1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13556/2020/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Xenetix 300 soluţie injectabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ 1 ml soluţie injectabilă conţine iobitridol 658,1 g echivalent la 300 mg iod/ml. Osmolalitate 695 mOsm/kg Vâscozitate la 20 0 C 11 mPa.s Vâscozitate la 37 0 C 6 mPa.s Excipient cu efect cunoscut: sodiu (până la 3,5 mg per 100 ml). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă. Soluţie limpede, incoloră până la galben pal. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Medicamentul este recomandat doar în scop diagnostic. Mediu de contrast pentru investigaţii radiologice, utilizat în: - urografie intravenoasă, - îmbunătăţirea contrastului la tomografia computerizată (TC) la nivelul capului şi corpului, - angiografie cu substracţie digitală, - arteriografie, - angiocardiografie. Xenetix 300 a fost propus şi pentru utilizarea în: artrografie, histerosalpingografie, colangiopancreatografie endoscopică retrogradă, indicaţii care necesită evaluare suplimentară. 4.2 Doze și mod de administrare Dozajul trebuie adaptat în funcţie de tipul examinării, vârstă, greutate, funcţia renală. În special la copii, sunt importante starea generală a pacientului şi tehnica utilizată. La fel ca pentru toate substanţele de contrast, va fi utilizată doza minimă necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată. Volumul total de substanţă utilizat la o administrare nu trebuie să depăşească 4-5 ml/kg în cazul injectării de doze repetate. 2 Sunt recomandate următoarele doze: Procedura de diagnostic Doza medie ml/ kg Volumul total (minimum- maximum) ml Urografie intravenoasă -rapidă -lentă 1,2 1,6 50-100 100 Îmbunătăţirea contrastului la tomografia computerizată (TC) - scanare cerebrală - scanare corporală 1,4 1,9 20-100 20-150 Angiografie cu substracţie digitală - intravenoasă 1,7 40-270 Arteriografie -cerebrală -membre inferioare 1,8 2,8 42-210 85-300 Angiocardiografie 1,1 70-125 Colangiopancreatografie endoscopică retrogradă * 0,7 ** <50 ** * Procedură care necesită prudenţă în caz de pancreatită acută ** Doze propuse Doze medii propuse pentru administrare intracavitară: Procedura de diagnostic Volum mediu (ml) Observatii Artrografie 5- 20 Volumul se adaptează la articulație Histerosalpingografie 5- 20 A se adapta în funcţie de volumul uterin 4.3 Contraindicații - Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct 6.1. - Antecedente de reacţii adverse imediate grave sau cutanate de tip întârziat, după administrarea de Xenetix (a se vedea pct 4.4 şi 4.8). - Tireotoxicoză manifestă - Histerosalpingografie în timpul sarcinii. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Există un risc de reacţii alergice, indiferent de calea de administrare sau de doză. Riscul de reacţii alergice asociat produselor cu administrare locală pentru opacifierea cavităţilor corpului nu este bine definit: a) Administrarea pe anumite căi specifice (articulară, biliară, intrauterină etc.) provoacă diferite grade de difuziune sistemică, adică pot fi observate reacţii sistemice. b) Administrarea orală sau rectală provoacă în mod normal difuziune sistemică foarte limitată. Dacă mucoasa intestinală este normală, maximum 5% din doza administrată se găseşte în urină, iar restul este eliminată în materia fecală. În mod invers, absorbţia creşte dacă mucoasa este deteriorată. În cazul unei perforaţii, absorbţia este rapidă şi totală, cu difuziune în cavitatea peritoneală, şi produsul este eliminat în urină. Prin urmare, apariţia reacţiilor sistemice dependente de doză este influenţată de starea mucoasei intestinale. 3 c) Cu toate acestea, mecanismul imun alergic nu este dependent de doză, iar reacţiile imunoalergice pot apărea în orice moment, indiferent de calea de administrare. Astfel, în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse, există o diferenţă între: • produsele administrate pe cale venoasă şi anumite căi locale, şi • produsele administrate prin tractul gastrointestinal, care sunt doar uşor absorbite în condiţii normale. Atenționări În absența studiilor specifice, Xenetix nu poate fi folosit pentru mielografie. Ca şi în cazul tuturor celorlalte medii de contrast iodate, acest produs poate provoca anafilaxie sau alte manifestări alergice de tip imediat (sub 60 minute de la administrare) sau de tip întârziat (până la 7 zile de la administrare) însoţite de greaţă, vărsături, dispnee, eritem, urticarie şi hipotensiune arterială. La fel ca toate substanţele de contrast iodate şi iobitridol poate provoca reacţii de hipersensibilitate severe sau letale. O cale IV pentru tratamentul de urgenţă trebuie să fie disponibilă, în cazul apariţiei reacţiilor adverse. Medicamentele şi aparatura de terapie intensivă trebuie să fie disponibile pentru cazurile care necesită resuscitare. La apariţia acestor reacţii se consideră a fi implicate mai multe mecanisme: - toxicitate directă asupra endoteliului vascular şi a proteinelor tisulare. - acţiune farmacologică de modificare a concentraţiei anumitor factori endogeni (histamină, fracţiuni ale complementului, mediatori ai inflamaţiei), mai frecvente pentru produse hiperosmolare. - alergie de tip imediat mediată de IgE, în cazul Xenetix (anafilaxie). - reacţii alergice prin mecanisme celulare (reacţii cutanate de tip întârziat). Pacienţii care au prezentat astfel de reacţii în timpul administrării anterioare a unui produs de contrast iodat, prezintă un risc mai mare de a manifesta o asfel de reacţie în cazul readministrării aceluiaşi produs, eventual a altui produs de contrast iodat. Agenţii de contrast iodaţi şi glanda tiroidă (vezi şi pct. 4.4. Distiroidism) Înainte de administrarea unui agent de contrast iodat, este important să se aibă grijă ca pacientul să nu fie programat pentru o examinare scintigrafică ori pentru teste de laborator care au legătură cu glanda tiroidă sau pentru a i se administra iod radioactiv în scopuri terapeutice. Administrarea agenţilor de contrast pe orice cale perturbă concentraţiile de hormoni şi absorbţia iodului în glanda tiroidă sau în metastazele cancerului tiroidian, până când concentraţia iodului din urină revine la normal. Alte atenţionări Extravazarea este o complicaţie relativ frecventă (între 0,04% şi 0,9%) a injecţiilor intravenoase cu medii de contrast. Mai frecventă în cazul produselor având o concentraţie osmolară mare, majoritatea leziunilor sunt minore, deşi pot apărea şi leziuni severe, precum ulceraţii ale pielii, necroză tisulară şi sindrom compartimental, la utilizarea oricărui mediu de contrast iodat. Factorii de risc şi/sau severitate sunt influenţaţi de starea pacientului (fragilitate sau stare precară a vaselor de sânge) şi de tehnica folosită (utilizarea unei seringi puternice, volum mare). Este important ca aceşti factori să fie identificaţi, locul de injectare şi tehnica să fie optimizate în consecinţă, iar pacientul să fie monitorizat înaintea, în timpul şi după injecţia cu Xenetix. Precauţii pentru utilizare Intoleranţă la agenţi de contrast iodaţi: 4 Înaintea examinării: • Identificarea pacienţilor cu risc prin evaluarea cu precizie a antecedentelor medicale. Corticosteroizii şi antihistaminele de tip H1 au fost recomandate ca premedicaţie la pacienţii care prezintă risc sporit de reacţii de intoleranţă (istoric de intoleranţă la un agent de contrast iodat). Totuşi, acestea nu previn apariţia şocului anafilactic sever sau fatal. În timpul procedurii, trebuie luate următoarele măsuri: • Supraveghere medicală • Acces vascular permanent După examinare: - pacientul trebuie să rămână sub observaţie minim 30 minute, deoarece majoritatea reacţiilor adverse grave survin în acest interval. - pacientul trebuie prevenit asupra posibilităţii de apariţie a reacţiilor de tip întârziat (până la7 zile după investigație) (vezi pct. 4.8. Reacţii adverse). Reacții adverse cutanate severe Reacții adverse cutanate severe (SCAR), cum ar fi reacția medicamentoasă / erupția cutanată cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell sau TEN) și pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP) au fost raportate la pacienții cărora li s-a administrat Xenetix (vezi pct. 4.8, Reacții adverse). La momentul inițierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate severe. Xenetix trebuie întrerupt imediat după suspiciunea unei reacții severe de hipersensibilitate. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție adversă cutanată severă cu utilizarea Xenetix, Xenetix nu trebuie re-administrat la acest pacient în niciun moment (vezi pct. 4.3). Insuficienţă renală Agenţii de contrast iodaţi pot induce o modificare trecătoare a funcţiei renale sau pot agrava insuficienţa renală preexistentă. Măsurile profilactice includ: • Pacienții trebuie hidratați corespunzător înainte de examenul radiologic. Pacienții cu insuficienţă renală, boli cardiace, diabet, gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom), istoric de insuficienţă renală după administrarea unui agent de contrast iodat, nou- născuții, pacienții vârstnici cu ateromatoze sau pacienții cu boli sistemice grave nu trebuie să ajungă la deshidratare. • Hidratarea, utilizându-se o soluţie salină, atunci când este necesar. • La pacienții cu disfuncție renală, se va evita administrarea de medicamente cu potențial nefrotoxic până la excreția completă a agentului iodat. Medicamentele vizate includ aminoglicozidele, compuşii organoplatinici, dozele mari de metotrexat, pentamidina, foscarnet şi anumiţi agenţi antivirali [aciclovir, ganciclovir, valaciclovir, adefovir, cidofovir, tenofovir], vancomicina, amfotericina B, imunosupresoarele, precum ciclosporina tacrolimus, ifosfamida. • Păstrarea unei perioade de cel puţin 48 de ore între două examinări radiologice cu agent de contrast injectabil sau amânarea unei noi examinări până când funcţia renală revine la parametrii normali. • Prevenirea acidozei lactice la pacienţii diabetici trataţi cu metformină: administrarea metforminei trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de administratrea mediului de contrast. Pacientul trebuie hidratat corespunzător, se va monitoriza funcția renală și pacientul va fi în observație pentru simptome de acidoză lactică. Agenţii de contrast iodaţi pot fi utilizaţi la pacienţii hemodializaţi, deoarece agenţii sunt eliminaţi prin dializă. Este necesar în prealabil avizul specialistului nefrolog al secţiei de hemodializă. Insuficienţă hepatică Trebuie să se acţioneze cu precauţie la pacienţii cu afectare renală sau hepatică, diabet sau la pacienţii cu anemie cu celule în seceră. 5 Trebuie asigurat un nivel adecvat de hidratare a tuturor pacienţilor, înainte şi după administrarea mediului de contrast, şi cu precădere a pacienţilor cu afectare renală sau diabet, la care este important ca hidratarea să fie menţinută pentru a reduce deteriorarea funcţiei renale. Astm bronşic Înainte de injectarea unui mediu de contrast iodat, este recomandată stabilizarea clinică a pacienţilor cu astm bronşic. O atenţie deosebită este necesară în cazul pacienţilor care au suferit o criză de astm bronşic în ultimele 8 zile dinaintea examenului, ca urmare a riscului crescut de a declanşare a bronhospasmului. Distiroidism După injectarea agentului de contrast iodat, cu precădere la pacienţii cu guşă endemică sau istoric de distiroidism, există riscul fie de o exacerbare a hipertiroidismului, fie de agravare a hipotiroidismului. Riscul de hipotiroidism există şi la nou-născuţii cărora li s-a administrat sau a căror mamă a primit un agent de contrast iodat. Prin urmare, funcția tiroidiană la nou-născuții care au primit sau a căror mamă a primit un agent de contrast iodat trebuie evaluată și monitorizată îndeaproape pentru a se asigura că funcția tiroidiană este normală. Afecţiuni cardiovasculare (A se vedea pct 4.8 Reacții adverse) Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (precum insuficienţă cardiacă precoce sau manifestă, coronaropatie, hipertensiune arterială pulmonară, valvulopatie sau aritmii cardiace), prezintă un risc crescut de reacții cardiovasculare după administrarea produsului de contrast iodat. Injectarea intravasculară a mediului de contrast poate provoca edem pulmonar la pacienţii cu insuficienţă cardiacă manifestă sau incipientă, în timp ce administrarea la pacienţii cu hipertensiune pulmonară şi boli ale valvelor cardiace poate duce la modificări însemnate ale hemodinamicii. Frecvenţa şi gradul de severitate par a fi corelate cu severitatea bolilor cardiace. În caz de hipertensiune cronică şi severă, riscul de leziuni renale datorate administrării unui mediu de contrast şi cateterizării în sine poate creşte. Modificările ischemice la EKG şi tulburările de ritm cardiac severe sunt cel mai frecvent întâlnite la pacienţii vârstnici şi la cei cu boli cardiace. S-au raportat cazuri foarte rare de fibrilaţie ventriculară, apărută imediat după administrarea mediului de contrast, în afara contextului reacţiilor de hipersensibilitate. La aceşti pacienţi, este necesară evaluarea cu atenţie a raportului risc-beneficiu. Tulburări ale sistemului nervos central Ca urmare a riscului de agravare a simptomatologiei neurologice, administrarea mediilor de contrast iodate impune o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc în cazul pacienţilor cunoscuţi cu: - accident ischemic tranzitor, infarct cerebral acut, hemoragie intracraniană recentă, edem cerebral, epilepsie idiopatică sau secundară (tumoră, cicatrice). - etilism acut sau cronic, toxicomanie şi dependenţă de alte substanţe pentru calea intra-arterială. Pacienţii cunoscuţi cu epilepsie sau cu antecedente de crize epileptice trebuie menţinuţi sub tratament anticonvulsivant. În unele cazuri, este indicat ca dozele medicaţiei anticonvulsivante să fie crescute cu 48 de ore înaintea examinării. Feocromocitom Pacienţii cu feocromocitom pot suferi o criză hipertensivă după administrarea intravenoasă a agentului de contrast şi trebuie să fie monitorizaţi înaintea examinării. În acest caz, este indicată administrarea în prealabil de medicamente ά-blocante. Alte afecţiuni La pacienții cu gamapatii monoclonale (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom), există un risc potențial la administrarea de substanță de contrast. La acești pacienți, riscul de deteriorare a funcției renale poate fi redus printr-o hidratare adecvată înainte de administrarea Xenetix. Miastenia gravis Administrarea de substanţă de contrast iodată poate agrava simptomatologia în miastenia gravis. 6 Intensificarea reacțiilor adverse Pacienţii anxioşi, agiţaţi sau care prezintă dureri au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse în cazul administrării mediilor de contrast. În astfel de situaţii se recomandă administrarea de sedative anterior intervenţiei. Excipient Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) de sodiu la fiecare 100 ml, adică este practic „fără sodiu”. Atenţionări şi precauţii pentru utilizarea specifică anumitor căi de administrare cu difuziune sistemică semnificativă Administrare intrauterină: Contraindicaţie Histerosalpingografie în sarcină Precauţii speciale pentru utilizare Trebuie efectuat screening pentru sarcină la femeile cu potențial fertil. Expunerea acestora la radiații X trebuie atent evaluată anterior examinării. La persoanele cu inflamații sau infecții pelvine histerosalpingografia trebuie efectuată cu precauție și numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu. Pancreatită acută pentru colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP) 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Metformina la diabetici (vezi pct. 4.4 Precauții pentru utilizare - Insuficienţă renală). Radiofarmaceutice (vezi pct. 4.4 Atenţionări) Agenţii de contrast iodaţi modifică absorbţia iodului radioactiv în glanda tiroidă timp de câteva săptămâni, ceea ce poate duce, pe de o parte, la diminuarea absorbţiei în scintigrafia tiroidiană, şi, pe de altă parte, la scăderea eficacităţii tratamentului cu iod-131. La pacienţii programaţi să fie supuşi unei scintigrafii renale cu injectarea unei substanţe radiofarmaceutice excretate de tubulii renali, este de preferat ca examinarea să fie efectuată înaintea injectării agentului de contrast iodat. Betablocante, substanţe vasoactive, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor angiotensinei. Aceste medicamente reduc eficacitatea mecanismelor de compensare cardiovasculară care apar în tulburările hemodinamice. Medicul trebuie să aibă în vedere acest lucru înainte de a injecta agentul de contrast iodat şi să aibă la îndemână echipamentul de terapie intensivă adecvat. Diuretice Din cauza riscului de deshidratare cauzat de diuretice, rehidratarea cu apă şi electroliţi trebuie efectuată înaintea examinării, pentru a limita riscul de insuficienţă renală acută. Interleukină 2 Riscul de a dezvolta o reacţie la agenţii de contrast este mai mare dacă pacientul a fost tratat recent cu interleukină 2 (pe cale intravenoasă), de exemplu erupţie cutanată sau, mai rar, hipotensiune, oligurie sau chiar insuficienţă renală. Alte forme de interacţiune Concentraţiile mari de agenţi de contrast iodaţi în plasmă şi urină pot interfera cu determinarea in vitro a bilirubinei, proteinelor şi substantelor anorganice (fier, cupru, calciu şi fosfat). Se recomandă ca aceste determinări să nu fie efectuate la mai puţin de 24 de ore de la examinare. 7 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Embriotoxicitate Studiile la animale nu au arătat efecte teratogene. În absența oricăror efecte teratogene la speciile de animale, nu este de așteptat niciun efect malformativ la om. Până în prezent, substanțele care cauzează malformații la om s-au dovedit întotdeauna teratogene la animale în timpul studiilor efectuate în mod corespunzător pe două specii. Fetotoxicitate Supraîncărcarea tranzitorie de iod după administrarea la mamă poate induce distiroidism fetal dacă examinarea are loc după mai mult de 14 săptămâni de amenoree. Cu toate acestea, având în vedere reversibilitatea efectului și beneficiul așteptat pentru mamă, administrarea izolată a unui agent de contrast iodat este justificabilă dacă indicația pentru examenul radiologic la o femeie însărcinată a fost evaluată cu atenție. Cu toate acestea, expunerea la raze X în timpul sarcinii trebuie evitată ori de câte ori este posibil. Xenetix 300 nu trebuie utilizat pentru histerosalpingografie atunci când sarcina este suspectată sau confirmată (vezi pct. 4.3 și 4.4.2). Mutagenitate și fertilitate Medicamentul nu s-a dovedit a fi mutagen în condițiile de testare utilizate. Nu sunt disponibile date privind funcția de reproducere. Alăptarea Agenţii de contrast iodaţi se excretă în laptele matern numai în cantităţi foarte mici. În consecinţă, administrarea izolată la mamă implică un risc minor de reacţii adverse la sugar. Se recomandă ca alăptarea să fie întreruptă timp de 24 de ore după administrarea agentului de contrast iodat. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu există efecte cunoscute asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, datorită riscului de apariţie a reacţiilor adverse precoce este recomandată evitarea conducerii vehiculelor sau folosirii de utilaje timp de o oră după ultima injectare. 4.8 Reacții adverse În cadrul studiilor clinice pe 905 pacienţi, 11% dintre pacienţi au înregistrat reacţii adverse asociate administrării de Xenetix (în afară de senzaţia de căldură), cele mai comune fiind durerea, durerea la nivelul locului de injectare, gust neplăcut şi greaţă. Reacţiile adverse asociate utilizării Xenetix sunt, în general, uşoare până la moderate şi trecătoare. Reacţiile adverse în timpul administrării Xenetix cel mai frecvent raportate după punerea pe piaţă sunt senzaţia de căldură, precum şi durerea şi edemul la nivelul locului de injectare. Reacţiile de hipersensibilitate sunt de obicei imediate (în timpul injectării sau în decursul primei ore după injectare) sau uneori întârziate (între o oră şi câteva zile după injectare), manifestându-se atunci sub formă de reacţii adverse cutanate. Reacţiile imediate cuprind una sau mai multe manifestări, succesive sau concomitente, de obicei incluzând reacţii cutanate, tulburări respiratorii şi/sau cardiovasculare, şi putând fi primele semne de şoc, care rareori este fatal. Tulburările de ritm cardiac severe, inclusiv fibrilaţia ventriculară, au fost raportate foarte rar la pacienţii cu boli cardiace (vezi pct. 4.4 Precauţii pentru utilizare). Reacţiile adverse sunt enumerate în tabelul de mai jos după aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă, prin următoarea convenţie: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10 000 şi <1/1 000), foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Frecvenţele prezentate provin din datele unui studiu observaţional derulat pe 352.255 de pacienţi. 8 Aparate, sisteme şi organe Aparate, sisteme şi organe Tulburări ale sistemului imunitar Rare: hipersensibilitate Foarte rare: șoc anafilactic, reacţie anafilactică, reacţie anafilactoidă Tulburări endocrine Foarte rare: tulburare tiroidiană Necunoscut: hipotiroidism neonatal tranzitoriu corespunzător hipotiroidismului congenital PT Tulburări ale sistemului nervos Rare: presincopă (reacţie vasovagală), tremor*, parestezie* Foarte rare: comă*, crize convulsive*, stare confuzională*, tulburări ale căii vizuale*, amnezie*, fotofobie*, pierderea temporară a vederii*, somnolenţă*, agitaţie*, cefalee Tulburări acustice şi vestibulare Rare: vertij Foarte rare: hipoacuzie Tulburări cardiace Rare: tahicardie, bradicardie Foarte rare: stop cardiac, infarct miocardic (mai frecvent după injectare intracoronariană), aritmie, fibrilaţie ventriculară, angină pectorală Cu frecvență necunoscută: torsada vârfurilor, arteriospasm coronarian Tulburări vasculare Rare: hipotensiune Foarte rare: colaps circulator Cu frecvență necunoscută: hipertensiune Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare: dispnee, tuse, senzaţie de constricţie a gâtului, strănut Foarte rare: stop respirator, edem pulmonar, bronhospasm, laringospasm, edem laringian Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente: greaţă Rare: vărsături Foarte rare: durere abdominală Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: angiodem, urticarie (localizată sau extinsă), eritem, prurit Foarte rare: pustuloză exantematică acută generalizată, sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, eczemă, erupţie maculo-papulară (toate ca reacţii de hipersensibilitate întârziate) (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută: reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.4) Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare: afectare renală acută, anurie Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: senzaţie de căldură Rare: edemul feței, disconfort, frison, durere la nivelul locului de injectare Foarte rare: necroză după extravazare la nivelul locului de injectare, inflamaţie după extravazare la nivelul locului de injectare, edem la nivelul locului de injectare Investigaţii diagnostice Foarte rare: creşterea nivelului creatininei sanguine 9 * Examinări în care concentraţia de agent de contrast iodat din sângele arterial cerebral este mare Sindromul compartimentar poate fi observat după extravazare, așa cum este descris la punctul 4.4. Următoarele reacţii adverse au fost raportare pentru alţi agenţi de contrast iodaţi solubili în apă. Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă: reacţie adversă Tulburări ale sistemului nervos Paralizie, pareză, halucinaţie, tulburări de vorbire Tulburări gastro-intestinale Pancreatită acută (după ERCP), durere abdominală, diaree, mărirea în volum a glandelor parotide, hipersecreţie salivară, disgeuzie Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat Eritem multiform Tulburări vasculare Tromboflebită Investigaţii diagnostice Electroencefalogramă anormală, creşterea nivelului amilazei sanguine Colapsul cardiovascular cu severitate variabilă se poate manifesta imediat, fără semne de atenţionare sau poate complica manifestările cardiovasculare menţionate în tabelul de mai sus. Durerea abdominală şi diareea, neraportate pentru Xenetix, sunt asociate în principal cu administrarea pe cale orală sau rectală. Durerea şi edemul local pot apărea la locul de injectare, fără extravazarea produsului injectat, şi sunt benigne şi trecătoare. În timpul administrării intraarteriale, senzaţia de durere la nivelul locului de injectare depinde de osmolalitatea produsului injectat. Artrografie: S-au raportat frecvent cazuri de artralgie în cadrul studiilor clinice. Histerosalpingografie: S-au raportat frecvent cazuri de durere pelviană. Reacţii adverse la copii Este de aşteptat ca natura reacţiilor adverse asociate cu Xenetix să fie aceeaşi cu cea a reacţiilor raportate la populaţia adultă. Frecvenţa acestora nu poate fi estimată din datele disponibile. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj, pierderile hidro-electrolitice trebuie compensate corespunzător. Funcţia renală trebuie supravegheată timp de minimum 3 zile. Dacă este necesar se instituie hemodializa. 10 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast cu iod pentru radiologie, nefrotopice, hidrosolubile, cu osmolaritate mică, codul ATC: V08AB11 Iobitridolul este un mediu de contrast non-ionic, hidrosolubil, cu osmolaritate de 695 mOsm/kg. Datorită caracterului non-ionic, este lipsit de particule încărcate şi are o osmolaritate mai mică decât agenţii ionici cu o concentraţie de iod echivalentă. Iobitridolul injectabil nu are o farmacologie clinică tipică, acţiunea sa fiind pasivă, de creştere a absorbţiei de raze X de către ţesuturi. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Injectat pe cale vasculară, iobitridolul se distribuie în compartimentul intravascular şi în spaţiul interstiţial. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1,8 ore, volumul de distribuţie este de 200 ml/Kg iar clearance-ul total mediu este 93 ml/min. Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă (< 2%). Se elimină în principal pe cale renală (filtrare renală fără reabsorbţie sau secreţie tubulară) sub formă nemodificată. Efectul de diureză osmotică indus de Xenetix 300 este în raport cu osmolaritatea şi volumul injectat. În caz de insuficienţă renală, eliminarea produsului se face preponderent pe cale biliară. Substanţa este dializabilă. 5.3 Date preclinice de siguranță Rezultatele studiilor toxicolologice demonstrează absenţa reacţiilor adverse după administrarea pe cale intravenoasă sau apariţia lor în condiţii care depăşesc cu mult cele aplicate clinic (doze, frecvenţa administrărilor). După administare unică a unor doze mari (9 până la 18 g de iod /kg), Xenetix provoacă semne tranzitorii de hipotermie, depresie respiratorie şi leziuni histologice dependente de doză în organele ţintă (ficat, rinichi) de tip vacuolizare hepatocitară, vacuolizare şi ectazie tubulară. După administrarea de doze repetate timp de 28 zile la câine, (2,8 g iod/ kg) s-a observat o degenerescenţă granulo-vacuolară reversibilă la întreruperea tratamentului. În caz de extravazare se poate observa iritaţie locală. Iobitridol nu a dovedit potenţial teratogen. 6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.3 Lista excipienților Edetat de sodiu şi calciu, Clorhidrat de trometamol, Trometamol, Acid clorhidric 1M sau hidroxid de sodiu 1M (pentru ajustarea pH-ului), Apă pentru preparate injectabile 6.4 Incompatibilități Multe dintre substanţele de contrast radio-opace sunt incompatibile in vitro cu unele medicamente antihistaminice şi cu multe alte medicamente; de aceea, nu este indicat ca substanţele de contrast să fie amestecate cu alte produse farmaceutice. 6.5 Perioada de valabilitate 3 ani A se administra imediat după prima deschidere. 11 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30ºC, protejat de lumină, în ambalajul original. Xenetix este destinat unei administrări unice. Soluţia rămasă neutilizată trebuie aruncată. A nu se utiliza decât soluţiile limpezi, lipsite de particule. Substanţele de contrast iodate pot reacţiona cu suprafeţele metalice care conţin cupru (alama, de exemplu), de aceea trebuie evitată utilizarea de echipament medical de acest tip în manipularea iobitridolului. 6.5. Natura și conținutul ambalajului Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II de capacitate 60 ml, închise cu dop clorobutilic, sigilate cu capse de aluminiu, conţinând 50 ml soluţie injectabilă Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II de capacitate 125 ml, închise cu dop clorobutilic, sigilate cu capse de aluminiu conţinând 100 ml soluţie injectabilă Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II de capacitate 100 ml, închise cu dop clorobutilic, sigilate cu capse de aluminiu conţinând 100 ml soluţie injectabilă Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării, manipularea sa şi eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7 DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Guerbet BP 57400, F- 95943 Roissy CdG Cedex, Franţa 8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 13556/2020/01-02-03 9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data autorizării - Septembrie 2006 Data reînnoirii autorizației – Noiembrie 2020 10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI Noiembrie 2020 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .