AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8026/2015/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Furosemid Slavia 40 mg comprimate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine furosemidă 40 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 26,2 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat Comprimate neacoperite, de culoare albă până la slab gălbuie, având un şanţ median pe una dintre feţe, cu diametrul de 7 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Furosemida este indicată în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau afecţiunile renale. Poate fi utilizată în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu. Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă renală severă. Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive. De asemenea, este indicată în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale. 4.2 Doze şi mod de administrare Dozele şi modul de administrare trebuie adaptate în funcţie de gravitatea afecţiunii. Adulţi Edeme din insuficienţă cardiacă Doza iniţială recomandată este de 20 – 80 mg furosemidă, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic. Este recomandat ca doza zilnică să fie divizată în 2 – 3 prize. Edeme din ciroza hepatică Furosemida este utilizată ca tratament suplimentar celui cu antagonişti ai aldosteronului, în cazul în care doar efectul acestora nu este suficient. 1 Doza iniţială recomandată este cuprinsă între 20 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică poate fi administrată în una sau mai multe prize. Edeme asociate insuficienţei renale Doza iniţială recomandată este cuprinsă între 40 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza se poate creşte cu 80 mg furosemidă pe zi, până la obţinerea răspunsului optim.Doza zilnică totală poate fi administrată în una sau două prize. La pacienţii care efectuează dializă, doza de întreţinere uzuală, pentru administrare orală, este de 250 mg - 1500 mg pe zi. În insuficienţa renală sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemidă pe zi. Edeme din sindromul nefrotic Doza iniţială recomandată este de 40 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică totală poate fi administrată în una sau mai multe prize. Hipertensiune arterială Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa. În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida poate fi asociată cu un alt antihipertensiv. Copii La copii cu vârsta peste 6 ani, doza uzuală recomandată este de 1 – 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui răspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescută cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedentă. Nu se recomandă doze mai mari de 6 mg/kg şi zi. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la furosemidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Obstacol al căilor urinare cu oligurie. Hipovolemie. Deshidratare. Insuficienţă renală cu anurie. Encefalopatie hepatică. Alăptare (vezi pct. 4.6). Copii cu vârsta sub 6 ani. Intoxicaţia cu digitalice. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare În tratamentul cu furosemidă, în special când se administrează doze mari, este necesar încă din primele zile şi apoi periodic, monitorizarea electroliţilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea uremiei, creatininemiei şi a debitului urinar. Furosemida poate determina depleţie de sodiu şi de potasiu, cu posibile consecinţe grave. Trebuie evitat pe cât posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă strictă, deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi hipovolemie. Apariţia semnelor de deshidratare şi a hipotensiunii arteriale impune întreruperea tratamentului sau scăderea dozei. La pacienţii cu ciroză, administrarea furosemidei trebuie făcută cu prudenţă, monitorizând strict natremia, kaliemia şi funcţiile renale, pentru a evita apariţia encefalopatiei hepatice. Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului. Supravegherea kaliemiei se impune la vârstnici şi la pacienţii care urmează tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative 2 stimulante. La aceşti pacienţi, precum şi la cei cu denutriţie, anorexie, diaree cronică sau hipokaliemie se recomandă un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseşte potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren). La pacienţii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, trataţi cu furosemidă trebuie controlate periodic glicemia şi glicozuria. La pacienţii cu gută, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece creşte uşor concentraţia plasmatică a acidului uric; furosemida favorizează foarte rar declanşarea crizei de gută. La vârstnici, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece aceştia sunt sensibili la efectele diuretice şi hipotensive ale furosemidei. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de apariţie a colapsului sau a tromboemboliei şi, datorită vârstei au funcţiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei. La pacienţii trataţi cu furosemidă poate apărea hipotensiunea arterială simptomatică ce determină ameţeli, lipotimie sau pierderea cunoştinţei, mai ales la vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează alte medicamente care pot determina hipotensiune arterială şi la pacienţii cu alte afecţiuni medicale care presupun risc de hipotensiune arterială. Sportivii trebuie atenţionaţi că furosemida poate induce o reacţie pozitivă a testelor la controlul antidoping. Furosemid Slavia conţine lactoză. Datorită conţinutului de lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Antihipertensive Asocierea cu alte antihipertensive poate conduce la accentuarea efectului hipotensiv. Hipotensiune arterială severă poate să apară la folosirea concomitentă cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Se recomandă oprirea administrării de furosemidă sau scăderea dozei înaintea iniţierii tratamentului cu IECA. Furosemida poate interacţiona cu IECA conducȃnd la afectarea funcţiei renale. Asocierea cu alfa-blocanţi postsinaptici (de exemplu prazosin) induce o creştere a riscului de hipotensiune arterială de primă doză. Antiaritmice Din cauza hipokaliemiei indusă de utilizarea furosemidei, creşte riscul de cardiotoxicitate la asocierea acesteia cu medicamente antiaritmice (inclusiv amiodaronă, sotalol, disopiramidă, flecainidă). Furosemida poate antagoniza efectul lidocainei, tocainidei şi mexiletin. Medicamente care prelungesc intervalul QT Anumite tulburări electrolitice (de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia) induse de furosemidă cresc riscul de toxicitate a asocierii cu unele medicamente care determină sindrom de interval QT prelungit. Digitalice Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicului. Se recomandă controlul şi corectarea kaliemiei şi, eventual, monitorizarea electrocardiogramei. Vasodilatatoare Efect hipotensiv accentuat la asocierea cu timoxamină sau hidralazină. Inhibitorii de renină Aliskirenul reduce concentraţia plasmatică a furosemidei. Alte diuretice Creşterea marcată a diurezei când furosemida este co-administrată cu metolazonă. Asocierea cu diureticele tiazidice (cum este hidroclorotiazida) conduce la creşterea riscului de hipopotasemie. Asocierea cu diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactină) este benefică 3 pentru mulţi pacienţi, însă nu exclude hipokaliemia sau, în particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală. Nitraţi Efect hipotensiv aditiv. Antipsihotice Hipokaliemia indusă de furosemidă poate creşte riscul de cardiotoxicitate. Este de evitat asocierea cu pimozidă, amisulpridă, sultopridă sau sertindol, din cauza creşterii riscului de aritmii ventriculare. Asocierea cu fenotiazinele poate creşte riscul de hipotensiune arterială. Litiu Furosemida scade excreţia litiului şi creşte concentraţia plasmatică a acestuia, ceea ce determină creşterea riscului de toxicitate a litiului, inclusiv creşterea riscului de cardiotoxicitate şi neurotoxicitate. Se recomandă controlul litemiei şi ajustarea dozelor. Dacă nu este posibilă monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului asocierea nu este recomandată. Agenţi chelatori Sucralfatul poate scădea absorbţia intestinală a furosemidei şi diminua efectul acesteia. Între administrarea celor două medicamente trebuie respectat un interval de minimum 2 ore. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) Administrarea concomitentă cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv cu acid acetilsalicilic, poate diminua efectul furosemidei. Asocierea are un risc crescut de nefrotoxicitate, cu apariţia insuficienţei renale acute (mai ales în condiţiile preexistenţei hipovolemiei sau deshidratării). Salicilaţi Furosemida poate potenţa efectul salicilaţilor şi accentua toxicitatea acestora. Pot creşte toxicitatea furosemidei. Antibiotice Asocierea cu aminoglicozide, polimixine, vancomicină şi cu alte medicamente ototoxice poate potenţa efectul ototoxic. Deoarece acesta poate duce la leziuni ireversibile, asocierea va fi recomandată numai dacă este absolut necesară. Asocierea cu cefaloridină sau aminoglicozide creşte riscul de nefrotoxicitate. Furosemida poate scădea concentraţia plasmatică a vancomicinei post-intervenţie chirurgicală cardiacă. Asocierea cu trimetoprim creşte riscul de hiponatriemie. La pacienţii trataţi cu furosemidă şi anumite cefalosporine administrate în doze mari, se poate instala insuficienţă renală. Antidepresive Asocierea cu inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO) creşte efectul hipotensiv. Riscul de hipotensiune ortostatică în asociere cu antidepresivele triciclice. Asocierea cu reboxetină creşte riscul de hipokaliemie. Antidiabetice Furosemida reduce efectul hipoglicemiant. Acidoza lactică poate fi declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională datorată diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Metformina nu va fi utilizată decât în cazul în care creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 mcmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 mcmol/l) la femeie. Antiepileptice Asocierea cu carbamazepină creşte riscul de hiponatriemie. Asocierea se va efectua numai sub supraveghere medicală strictă. Fenitoina scade efectul diuretic al furosemidei. Se recomandă, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic. 4 Antihistaminice Co-administrarea produce hipokaliemie cu risc crescut de cardiotoxicitate. Corticosteroizi Reducerea efectului antihipertensiv datorită retenţiei hidrosaline (retenţie de sodiu) şi cresc riscul de hipokaliemie. Antifungice Co-administrarea cu amfotericină creşte riscul de hipokaliemie şi nefrotoxicitate. Anxiolitice şi hipnotice Asocierea are efect hipotensiv aditiv. Stimulatori ai sistemului nervos central (SNC) Scăderea potasemiei creşte riscul de aritmii ventriculare. Citotoxice Asocierea cu sărurile de platină creşte riscul de ototoxicitate şi nefrotoxicitate. Dopaminergice Levodopa accentuează efectul hipotensiv. Imunomodulatoare Aldesleukina asociată cu furosemida accentuează efectul hipotensiv. Ciclosporina şi tacrolimusul asociate cu furosemida cresc riscul de hiperkaliemie. Asocierea dintre furosmidă şi ciclosporină creşte riscul de artrită gutoasă secundară hiperuricemiei provocată de furosemidă şi afectării excreţiei renale de urat de către ciclosporină. Miorelaxante Baclofenul poate genera efect hipotensiv aditiv. Efectul miorelaxantelor curarizante este accentuat de furosemidă. Estrogeni Efectul diuretic al furosemidei este antagonizat. Progestogeni Risc crescut de hipokaliemie. Prostaglandine Alprostadil – creşte efectul hipotensiv. Simpatomimetice Beta-2 simpatomimeticele în doze mari cresc riscul de hipokaliemie. Efectul de creştere a tensiunii arteriale al simpatomimeticelor (cum sunt epinefrina, norepinefrina) poate fi diminuat. Teofilina Efect hipotensiv accentuat. Pot creşte efectele teofilinei. Probenecid Probenecidul ca şi alte medicamente care se elimină în proporţie semnificativă pe cale renală, asemănător furosemidei, poate scădea efectul furosemidei. Şi invers, furosemida poate reduce clearance-ul renal al probenecidului. Alcool Creşte efectul hipotensor. 5 Laxative Abuzul de laxative creşte riscul de hipopotasemie. Preparate pe bază de plante din Glycyrrhiza glabra Preparate pe bază de plante din Glycyrrhiza glabra administrate în doze mari pot creşte riscul de hipokaliemie. Substanţe de contrast radiologic Pacienţii cu risc crescut de nefropatie la substanţele de contrast radiologic, trataţi cu furosemidă, au prezentat o incidenţă mai mare a deteriorării funcţiei renale după administrarea substanţei de contrast radiologic, comparativ cu pacienţii cu risc crescut cărora li s-a efectuat numai hidratare intravenoasă înainte de administrarea substanţei de contrast radiologic. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Furosemida traversează bariera feto-placentară. Studiile non-clinice nu au evidenţiat nici un efect teratogen. În clinică nu există suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate în timpul sarcinii. În general, trebuie evită administrarea furosemidei la femeia gravidă. Poate fi prescrisă numai în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii şi numai dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul potenţial pentru făt. Furosemida se excretă în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Furosemid Slavia are influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Anumite reacţii adverse (de exemplu scăderea pronunţată, nedorită, a tensiunii arteriale) pot afecta capacitatea pacientului de a se concentra sau reacţiona şi, prin urmare, prezintă un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor). 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Tulburări vasculare Foarte frecvente Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare Cu frecvenţă necunoscută Foarte frecvente hipotensiune arterială, inclusiv hipotensiune arterială ortostatică (vezi pct. 4.4) vasculite tromboză tulburări electrolitice (inclusiv simptomatice), deshidratare şi hipovolemie, în special la pacienţii vârstnici, creşterea valorilor creatininemiei, creşterea concentraţiei plasmatice a trigliceridelor. 6 Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută: Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări gastro-intestinale Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Foarte rare Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente hiponatremie, hipocloremie, hipokaliemie, creşterea concentraţiei plasmatice a colesterolului, creşterea valorilor acidului uric în sânge şi atacuri de gută. modificarea toleranţei la glucoză. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest hipocalcemie, hipomagneziemie, creşterea uremiei, alcaloză metabolică. creşterea volumului de urină. nefrită tubulo-interstiţială. valori crescute ale sodiului şi clorului în urină, retenţie urinară (la pacienţii cu obstrucţie parţială a căilor urinare), nefrocalcinoză / nefrolitiază la copiii prematuri, insuficienţă renală. greaţă. vărsături, diaree. pancreatită acută. colestază, creşterea valorilor transaminazelor. surditate (uneori ireversibilă) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului imunitar Rare Cu frecvenţă necunoscută 7 tinitus. prurit, urticarie, erupţii cutanate, dermatite buloase, eritem polimorf, pemfigoid,dermatită exfoliativă, purpură, reacţii de fotosensibilitate. pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG) reacţii anafilactice severe sau anafilactoide (de exemplu cu şoc). agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic. Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Tulburări congenitale, familiale şi genetice Cu frecvenţă necunoscută Tulburări generale Rare Raportarea reacţiilor adverse suspectate encefalopatie hepatică la pacienţii cu insuficienţă hepatocelulară parestezii. ameţeli, lipotimie şi pierderea cunoştinţei (determinate de hipotensiune arterială simptomatică). hemoconcentraţie. trombocitopenie. leucopenie, eozinofilie. agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică risc crescut de persistenţă a canalului arterial, atunci când furosemida este administrată la nou-născuţi în primele săptămâni de viaţă. Febră. Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj apar hipovolemie prin deshidratare, cu tulburări electrolitice şi scăderea severă a tensiunii arteriale. Nu se cunoaşte un antidot specific pentru furosemidă. Dacă ingestia tocmai a avut loc, pot fi luate măsuri pentru a limita absorbţia suplimentară a substanţei active, cum este lavajul gastric, sau măsuri destinată scăderii absorbţiei (de exemplu administrarea de cărbune activat). Se internează de urgenţă şi se instituie imediat un tratament care să corecteze dezechilibrele electrolitice şi hidrice.. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: diuretice de ansă cu acţiune intensă, sulfonamide, codul ATC: C03CA01. Furosemida este un derivat sulfonamidbenzoic din grupul diureticelor de ansă cu acţiune saliuretică intensă. La doze terapeutice obişnuite, odată ajunsă în lumenul tubular, acţionează în principal la nivelul epiteliului porţiunii ascendente a ansei Henle unde inhibă reabsorbţia sării fără apă. Consecutiv, la nivelul tubului contort distal sunt stimulate schimburile sodiu - potasiu şi sodiu - hidrogen, crescând eliminarea ionilor de potasiu şi de hidrogen. Furosemida acţionează şi la nivelul tubului contort proximal inhibând reabsorbţia izoosmotică. Diureza indusă de furosemidă este intensă, cu un volum mare de urină izotonă sau uşor hipotonă, cu reacţie acidă, bogată în ioni de sodiu, potasiu, clor, magneziu, calciu, hidrogen şi amoniu. Acţiunea saliuretică creşte direct proporţional cu doza administrată şi persistă chiar în cazul insuficienţei renale. Creşte fluxul sanguin renal în favoarea corticalei renale. 8 Datorită efectului saliuretic determină scăderea tensiunii arteriale. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Furosemida administrată oral se absoarbe rapid din tubul digestiv,cu o disponibilitate medie de 61 %. Concentraţia plasmatică maximă se obţine la 1 oră de la administrarea orală. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%. Distribuţia se face în lichidul extracelular. Clearance-ul renal este de 2 ml/min/kg, iar timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 92 minute. Timpul de înjumătăţire plasmatică este crescut la bolnavii cu insuficienţă renală şi cirotici. La nou– născut este prelungit, probabil datorită clearance-ului renal şi hepatic scăzut. Eliminarea se face rapid, în principal pe cale renală (66 %), dar şi biliar/fecal. Furosemida nu este dializabilă. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Amidon de porumb Lactoză monohidart Povidonă K 30 Talc Stearat de magneziu 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 9 S.C. Slavia Pharm S.R.L. B-dul Theodor Pallady nr. 44C, Sector 3, București România 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 8026/2015/01-02-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2015 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2024 10