AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2067/2009/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI EMETIRAL 5 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine maleat de proclorperazină 5 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 76,500 mg, tartrazină (E102) 0,082 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimat filmat rotund biconvex, de culoare verde deschis. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice • • • • • Greaţă şi vărsături de diferite etiologii (postoperatorii, postanestezie, postiradiere, uremie) Migrenă însoţită de greaţă şi vărsături Vertij în cadrul sindromului Ménière, labirintitelor sau de altă etiologie Schizofrenie şi alte afecţiuni psihotice Adjuvant în tratamentul de scurtă durată al stărilor de anxietate. 4.2 Doze şi mod de administrare Indicaţie Adulţi Preventiv în greaţă şi vărsături Tratament în greaţă şi vărsături în cadrul sindromului Ménière, Vertij labirintitelor sau de altă etiologie Adjuvant în tratamentul de scurtă durată al stărilor de anxietate Doze 5 până la 10 mg de 2-3 ori pe zi O doză iniţială de 20 mg, urmată, dacă este necesar, la 2 ore, de încă 10 mg 5 mg de 3 ori pe zi. Doza poate fi crescută până la maxim 30 mg pe zi. După câteva săptămâni de tratament, doza poate fi scăzută treptat la 5-10 mg pe zi. O doză iniţială de 15 până la 20 mg pe zi, divizată în mai multe prize. Doza poate fi crescută până la maxim 40 mg pe zi. 1 Indicaţie Schizofrenie şi alte afecţiuni psihotice Doze Doza maximă uzuală este 75 până la 100 mg pe zi. Răspunsul la tratament este foarte diferit. Ca urmare, se recomandă următoarea schemă de tratament: iniţial, 12,5 mg de 2 ori pe zi timp de 7 zile, cu creşterea treptată a dozei la intervale de 4-7 zile cu câte 12,5 mg, până la obţinerea răspunsului terapeutic dorit. După câteva săptămâni de tratament în care doza eficace a fost menţinută la acest nivel, se poate încerca scăderea dozei. Doze totale zilnice de 50 mg sau chiar 25 mg s-au dovedit a fi eficace în unele cazuri. Copii cu vârsta peste 6 ani şi adolescenţi Prevenţia şi tratamentul senzaţiei de greaţă şi vărsăturilor Vârstnici: se recomandă doze mai mici (vezi pct. 4.4) Dacă este absolut necesară utilizarea la copii, doza recomandată este 0,25 mg/kg de 2-3 ori pe zi. 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la substanța activă şi alte fenotiazine sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. Discrazii sanguine Comă barbiturică şi etanolică Stări de deprimare ale sistemului nervos central (SNC) Hiperplazie benignă de prostată Glaucom Feocromocitom Copii cu vârsta sub 6 ani (din cauza formei farmaceutice inadecvate). - - - - - - - Proclorperazina este contraindicată la copiii sub 1 an sau cu o greutate mai mică de 10 kg. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Proclorperazina trebuie evitată la pacienţii cu disfuncţie hepatică şi renală, boală Parkinson, hipotiroidism, insuficienţă cardiacă, miastenia gravis. Se impune monitorizarea atentă a pacienţilor cu epilepsie sau antecedente convulsive, deoarece fenotiazinele pot scădea pragul convulsivant. Efectul antiemetic al proclorperazinei poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu alte medicamente sau poate îngreuna diagnosticul şi tratamentul altor afecţiuni, cum sunt ocluzia intestinală, tumorile cerebrale şi sindromul Reye. Efectul antiemetic al proclorperazinei maschează vărsăturile determinate de administrarea concomitentă a chimioterapicelor antitumorale. Au fost raportate cazuri de agranulocitoză. Ca urmare, se recomandă efectuarea periodică a hemoleucogramei complete. Apariţia neaşteptată a infecţiilor şi a febrei poate constitui dovada prezenţei discraziei sanguine (vezi pct. 4.8) şi necesită efectuarea urgentă a investigaţiilor hematologice. Dacă apare febră de etiologie necunoscută, tratamentul trebuie întrerupt imediat deoarece aceasta poate fi un semn al sindromului neuroleptic malign (manifestat prin paloare, febră, tulburări vegetative, alterarea stării de conştienţă, rigiditate musculară). Tulburările vegetative (cum sunt transpiraţii şi tensiune arterială oscilantă) pot preceda febra şi pot constitui semnele de debut ale sindromului neuroleptic malign. Deşi acest sindrom poate fi idiosincrazic, deshidratarea şi afecţiunile neurologice organice constituie factori predispozanţi. La pacienţi la care tratamentul cu doze mari de neuroleptice a fost întrerupt brusc, au fost raportate, foarte rar, simptome ale sindromului acut de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie. De 2 asemenea, pot să mai apară recădere şi tulburări extrapiramidale. Ca urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului. În schizofrenie, răspunsul la tratament poate fi întârziat. La întreruperea tratamentului, este posibil ca recurenţa simptomelor să nu fie evidentă pentru o perioadă de timp. La pacienţii cu afecţiuni cardiace, administrarea unor doze mari de proclorperazină poate determina hipotensiune arterială. Neurolepticele fenotiazinice pot potenţa prelungirea intervalului QT, având ca urmare creşterea riscului de apariţie a aritmiilor ventriculare grave de tipul torsadei vârfurilor, care pot fi letale (risc de moarte subită). Prelungirea intervalului QT este exacerbată, în special, în prezenţa bradicardiei, hipokaliemiei şi în cadrul sindroamelor congenitale sau dobândite (induse de medicamente) de interval QT prelungit. Iniţierea tratamentului cu proclorperazină trebuie făcută numai după analizarea raportului risc/beneficiu. Dacă situaţia clinică permite, înainte de iniţierea tratamentului şi, după cum se consideră necesar, în timpul tratamentului, trebuie efectuate evaluări clinice şi paraclinice (de exemplu analize de laborator, ECG), pentru excluderea factorilor de risc posibili (de exemplu afecţiuni cardiace, antecedente heredo-colaterale de prelungire a intervalului QT, tulburări metabolice cum sunt hipopotasemie, hipocalcemie sau hipomagneziemie, inaniţie, alcoolism, tratament concomitent cu alte medicamente care determină prelungirea intervalului QT) (vezi şi pct. 4.5 şi 4.8) Trombembolism venos Cazuri de tromboembolism venos (TEV) au fost raportate în cursul tratamentului cu medicamente antipsihotice, uneori letale. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc pentru TEV, toţi factorii de risc pentru TEV trebuie identificaţi înaintea şi în timpul tratamentului cu Emetiral şi trebuie luate măsurile preventive necesare. Au fost raportate cazuri de aspiraţie a vărsăturilor după intervenţii chirurgicale, în cazul administrării proclorperazinei pentru efect antiemetic. Deşi nu a putut fi stabilită o relaţie cauzală, acest lucru trebuie avut în vedere în perioada postoperatorie. Se va evita tratamentul concomitent cu alte neuroleptice (vezi pct. 4.5). Accident vascular cerebral A fost observată o creștere de 3 ori a riscului de evenimente cerebrovasculare în studiile clinice randomizate comparate cu placebo, efectuate la o populație de pacienți vârstnici cu demență, tratați cu anumite medicamente antipsihotice atipice. Mecanismul unei astfel de creșteri a riscului nu este cunoscut. Nu poate fi exclusă creșterea riscului în cazul altor medicamente antipsihotice sau al altor grupe de pacienți. Emetiral trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu factori de risc pentru accidentul vascular cerebral. Depresie Similar altor antipsihotice, proclorperazina nu trebuie utilizată în monoterapie în cazurile în care predomină depresia. Cu toate acestea, se poate asocia cu antidepresive pentru tratamentul acelor afecţiuni în care depresia şi psihoza coexistă. Mortalitate crescută la persoanele în vârstă cu demenţă Datele din două mari studii observaţionale au arătat că persoanele în vârstă cu demenţă, care sunt tratate cu antipsihotice prezintă risc de deces uşor crescut, comparativ cu cei care nu sunt trataţi. Nu există date suficiente pentru a estima cu precizie amploarea exactă a riscului şi nu este cunoscută cauza riscului crescut. Analiza a 17 studii controlate cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni), efectuate preponderent la pacienţii care luau medicamente antipsihotice atipice, a arătat că pacienţii cărora li s-a administrat medicamentul au avut un risc de deces de 1,6 până la 1,7 ori mai mare decât riscul de deces la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Pe parcursul unui studiu controlat obişnuit, cu durata de 10 săptămâni, frecvenţa decesului la pacienţii cărora li s-a administrat medicamentul a fost de aproximativ 4,5%, comparativ cu o frecvenţă de aproximativ 2,6% în grupul placebo. Deşi în studiile clinice cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate, 3 cea mai mare parte a deceselor au fost fie de cauză cardiovasculară (de exemplu insuficienţă cardiacă, moarte subită), fie infecţioasă (de exemplu pneumonie). Emetiral nu este autorizat pentru tratamentul tulburărilor de comportament asociate demenţei. Deoarece influenţează mecanismele termoreglării, proclorperazina se administrează cu precauţie în special la pacienţii vârstnici expuşi la temperaturi extreme (risc de hipo- sau hipertermie). Din cauza riscului de fotosensibilizare, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă la soare. Persoanele care manipulează frecvent preparate cu fenotiazine trebuie să ia măsuri pentru a evita contactul cu pielea, în scopul prevenirii sensibilizării pielii (vezi pct. 4.8). Vârstnicii prezintă o predispoziţie accentuată la hipotensiune ortostatică. Având în vedere susceptibilitatea la medicamentele cu acţiune la nivel nervos central, proclorperazina trebuie utilizată cu precauţie la vârstnici, iar doza iniţială trebuie scăzută. La vârstnici, mai ales după utilizare prelungită, există un risc crescut de parkinsonism indus de medicament. De aceea, este necesară prudenţă pentru a nu confunda reacţiile adverse ale proclorperazinei, de exemplu hipotensiune ortostatică, cu manifestările tulburării subiacente. Proclorperazina trebuie utilizată cu precauţie la copii, deoarece a fost asociată cu reacţii distonice, mai ales după o doză cumulativă de 0,5 mg/kg. Antipsihoticele cresc concentraţia plasmatică a prolactinei, creştere care se menţine în cazul administrării cronice. Analizele efectuate pe culturile din ţesuturi au demonstrat că aproximativ o treime din neoplasmele mamare la om sunt prolactin-dependente. Această observaţie este foarte importantă în cazul administrării proclorperazinei la pacienţi cu antecedente de neoplasm mamar. Deşi au fost raportate simptome cum sunt galactoree, amenoree, ginecomastie şi impotenţă, la majoritatea pacienţilor semnificaţia clinică a concentraţiilor plasmatice crescute de prolactină nu este cunoscută. Până în prezent, studiile clinice şi epidemiologice nu au furnizat date care să indice vreo legătură între administrarea medicamentului şi carcinogeneză. Hiperglicemia și diabetul zaharat Au fost raportate apariţia hiperglicemiei sau intoleranţei la glucoză la pacienţii trataţi cu fenotiazine antipsihotice. La pacienţii cu un diagnostic stabilit de diabet zaharat sau cu factori de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat, care încep tratamentul cu Emetiral, trebuie monitorizată adecvat glicemia în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8). Excipienţi Emetiral 5 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Emetiral 5 mg conţine tartrazină (E 102). Poate provoca reacţii alergice. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Anticolinesterazicele pot creşte efectele neurotoxice centrale ale antipsihoticelor. Unii pacienţi au prezentat tulburări extrapiramidale severe. Alcoolul etilic, barbituricele şi alte sedative pot creşte (prin efect aditiv) efectele de deprimare a SNC ale neurolepticelor. Medicamentele anticolinergice pot scădea efectele antipsihotice ale neurolepticelor. Efectele anticolinergice ale neurolepticelor pot fi crescute prin utilizarea concomitentă a altor medicamente anticolinergice. Ca urmare, pot să apară constipaţie, infarct miocardic acut etc. Unele medicamente interferă cu absorbţia neurolepticelor (de exemplu antiacide, antiparkinsoniene sau litiu). 4 Neurolepticele antagonizează efectele antiparkinsoniene ale medicamentelor dopaminergice. Ca urmare, pentru tratamentul tulburărilor extrapiramidale determinate de neuroleptice, anticolinergicele antiparkinsoniene sunt mai indicate comparativ cu levodopa. Dozele mari de neuroleptice determină scăderea efectului antidiabeticelor, cu necesitatea creşterii consecutive a dozelor de antidiabetic. Neurolepticele pot accentua efectul hipotensiv al majorităţii medicamentelor antihipertensive, în special al blocanţilor receptorilor alfa-adrenergici. Neurolepticele fenotiazinice inhibă acţiunea amfetaminelor, levodopei, clonidinei, guanetidinei, adrenalinei. Au fost raportate creşteri sau scăderi ale concentraţiilor plasmatice ale propranololului sau fenobarbitalului, dar acestea nu au fost semnificative clinic. Administrarea proclorperazinei concomitent cu desferoxamina determină apariţia tranzitorie a encefalopatiei metabolice, caracterizată prin pierderea conştienţei timp de 48 până la 72 de ore. Proclorperazina poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, poate fi necesară ajustarea dozelor de anticonvulsivant. Proclorperazina nu determină potenţarea efectelor anticonvulsivante. Totuşi, au fost raportate cazuri de creştere a toxicităţii fenitoinei, în cazul administrării concomitente. Diureticele tiazidice pot determina accentuarea hipotensiunii arteriale determinate de proclorperazină. Există un risc crescut de aritmii atunci când neurolepticele au fost utilizate concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT (incluzând anumite antiaritmice, antidepresive şi alte antipsihotice) şi medicamente care determină dezechilibru electrolitic. Există un risc crescut de agranulocitoză atunci când neurolepticele sunt utilizate concomitent cu medicamente cu potenţial mielosupresiv, cum sunt carbamazapina sau anumite antibiotice şi citostatice. Adrenalina nu trebuie utilizată la pacienţii cu supradoză de Emetiral (vezi pct. 4.9). La pacienţii trataţi concomitent cu neuroleptice şi litiu au fost raportate cazuri rare de neurotoxicitate. Teste de laborator Proclorperazina determină rezultate fals-pozitive ale testelor de detectare a fenilcetonuriei. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Există dovezi ale efectului nociv la animale. Nu există date adecvate privind siguranţa administrării proclorperazinei în sarcină. Ca urmare, proclorperazina se poate administra în sarcină numai dacă este absolut necesar. Ocazional, neurolepticele pot determina prelungirea travaliului. Dacă este necesar, administrarea proclorperazinei va fi amânată până se obţine o dilataţie a cervixului de 3-4 cm. Efecte la nou-născuți Consecutiv administrării fenotiazinelor la mamă, nou-născutul poate să prezinte icter prelungit, letargie şi hiperexcitabilitate paradoxală, tulburări extrapiramidale, hiperreflexie sau hiporeflexie, tremor şi scor Apgar mic. La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică inclusiv Emetiral în trimestrul al III-lea de sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia ca severitate şi durată după naştere. 5 Au fost raportate următoarele reacții (provenite din supravegherea după punerea pe piață) la nou- născuţii expuşi la fenotiazine în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină: - diferite grade de tulburări respiratorii, de la tahipnee la detresă respiratorie, bradicardie și hipotonie, cel mai adesea la administrarea concomitentă cu alte medicamente, cum sunt medicamentele psihotrope sau antimuscarinice; semne legate de proprietățile atropinice ale fenotiazinelor, precum ileus meconial, eliminarea întârziată a meconiului, dificultăți inițiale de hrănire, balonare abdominală, tahicardie; tulburări neurologice, cum sunt simptome extrapiramidale, inclusiv tremor și hipertonie, somnolență, agitație. - - Se recomandă monitorizarea adecvată și tratamentul nou-născutului a cărui mamă a urmat un tratament cu Emetiral. Alăptarea Studii efectuate la animale au arătat că proclorperazina se excretă în lapte. Fenotiazinele se excretă în laptele matern. Ca urmare, nu se recomandă administrarea Emetiral la femeile care alăptează sau alăptarea va fi întreruptă pe durata tratamentului. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Emetiral are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje deoarece proclorperazina poate determina somnolenţă. Ca urmare, pacienţii trebuie atenţionaţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje dacă apar astfel de simptome. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În general, reacţiile adverse sunt rare. Cel mai frecvent raportate reacţii adverse sunt tulburările sistemului nervos. Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Tulburări hematologice şi limfatice - Leucopenia uşoară a fost raportată cu o frecvenţă de maxim 30%, în cazul tratamentului cronic cu doze mari. Agranulocitoza a fost raportată rar, independent de doză (vezi pct. 4.4). Alte discrazii sanguine (pancitopenie, purpură trombocitopenică). Tulburări ale sistemului imunitar - Reacţii de hipersensibilitate, cum sunt angioedemul şi urticaria. Tulburări endocrine - - - Hiperprolactinemie care poate determina galactoree, ginecomastie, amenoree, impotenţă. Intoleranță la glucoză, hiperglicemie sau hipoglicemie, glicozurie (vezi pct. 4.4). Secreție inadecvată de hormon antidiuretic. Tulburări ale sistemului nervos - Distonia sau diskinezia acută tranzitorie apar frecvent la copii şi adulţi tineri, de obicei, în primele 4 zile de tratament sau apar frecvent la creşterea dozelor. Acatizia apare în mod caracteristic după iniţierea tratamentului cu doze mari. Parkinsonism, mai frecvent la adulţi şi vârstnici, în timpul administrării cronice (după mai multe săptămâni sau luni de tratament), manifestat prin tremor (frecvent), rigiditate, akinezie sau alte simptome ale parkinsonismului. - - - - 6 - - Diskinezia tardivă apare frecvent, dar nu în toate cazurile după tratamentul cronic sau cu doze mari. Poate apărea şi după întreruperea tratamentului. Ca urmare, se recomandă administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Convulsii. Tulburări psihice - Insomnie şi agitaţie. Tulburări oculare - Tulburări ale vederii - - - Tulburări cardiace - Modificări ale ECG: prelungirea intervalului QT, subdenivelarea segmentului ST, modificări ale undelor U şi T Tulburări de ritm cardiac, incluzând tulburări de ritm ventriculare şi atriale, bloc atrio- ventricular, tahicardie ventriculară, care poate determina fibrilaţie ventriculară şi stop cardiac, posibil dependente de doză. Afecţiunile cardiace preexistente, vârsta înaintată, hipokaliemia şi administrarea concomitentă de antidepresive triciclice reprezintă factori predispozanţi. La pacienţii trataţi cu fenotiazine neuroleptice, au fost raportate cazuri izolate de moartea subită, cu posibilă etiologie cardiacă (vezi pct. 4.4), precum şi cazuri de moarte subită inexplicabilă. Tulburări vasculare - Hipotensiune arterială (frecvent) de obicei ortostatică; vârstnicii sau persoanele cu hipovolemie prezintă risc mai mare. La administrarea de medicamente antipsihotice, au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolie pulmonară, uneori letală, şi cazuri de tromboză venoasă profundă (vezi pct. 4.4). Tulburări gastro-intestinale - Xerostomie şi ulceraţii la nivelul limbii şi buzelor, constipaţie, ileus. Cheilita ulcerativă dispare la întreruperea administrării proclorperazinei şi reapare la reluarea tratamentului. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale - - Deprimare respiratorie la pacienţi cu risc Congestie nazală Tulburări hepatobiliare - Icter, de obicei tranzitoriu, posibil precedat de febră apărută brusc după 1 până la 3 săptămâni de tratament. Icterul determinat de neuroleptice prezintă tablou clinic şi paraclinic similar icterului obstructiv şi este asociat cu obstrucţie biliară canaliculară. Prezenţa frecventă a eozinofiliei concomitente indică etiologia alergică a acestui fenomen. În cazul apariţiei icterului se recomandă întreruperea administrării (vezi pct. 4.4). Tulburări metabolice și de nutriție - Hiponatremie. Afecțiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat - - - Erupţii cutanate tranzitorii. Fotosensibilitate în cazul administrării de doze mari. Reacţii de sensibilizare a pielii la contact cu fenotiazinele pot să apară rar la persoanele care manipulează frecvent preparate cu fenotiazine (vezi pct. 4.4). Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare - Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4): hipertermie, rigiditate, tulburări vegetative şi alterarea stării de conştienţă. 7 Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală - Reacţii adverse/frecvenţă: sindromul de întrerupere la nou născut (vezi pct. 4.6)/cu frecvenţă necunoscută. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj, pot să apară somnolenţă, pierderea stării de conştienţă sau comă, agitaţie şi stare de nelinişte, tahicardie, modificări ale ECG, aritmii ventriculare, febră sau hipotermie şi reacţii vegetative cum sunt hipotensiune arterială, xerostomie şi ileus. De asemenea, pot să apară, tulburări extrapiramidale severe. Dializa fenotiazinelor nu este eficientă. Nu există antidot specific. În cazul supradozajului recent (primele 6 ore de la ingestie) se poate efectua lavaj gastric. Inducerea medicamentoasă a emezei nu este utilă şi nu este recomandată din cauza reacţiilor distonice care pot apărea la nivelul capului şi gâtului, determinând aspiraţia vărsăturilor. Trebuie administrat cărbune activat. Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Vasodilataţia generalizată poate determina colaps circulator. În acest caz poate fi utilă poziţionarea pacientului în poziţie de şoc, iar în cazuri severe, administrarea intravenoasă de fluide este necesară pentru realizarea expansiunii volemice. Înaintea administrării, fluidele trebuie încălzite, pentru a evita agravarea hipotermiei. Dacă expansiunea volemică este o măsură insuficientă pentru tratamentul şocului, pot fi utilizaţi agenţi inotropi pozitivi (de exemplu dopamina). În general, nu se recomandă utilizarea vasoconstrictoarelor cu acţiune periferică. Administrarea adrenalinei trebuie evitată. Aritmiile ventriculare şi supraventriculare răspund, de obicei, la corecţia hipotermiei şi a tulburărilor circulatorii sau metabolice. Dacă tulburările de ritm persistă sau pun viaţa în pericol, trebuie administrat tratament antiaritmic corespunzător. Trebuie evitată administrarea lidocainei şi a formulărilor de antiaritmice cu acţiune de lungă durată. În caz de deprimare severă a sistemului nervos central, poate fi necesară menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii sau, în cazuri extreme, asistarea respiraţiei. Reacţiile distonice grave răspund de obicei la prociclidină (5-10 mg) sau orfenadrină (20-40 mg) administrate intravenos sau intramuscular. Dacă apar convulsii, trebuie administrat diazepam. Sindromul neuroleptic malign trebuie combătut prin răcire. Poate fi încercată administrarea de dantrolene sodium. În cazul tulburărilor extrapiramidale se poate administra trihexifenidil. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, fenotiazine cu structură piperazinică, codul ATC: N05AB04. Grupa farmacoterapeutică: antiemetice, alte antiemetice, codul ATC: A04ADN1. Mecanism de acţiune Proclorperazina este un antipsihotic fenotiazinic cu structură piperazinică. Are efect antiemetic, antipsihotic şi slab sedativ. Blochează receptorii dopaminergici D1 şi D2 postsinaptici de la nivelul creierului, determinând creşterea turnover-ului dopaminei. Efectul antiemetic se explică prin blocarea 8 receptorilor dopaminergici de tip D2, ca urmare a unei acţiuni exercitate predominant asupra zonei chemoreceptoare declanşatoare din bulb. Efectul antipsihotic se explică prin blocarea receptorilor D2 la nivelul sistemului limbic. Inhibă eliberarea hormonilor hipotalamici şi hipofizari, acţiune responsabilă, probabil, de inhibarea sistemului activator ascendent, cu afectarea metabolismului bazal, termoreglării şi stării de veghe. De asemenea, inhibă puternic receptorii anticolinergici şi α-adrenergici. Blocarea receptorilor α1-adrenergici este responsabilă de efectele sedative, relaxante musculare şi hipotensive. După administrare orală, efectul antiemetic al proclorperazinei apare după 30-40 de minute. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Similar altor fenotiazine, proclorperazina se absoarbe incomplet şi inegal, fiind biotransformată la nivelul peretelui intestinal şi la nivel hepatic. Proclorperazina este intens lipofilă, traversează membranele şi se leagă puternic de proteinele plasmatice. Ca urmare, tinde să se acumuleze în creier, plămâni şi în alte ţesuturi bogat vascularizate. De asemenea, traversează placenta şi se excretă în lapte. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 6,8 ore. Volumul aparent de distribuţie este foarte mare, iar plasmatic total este mai mare decât clearance-ul plasmatic hepatic, sugerând că metabolizarea nu se realizează exclusiv hepatic. Metabolizarea se realizează, în principal, hepatic, cu formare de metaboliţi activi. Eliminarea se face predominant pe cale renală, sub formă de metaboliţi activi. Acumularea în creier, timpul de înjumătăţire lung, metaboliţii activi explică durata lungă a efectului. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu sunt disponibile. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Lactoză monohidrat Amidon de porumb Talc Stearat de magneziu Film Hipromeloză 5 cP Polisorbat 80 Dioxid de titan (E 171) Talc Macrogol 6000 Tartrazină (E 102) Albastru brevetat V (E 131) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani. 9 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un flacon din polietilenă conţinând 20 comprimate filmate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ S.C. ZENTIVA S.A. B-dul Theodor Pallady nr. 50 Sector 3, 032266, Bucureşti, România Tel: + 40 21 317 31 36 Fax: + 40 21 317 31 34 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 2067/2009/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2009 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI August 2016 10