Anexa 2 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13267/2020/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI AErrane vapori de inhalat, lichid 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 100 ml lichid volatil pentru inhalat conţin isofluran 100 ml (v/v 100 %). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Vapori de inhalat, lichid, 100% isofluran AErrane este un lichid limpede, incolor, volatil. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice AErrane este indicat pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale. 4.2 Doze şi mod de administrare AErrane trebuie administrat printr-un vaporizator calibrat special pentru utilizarea isofluranului astfel încât concentraţia vaporilor administraţi să fie controlată cu acurateţe. Inducţie Se recomandă ca inducţia cu AErrane să fie începută cu o concentraţie de 0,5%. Concentraţii de 1,5 – 3 % produc anestezia chirurgicală în 7 – 10 minute. Se recomandă introducerea intravenoasă a unui barbituric cu efect de foarte scurtă durată sau un alt produs precum propofol, etomidat sau midazolam pentru a evita tusea sau laringospasmul, care pot să apară dacă inducţia este efectuată cu AErrane ca atare sau în amestec cu oxigen sau cu oxigen/protoxid de azot. Întreţinere: Anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală poate fi menţinută utilizând concentraţii de isofluran 1 – 2,5 %, în amestec cu oxigen/protoxid de azot. 1    Atunci când AErrane se administrează numai cu oxigen este necesară o concentraţie de AErrane de 1,5 – 3,5 %. Revenirea din anestezie: Concentraţia de AErrane se reduce la 0,5 % la finalul intervenţiei chirurgicale sau la 0 % în timpul închiderii plăgii, pentru a permite o revenire promptă. După întreruperea administrării anestezicului, pacientul trebuie ventilat cu oxigen 100 % până la revenirea completă. Dacă amestecul gazos este oxigen 50 % şi protoxid de azot 50 %, concentraţia minimă alveolară de isofluran este de aproximativ 0,65 %. Concentraţiile minime alveolare (CMA) ale isoflurane: Media valorilor cu oxigen 70% N2O Adulţi Vârsta 26 ± 4 ani 44 ± 7 ani 64 ± 5 ani 100% 1,28 % 1,15 % 1,05 % Populaţia pediatrică Nou născuţii prematuri < 32 1,28 % săptămâni vârsta gestațională Nou născuţii prematuri 32-37 1,41 % săptămâni vârsta gestațională 0-1 lună 1- 6 luni 6-12 luni 1- 5 ani 1,60 % 1,87 % 1,80 % 1,60 % 0,56% 0,50% 0,37% - - - - - - Premedicaţie: Medicamentele utilizate ca şi premedicaţie trebuie selectate pentru fiecare pacient ţinând cont de efectul de depresie respiratorie al isofluranului.Utilizarea medicamentelor anticolinergice este o chestiune de alegere dar poate fi recomandabil pentru inducerea inhalatorie in pediatrie. Inducerea anesteziei la copii: Isofluran nu este recomandat pentru utilizare la sugari si copii ca agent de inducţie inhalatorie din cauza apariţiei tusei, pauzelor de respiraţie, desaturării, creşterii secreţiilor si laringospasmului.(vezi pct. 4.4). 4.3 Contraindicaţii 2    - - Isofluranul este contraindicat la pacienţii cu sensibilitate cunoscută la isofluran sau la alţi agenţi halogenaţi; De asemenea este contraindicat la pacienţii cu predispoziţie ereditară cunoscută sau suspectată la hipertermie malignă. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare La fel ca pentru alte anestezice generale potente, isofluranul trebuie administrat într-un mediu echipat adecvat pentru anestezie, de către personalul care posedă cunoştinţele despre farmacologia medicamentului şi este calificat prin instruire şi experienţă să gestioneze pacientul anesteziat. Trebuie utilizat numai un vaporizator calibrat special pentru isofluran astfel încât concentraţia vaporilor administraţi să fie controlată cu acurateţe. Pe măsură ce anestezia este mai profundă, se accentuează hipotensiunea arterială şi deprimarea funcţiei respiratorii. Deoarece nivelul anesteziei cu isofluran se poate schimba uşor şi repede, trebuie utilizate doar vaporizatoare care livrează o cantitate controlată cu o precizie rezonabilă, sau tehnici în timpul cărora se pot monitoriza concentraţiile la inspiraţie şi expiraţie. Gradul de hipotensiune şi depresie respiratorie pot oferi unele indicaţii pentru profunzimea anesteziei. Au fost primite rapoarte de prelungire a QT, asociat cu torsada vârfurilor (în cazuri excepţionale, fatale). Trebuie avută grijă la administrarea isofluranului la pacienţii cu risc de prelungire a QT. Trebuie avută grijă la administrarea anesteziei generale, inclusiv cu isofluran, la pacienţii cu tulburări mitocondriale. Rapoartele au demonstrat că isofluranul poate să producă leziuni hepatice, de la o creştere uşoară şi tranzitorie a enzimelor hepatice până la necroză hepatică fatală, în cazuri rare. S-a raportat că expunerea anterioară la anestezice de tip hidrocarburi halogenate, în special mai recent de 3 luni, poate să crească potenţialul pentru lezare hepatică. Pentru pacienţii cu ciroză, hepatită virală sau alte afecţiuni hepatice existente se recomandă alegerea altor tipuri de anestezice, decât anestezicele halogenate. Isofluranul poate produce depresie respiratorie care poate fi accentuată de premedicaţia narcotică sau alţi agenţi care produc depresie respiratorie. Respiraţia trebuie monitorizată şi asistată, atunci când este necesar (vezi pct. 4.8). În corpul uman isofluranul este metabolizat relativ puţin. În perioada postoperatorie doar 0,17 % din isofluranul primit este regăsit ca metaboliţi în urină. Nivelul seric de vârf al fluorurilor anorganice au o valoare medie de 5 micromoli pe litru şi apar la aproximativ 4 ore după anestezie, cu o revenire la nivelul normal în decurs de 24 de ore. Nu au fost raportate semne de afectare renală după administrarea de isofluran. Experienţa dobândită în cazul expunerii repetate la isofluran este insuficientă şi prin urmare nu se pot face recomandări speciale. La fel ca pentru toate anestezicele halogenate, anestezia repetată într-o perioadă scurtă de timp trebuie abordată cu prudenţă. La pacienţii cu boli neuromusculare precum miastenia gravis a fost observată o potenţare a oboselii neuromusculare. Isofluranul trebuie utilizat cu atenţie la aceşti pacienţi. 3    Isofluranul creşte marcat fluxul sanguin cerebral în anestezia profundă. Poate apărea o creştere tranzitorie a presiunii lichidului cefalorahidian, care este complet reversibilă la hiperventilaţie. Isofluranul trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu presiune intracraniană crescută. În aceste cazuri poate fi necesară hiperventilaţia. Aerrane trebuie administrat cu atenţie la pacienţii care sunt predispuşi să dezvolte bronhoconstricţie, deoarece poate induce bronhospasm (vezi pct. 4.8). Utilizarea isofluranului la pacienţii hipovolemici, hipotensivi sau debilitaţi nu a fost investigată extensiv. La aceşti pacienţi este recomandată utilizarea unei concentraţii mai mici de isofluran. Indiferent de anestezicul utilizat este importantă menţinerea unei hemodinamici normale pentru evitarea ischemiei miocardului la pacienţii cu boală coronară arterială. Ca urmare a acţiunii sale iritante asupra mucoaselor AErrane poate fi dificil de administrat pe mască pentru inducţia anesteziei generale. În timpul inducţiei, creşterea secreţiei salivare şi traheobronşică poate cauza laringospasm în special la copii (vezi pct. 4.8). În timpul chiuretajului uterin, s-a observat o creştere a pierderii de sânge cu isofluran comparabilă cu cea observată la anestezia cu alţi agenţi inhalatorii. Isofluranul relaxează musculatura uterină, astfel în intervenţiile obstetrice trebuie utilizată cea mai mică concentraţie posibilă de isofluran (vezi pct. 4.6). Hipertermia Malignă La persoanele susceptibile, anestezia cu isofluran poate declanşa o stare hipermetabolică la nivelul muşchilor scheletici, care duce la apariţia unei cereri crescute de oxigen şi la apariţia sindromului clinic numit hipertermie malignă. Sindromul include elemente nespecifice cum sunt rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie şi tensiune arterială oscilantă (trebuie notat de asemenea că multe dintre aceste semne nespecifice pot apărea în anestezia uşoară, hipoxie acută, etc.). O creştere a metabolismului total se poate manifesta prin creşterea temperaturii (poate creşte rapid la început sau mai târziu în unele cazuri, dar de obicei nu este primul semn de creştere a metabolismului) şi prin creşterea utilizării sistemului de absorbţie a CO2 (recipient fierbinte). Pot scădea PaO2 şi pH şi pot apărea hiperpotasemia şi deficitul de baze. Au fost raportate consecinţe fatale ale hipertermiei maligne cu isofluran. Tratamentul include întreruperea administrării agenţilor declanşatori (de exemplu isofluran), administrarea intravenoasă de dantrolen sodic şi administrarea terapiei de susţinere a funcţiilor vitale. Acest tratament include eforturi crescute de restabilire a temperaturii corporale normale, suport respirator şi circulator după cum este indicat, şi gestionarea tulburărilor electroliţilor, lichidelor şi acido-bazic. (A se consulta informaţiile de prescriere pentru dantrolen sodic i.v. pentru informaţii suplimentare referitoare la managementul pacientului.) Ulterior poate să apară insuficienţa renală. Au fost raportate cazuri izolate de creştere a nivelului de carboxihemoglobină la utilizarea de agenţi inhalatorii halogenaţi cu o catenă –CF2H (de exemplu desfluran, enfluran şi isofluran). Nu au fost generate cantităţi semnificative clinic de monoxid de carbon în prezenţa adsorbanţilor normal hidrataţi. Trebuie avută grijă la respectarea instrucţiunilor producătorului adsorbanţilor de dioxid de carbon. Au fost raportate cazuri rare de căldură extremă, fum şi/sau foc în aparatele de anestezie în timpul administrării anesteziei generale cu medicamente din această clasă utilizate cu adsorbanţi uscaţi, în 4    special la cei care conţin hidroxid de potasiu (de exemplu Baralyme). Dacă medicul suspectează că adsorbantul de CO2 este uscat, acesta trebuie înlocuit înainte de administrarea isofluranului. Culoarea indicatoare a celor mai mulţi adsorbanţi de CO2 nu se schimbă neapărat ca rezultat al deshidratării. Astfel, lipsa schimbării semnificative a culorii nu trebuie considerată ca o asigurare a hidratării adecvate. Adsorbaţii de CO2 trebuie schimbaţi regulat indiferent de stare indicatorului de culoare. Hiperkaliemia perioperatarorie Utilizarea de agenţi anestezici halogenaţi inhalatorii a fost asociată rar cu o creştere a nivelului potasiului seric având ca rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacienţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii. Pacienţii cu boală neuromusculară, în special distrofie Duchenne, ocultă sau manifestă par să fie cei mai vulnerabili. Utilizarea concomitentă de succinilcolină a fost asociată în cele mai multe, dar nu toate cazurile. Aceşti pacienţi au avut o creştere semnificativă a concentraţiei serice de creatinină şi în unele cazuri schimbări în urină consistente cu mioglobinuria. În ciuda asemănării cu hipertermia malignă nici unul din aceşti pacienţi nu au prezentat semne de rigiditate musculară sau stare hipermetabolică. Este recomandată intervenţia precoce şi agresivă pentru tratamentul hiperkaliemiei şi aritmiei refractare, precum şi examinarea ulterioară pentru boală neuromusculară latentă. Isofluranul poate produce o uşoară scădere a funcţiilor intelectuale pentru 2-4 zile după anestezie. Micile schimbări în starea afectivă şi simptomele pot persista până la 6 zile după administrare. Aceste fapte trebuie luate în considerare atunci când pacientul reia activităţile zilnice normale, inclusiv conducerea vehiculelor şi operarea utilajelor (vezi pct. 4.7). Toţi relaxanţii musculari comun utilizaţi sunt potenţaţi marcat de isofluran, efectul fiind cel mai profund pentru agenţi nedepolarizanţi. În timpul inducţiei anesteziei poate creşte secreţia salivară şi traheo-bronşică şi astfel pot fi cauză de laringospasm, în special la copii (vezi pct. 4.8). Copii cu vârsta mai mică de 2 ani Trebuie avută grijă la utilizarea isofluranului la copii mici datorită experienţei limitate pentru acest grup de pacienţi. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea concomitentă a isofluranului cu următoarele medicamente necesită supravegherea strictă a stării clinice şi biologice a pacientului. Asocieri contraindicate:   IMAO neselective: risc de criză şi instabilitate hemodinamică în timpul intervenţiei chirurgicale sau a procedurii medicale. Tratamentul trebuie oprit cu 15 zile înainte de intervenţie. Beta simpatomimetice (isoprenalină) şi alfa şi beta simpatomimetice (epinefrină sau adrenalină; norepinefrină sau noradrenalină): trebuie utilizate cu atenţie în timpul narcozei cu isofluran, din cauza riscului potenţial de aritmie ventriculară. Asocieri care necesită precauţie în utilizare:  Betablocante: Utilizarea concomitentă de betablocante poate exagera efectul cardiovascular al anestezicelor inhalatorii, inclusiv hipotensiune şi efect inotropic negativ. Reacţiile de compensare cardiovasculară pot fi afectate de betablocante. 5            Izoniazidă: risc de potenţare a efectului hepatotoxic, cu creştere în formarea de metaboliţi toxici ai izoniazidei. Tratamentul cu izoniazidă trebuie întrerupt cu o săptămână înainte de intervenţie şi nu trebuie reluat decât după 15 zile. Epinefrina (adrenalina), în injectare subcutanată sau gingivală: risc de aritmie ventriculară gravă ca rezultat al creşterii frecvenţei cardiace, deşi sensibilizarea miocardului la epinefrină în cazul isofluranului este mai mică decât faţă de halotan. Dozele de adrenalină mai mari de 5 mcg/kg, administrate submucozal, pot produce aritmii ventriculare multiple. Simpatomimetice cu acţiune indirectă (amfetamină şi derivaţi; psihostimulanţi, supresanţi ai apetitului, efedrină şi derivaţi): risc de episod de hipersensibilitate perioperator. În cazul pacienţilor supuşi intervenţiilor chirurgicale elective, este de preferat întreruperea tratamentului cu câteva zile înainte de intervenţie. În majoritatea cazurilor când tratamentul cu un medicament este indispensabil, nu există motive a fi suspendat înaintea anesteziei generale. Este suficientă informarea medicului anestezist. Toţi agenţii relaxanţi musculari comun utilizaţi sunt potenţiaţi marcat de isofluran, efectul fiind cel mai profund pentru agenţi nedepolarizanţi. Se recomandă administrarea a aproximativ o treime până la o jumătate din doza uzuală a acestor medicamente. Dispariţia efectului mioneural durează mai mult cu isofluran faţă de alte anestezice convenţionale. Neostigmina are efect asupra relaxanţilor nedepolarizanţi, dar nu are efect asupra acţiunii relaxante a isofluranului. Opioidele, benzodiazepinele şi alţi agenţi sedativi sunt asociaţi cu depresia respiratorie şi trebuie avută grijă la administrarea concomitentă cu isofluran. Antagonişti de calciu: isofluranul poate produce o hipotensiune marcată la pacienţii trataţi cu antagonişti de calciu, în special cu derivaţi ai dihidropiridinei. Trebuie avută grijă în cazul administrării concomitente de antagonişti ai calciului cu anestezicele inhalatorii datorită riscului de efect inotropic negativ aditiv. CAM (concentraţia minimă alveolară) este redusă de administrarea concomitentă de N2O, la adulţi (vezi pct. 4.2). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Utilizarea în timpul sacinii Datele privind utilizarea isofluranului la femeile gravide sunt limitate sau lipsesc. Studiile din testele pe animale au arătat toxicitate asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Isofluranul trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă beneficiile depăşesc riscurile potenţiale. Isofluranul relaxează musculatura uterului, astfel în intervenţiile obstetricale trebuie utilizată cea mai mică concentraţie posibilă de isofluran Utilizarea în operaţia cezariană S-a demonstrat că isofluranul, în concentraţie de până la 0,75% este sigur pentru menţinerea anesteziei în operaţia cezariană. Mame care alăptează Nu este cunoscut dacă isofluranul sau metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele matern trebuie avută grijă la administrarea de isofluran la femeile care alăptează. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 6    Medicamentul poate influenţa conducerea vehiculelor şi operarea utilajelor. După anestezia cu isofluran pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje pentru o perioadă de cel puţin 24 ore. Schimbările de comportament şi ale funcţiilor intelectuale pot persista până la 6 zile după administrare. Aceasta trebuie avută în vedere atunci când pacientul reia activităţile zilnice normale, inclusiv conducerea vehiculelor şi operarea utilajelor. 4.8 Reacţii adverse a. Rezumatul profilului de siguranţă Reacţiile adverse întâlnite la administrarea de isofluran sunt în general extensii ale efectelor farmacofiziologice, dependente de doză, şi includ depresie respiratorie, hipotensiune şi aritmie. Reacţiile adverse grave potenţiale includ hipertermia malignă, reacţii anafilactice şi reacţii adverse hepatice (vezi pct. 4.4 şi 4.8). În perioada postoperatorie au fost observate frisoane, greaţă, vărsături şi ileus. Stopul cardiac a fost observat cu medicamente anestezice inhalatorii generale, inclusiv isofluran. b. Rezumatul reacţiilor adverse în format tabelar Următorul tabel prezintă reacţiile adverse raportate în studiile clinice şi din experienţa postcomercializare. Frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile şi în consecinţă este „cu frecvenţă necunoscută”. Rezumatul celor mai întâlnite reacţii adverse la medicament Aparate, organe și sisteme Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro-intestinale Tulburări hepatobiliare Frecvenţă Reacţie adversă cu frecvenţă necunoscută Carboxihemoglobinemie2 cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută Necroză hepatică2 Reacţie anafilactică1 Hipersensibilitate1 Hipercalciemie2 Creşterea glicemiei Agitaţie Delir Stare afectivă schimbată5 Convulsii Afectare mentală4 Aritmie Bradicardie Stop cardiac QT prelungit Tahicardie Torsada vârfurilor Hipotensiune2 Hemoragie3 Bronhospasm2 Dispnee1 Respiraţie şuierată 1 Depresie respiratorie2 Laringospasm2 Ileus Vărsături Greaţă 7    Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv cu frecvenţă necunoscută cu frecvenţă necunoscută Leziuni hepatocelulare2 Bilirubină sanguină crescută Edem facial1 Dermatită de contact1 Erupţie cutanată1 Creatinină sanguină crescută Uree sanguină scăzută Hipertermie malignă2 Disconfort toracic1 Frisoane Numărul celulelor albe crescut1 Enzime hepatice crescute2 Fluoruri crescute1 Encefalogramă anormală Colesterol sanguin scăzut Fosfatază alcalină sanguină scăzută Creatin-fosfokinaza sanguină crescută Mioglobinurie Rabdomioliză 1 Vezi 4.8(c) 2 Vezi 4.4 3 La paciente cu avort provocat. Vezi 4.4 4 Poate cauza o uşoară scădere a funcţiei intelectuale pentru 2-4 zile de la anestezie. Vezi 4.4 5 Simptomele şi micile schimbări afective pot persista până la 6 zile. Vezi 4.4 c. Descrierea anumitor reacţii adverse Au fost observate creşteri tranzitorii ale celulelor albe sanguine chiar şi în absenţa stresului chirurgical. Au fost raportate rare reacţii adverse de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii, dispnee, respiraţie şuierată, disconfort toracic, edem facial, sau reacţie anafilactică), în special asociate cu expunerea ocupaţională la agenţii anestezici inhalatorii, inclusiv isofluran. Aceste reacţii au fost confirmate prin testare clinică (de exemplu încercare cu metacolină). Etiologia reacţiilor adverse întâlnite în timpul expunerii la anestezici inhalatorii este totuşi neclară din cauza expunerii concomitente la mai multe medicamente, dintre care multe sunt cunoscute a cauza astfel de reacţii. Creşterea minimală de fluoruri anorganice serice apar în timpul şi după anestezia cu isofluran, datorată biodegradării agentului. Este improbabil ca nivelele mici de fluoruri anorganice serice (medie 4,4 µmol/l într-un studiu) să cauzeze toxicitate renală, deoarece acestea sunt cu mult sub pragul propus pentru toxicitate renală. d. Populaţie pediatrică Utilizarea de agenţi anestezici inhalatorii a fost asociată cu rare creşteri ale potasiului seric având ca rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacienţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii (vezi pct. 4.4). În timpul inducţiei anesteziei, secreţia de salivă şi secreţiile traheobronşice pot creşte şi pot cauza laringospasm (vezi pct. 4.4). 8    e. Alte populaţii speciale Boală neuromusculară: Utilizarea de agenţi anestezici inhalatorii a fost asociată cu rare creşteri ale potasiului seric având ca rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacienţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii. Pacienţii cu boală neuromusculară latentă sau manifestă, în special distrofia musculară Duchenne par să fie cei mai vulnerabili.Se recomandă intervenţia timpurie si agresivă pentru tratarea hiperkaliemiei şi aritmiilor rezistente ca si evaluare ulterioară pentru boli latente neuromusculare. (vezi pct. 4.4). Vârstnici: În mod normal sunt necesare concentraţii mai mici de isofluran pentru menţinerea anesteziei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj, se întrerupe imediat administrarea. Au fost observate depresia respiratorie şi hipotensiunea. Este recomandată monitorizarea atentă a presiunii sanguine şi a respiraţiei. Pot fi necesare măsuri de susţinere pentru corectarea hipotensiunii şi depresiei respiratorii rezultate din nivelele excesiv de profunde ale anesteziei. Se verifică permeabilitatea căilor aeriene şi, în funcţie de circumstanţe, se continuă respiraţia asistată sau controlată cu oxigen 100%. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC: N01AB06 Isofluranul este un anestezic de tip inhalator, care face parte din grupul anestezicelor halogenate. Isofluranul are un miros de eter uşor iritant, ceea ce limitează viteza inducţiei. Reflexele faringian şi laringian sunt rapid diminuate permiţând o intubare traheală uşoară. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice AErrane este metabolizat în proporţie foarte mică în comparaţie cu alţi anestezici halogenaţi, 95% se regăseşte în aerul expirat; numai 0,2% din doza administrată se regăseşte sub formă de metaboliţi. În 9    urma metabolizării se formează în principal acid trifluoroacetic. Concentraţia medie serică de fluoruri anorganice la pacienţii cărora li s-a administrat AErrane este între 3 şi 4 micromoli/l. La pacienţii anesteziaţi cu isofluran concentraţia medie de fluorură anorganică este deobicei sub 5 micromoli/l şi apare la 4 ore după anestezie, revenind la normal la 24 ore. Aceasta nu ar trebui să afecteze funcţia renală la un subiect normal. 5.3 Date preclinice de siguranţă Studiile la animale (inclusiv la primate) publicate, realizate cu doze ce cauzează un efect anestezic ușor până la moderat, demonstrează că utilizarea medicamentelor anestezice în perioada de dezvoltare cerebrală rapidă sau sinaptogeneză provoacă pierderi celulare în creierul în curs de dezvoltare, care pot fi corelate cu deficite cognitive pe termen lung. Semnificația clinică a acestor constatări neclinice nu este cunoscută. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nu este cazul. 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 5 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original. A se păstra în poziţie verticală, cu capacul închis etanş. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 6 flacoane din sticlă brună închise cu capac din răşina fenolica căptuşit cu folie din PEJD a 250 ml vapori de inhalat, lichid Cutie cu 6 flacoane din sticlă brună închise cu capac din polipropilena căptuşit cu folie din PEJD a 250 ml vapori de inhalat, lichid 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor A se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ BAXTER SA Boulevard Rene Branquart 80, 7860 Lessines, Belgia 10    8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 13267/2020/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Autorizare: Decembrie 2006 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2020 11