulburări 
generale şi la 
nivelul locului 
de administrare 

Investigaţii 
diagnostice 

Crampe 
musculare 

Afectare a 
funcţiei 
renale, 
insuficienţă 
renală, 
proteinurie 

Oligurie 

Impotenţă 

Ginecomastie  

Stare 
generală de 
rău, febră 

Creştere a 
uremiei, 
hiponatremie 

Creştere a 
valorilor serice 
ale enzimelor 
hepatice,  
creştere a 
bilirubinemiei 

Astenie  

Fatigabilitate  

Hiperpotase
mie, creştere 
a 
concentraţiei 
plasmatice a 
creatininei 

*Ratele de incidenţă au fost comparabile cu cele din grupurile placebo şi active de control în studiile 
clinice. 

Raportarea reacţiilor adverse suspectate  
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru 
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din 
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului 
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a 
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 

12 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
4.9  Supradozaj 

Datele referitoare la supradozajul la om sunt limitate. Până în prezent, cele mai importante simptome 
raportate în caz de supradozaj sunt hipotensiune arterială marcată, care apare la aproximativ 6 ore de la 
administrarea comprimatelor, determinată de blocarea sistemului renină-angiotensină şi stare de 
stupoare. Simptomele asociate supradozajului cu IECA pot include şoc, dezechilibru electrolitic, 
insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse. După 
administrarea a 300 mg şi respectiv 440 mg enalapril s-au înregistrat concentraţii plasmatice ale 
enalaprilatului de 100 şi respectiv de 200 ori mai mari decât cele observate după administrarea dozelor 
terapeutice. 

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă. 
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu picioarele ridicate. 
Dacă este cazul, poate fi luată în considerare şi administrarea în perfuzie intravenoasă de angiotensină 
II şi/sau catecolamine. Dacă ingestia este recentă, trebuie instituite măsuri de eliminare a enalaprilului 
(cum sunt provocarea vărsăturilor, lavaj gastric, administrarea de substanţe absorbante şi sulfat de 
sodiu). Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă (vezi punctul 4.4, ,,Atenţionări 
speciale şi precauţii speciale pentru utilizare” - Pacienţi hemodializaţi). În caz de bradicardie rezistentă 
la tratamentul medicamentos, se recomandă implantarea de pacemaker. Trebuie monitorizate în 
permanentă semnele vitale, concentraţia de electroliţi plasmatici şi concentraţiile plasmatice de 
creatinină. 

5. 

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 

5.1  Proprietăţi farmacodinamice 

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA02 

Enalaprilul (maleat de enalapril - sare a enalaprilului cu acidul maleic), este un derivat a 2 aminoacizi: 
L-alanina şi L-prolina. Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidil-dipeptidază care 
catalizează transformarea angiotensinei I în angiotensină II, substanţă cu proprietăţi vasopresoare. 
După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat în enalaprilat, care inhibă ECA. Inhibarea ECA determină 
scăderea concentraţiei plasmatice a angiotensinei II şi creşterea consecutivă a activităţii reninei 
plasmatice (ca urmare a anulării mecanismului feed-back negativ de eliberare a reninei) şi scăderea 
secreţiei de aldosteron. 

ECA este identică cu kininaza II. Astfel, enalaprilul poate să blocheze şi degradarea bradikininei, un 
vasodilatator puternic de natură peptidică. Totuşi, rolul acestei observaţii în cadrul efectelor 
terapeutice ale enalaprilului rămâne să fie studiat. 

Mecanism de acțiune 
Deşi se consideră că mecanismul prin care enalaprilul scade tensiunea arterială este, în principal, 
supresia sistemului renină-angiotensină-aldosteron, enalaprilul prezintă efect antihipertensiv, chiar şi 
la pacienţii cu hipertensiune arterială, dar cu valori mici ale concentraţiei plasmatice a reninei. 

Efecte farmacodinamice 
Administrarea enalaprilului la pacienţii cu hipertensiune arterială determină scăderea tensiunii arteriale 
atât în clinostatism, cât şi în ortostatism, fără o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace. 

Apariţia hipotensiunii arteriale ortostatice simptomatice nu este frecventă. La unii pacienţi, pot fi 
necesare mai multe săptămâni de tratament cu enalapril pentru obţinerea unei presiuni arteriale optime. 
Întreruperea bruscă a tratamentului cu enalapril nu a fost asociată cu o creştere rapidă a tensiunii 
arteriale. 

Inhibarea eficace a activităţii ECA apare, de obicei, la 2 până la 4 ore după administrarea pe cale orală 
a unei doze unice de enalapril. Debutul efectului antihipertensiv apare la o oră, iar reducerea maximă a 

13 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
tensiunii arteriale a fost obţinută la 4 până la 6 ore de la administrare. Durata efectului este dependentă 
de doză. Totuşi, la dozele recomandate, s-a dovedit că efectele antihipertensive şi hemodinamice au 
fost menţinute timp de cel puţin 24 de ore. 

În studiile de hemodinamică efectuate la pacienţi cu hipertensiune arterială esenţială, scăderea 
tensiunii arteriale a fost însoţită de reducerea rezistenţei arteriale periferice cu creşterea consecutivă a 
debitului cardiac şi cu efect minim sau fără nici un efect asupra frecvenţei cardiace. După 
administrarea enalapril s-a observat creşterea fluxului sanguin renal, în timp ce rata filtrării 
glomerulare a rămas nemodificată. Nu s-a observat retenţie de sodiu sau de apă. Totuşi, la pacienţii 
care anterior iniţierii tratamentului cu enalapril prezentau o rată a filtrării glomerulare mică, de obicei, 
aceasta a crescut. 

În studii clinice pe termen scurt efectuate la pacienţi cu sau fără diabet zaharat cu afectare renală, după 
administrarea de enalapril s-a observat scăderea albuminuriei, a excreţiei urinare de IgG şi a 
proteinuriei totale. 

Administrarea concomitentă a enalaprilului cu diuretice tiazidice, determină efect hipotensor cumulat. 
Enalaprilul poate reduce sau poate preveni hipopotasemia indusă de diureticele tiazidice. 

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu digitalice şi diuretice, tratamentul cu enalapril 
administrat oral a fost asociat cu reducerea rezistenţei vasculare periferice şi a presiunii arteriale. 
Debitul cardiac a crescut, în timp ce frecvenţa cardiacă (de obicei crescută la pacienţii cu insuficienţă 
cardiacă) a scăzut. Presiunea capilară la nivel pulmonar a fost, de asemenea, redusă. Tolerabilitatea la 
efort şi gradul insuficienţei cardiace, măsurate conform criteriilor NYHA (New York Heart 
Association), s-au îmbunătăţit. Aceste efecte s-au menţinut pe durata tratamentului cronic. 

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată, enalaprilul încetineşte 
dilatarea/hipertrofia progresivă a cordului şi evoluţia insuficienţei cardiace, efecte evidenţiate prin 
reducerea volumelor telediastolic şi sistolic ale ventriculului stâng şi creşterea fracţiei de ejecţie. 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)  
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in 
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, 
efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D 
(The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluarea nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, 
efectuată de Departamentul pentru veterani) au investigat administrarea concomitentă a unui 
inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II. 

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau 
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA 
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.  

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau 
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, 
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind 
proprietăţile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi 
inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II. 

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi 
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. 

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease 
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii 
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul 
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de 
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune 
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a 

14 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai 
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care 
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes 
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în 
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat 
placebo. 

Eficacitate și siguranță clinică 
Într-un studiu clinic multicentric randomizat, dublu orb, controlat placebo (studiul clinic de profilaxie 
SOLVD) a fost evaluată o populaţie de 4228 de pacienţi cu disfuncţie ventriculară stângă 
asimptomatică (FEVS< 35 %) cărora li s-a administrat randomizat fie placebo (n = 2117), fie enalapril 
(n = 2111). În grupul de tratament cu placebo, 818 pacienţi (38,6 %) au prezentat insuficienţă cardiacă 
sau au decedat, comparativ cu 630 de pacienţi (29,8 %) în grupul de tratament cu enalapril (reducerea 
riscului: 29 %; interval de încredere 95 %; 21–36 %; p < 0,001). 518 pacienţi din grupul de tratament 
cu placebo (24,5 %) şi 434 de pacienţi (20,6 %) din grupul de tratament cu enalapril au decedat sau au 
fost spitalizaţi pentru apariţia sau agravarea insuficienţei cardiace (reducerea riscului 20 %; interval de 
încredere 95 %; 9–30 %; p < 0,001).  

Într-un studiu clinic multicentric, randomizat, dublu orb, controlat placebo (studiul clinic de tratament 
SOLVD) a fost evaluată o populaţie de pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă simptomatică 
determinată de disfuncţia sistolică (fracţia de ejecţie <35 %). La 2569 de pacienţi trataţi convenţional 
pentru insuficienţă cardiacă, s-a administrat randomizat fie placebo (n = 1284), fie enalapril (n = 
1285). În grupul de tratament cu placebo s-au înregistrat 510 decese (39,7 %), comparativ cu 452 de 
decese (35,2 %) în grupul de tratament cu enalapril (reducerea riscului 16 %; interval de încredere 95 
%; 5–26 %; p = 0,0036). Au fost 461 de decese de cauză cardiovasculară în grupul de tratament cu 
placebo, comparativ cu 399 de cazuri în grupul de tratament cu enalapril (reducerea riscului 18 %; 
interval de încredere 95 %; 6–28 %; p < 0,002), diferenţa de număr fiind determinată, în principal, de 
reducerea numărului de decese datorate insuficienţei cardiace progresive (251 de decese în grupul de 
tratament cu placebo, faţă de 209 decese în grupul de tratament cu enalapril, reducerea riscului 22 %; 
interval de încredere 95 %; 6–35 %). Un număr mai mic de pacienţi a decedat sau a fost spitalizat 
pentru agravarea insuficienţei cardiace (736 de pacienţi în grupul de tratament cu placebo şi 613 
pacienţi în grupul de tratament cu enalapril; reducerea riscului 26 %; interval de încredere 95 %; 18–
34 %; p < 0,0001). Pe întreaga durată a studiului clinic SOLVD, administrarea enalapril la pacienţii cu 
disfuncţie ventriculară stângă a determinat reducerea riscului de producere a infarctului miocardic cu 
23 % (interval de încredere 95 %, 11–34 %; p < 0,001) şi a spitalizării pentru angină pectorală 
instabilă cu 20 % (interval de încredere 95 %, 9–29 %; p < 0,001).  

Copii și adolescenți 
Există experienţă limitată referitoare la utilizarea enalaprilului la copii şi adolescenţi cu hipertensiune 
arterială cu vârsta de peste 6 ani. Într-un studiu clinic efectuat la 110 copii cu hipertensiune arterială cu 
vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, cu greutatea peste 20 kg şi cu rata filtrării glomerulare >30 ml/min 
/1,73 m2, la copiii cu greutate sub 50 kg s-au administrat doze de 0,625 mg, 2,5 mg sau 20 mg de 
enalapril pe zi, iar la copiii cu greutatea peste 50 kg s-au administrat doze de 1,25 mg, 5 mg sau 40 mg 
de enalapril pe zi. Administrarea enalaprilului o dată pe zi a scăzut tensiunea arterială în mod 
dependent de doză. Dependenţa de doză a efectului enalaprilului a fost descrisă la toate subgrupurile 
(vârstă, stadiu Tanner, sex, rasă). Totuşi, se pare că cele mai mici doze studiate, 0,625 mg şi 1,25 mg, 
corespunzând unei doze medii de 0,02 mg/kg administrate o dată pe zi, nu au fost eficace din punct de 
vedere al efectului hipotensiv. Doza maximă studiată a fost 0,58 mg/kg (până la 40 mg) administrată o 
dată pe zi. Reacţiile adverse raportate la copii şi adolescenţi sunt asemănătoare celor observate la 
adulţi. 

5.2  Proprietăţi farmacocinetice 

Absorbţie 
Enalaprilul administrat oral este absorbit rapid, concentraţiile plasmatice maxime de enalapril fiind 
atinse după o oră. Pe baza cantităţii regăsite în urină, absorbţia enalaprilului administrat oral este de 

15 

 
 
 
 
 
 
aproximativ 60%. Absorbţia enalaprilului după administrare orală nu este influenţată de prezenţa 
alimentelor în tractul gastro-intestinal. 

După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat rapid şi în proporţie mare la enalaprilat, un inhibitor 
puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. Concentraţiile plasmatice maxime de enalaprilat sunt 
atinse la aproximativ 4 ore după administrarea dozei. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin 
acumularea de enalaprilat, consecutiv administrării pe cale orală de doze multiple de enalapril, este de 
11 ore. La subiecţii cu funcţie renală normală, concentraţiile plasmatice de enalaprilat la starea de 
echilibru au fost atinse după 4 zile de tratament. 

Distribuţie 
Indiferent de doza administrată, legarea enalaprilatului de proteinele plasmatice este de maximum 
60%. 

Metabolizare 
Cu excepţia conversiei la enalaprilat, nu există dovezi sugestive referitoare la metabolizarea 
semnificativă a enalaprilului. 

Eliminare 
Excreţia enalaprilului se realizează predominant renal, sub formă nemodificată (aproximativ 20%) şi 
sub formă de enalaprilat, reprezentând aproximativ 40% din doza administrată. 

Insuficienţă renală 
Expunerea la enalapril şi enalaprilat este crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu 
insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul plasmatic al creatininei 40-60 ml/min) cărora 
li s-a administrat zilnic o doză de 5 mg enalapril, aria de sub curba concentraţiei plasmatice, în funcţie 
de timp (ASC) a enalaprilatului la starea de echilibru a fost de aproximativ 2 ori mai mare decât la 
pacienţii cu funcţie renală normală. 

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei ≤30 ml/min), ASC este de 
aproximativ 8 ori mai mare. La aceşti pacienţi, timpul de înjumătăţire plasmatică al enalaprilatului 
după administrarea de doze repetate de maleat de enalapril este prelungit, la fel  ca și timpul până la 
atingerea stării de echilibru (vezi punctul 4.2, „Doze şi mod de administrare”). Enalaprilatul poate fi 
îndepărtat din circulaţia sanguină prin hemodializă. Clearance-ul prin dializă este de 62 ml/min. 

Copii şi adolescenţi 
A fost efectuat un studiu farmacocinetic la 40 de copii, băieţi şi fete, cu vârsta cuprinsă între 2 luni şi 
16 ani, cu hipertensiune arterială, cărora li s-a administrat pe cale orală o doză zilnică de 0,07 până la 
0,14 mg/kg maleat de enalapril. Nu au existat diferenţe majore între profilul farmacocinetic al 
enalaprilatului la copii şi adolescenţi, comparativ cu datele obţinute la adulţi. Datele indică o creştere a 
ASC (raportată la doză şi greutate) proporţională cu vârsta. Totuşi, nu s-a observat creşterea ASC 
atunci când aceasta a fost raportată la suprafaţa corporală. La starea de echilibru, timpul mediu de 
înjumătăţire plasmatică prin acumulare al enalaprilatului a fost de 14 ore. 

Alăptarea 
După administrarea unei doze orale unice de 20 mg la 5 femei aflate în perioada post-partum, valoarea 
medie a concentraţiei maxime de enalapril în laptele matern a fost de 1,7 μg/L (interval 0,54 până la 
5,9 μg/L) la 4-6 ore după administrare. Valoarea medie a concentraţiei maxime de enalaprilat a fost 1,7 
μg/L (interval 1,2 până la 2,3 μg/L); concentraţiile maxime s-au înregistrat la momente diferite de 
timp, pe o perioadă de 24 ore. Utilizând datele despre concentraţia maximă în laptele matern, se 
estimează că, pentru un sugar alimentat exclusiv cu lapte uman, cantitatea maximă ingerată ar putea fi 
de aproximativ 0,16 % din doza ajustată în funcţie de greutate, care a fost administrată mamei.  

La o femeie căreia i s-a administrat o doză orală zilnică de 10 mg enalapril timp de 11 luni s-a 
determinat în lapte, o concentraţie maximă de enalapril de 2 μg/L după 4 ore de la administrare şi o 
concentraţie maximă de enalaprilat de 0,75 μg/L la aproximativ 9 ore de la administrare. 

16 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Concentraţiile totale de enalapril şi enalaprilat măsurate în lapte pe o perioadă de 24 de ore a fost de 
1,44 μg/L şi, respective, 0,63 μg/L. 

Concentraţiile de enalaprilat din laptele uman au fost nedetectabile (<0,2 μg/L) la 4 ore după 
administrarea unei doze unice de 5 mg enalapril la o mamă şi a unei doze unice de 10 mg la două 
mame. Concentraţiile de enalapril nu au fost determinate. 

5.3  Date preclinice de siguranţă 

Datele non-clinice nu au evidenţiat un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale 
farmacologice referitoare la evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi 
potenţialul carcinogen. 

Studiile referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au arătat că enalaprilul nu are niciun 
efect asupra potenţialului fertil şi a ratei de reproducere la şobolan şi nu are efecte teratogene. Într-un 
studiu în care s-a administrat enalapril la femelele de şobolan înainte de împerechere, dar şi pe 
perioada gestaţiei, a crescut rata mortalităţii puilor în timpul alăptării. S-a demonstrat că medicamentul 
traversează bariera feto-placentară şi se excretă în lapte. Atunci când au fost administraţi în al doilea 
sau al treilea trimestru de sarcină, s-a demonstrat că inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei 
induc fetotoxicitate (determinând afectarea şi/sau moartea fetuşilor). 

6. 

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 

6.1  Lista excipienţilor 

Lactoză monohidrat 
Povidonă (K 30) 
Stearat de magneziu 

6.2 

Incompatibilităţi 

Nu este cazul. 

6.3  Perioada de valabilitate 

Enalapril Slavia 5 mg comprimate – 2 ani 
Enalapril Slavia 10 mg comprimate – 3 ani 
Enalapril Slavia 20 mg comprimate – 2 ani 

6.4  Precauţii speciale pentru păstrare 

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 

6.5  Natura şi conţinutul ambalajului 

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. 

6.6  Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor 

 Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările 
locale. 

17 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
7. 

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

Slavia Pharm SRL. 
B-dul Theodor Pallady nr. 44C.  
Sector 3, Bucureşti, 
România. 

8. 

NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

11538/2019/01 
11539/2019/01 
11540/2019/01 

9. 

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI 

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2019 

10.  DATA REVIZUIRII TEXTULUI 

Ianuarie 2025 

18