AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9654/2017/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Rawel SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză (sub formă monohidrat) 92,7 mg/comprimat Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat cu eliberare prelungită. Comprimate filmate cu eliberare prelungită de culoare albă, rotunde, uşor biconvexe. 4. DATE CLINICE 4.1. Indicaţii terapeutice Hipertensiune arterială esenţială. 4.2. Doze şi mod de administrare Doze Doza uzuală este de un comprimat pe zi, preferabil dimineaţa. Acesta trebuie înghiţit întreg, cu lichid, fără a fi mestecat. Creşterea dozelor de indapamindă nu modifică efectul antihipertensiv, ci creşte excreţia de sare (efect saluretic). Grupe speciale de populație Vârstnici (vezi pct. 4.4): La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârsta, greutate corporală şi sex. Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Rawel SR numai dacă funcţia renală este normală sau alterată minimal. Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4): În insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat. Tiazidele şi diureticele tiazidice prezintă eficacitate maximă numai în cazul unei funcţii renale normale sau alterată minimal. Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4): În insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat. Copii 1 Siguranţa şi eficacitatea Rawel SR la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile. Mod de administrare Administrare orală. 4.3. Contraindicaţii • Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, sau la alte sulfonamide. Insuficienţă renală severă. Encefalopatia hepatică sau insuficienţă hepatică severă; • • • Hipokaliemie. 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Atenţionări speciale La pacienţii cu funcţie hepatică alterată, diureticele tiazidice pot produce encefalopatie hepatică, în special în prezenţa unei tulburări electrolitice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie oprită imediat. Fotosensibilitate În timpul tratamentului cu tiazide şi diuretice tiazidice, au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Dacă reacţiile de fotosensibilitate apar în timpul tratamentului, se recomandă întreruperea tratamentului. Dacă readministrarea indapamidei este absolut necesară, se recomandă protejarea suprafeţelor cutanate expuse la lumina solară sau razele UV. Excipienţi Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Precauţii speciale 1. Echilibrul hidroelectrolitic Natremia Natremia trebuie măsurată înainte de iniţierea tratamentului şi la intervale regulate în timpul tratamentului. Scăderea natremiei poate fi iniţial asimptomatică, de aceea monitorizarea regulată este esenţială. La pacienţii vârstnici şi la cirotici, monitorizarea trebuie să fie mai frecventă (vezi pct. 4.8 și 4.9). Toate diureticele pot cauza hiponatremie, uneori cu consecințe foarte severe. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică secundară compensatorie: incidența este scăzută și acest efect este ușor. Potasemia Riscul major al unui tratament cu diuretice tiazidice sau înrudite, este hipokaliemia. Riscul de apariţie al hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, cum sunt: malnutriţi şi/sau pacienţi cu medicaţie concomitentă, vârstnici, pacienţi cirotici, cu edeme şi ascită, pacienţi cu boală coronară şi insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a preparatelor cu digitală şi riscul aritmiilor. Pacienţii cu interval QT alungit prezintă de asemenea risc, indiferent dacă originea este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia (ca şi bradicardia) reprezintă, în aceste cazuri, un factor predispozant în debutul aritmiilor severe, iar în particular al tulburărilor aritmice cu potenţial letal, de tipul torsadei vârfurilor. La aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea frecventă a nivelelor plasmatice ale potasiului. Primul control al potasemiei se va face în prima săptămână de tratament. Dacă nivelele potasemiei sunt scăzute, este necesară corecţia terapeutică. Calcemia 2 Diureticele tiazidice şi cele înrudite cu acestea pot reduce excreţia urinară de calciu şi creşterea tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia evidentă poate apărea datorită unui hiperparatiroidism nediagnosticat anterior. Înainte de explorarea funcţiei paratiroidiene, se recomandă întreruperea tratamentului diuretic. Glicemia Monitorizarea glicemiei este importantă la diabetici, în particular în prezenţa hipokaliemiei. Acidul uric Tendinţa de apariţie a atacurilor de gută este mai frecventă la pacienţii hiperuricemici. Funcţia renală şi diureticele Diureticele tiazidice şi cele înrudite prezintă eficacitatea maximă în caz de funcţie renală normală sau alterată minimal (creatininemia sub 25 mg/l, sau 220 µmol/l la adulţi). La vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în funcţie de vârstă, greutate corporală şi sex. Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la debutul tratamentului, determină o reducere a filtrării glomerulare, care poate duce la creşterea uremiei şi creatininemiei. Această disfuncţie renală tranzitorie nu prezintă consecinţe pentru cei cu funcţia renală normală, dar poate deteriora o insuficienţă renală preexistentă. Sportivi Se recomandă precauţie la administrarea acestui medicament la sportivi, deoarece acesta conţine o substanţă activă ce poate produce reacţii pozitive la testele antidoping. 4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Combinaţii nerecomandate Litiu Utilizarea concomitentă de litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului, cu semne de supradozare, la fel ca în cazul unei diete fără sodiu (excreţie urinară scăzută a litiului). Dacă diureticele sunt totuşi necesare, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor. Combinaţii care necesită precauţie la utilizare Medicamente care induc torsada vârfurilor - - - antiaritmice de clasă Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă), antiaritmice de clasă III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v. levomepromazină, tioridazină, - - - Creşte riscul artimiilor ventriculare, în particular, a torsadei vârfurilor (hipokaliemia reprezintă un factor de risc). Înaintea tratamentului asociat, se recomandă monitorizarea hipokaliemiei şi, dacă este necesar, corectarea acesteia. De asemenea, este necesară monitorizarea clinică, e electrolitemiei şi a ECG. Se recomandă utilizarea unor medicamente care nu prezintă dezavantajul producerii torsadei vârfurilor, în prezenţa hipokaliemiei. Antiinflamatoarele nesteroidiene sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi COX-2, dozele mari de salicilaţi (≥3 g/zi) Scădere posibilă a efectului antihipertensiv al indapamidei. Risc de insuficienţă renală acută la pacienţii deshidrataţi (prin scăderea filtrării glomerulare). Pacientul trebuie hidratat; la iniţierea tratamentului, trebuie monitorizată funcţia renală. 3 Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) La iniţierea tratamentului cu IECA, la pacienţii cu scădere preexistentă de sodiu (în particular la cei cu stenoză a arterei renale), poate apărea brusc hipotensiune arterială şi/sau insuficienţă renală acută. În cazul hipertensiunii arteriale, dacă tratamentul diuretic anterior a determinat depleţie de sodiu, este necesară: - fie întreruperea tratamentului diuretic cu 3 zile înaintea îniţierii tratamentului cu un inhibitor ECA şi, dacă este necesar, reiniţierea tratamentului diuretic cu un medicament care economiseşte potasiul; sau administrarea unei doze scăzute de inhibitor ECA şi creşterea gradată a dozei. - În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, trebuie administrată o doză foarte scăzută de inhibitor ECA, de preferat după o reducere a dozei de diuretic care determină, concomitent, hipopotasemie. În toate cazurile trebuie monitorizată funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de tratament cu un inhibitor ECA. amfotericina B (i.v.); gluco- şi mineralo-corticoizii sistemici; tetracosactida; laxativele stimulante. Alte medicamente ce produc hipokaliemie: - - - - Riscul de hipokaliemie este crescut (prin efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată şi corectată terapeutic la nevoie. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu digitală. Aceştia vor lua laxative nestimulante. Baclofen Efect antihipertensiv crescut. Pacienţii trebuie să consume cantităţi suficiente de lichide; funcţia renală va fi monitorizată la iniţierea tratamentului. Preparate cu digitală Hipokaliemia creşte riscul efectelor toxice ale digitalei. Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar, la nevoie, se vor face ajustări terapeutice. Combinaţii care trebuie luate în considerare Diuretice care reţin potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren) Aceste combinaţii sunt utile la unii pacienţi, dar totuşi poate apărea hipokaliemie sau hiperkaliemie, mai ales la cei cu insuficienţă renală sau diabet zaharat. Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar tratamentul va fi ajustat la nevoie. Metformin Datorită insuficienţei renale funcționale asociată cu diureticele, în special cu diureticele de ansă, metforminul poate determina acidoză lactică. Dacă creatininemia creşte peste 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 μmol/l) la femei, nu se recomandă administrarea metforminului. Substanţe de contrast iodate La pacienţii deshidrataţi datorită diureticelor, riscul de insuficienţă renală acută este crescut, mai ales în cazul utilizării unor cantităţi mari de substanţe de contrast iodate. Pacienţii trebuie rehidrataţi înainte de administrarea substanţelor de contrast iodate. Antidepresive derivate de imipramină, neuroleptice Creşterea efectului antihipertensiv şi a riscului de hipotensiune arterială ortostatică (prin efect aditiv). Săruri de calciu Risc de hipercalcemie prin scăderea eliminării urinare a calciului. Ciclosporină, tacrolimus 4 Risc de creştere a creatininemiei, fără modificarea valorilor plasmatice ale ciclosporinei, chiar şi în condiţiile unui raport normal apă/sodiu. Corticosteroizi, tetracosactidă (sistemic) Efectul antihipertensiv poate scădea (prin retenţie de apă şi sodiu determinată de corticosteroizi). 4.6. Fertilitate, sarcină şi alăptare Sarcina Nu există date sau datele sunt limitate (mai puțin de 300 de rezultate obținute din sarcini) din utilizarea indapamidei la femeile gravide. Expunerea prelungită la tiazide în al treilea trimestru de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern, precum și fluxul sanguin uteroplacentar, ceea ce poate cauza ischemie și încetinirea creșterii fetale. Studiile la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii. Alăptarea Există informații insuficiente cu privire la excreția indapamidă / metaboliților săi în laptele uman. Poate apărea hipersensibilitate la medicamentele derivate de sulfonamidă și hipokaliemie. Riscul pentru nou- născut/sugari nu poate fi exclus. Indapamida este strânsînrudită cu diureticele tiazidice, care au fost asociate, în timpul alăptării, cu reducerea sau chiar suprimarea secreției lactate. Indapamida nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au aratat nici un efect asupra fertilității la șobolanii femele și masculi (vezi pct 5.3). Nu se așteaptă efecte asupra fertilității umane. 4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Rawel SR prezintă o influenţă nulă sau neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Indapamida nu afectează starea de alertă, dar pot apărea diferite reacţii ce ţin de scăderea tensiunii arteriale, în special la iniţierea tratamentului sau la adăugarea unui alt antihipertensiv. Ca rezultat, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. 4.8. Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranță Cele mai frecvent raportate reacții adverse sunt reacțiile de hipersensibilitate, în special dermatologice, la subiecții cu predispoziție la reacții alergice și astm bronșic și erupții cutanate tranzitorii maculopapulare. În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (potasemie <3,4 mmol/l) a fost observată la 10% dintre pacienți și <3,2 mmol/l la 4% dintre pacienți după un tratament de 4 până la 6 săptămâni. După un tratament de 12 săptămâni, scăderea medie a potasiului plasmatic a fost de 0,23 mmol/l. Majoritatea reacțiilor adverse în ceea ce privește parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză. Rezumatul tabelar al reacțiilor adverse Următoarele reacții adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă clasificate în funcție de frecvență: - - - - - Foarte frecvente (1/10) Frecvente (1/100 la <1/10) Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100) Rare (1/10000 la <1/1000) Foarte rare (<1/10000), 5 - Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile). Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat* Tulburări renale şi ale căilor urinare Investigaţii diagnostice Frecvente Mai puţin frecvente Rare Vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii Vărsături Greaţă, constipaţie, xerostomie Purpură Reacții de hipersensi bilitate, erupţie maculo- papuloasă 6 Foarte rare Tromboctopenie leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică Hipercalcemie Aritmie, hipotensiune arterială Hipotensiune arterială Pancreatită Funcţie hepatică anormală Angioedem, urticarie, necroliză toxică epidermică, sindrom Steven Johnson Insuficienţă renală Cu frecvenţă necunoscută Depleție de potasiu cu hipokaliemie, deosebit de severă la numite grupe de populație cu risc (vezi pct. 4.4), hiponatremie (vezi pct. 4.4) Sincopă Miopie, vedere încețoșată, tulburarea vederii torsada vârfurilor, (potențial fatală) (vezi pct. 4.4 și 4.5) Posibilitate de debut al encefalopatiei hepatice în caz de insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4) Agravarea posibilă a unui lupus eritematos diseminat acut preexistent, reacții de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4) Prelungirea intervalului QT pe ECG (vezi pct. 4.4. și pct. 4.5), creșterea glicemiei (vezi pct. 4.4), creșterea acidului uric plasmatic (vezi pct. 4.4), creșterea concentrației plasmatice a enzimelor hepatice  Reacţiile de hipersensibilitate, în principal cutanate (frecvent: erupţii maculo-papuloase; mai puţin frecvente: purpură) la subiecţii cu predispoziţie la reacţii alergice şi astmatice. Au fost raportate cazuri de reacţie de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4). ** În studiile clinice, hipokaliemia a fost observată la 10% dintre pacienţi (potasemie <3,4 mmol/l) şi la 4% dintre pacienţi (potasemie <3,2 mmol/l) după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9. Supradozaj Indapamida nu prezintă toxicitate până la doze de 40 mg, de aproximativ 27 ori doza terapeutică. Simptome Semnele de supradozare acută sunt determinate de tulburările echilibrului hidroelectrolitic (hiponatremie, hipokaliemie), manifestate cu greaţă, vărsături, hipotensiune, convulsii, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie, până la anurie (datorită hipovolemiei). Tratament Măsurile iniţiale de tratament includ eliminarea rapidă a substanţei ingerate, prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activ, urmată de reechilibrare hidroelectrolitică într-o unitate spitalicească. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1. Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, codul ATC: C03BA11. Mecanism de acţiune Indapamida este un derivat de sulfonamidă; farmacologic aparţine diureticelor tiazidice. Acţionează prin inhibarea absorbţiei de sodiu din materialul de diluţie corticală a tubulilor renali. Creşte excreţia urinară de ioni de sodiu şi clor, crescând astfel debitul urinar. Într-o măsură mai mică, creşte excreţia ionilor de potasiu şi magneziu, crescând astfel debitul urinar și prezentând acțiune anihipertensivă. Efecte farmacodinamice În studiile clinice de fază 2 şi 3 în care s-a utilizat monoterapie, efectul antihipertensiv a fost de 24 ore, la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate uşoară. Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătățirea complianței arteriale și reducerea rezistența periferice arteriolare și totale. Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă. După o anumită doză, tiazidele și diureticele înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce efectele adverse continuă să crească. Doza nu trebuie crescută dacă tratamentul este ineficient. Studiile cu tratamente de scurtă, medie şi lungă durată la pacienţii hipertensivi au arătat că indapamida: - nu prezintă un efect negativ semnificativ asupra valorii lipidelor plasmatice: trigliceride, LDL- colesterol și HDL-colesterol,) nu interferă cu metabolismul hidrocarbonaţilor, chiar în cazul pacienţilor hipertensivi diabetici. - 7 5.2. Proprietăţi farmacocinetice Indapamida de 1,5 mg este condiţionată în formă cu eliberare prelungită. Absorbţie Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi aproape total absorbită din tractul gastrointestinal. Alimentele afectează uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbit. Concentraţiile plasmatice maxime apar la aproximativ 12 ore de la ingestia medicamentului. După atingerea concentraţiei plasmatice stabile, variaţiile de concentraţie între două doze sunt reduse. Există, totuşi, variabilitate individuală între pacienţi. Distribuţie Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 14 - 24 ore (în medie 18 ore). Concentraţiile plasmatice stabile sunt atinse în 7 zile. Administrarea repetată nu produce acumularea indapamidei. Metabolizare Indapamida este metabolizată în principal la nivel hepatic. Eliminare Eliminarea este predominant pe cale urinară (70 %) şi prin materiile fecale (22%), sub formă de metaboliţi inactivi. Pacienţi cu risc crescut Parametrii farmacocinetici ai medicamentului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală. 5.3. Date preclinice de siguranţă Testele cu indapamidă au arătat că nu posedă proprietăți mutagene sau carcinogene. Dozele maxime de indapamidă administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 - 8000 ori dozele terapeutice) au arătat creşterea proprietăţilor saluretice ale medicamentului. Simptomele majore ale intoxicaţiei apărute în studiile de toxicitate acută după administrare i.v. sau intraperitoneal au fost în relaţie cu acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie periferică. Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate și teratogenitate. Fertilitatea nu a fost afectată nici la șobolanii masculi, nici la femele. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1. Lista excipienţilor Nucleu Hipromeloză Celuloză pulbere Lactoză monohidrat Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Film Hipromeloză Macrogol 400 Dioxid de titan (E171) 8 6.2. Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3. Perioada de valabilitate 5 ani. 6.4. Precauţiuni speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 250C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate. 6.5. Natura şi conţinutul ambalajului Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 20 comprimate cu eliberare prelungită (2 blistere a câte 10 comprimate). Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 30 comprimate cu eliberare prelungită (3 blistere a câte 10 comprimate). Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 60 comprimate cu eliberare prelungită (6 blistere a câte 10 comprimate). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale la eliminare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 9654/2017/01-02-03 9. DATA AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: 2006 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2017 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iulie, 2022 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 9