AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13154/2020/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Diltiazem LPH 60 mg comprimate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine clorhidrat de diltiazem 60,00 mg Excipienți cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 98,43 mg și sodiu. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat Comprimate de formă cilindrică, plate, cu aspect uniform, cu structură compactă şi omogenă, cu margini intacte, cu diametrul de 9 mm, de culoare albă sau aproape albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Tratamentul anginei pectorale cronice stabile, al anginei vasospastice (angina Prinzmetal) şi al anginei instabile (în asociere cu nitraţi organici, eventual blocante beta-adrenergice). Tratamentul hipertensiunii arteriale, singur sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. 4.2 Doze și mod de administrare Adulţi Angina pectorală: Doza iniţială recomandată este de 120 mg clorhidrat de diltiazem pe zi administrată fracţionat în prize egale, de preferinţă înaintea meselor şi seara înainte culcare; doza va fi crescută treptat la intervale de 1-2 zile şi administrată fracţionat în prize egale (de 2-4 ori pe zi), până la obţinerea unui răspuns satisfăcător. Doza optimă se situează în intervalul 180-360 mg clorhidrat de diltiazem pe zi. În anumite situaţii, se pot administra până la 480 mg clorhidrat de diltiazem pe zi. Hipertensiune arterială: Doza trebuie ajustată în mod individual. Doza iniţială recomandată este de 120-240 mg clorhidrat de diltiazem pe zi, administrată fracţionat în prize egale, de preferinţă înaintea meselor şi seara înainte de culcare. Efectul antihipertensiv maxim se 1 observă de obicei după 14 zile de tratament continuu; de aceea, doza trebuie ajustată în mod corespunzător. Doza uzuală este cuprinsă între 240-360 mg clorhidrat de diltiazem pe zi. Dacă diltiazemul se administrează concomitent cu alte medicamente antihipertensive, se obţine un efect antihipertensiv aditiv. De aceea, în cazul administrării concomitente de diltiazem şi alte medicamente antihipertensive, doza unuia dintre aceste medicamente trebuie ajustată. Pacienţi vârstnici, pacienţi cu insuficienţa renală sau hepatică Doza iniţială recomandată este 120 mg clorhidrat de diltiazem pe zi, administrată fracţionat în prize egale. Frecvenţa cardiac trebuie măsurat la intervale regulate de timp şi doza un trebuie crescută dacă frecvenţa cardiacă scade sub 50 bătăi pe minut Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea diltiazemului la copii şi adolescenţi nu a fost încă stabilită. De aceea nu se recomandă administrarea Diltiazem LPH la această grupă de vârstă. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la clorhidratul de diltiazem sau la oricare dintre excipienţi enumerați la pct. 6.1; Tulburări de conducere (bloc atrioventricular de gradul II sau III) exceptând pacienţii cu pacemaker; Pacienţi cu sindrom de sinus atrial bolnav sau alte disfuncţii sinusale, cu excepţia unui implant de pacemaker ventricular; Insuficienţa ventriculară stângă cu stază pulmonară; Bradicardie severă (< 40 bătăi pe minut); Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică sub 90 mm Hg); Concomitent cu dantrolen administrat în perfuzie i.v. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Se impune prudenţă la administrarea clorhidratului de diltiazem la pacienţii cu alterarea funcţiei ventriculare stângi, bradicardie uşoară (risc de agravare), bloc atrioventricular de gradul I (risc de agravare, în mod excepţional până la bloc complet) sindrom Wolff-Parkinson-White, hipotensiune arterială uşoară. Clorhidratul de diltiazem poate prelungi perioada refractară atrioventriculară fără prelungirea semnificativă a timpului de repolarizare a nodului sinusal, cu excepţia pacienţilor cu sindrom de sinus bolnav; ca urmare a acestui fenomen destul de rar întâlnit poate să apară o scădere a ritmului cardiac şi bloc AV de gradul II, III. În cazuri foarte rare, medicamentul poate determina o creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice similară cu cea din afecţiunile hepatice acute. Aceste modificări sunt reversibile la oprirea tratamentului. La pacienţii vârstnici sau la cei cu insuficienţă renală sau hepatică, concentraţiile plasmatice ale diltiazemului pot creşte, apărând risc de acumulare şi toxicitate. Contraindicaţiile şi precauţiile trebuie respectate întocmai şi la iniţierea tratamentului pacienţii trebuie atent monitorizaţi, în special din punct de vedere al frecvenţei cardiace. Blocantele canalelor de calciu, precum diltiazemul, se pot asocia cu modificări ale dispoziţiei, incluzând depresie. Diltiazemul se va administra cu prudenţă la pacienţii care urmează deja tratamente cu medicamente care au o cale de metabolizare şi eliminare asemănătoare, mai ales dacă acestea au un indice terapeutic scăzut sau dacă pacientul suferă de insuficienţă hepatică sau renală. Se recomandă ca dozele medicamentelor administrate simultan să fie ajustate. În cazul tratamentului cronic: există posibilitatea ca diltiazemul să determine hipotensiune arterială simptomatică. 2 Similar altor blocante ale canalelor de calciu, diltiazemul are un efect inhibitor asupra motilităţii intestinale. De aceea trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu risc de a dezvolta obstrucţie intestinală. În cazul în care un bolnav, urmează să suporte o intervenţie chirurgicală cu anestezie generală, medicul anestezist trebuie informat dacă pacientul urmează tratament cu diltiazem. Deprimarea contractilităţii, conductivităţii şi automatismului cadiac precum şi vasodilataţia asociată medicamentelor anestezice poate fi potenţată de blocantele canalelor de calciu. Diltiazemul poate fi folosit la pacienţi cu bloc de ramură izolat. Diltiazemul poate fi administrat la pacienţii cu afecţiuni respiratorii cronice. Excipienţi Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Asocieri contraindicate: - dantrolen administrat în perfuzie i.v., deoarece există risc de fibrilaţie ventriculară. La animale, în cazul administrării de verapamil şi dantrolen intravenos concomitent, s-a observat, frecvent, apariţia fibrilaţiei ventriculare cu potenţial letal. De aceea, asocierea unui antagonist al canalelor de calciu cu dantrolen poate fi potenţial periculoasă (vezi pct. 4.3). Asocieri nerecomandate: - antiaritmice - datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor adverse cardiovasculare prin efect aditiv; asocierea impune supraveghere medicală şi efectuarea electrocardiogramei. Asocieri care necesită prudenţă: - litiu: risc crescut de neurotoxicitate determinată de litiu; -nitraţi organici: efect hipotensor crescut şi senzaţie de leşin (sumarea efectelor vasodilatatoare); la toţi pacienţii trataţi cărora li s-au administrat blocante ale canalelor de calciu, administrarea nitraţilor trebuie efectuată prin creşterea treptată a dozelor; - teofilina: creşterea nivelelor plasmatice ale teofilinei; - blocante alfa-adrenergice: datorită creşterii efectului hipotensor şi al riscului de hipotensiune ortostatică severă; se impune supraveghere medicală (în special la începutul tratamentului); - amiodaronă: datorită riscului crescut de bradicardie sau de bloc atrioventricular, în special la vârstnici şi la administrarea de doze mari; se impune supraveghere medicală şi efectuarea electrocardiogramei; - blocante beta-adrenergice: deoarece pot să apară tulburări ale automatismului cardiac (bradicardie marcată,oprire sinusală),tulburări ale conducerii sinoatriale şi atrio-ventriculare şi insuficienţă cardiacă (prin efect sinergic); asocierea nu trebuie făcută decât sub supraveghere medicală şi monitorizarea electrocardiografică, în special la vârstnici şi la inceputul tratamentului; - alte medicamente antiaritmice: deoarece diltiazem are proprietăţi antiaritmice, nu se recomandă administrarea concomitentă cu alt medicament antiaritmic (creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse cardiace); această asociere trebuie administrată numai sub supraveghere medicală atentă şi monitorizarea electrocardiografică; - ciclosporina: deoarece poate creşte concentraţia plasmatică a imunosupresorului, prin inhibarea metabolizării sale; sunt necesare scăderea dozei de ciclosporină, controlul funcţiei renale, măsurarea concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei şi ajustarea dozelor în timpul asocierii şi după întreruperea acesteia; - carbamazepina: deoarece poate creşte concentraţia plasmatică cu apariţia manifestărilor de supradozaj, prin inhibarea metabolizării hepatice; se impune supraveghere medicală, eventual, scăderea dozelor de carbamazepină; - digoxină: datorită riscului crescut de reacţii toxice ale digitalicului, a cărei concentraţie plasmatică poate creşte; 3 - antagonişti H2 (cimetidină, ranitidină) : determină risc crescut de reacţii toxice ale diltiazemului, prin creşterea concentraţiei sale plasmatice. La iniţierea şi la întreruperea tratamentului cu antagonişti H2 , pacienţii cărora li se administrează diltiazem trebuie atent monitorizaţi. Poate fi necesară ajustarea dozei zilnice de diltiazem; - midazolam (administrat intravenos): deoarece poate creşte concentraţia plasmatică a benzodiazepinei, prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu mărirea efectului sedativ; se impun supraveghere medicală şi scăderea dozelor; - rifampicină: deoarece poate scădea concentraţia plasmatică a diltiazemului, prin intensificarea metabolizării sale hepatice; se impun supraveghere medicală şi ajustarea dozei de diltiazem în timpul asocierii şi după oprirea acesteia; - baclofen: deoarece creşte efectul hipotensor; se impune supravegherea tensiunii arteriale, eventual adaptarea dozei medicamentului antihipertensiv. Asocieri de care trebuie ţinut seamă: - imipramină, neuroleptice - deoarece creşte efectul hipotensor şi riscul de hipotensiune arterială ortostatică (prin efect aditiv) - corticosteroizi, tetracosactid (în administrare sistemică): care pot scădea efectul hipotensor al diltiazemului datorită retenţiei hidrosaline. Informaţii generale care trebuie avute în vedere Datorită efectului potenţial aditiv, sunt necesare precauţii şi o atentă dozare la pacienţii cărora li se administrează diltiazem concomitent cu alte medicamente cunoscute de a avea efect asupra contractilităţii şi/sau conductibilităţii cardiace. Diltiazemul este metabolízat prin intermediul sistemului ezimatic al CYP3A4. A fost observată o creştere moderată (mai puţin de 2 ori) a concentraţiilor plasmatice ale diltiazemului în cazul administrării concomitente cu un inhibitor puternic al CYP3A4. Diltiazemul este, de asemenea, un inhibitor al CYP3A4. Administrarea concomitentă cu alte medicamente metabolízate prin intermediul sistemului ezimatic al CYP3A4 poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale medicamentului administrat cu diltiazem. Administrarea concomitentă a diltiazemului cu un inductor al CYP3A4 determină scăderea concentraţiilor plasmatice ale diltiazemului. Benzodiazepine (midazolam, triazolam) Diltiazemul creşte semnificativ concentraţiile plasmatice ale midazolamului şi triazolamuluui şi le prelungeşte timpul de înjumătăţire. Se recomandă precauţii speciale la prescrierea unui tratament cu benzodiazepine cu durată scurtă de acţiune metabolízate pe calea CYP3A4, în cazul pacienţilor aflaţi în tratament cu diltiazem. Corticosteroizi (metilpresdnisolon) Inhibarea metabolizării metilprednisolonului (CYP3A4) şi inhibarea glicoproteinei P: la iniţierea tratamentului cu metilprednisolon pacientul trebuie monitorizat. Ar putea fi necesară o modificare a dozelor de metilprednisolon. Statine: diltiazemul este un inhibitor CYP3A4 şi a demonstrat o creştere semnificativă a ASC la unele statine. Riscul de miopatie şi rabdomioliză datorate statinelor metabolízate pe calea CYP3A4 poate fi crescut la administrarea în asociere cu diltiazemul. Când este posibil, trebuie administrată o statină care nu este metabolizată prin intermediul sistemului ezimatic al CYP3A4, iar când nu este posibil se recomandă monitorizarea strictă pentru apariţia semnelor şi simptomelor de toxicitate determinate de statine. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea În cadrul studiilor efectuate la animale au fost puse în evidenţă efecte teratogene. Nu s-au efectuat studii controlate, riguroase la om. La unele specii de animale (şobolan, şoarece, iepure), diltiazemul a demonstrat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Nu se recomandă administrarea diltiazemului în timpul sarcinii şi la femeile aflate în perioada fertilă care nu folosesc contraceptive eficace. Diltiazemul se excretă în cantităţi foarte mici în laptele matern. În timpul tratamentului cu 4 diltiazem, alăptarea trebuie evitată. Dacă utilizarea diltiazemului este considerată esenţială, trebuie instituită o metodă alternativă de alimentaţie a sugarului 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Deşi diltiazemul nu exercită un efect direct asupra capacităţii de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje, unele din reacţiile adverse ale tratamentului cronic (astenia, cefaleea, somnolenţa, ameţelile, halucinaţiile, hipotensiunea ortostatică) impun prudenţă în acest domeniu şi acordarea permisiunii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje numai după o atentă evaluare a efectelor tratamentului asupra persoanei în cauză. 4.8 Reacții adverse Cele mai frecvente reacţii adverse ale diltiazemului sunt: edeme, cefalee, greaţă, ameţeli, erupţie cutanată tranzitorie, astenie. Cu o frecvenţă redusă mai apar şi următoarele reacţii adverse asupra diferitelor aparate şi sisteme cu următoarea clasificare a frecvenţelor: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Tulburări hematologice şi limfatice: Cu frecvenţă necunoscută: trombocitopenie. Tulburări psihice: Mai puţin frecvente: iritabilitate, insomnie. Cu frecvenţă necunoscută: modificări ale dispoziţiei (incluzând depresie),halucinaţii, tulburări de personalitate. Tulburări cardiace: Frecvente: blocuri atrioventriculare de diferite grade, palpitaţii. Mai puţin frecvente: bradicardie sinusală. Cu frecvenţă necunoscută: angină, bloc sinoatrial, insuficienţă cardiacă congestivă, modificări ale ECG, sincope, extrasistole ventriculare. Tulburări vasculare: Frecvente: eritem facial. Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială ortostatică. Cu frecvenţă necunoscută: vasculite (incluzând vasculita leucoclastică). Tulburări ale sistemului nervos: Frecvente: cefalee, ameţeli. Cu frecvenţă necunoscută: amnezie, somnolenţă, tremor, parestezii, sindrom extrapiramidal. Tulburări gastrointestinale: Frecvente: constipaţie, dispepsie, dureri gastrice, greaţă. Mai puţin frecvente: vărsături, diaree. Rare: xerostomie. Cu frecvenţă necunoscută: anorexie, hiperplazie gingivală, creştere în greutate. Tulburări ale aparatului genital şi sânului: Cu frecvenţă necunoscută: ginecomastie, impotenţă. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Frecvente: eritem. Rare: urticarie. 5 Cu frecvenţă necunoscută: fotosensibilitate (inclusiv keratoza lichenoidă la zonele tegumentare expuse la soare), angioedem, erupţii cutanate tranzitorii, eritem polimorf (inclusiv sindromul Stevens Johnson şi necroză epidermică toxică), hiperhidroză, pustuloză exantematoasă acută generalizată, peteşii, prurit, dermatită exfoliativă însoţită sau nu de febră, edeme ale membrelor inferioare. Tulburări ale sistemului imunitar: Cu frecvenţă necunoscută; vasculită, fotosensibilitate. Tulburări hepatobiliare: Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (creşterea ASAT,ALAT, LDH, fosfatază alcalină). Cu frecvenţa necunoscută: excepţional au fost raportate cazuri de hepatită clinic manifestă, reversibilă la întreruperea tratamentului. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: edem periferic. Frecvente: stare generală de rău. Tulburări renale şi ale căilor urinare: Cu frecvenţă necunoscută: nicturie, poliurie. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Tabloul clinic al intoxicaţiei acute masive cu diltiazem include hipotensiune marcată, mergând până la colaps, bradicardie sinusală cu sau fără disociaţie atrioventriculară, tulburări ale conducerii atrioventriculare. Tratamentul general poate include, după caz, administarea de fluide, vasopresoare, glucagon, calciu intravenos, lavaj gastric, diureză osmotică. Tulburările de conducere pot fi tratate prin pacing cardiac temporar. Tratamentul specific: În caz de bradicardie: se administrează atropină (0,6-1 mg); dacă nu există răspuns la blocul vagal, se administrează cu prudenţă izoproterenol. Bloc atrio-ventricular de grad înalt: se tratează ca şi bradicardia; blocul fix atrio-ventricular de grad înalt trebuie tratat prin implantarea unui pacemaker. Insuficienţă cardiacă: se administrează medicamente inotrop-pozitive (izoproterenol, dopamină sau dobutamină) şi diuretice. Hipotensiune arterială: se administrează substanţe vasopresoare (de exemplu, dopamină sau bitartrat de levarterenol-forma levogiră a noradrenalinei). 6 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte cardiace directe, derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: C08DBO1. Diltiazemul inhibă specific influxul intracelular al calciului la nivelul canalelor membranare lente, voltaj-dependente, situate în musculatura netedă vasculară şi în miocard, scăzând concentraţia calciului intracelular. La nivel vascular acţiunea sa determină vasodilataţie arteriolară moderată şi îmbunătăţirea complianţei arterelor mari. La hipertensivi se produce scăderea tensiunii arteriale legată de micşorarea rezistenţei periferice, fără tahicardie reflexă. Diltiazemul menţine sau creşte debitele sanguine renal şi coronarian. La nivel cardiac diltiazemul exercită efect vasodilatator coronarian. Nu modifică semnificativ debitul cardiac. Pe miocardul sănătos nu s-a pus în evidenţă un efect inotrop negativ. Diltiazemul scade moderat frecvenţa sinusală şi poate exercita efect inhibitor la nivelul nodului sinusal. Prin acţiunea sa bradicardizantă moderată şi scăderea rezistenţei arteriale sistemice reduce travaliul cardiac, încetineşte conducerea atrioventriculară cu risc de bloc atrioventricular. Nu are efect asupra conducerii la nivelul sistemului His-Purkinje. După administrarea se observă un uşor efect natriuretic. Administrat timp îndelungat nu stimulează sistemul renină - angiotensină — aldosteron şi nu provoacă retenţie hidrosalină. Diltiazemul nu are efect asupra glicoreglării, metabolismului lipidic şi nici asupra lipoproteinelor plasmatice. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie Absorbţia intestinală este rapidă. Diltiazemul suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic, având o biodisponibilitate (comparativ cu administrarea intravenoasă) de aproximativ 40%. Dozele orale unice de 30-120 mg clorhidrat de diltiazem realizează concentraţii plasmatice detectabile în 30-60 minute, iar concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 2-3 ore de la administrare. Timpul de înjumătăţire plasmatic este de 4 până la 8 ore. Distribuţie Studiile in vitro demonstrează că 70-80% din diltiazem se leagă de proteinele plasmatice. Studii de legare competitivă de situsuri au mai arătat că legarea nu este afectată de concentraţiile terapeutice de digoxină, hidroclorotiazidă, fenilbutazonă, propranolol, acid salicilic sau warfarină. Concentraţiile plasmatice terapeutice de diltiazem se situează în intervalul de 50-200 ng/ml. Metabolizare Diltiazemul este metabolizat în ficat, prin dezacetilare. Principalul său metabolit activ este dezacetil diltiazemul. Excreţia se face prin bilă (65%) şi prin urină (35%). O foarte mică parte se excretă nemodificată prin urină. Profilul farmacocinetic nu este afectat de insuficienţa renală. Totuşi, la pacientul în vârstă, cu insuficienţă hepatică şi renală valorile concentraţiilor plasmatice sunt mai ridicate pentru aceleaşi doze. Excreţie Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după doze unice sau repetate este de aproximativ 3,5 ore. Există o relaţie semnificativă între cantităţile administrate oral şi valoarea concentraţiei plasmatice. O creştere a dozei este însoţită de o creştere proporţională a concentraţiei plasmatice, sugerând absenţa 7 fenomenelor de saturaţie. O administrare constantă are drept consecinţă concentraţii plasmatice relativ constante. Diltiazemul şi metaboliţii săi sunt foarte puţin dializabili. 5.3 Date preclinice de siguranță Studii de carcinogenitate, de mutagenitate şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere Un studiu la şobolan, cu durata de 24 luni şi un studiu efectuat la şoarece, cu durata de 21 luni, nu au evidenţiat efecte carcinogene. De asemenea, testele bacteriene in vitro nu au demonstrat efecte mutagene. La şobolan, nu au fost observate efecte intrinseci asupra fertilităţii. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Lactoză monohidrat cu 3,5% povidonă K30 Hipromeloză Dioxid de siliciu coloidal anhidru Amidonglicolat de sodiu tip A Stearat de magneziu 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumină şi umiditate. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerințe speciale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Labormed Pharma SA Bd. Theodor Pallady nr.44B, Sector 3, Bucureşti, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 13154/2020/01-03 8 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Aprilie 2020 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2020 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 9