AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7021/2014/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI BANEOCIN 250 UI/5000 UI pe gram unguent 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un gram unguent conţin zinc bacitracină 250 UI şi neomicină 5000 UI sub formă de sulfat de neomicină. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Unguent Unguent omogen de culoare gălbuie. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Baneocin unguent este indicat în tratamentul infecţiilor determinate de microorganisme sensibile la neomicină şi/sau bacitracină: - infecţii bacteriene cutanate localizate, de exemplu: furuncule, carbuncule (numai după tratamentul chirurgical al leziunilor), sicozis la nivelul bărbiei, sicozis profund, hidrosadenite supurative, stafilodermie periporală, paronichie. infecţii bacteriene cutanate limitate ca suprafaţă, de exemplu: impetigo contagios, ulcere crurale infectate, ulcere de stază infectate, eczeme suprainfectate, leziuni prin abraziune sau tăiere suprainfectate, postchirurgie estetică şi grefe cutanate (utilizat şi în scop profilactic). profilactic în arsuri şi leziuni determinate de lichide fierbinţi. - - 4.2 Doze şi mod de administrare Doza recomandată atât la adulţi cât şi la copii cu vârsta peste 2 ani este de 2 până la 4 aplicaţii Baneocin unguent. La pacienţii cu arsuri suprainfectate pe mai mult de 20% din suprafaţa corpului, Baneocin unguent trebuie aplicat o singură dată pe zi, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece substanţele active pot fi absorbite sistemic. În cazul tratamentului local, nu trebuie depăşită doza de 1 g neomicină pe zi (echivalent cu 200 g unguent Baneocin) administrată timp de maxim 7 zile. Dacă este necesară repetarea tratamentului, doza trebuie redusă la jumătate. Mod de administrare Unguentul se aplică în strat subţire pe zona afectată. Dacă este necesar, zona se poate acoperi cu un pansament. 1 4.3 Contraindicaţii - dintre excipienţi - ototoxicitate şi surditate consecutivă - Hipersensibilitate la bacitracină și/sau neomicină, la alte antibiotice aminoglicozidice sau la oricare Leziuni extinse, severe ale tegumentelor, deoarece absorbţia medicamentului poate determina În caz de tulburări severe cardiogene sau neurogene, leziuni vestibulare și/sau cohleare preexistente, utilizarea de bacitracină/neomicină nu este indicată în cazul în care există posibilitatea unei absorbții necontrolate Aplicarea la nivelul conductului auditiv extern, în caz de perforaţie a timpanului Aplicarea la nivel ocular Aplicarea la nivelul sânilor în timpul alăptării Copii cu vârsta sub 2 ani. - - - - 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Când se utilizează doze mai mari decât cele recomandate – în special în cazul ulcerelor (neuro)toxice – din cauza posibilității de absorbție trebuie monitorizate cu atenție efectele nefrotoxice și/sau modificările ototoxice. Acest risc este crescut la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau/şi renală, prin urmare înaintea şi în timpul tratamentului se recomandă efectuarea de teste de urină și sânge precum şi audiometrie. La pacienţii cu otită medie cronică persistentă, este necesară prudenţă datorită posibilităţii apariţiei ototoxicităţii. Utilizarea asociată de aminoglicozide cu administrare topică și sistemică trebuie evitată datorită riscului de toxicitate cumulativă. La pacienţii cu acidoză, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare este necesară prudenţă deoarece, în cazul absorbţiei necontrolate a bacitracinei/neomicinei, poate să apară bloc neuromuscular. Pentru antagonizarea acestui efect pot fi utilizate calciu sau neostigmină. În cazul utilizării prelungite, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei microorganismelor rezistente, în special fungi. În aceste cazuri, se va trata adecvat infecţia nou apărută. Dacă apar reacţii de hipersensibilitate sau suprainfecţie cu microorganisme rezistente, tratamentul cu Baneocin pulbere trebuie întrerupt. Expunerea la soare sau la radiaţii UV, poate să determine fotosensibilitate sau reacţii fototoxice. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune În cazul absorbţiei sistemice a substanţelor active conţinute în Baneocin unguent, administrarea concomitentă cu cefalosporine sau alte aminoglicozide poate potenţa nefrotoxicitatea. Utilizarea concomitentă cu diuretice, cum sunt acidul etacrinic sau furosemida, poate potenţa, de asemenea, oto- şi nefrotoxicitatea. La pacienţii la care se administrează narcotice, anestezice și/sau relaxante musculare, absorbţia Baneocin poate intensifica blocul neuromuscular. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Deoarece este posibilă absorbţia sistemică a substanţelor active din Baneocin unguent, nu se recomandă administrarea la gravide sau în timpul alăptării. Similar celorlalte aminoglicozide, neomicina traversează 2 placenta. S-a descris apariţia de leziuni cohleare la făt, în cazul administrării de doze mari de aminoglicozide la mamă. Prin urmare, medicamentul trebuie administrat numai în cazul în care beneficiul potențial la făt depășește riscurile. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu este cazul. 4.8 Reacţii adverse Reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de sistemele organismului și frecvența acestora, după cum urmează: (≥1/10) (≥ 1/100 și <1/10) (≥1/1000 și <1/100) Foarte frecvente Frecvente Uncommon Rare (≥1/10000 și <1/1000) (<1/10000) Foarte rare (Frecvența nu poate fi estimate din datele disponibile) Necunoscute Baneocin este în general bine tolerat în cazul aplicării pe piele, mucoase și răni. Tulburări ale sistemului imunitar Rare: pot să apară reacţii de hipersensibilitate încrucişată la alte antibiotice aminoglicozidice, în aproximativ 50% din cazurile de hipersensibilitate la neomicină. Necunoscute: comparativ cu tegumentele intacte, sensibilizarea tegumentelor la diferite medicamente, inclusiv neomicină, este determinată, în general, de utilizarea în tratamentul dermatitelor cronice (de exemplu dermatita de stază venoasă sau otita medie cronică). În unele cazuri, alergia poate să se manifeste prin extinderea leziunilor sau doar prin lipsa vindecării. Tulburări ale sistemului nervos Necunoscute: leziuni ale nervilor vestibulari, bloc neuromuscular Tubulări acustice și vestibulare Necunoscute: ototoxicitate Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Rare: alergii care în principal se manifestă sub formă de dermatită de contact; alergia la neomicină este mai puțin frecventă decât se presupune în general. Necunoscute: în caz de utilizare prelungită pot să apară reacții alergice, precum eritem, exicarea pielii, erupție cutanată și prurit; în unele cazuri, alergia se poate manifesta prin extinderea leziunilor sau lipsa vindecării; expunerea la soare sau la radiaţii UV, poate să determine fotosensibilitate sau reacţii fototoxice Tulburări renale și urinare Necunoscute: nefrotoxicitate Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj 3 Administrarea Baneocin unguent în doze mai mari decât cele recomandate (în special în cazul ulcerelor trofice), poate determina nefro- şi ototoxicitate ca urmare a absorbţiei sistemice a substanţelor active. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: produse dermatologice, alte antibiotice de uz topic, codul ATC: D06AX04. Baneocin unguent conţine o asociere de 2 antibiotice bactericide (bacitracină şi neomicină) cu potenţă mare şi efect sinergic. Bacitracina este un antibiotic polipeptidic care inhibă sinteza peretelui celular bacterian. Neomicina este un antibiotic aminoglicozidic, care inhibă sinteza proteinelor bacteriene. Bacitracina acţionează, în principal, asupra germenilor Gram-pozitiv: streptococi beta-hemolitici, stafilococi Clostridium spp., Corynebacterium diphtheriae şi Treponema pallidum şi a unor germeni Gram-negativ cum sunt Neisseria spp. şi Haemophilus influenzae. Rezistenţa la bacitracină se observă foarte rar. Neomicina acţionează asupra germenilor Gram-pozitiv şi Gram-negativ cum sunt stafilococi, Proteus, Enterobacter aerogenes, Klebsiella pneumoniae, salmonele, specii de Shigella, Haemophilus influenzae, Pasteurella, Neisseria meningitidis, Vibrio cholerae, Bordetella pertussis, Bacillus anthracis, Corynebacterium diphtheriae, Streptococcus faecalis, Listeria monocytogenes, Escherichia coli şi Mycobacterium tuberculosis. De asemenea, neomicina este activă asupra Borrelia şi Leptospira interrogans (L. icterohaemorrhagicae). Asocierea celor 2 antibiotice determină obţinerea unui spectru antibacterian larg. Totuşi, Baneocin unguent nu este activ asupra Pseudomonas, Nocardia spp., fungi şi virusuri. Baneocin unguent este bine tolerat; în plus, substanţele active componente nu sunt inactivate de secreţii, sânge sau lichide tisulare. Administrarea Baneocin unguent la nivelul leziunilor cutanate extinse poate determina absorbţia sistemică a substanţelor active. Ca urmare, se recomandă precauţie la reacţiile adverse care pot apărea (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.5). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice După administrarea topică, în general, substanţele active din Baneocin unguent nu se absorb sistemic. Totuşi, trebuie luată în considerare posibilitatea absorbţiei sistemice a substanţelor active în cazul aplicării Baneocin unguent la nivelul leziunilor. Dacă se produce absorbţia sistemică, timpul de înjumătăţire plasmatică al neomicinei este de aproximativ 3 ore. Practic, bacitracina nu se absoarbe la nivelul tegumentelor şi mucoaselor. Totuşi, în cazul leziunilor deschise poate exista absorbţie. Absorbţia neomicinei la nivelul tegumentelor intacte este mică. Totuşi, neomicina se absoarbe rapid dacă este aplicată la nivelul leziunilor însoţite de distrugerea stratului de keratină (ulcere, răni, arsuri) sau la nivelul tegumentelor inflamate. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu sunt disponibile date privind efectele carcinogene sau mutagene ca urmare a administrării îndelungate a bacitracinei în cadrul studiilor la animale. In vitro, neomicina creşte frecvenţa de apariţie a anomaliilor cromozomiale la nivelul limfocitelor umane, atunci când sunt utilizate doze foarte mari de neomicină (80 micrograme/ml). Ca urmare a faptului că absorbţia este neglijabilă, nu se cunoaşte în ce măsură această observaţie este relevantă în cazul administrării topice de neomicină in vivo. Neomicina poate să traverseze placenta şi să determine creşterea riscului de apariţie a ototoxicităţii la fetuşi. În urma administrării bacitracinei pe cale orală la iepuri (100 g/1000 kg mâncare) nu au fost observate efecte dăunătoare în ceea ce priveşte potenţialul fertil, mărimea şi supravieţuirea puilor. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor 4 Lanolină anhidră Vaselină albă. 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un tub din aluminiu conţinând 20 g unguent Cutie cu un tub din aluminiu conţinând 5 g unguent 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Sandoz GmbH Biochemiestrasse 10, 6250 Kundl, Austria 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 7021/2014/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2014 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2017 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 5