AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11995/2019/01-02 Anexa 2 11996/2019/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI CAPTOPRIL – AC 25 mg comprimate CAPTOPRIL – AC 50 mg comprimate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Captopril – AC 25 mg Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 36 mg. Captopril – AC 50 mg Fiecare comprimat conţine captopril 50 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 72 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat Captopril – AC 25 mg Comprimate lenticulare, neacoperite, de culoare albă sau aproape albă, având marcat pe una din feţe “Ct 25”, iar pe cealaltă faţă un şanţ median, cu diametrul de 7 mm. Captopril – AC 50 mg Comprimate lenticulare, neacoperite, de culoare albă sau aproape albă, având marcat pe una din feţe “Ct 50”, iar pe cealaltă faţă un şanţ median, cu diametrul de 9 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Hipertensiune arterială; Insuficienţă cardiacă congestivă; Tratamentul de scurtă durată (4 săptămâni) la pacienţii cu infarct miocardic acut stabili hemodinamic, în primele 24 ore post-infarct; Prevenţia pe termen lung a insuficienţei cardiace simptomatice: la pacienţii stabili din punct de vedere clinic cu disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%; Nefropatia diabetică cu macroproteinurie la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent). (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1) 1 4.2 Doze și mod de administrare Adulţi Atât la începutul tratamentului cu captopril cât şi pe parcursul acestuia se recomandă determinarea valorilor creatinemiei şi kaliemiei. Hipertensiunea arterială Pacienţi fără depleţie hidrosodată sau insuficienţă renală: doza recomandată iniţial este de 25-50 mg captopril pe zi, administrată în două prize, la intervale de 12 ore. Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril, administrată în 2 prize. Hipertensiunea arterială severă Pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului, doze mai mari (până la 150 mg captopril pe zi, administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi scăzute ulterior. Hipertensiunea arterială tratată cu diuretice va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu captopril (cu controlul atent al valorilor tensionale în această perioadă), cu reluarea ulterioară a administrării diureticului, dacă este necesar, sau se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate. Hipertensiunea renovasculară Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză zilnică de 6,25 mg captopril, urmând ca aceasta să fie ajustată ulterior în funcţie de răspunsul terapeutic. Insuficienţa renală (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1) Dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance-ul creatininei, conform tabelului de mai jos. Clearance-ul creatininei (ml/min/1,73 m3) > 41 40 –21 20 – 11 < 10 Captoprilul este dializabil. Doza maximă zilnică (mg) Doza iniţială zilnică (mg) În principiu 150 100 75 37,5 25 – 50 25 12,5 6,25 Insuficienţa cardiacă congestivă Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală. Doza iniţială recomandată este de 6,25 - 12,5 mg captopril, administrată de 2-3 ori pe zi. Ulterior, dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2-3 prize. Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub 90 mm Hg. Infarct miocardic în faza acută Tratamentul trebuie iniţiat în spital cât mai curând posibil după apariţia semnelor şi/sau simptomelor la pacienţii stabili hemodinamic. Se administrează o doză test de 6,25 mg captopril, după 2 ore se administrează o doză de 12,5 mg captopril, iar după alte 12 ore, o doză de 25 mg captopril. Începând din ziua următoare, captoprilul se va administra în doză de 100 mg pe zi, divizat în 2 prize, timp de 4 săptămâni, în absenţa reacţiilor adverse hemodinamice. 2 La sfârşitul celor 4 săptămâni de tratament, statusul pacientului trebuie evaluat înainte de a lua decizia privind tratamentul post-infarct miocardic. În cazul în care tratamentul nu a început în primele 24 ore, poate fi iniţiat după 3 zile de la producerea infarctului miocardic, cu o doză unică de 6,25 mg captopril, urmând ca dozele să fie crescute progresiv în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi răspunsul terapeutic până la o doză de 25 mg captopril administrată de 3 ori pe zi. Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75 – 150 mg captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize. În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi ajustat pentru a permite atingerea dozei de echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în funcţie de tolerabilitatea clinică a pacientului. Nefropatia diabetică (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1) Doza zilnică recomandată este de 50 - 100 mg captopril, administrată în 2-3 prize. În caz de insuficienţă renală cronică, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei renale. Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale deoarece în prezenţa alimentelor absorbţia este diminuată. Copii şi adolescenţi Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi nu au fost pe deplin stabilite. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea la copii şi adolescenţi. 4.3 Contraindicații - hipersensibilitate la captopril, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor ECA) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1; - edem angioneurotic ereditar, idiopatic sau antecedente de edem angioneurotic asociat administrarii unui inhibitor al enzimei de conversie; - sarcină şi alăptare; - stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional; - hiperpotasemie; - al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi 4.4 şi 4.6). Administrarea concomitentă a Captopril-AC cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1) 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare În special la pacienţii imunodeprimaţi, inhibitorii ECA pot produce agranulocitoză şi/sau depresie medulară. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul risc/beneficiu înainte de începerea tratamentului şi nu trebuie depăşită doza de 150 mg captopril pe zi. Hipersensibilitate, edem angioneurotic Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui şi al membrelor a fost raportată rar la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA (incluzând captopril). În aceste cazuri, tratamentul trebuie întrerupt imediat, iar pacientul trebuie supravegheat atent până la dispariţia edemelor. Dacă edemul apare numai la nivelul feţei şi buzelor, evoluţia este în general regresivă fără tratament. Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi letale datorită riscului de obstrucţie a căilor aeriene. În acest caz se recomandă aplicarea unor măsuri terapeutice corespunzătoare. Pacienţi hemodializaţi La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor ECA au fost raportate reacţii anafilactoide în special când se utilizează membrane cu permeabilitate mare. La aceşti pacienţi, se recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a antihipertensivelor din alte clase. Desensibilizare 3 Pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de exemplu, cu venin de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide cu potenţial letal. La aceşti pacienţi aceste reacţii au putut fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA, dar au reapărut la readministrarea accidentală a acestor medicamente. Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteice cu densitate mică (LDL) Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL) cu sulfat de dextran au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA înaintea fiecărei proceduri de afereză. Neutropenie/Agranulocitoză La pacienţi trataţi cu inhibitori ECA au fost raportate neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. Neutropenia este rară la pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alte complicaţii. Captoprilul trebuie administrat cu deosebită precauţie la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la pacienţii trataţi cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamidă sau la pacienţii care prezintă o combinaţie a acestor factori de risc, mai ales în cazul unei insuficienţe renale pre-existente. Unii din aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care, în câteva cazuri, nu au răspuns la terapia intensivă cu antibiotice. Se recomandă monitorizarea periodică a numărului de celule albe la aceşti pacienţi. Pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al unei infecţii. Rasă Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de producere a edemului angioneurotic la pacienţii de rasă neagră decât la pacienţii din celelalte rase. Similar altor inhibitori ai ECA, captoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră decât la celelalte rase, posibil datorită prevalenţei mai mari a valorilor mici de renină la populaţia de rasă neagră hipertensivă. Tuse Inhibitorii enzimei de conversie pot determina tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei trebuie să aibă în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie. Risc de hipotensiune arterială şi/sau de insuficienţă renală (insuficienţă cardiacă, depleţie hidrosodată) La pacienţii cu tensiune arterială scăzută la începutul tratamentului, la cei cu stenoză arterială renală, insuficienţă cardiacă congestivă şi ciroză decompensată vascular s-a observat apariţia unei stimulări importante a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, în special în cursul depleţiilor hidrosodate importante (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit). Blocarea acestui sistem cu un inhibitor ECA poate determina, în special după administrarea primei doze şi în cursul primelor 2 săptămâni de tratament, o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi/sau, o creştere a creatininemiei (chiar dacă mai rar şi într-un interval mai mare de timp), care poate indica o insuficienţă renală acută, funcţională. În toate aceste cazuri, iniţierea tratamentului se va face progresiv. Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă Inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie ventriculară sau stenoză a valvei mitrale şi obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen sau în caz de obstrucţie semnificativă hemodinamic la nivelul cordului. Intervenţii chirurgicale/anestezie Hipotensiune arterială poate sa apară la pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiunea arterială, se recomandă corectarea acesteia prin expansiune volemică. Insuficienţa renală Dozele de captopril trebuie ajustate în funcţie de valorile clearance-ului creatininei. Insuficienţa hepatică Rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icter colestatic sau hepatită şi a evoluat până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează captopril şi la care apare icter sau la care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu captopril trebuie întrerupt şi se va institui supraveghere medicală adecvată. Hiperkaliemie 4 Creşterea kaliemiei a fost raportată la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând captopril. Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei trataţi concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente care conţin potasiu sau substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu ori pacienţi trataţi cu alte medicamente asociate cu creşterea kaliemiei (de exemplu, heparina). Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele menţionate anterior este absolut necesar, se recomandă monitorizarea regulată a kaliemiei. Ateroscleroză cunoscută, cardiopatie ischemică şi insuficienţă circulatorie cerebrală La această categorie de pacienţi, se recomandă precauţie la administrare, deoarece scăderea bruscă a tensiunii arteriale poate precipita un accident vascular ischemic cerebral sau coronarian. Insuficienţă cardiacă severă (stadiul IV NYHA) sau diabet zaharat insulinodependent (cu tendinţă spontană de hiperpotasemie) La aceşti pacienţi, iniţierea tratamentului se va face sub supraveghere medicală cu doze reduse iniţial. Pacienţi cu diabet zaharat În cazul pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată strict glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA. Pacienţi vârstnici La pacienţii vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta. Iniţial se recomandă administrarea medicamentului în doze mici, acestea urmând a fi crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale. Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. Sarcina Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie întrerupt în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3. şi 4.6.) Deoarece conţine lactoză monohidrat, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Asocieri contraindicate Diuretice antialdosteronice (amilorid, spironolactonă, triamteren), săruri de potasiu: risc de hiperpotasemie potenţial letală. Săruri de litiu: litemia poate atinge valori toxice. Estramustină: creşterea riscului de edem angioneurotic. 5 Asocieri care necesită precauţie la administrare Diuretice care reduc potasiul: risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau de insuficienţă renală acută în caz de depleţie hidrosodată preexistentă. Baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv (se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi ajustarea dozei de antihipertensiv). Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină. Insulină sau sulfamide antidiabetice: creşte riscul reacţiilor hipoglicemice. Asocieri de avut în vedere Antidepresive imipraminice şi neuroleptice: potenţarea efectului antihipertensiv şi creşterea riscului de hipotensiune arterială ortostatică. Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv. Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente imunosupresoare (creşte riscul de neutropenie/agranulocitoză). Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină). Alfa-blocante adrenergice cu utilizare în urologie (alfluzosin, doxazosin, prazosin, terazosin, tamsulosin): intensificarea efectului antihipertensiv, creşterea riscului de hipotensiune arterială ortostatică. Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4.). Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3. şi 4.4.). În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3.). Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3. şi 4.4.). Alăptarea Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct. 5.2.). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril-AC în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril-AC de către 6 mamele care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje În general, captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, dar pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de producere a senzaţiei de vertij pe parcursul tratamentului cu captopril. 4.8 Reacții adverse În timpul tratamentului cu captopril şi alţi inhibitori ai ECA au fost observate şi raportate următoarele reacţii adverse cu următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare: neutropenie/agranulocitoză (vezi pct. 4.4), pancitopenie în special la pacienţii cu disfuncţii renale, anemie (incluzând anemia aplastică şi anemia hemolitică), trombocitopenie, limfadenopatie, eozinofilie, afecţiuni autoimune şi/sau rezultate pozitive la testul pentru depistarea anticorpilor antinucleari (ANA); Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: anorexie; Foarte rare: hipoglicemie, hiperkaliemie. Tulburări psihice Frecvente: tulburări ale somnului; Foarte rare: confuzie mentală, depresie. Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: modificări ale gustului, ameţeli; Rare: somnolenţă, cefalee şi parestezie. Foarte rare: evenimente cerebrovasculare, incluzând accident vascular cerebral şi sincopă. Tulburări oculare Foarte rare: vedere înceţoşată. Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: tahicardie sau tahiaritmie, angină pectorală, palpitaţii; Foarte rare: stop cardiac, şoc cardiogen; Tulburări vasculare Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4), fenomen Raynaud, eritem tranzitor al feţei şi gâtului, paloare. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: tuse uscată, iritativă, dispnee; Foarte rare: bronhospasm, rinită, alveolită alergică/pneumonie eozonofilică. Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă, vărsături, epigastralgii, dureri abdominale, constipaţie, diaree, xerostomie. Rare: stomatite/ afte; Foarte rare: glosite, ulcer peptic, pancreatită. Tulburări hepatobiliare Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice şi colestază (incluzând icter), hepatite, inclusiv necroză hepatică, creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi bilirubinei; Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie; Mai puţin frecvente: edem angioneurotic (vezi pct. 4.4); Foarte rare: urticarie, sindrom Stevens Johnson, eritem polimorf, fotosensibilizare, reacţii de tip pemfigoid, eritrodermie, dermatită exfoliativă. 7 Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte rare: mialgie, artralgie. Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: tulburări renale, incluzând insuficienţa renală, poliurie, oligurie, polakiurie. Foarte rare: sindrom nefrotic. Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului Foarte rare: impotenţă, ginecomastie. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: dureri în piept, oboseală, stare de rău general. Investigaţii diagnostice Foarte rare: proteinurie, eozinofilie, creşterea kaliemiei, scăderea concentraţiilor serice ale sodiului, creşteri ale ureei, creatininemiei şi bilirubinemiei, scăderea valorilor hemoglobinei, hematocritului, leucocitelor, trombocitelor. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială. În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să fie aşezat în clinostatism, iar la nevoie se vor administra în perfuzie ser fiziologic sau înlocuitori de plasmă. Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa Farmacoterapeuticã: “inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei”, Codul ATC: C09A A01. Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron. Captoprilul determină scăderea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei, scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie reflexă. Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă şi determină scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism. Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii. Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată. La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora dispneea. Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace. 8 La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare. Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei altor infarcte şi a episoadelor de angină instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea. La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei diabetice. De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria. Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II. ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică. Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II. Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin biotransformare. El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75 %. Absorbţia este diminuată în prezenţa alimentelor la aproximativ 30-40 %. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute înainte de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60-90 minute. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30 %. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore. Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95 % din care 40-50 % nemodificat. Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare. Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern. Alăptarea Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-a înregistrat la 3,8 ore după 9 administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va primi este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică. 5.3 Date preclinice de siguranță Studiile efectuate la animale, în timpul organogenezei, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar captoprilul a determinat efecte fetotoxice la mai multe specii, incluzând mortalitate letală în ultima perioadă de sarcină, întârzierea creşterii fetale şi mortalitate postnatală la şobolan. Datele non clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Lactoză monohidrat Celuloză microcristalină Amidon de porumb Stearat de magneziu Dioxid de siliciu coloidal. 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 4 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC / Al a câte 10 comprimate. Cutie cu 100 blistere din PVC / Al a câte 10 comprimate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerințe speciale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ AC HELCOR Pharma S.R.L. Str. Dr. Victor Babeş nr. 50, Baia Mare Jud. Maramureş România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 11995/2019/01-02 11996/2019/01-02 10 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 11