AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8969/2016/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI CLINDAMYCIN 300 mg/2 ml soluţie injectabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 2 ml soluție injectabilă (o fiolă) conțin clindamicină 300 mg, sub formă de fosfat de clindamicină. Excipienți cu efect cunoscut: alcool benzilic, sodiu. Pentru lista tuturor excipienților vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Solutie injectabilă intramusculară, intravenoasă. Soluție limpede, incoloră până la slab gălbui. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice infecţii osteo-articulare: osteomielită şi artrită septică; infecţii genitale, incluzând endometrită, infecţii vaginale, abcese tubo-ovariene, salpingită şi boli Terapia infecțiilor cauzate de bacterii anaerobe sensibile şi bacterii aerobe Gram-pozitiv, în special cele determinate de tulpini bactericide de streptococi microaerofili, stafilococi şi pneumococi, cum sunt: - infecţii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii, scarlatina; - infecţii ale tractului respirator inferior: bronşite, pneumonii, empiem şi abces pulmonar; - infecţii ale pielii şi fanerelor: acnee, furuncul, celulită, impetigo, abcese, erizipel şi paronichie (panariţiu); - - inflamatorii pelvine (în asociere cu un antibiotic cu acţiune asupra germenilor gram negativ); - infecţii intra-abdominale - peritonită şi abcese abdominale (în asociere cu un antibiotic cu acţiune asupra germenilor Gram negativ); - septicemie si endocardită: eficacitatea clindamicinei în terapia cazurilor selectionate de endocardită este demonstrată, dacă efectul bactericid al clindamicinei faţă de agentul etiologic a fost corespunzător testat in vitro; - Se recomandă testarea sensibilităţii pacientului la clindamicină, înainte de începerea tratamentului. infecţii dentare: abces periodontal şi periodontită. 4.2 Doze şi mod de administrare Dozele și modul de administrare vor fi stabilite în funcție de severitatea infecției, starea pacientului și sensibilitatea agentului etiologic. Recomandări generale: Dozele de fosfat de clindamicină recomandate (administrare intramusculară sau intravenoasă): 1 Severitatea infecţiei severă foarte severă Adulţi (mg pe zi) 1200-1800 2400-2700 Copii*(mg/kg şi zi) 20 25 - 40 Nr de prize 2 - 4 2 - 4 *) copii cu vârsta peste o lună Doza poate fi crescută în infecţii severe sau cu risc letal, în special când au fost suspicionate sau detectate în organism Bacteroides fragilis, tulpini de Peptococcus sau tulpini de Clostridium cum sunt Clostridium perfringens. La adulţi, dozele mai mari de până la 2400 mg clindamicină pe zi se administrează intravenos. Doza zilnică maximă este de 4800 mg clindamicină (fosfat). Nu se recomandă administrarea intramusculară a unei doze mai mari de 600 mg clindamicină. Alternativ, prima doză de clindamicină se poate administra în perfuzie de scurtă durată, în decurs de 10 minute sau mai mult, apoi sub formă de perfuzie prelungită, după cum urmează: Menţinerea plasmatice de clindamicină concentraţiei Rata perfuziei de scurtă durată Rata perfuziei de întreţinere peste 4 μ/ml peste 5 μ/ml peste 6 μ/ml 10 mg/min în decurs de 30 min 0,75 mg/min 15 mg/min în decurs de 30 min 1,00 mg/min 20 mg/min în decurs de 30 min 1,25 mg/min Recomandări speciale: - copii sub o lună: 15 - 20 mg clindamicină/kg şi zi, administrată i.v., in 3 - 4 prize egale. La prematurii cu greutate mică poate fi necesară reducerea dozelor. - infecţii ginecologice (BIP): 900 mg clindamicină administrată i.v. la fiecare 8 ore, în asociere cu un antibiotic cu spectru asupra germenilor Gram-negativ, aerobi, de exemplu: gentamicina. După maxim 4 zile şi minim 48 ore, se poate trece la administrarea orală - 450 mg clindamicină la 6 ore, timp de 10 - 14 zile. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă, lincomicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Utilizarea antibioticelor poate determina dezvoltarea de tulpini bacteriene rezistente și/sau fungi. În cazul apariției unei suprainfecții în timpul tratamentului cu clindamicină, trebuie instituită de urgență o terapie specifică. Soluţia parenterală conţine alcool benzilic. La prematuri, s-a raportat asocierea dintre administrarea alcoolului benzilic şi apariţia gasping sindrom-ului, cu evoluţie letală. În cazul aparitiei unui episod diareic persistent in timpul tratamentului cu clindamicină, administrarea medicamentului trebuie întreruptă datorită posibilităţii apariţiei colitei pseudomembranoase care necesită un tratament specific. Aceasta poate să apară chiar la mai multe săptămâni de la întreruperea tratamentului. Diareea poate fi severă și trebuie tratată cu un antibiotic activ pentru Clostridium difficile, care este producător de toxine. De asemenea, este contraindicată administrarea de inhibitori ai peristaltismului intestinal. Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de boli gastro-intestinale, în special colită și la pacienții cu afecțiuni renale sau hepatice. La acești pacienți se recomandă monitorizarea concentratiei plasmatice a clindamicinei in timpul tratamentului cu doze maxime, deoarece aceşti pacienţi prezintă o creştere a concentraţiilor plasmatice şi o prelungire a timpului de injumătăţire plasmatică prin eliminare. Tratamentele de lungă durată trebuie efectuate sub stricta monitorizare a hemoleucogramei, enzimelor hepatice şi a funcţiei renale. Deoarece clindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian în cantităţi suficiente, medicamentul nu este recomandat în tratamentul meningitelor. Se recomandă prudenţă în cazul administrării clindamicinei la pacienţii cu teren atopic cu antecedente de astm bronşic sau alte alergii. Fosfatul de clindamicină nu se administrează nediluat intravenos in bolus, ci perfuzat în cel puţin 10 - 60 minute. 2 Clindamicyn conține alcool benzilic. Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuți. Poate provoca reacții toxice și alergice la sugari și copii sub 3 ani. Clindamycin conține sodiu, sub 1 mmol/doză, adică practic ”nu conține sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Alte antibiotice In vitro, s-a demonstrat antagonism între clindamicină și eritromicină. In vitro, în cazul administrării concomitente de clindamicină, efectul aminoglicozidelor este scăzut. Acest efect nu poate fi confirmat in vivo. Curarizante Deoarece clindamicina potențează efectul curarizantelor, antibioticul administrat în perfuzie trebuie administrat fie înainte, fie după administrarea curarelor. Se recomandă supravegherea gradului curarizării la sfârşitul anesteziei. Ciclosporina Scăderea concentrației plasmatice a imunosupresorului cu risc de scădere a activității imunosupresoare. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice a ciclosporinei și, dacă este considerată necesară, creșterea dozei. In timpul tratamentului cu antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol şi anumite cefalosporine) la pacienţii care sunt prezenţi factorii de risc (infecţii sau inflamatii severe, vârsta înaintată şi starea generală gravă) poate să apară un dezechilibru al INR-ului. Antagonişti ai vitaminei K La pacienţii trataţi cu clindamicină în combinaţie cu un antagonist al vitaminei k (de exemplu warfarina, acenocumarol şi fluindionă), a fost raportată creşterea testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau de sângerare. Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate frecvent la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Studiile asupra reproducerii efectuate la animale nu au evidenţiat riscuri pentru făt, dar, până în prezent, nu există studii adecvate şi controlate efectuate la gravide. De aceea, clindamicina trebuie administrată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile materne justifică riscurile potenţiale pentru făt. Clindamicina se excretă în laptele matern în concentraţii cuprinse între 0,7 - 3,8 μg/ml; în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă se recomandă, fie întreruperea alăptării, fie întreruperea administrării produsului. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Clindamicina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Tulburări gastro-intestinale: Epigastralgii, dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree persistentă şi esofagită în cazul administrării orale (aproximativ 8%). În cazul administrării intravenoase poate apare "gust metalic". Ca şi în cazul altor antibiotice, tratamentul cu clindamicină se asociază cu cazuri grave, potenţial letale de colită pseudomembranoasă. Această colită asociată tratamentului cu antibiotice este determinată de toxine produse de către Clostridium difficile. Aspectul clinic este de diaree apoasă ușoară până la diaree persistentă severă, leucocitoză, febră, crampe abdominale severe, care pot fi asociate cu eliminare de sânge şi mucus. Evoluţia se poate face către peritonită, şoc şi megacolon toxic. 3 Diagnosticul de colită determinată de tratamentul cu antibiotice se face uzual pe recunoaşterea semnelor clinice şi este confirmată prin aspectul endoscopic de colită pseudomembranoasă. De asemenea, prezenţa bolii poate fi confirmată prin culturi din materiile fecale pentru Clostridium difficile, pe medii selective şi analiza toxinelor de Clostridium difficile din materiile fecale. Colita asociată antibioterapiei apare în cursul administrării sau în primele două - trei săptămâni după tratament. Afecţiunea evoluează mai sever la pacienţii vârstnici sau taraţi. Administrarea clindamicinei trebuie întreruptă în cazul apariţiei semnelor de colită. Se recomandă administrarea de colestiramină (4 g de 3 ori pe zi) şi răşini de colestiramină (5 g de 3 ori pe zi) deoarece aceste substanţe leagă toxina in vitro. În cazul apariţiei colitei severe se recomandă reechilibrare hidro-electrolitică şi substituţie proteică adecvată. Studiile efectuate indică toxina sau toxinele produse de clostridii (in special Clostridium difficile) ca agent etiologic direct în producerea colitelor post-antibioterapie. De asemenea, aceste studii indică faptul că aceste clostridii toxigenice sunt de obicei sensibile in vitro la vancomicină. Administrarea orală a 125 - 500 mg vancomicina, de 4 ori pe zi, timp de 7 - 10 zile determină dispariţia rapidă a toxinei din probele de materii fecale şi ameliorarea semnificativă clinic a diareei. Rareori, colita poate reapare după întreruperea tratamentului cu vancomicină. In vitro, vancomicina este legată prin intermediul colestiraminei sau raşinilor de colestiramină. În cazul administrării concomitente de rașini și vancomicină se recomandă administrarea celor doua medicamente la ore diferite. Ca o alternativă, se poate administra bacitracina, 25000 unitati de 4 ori pe zi, oral, timp de 7 - 10 zile. Tulburări ale sistemului imunitar: Rash, eruptii maculopapuloase şi urticarie au fost observate în timpul tratamentului cu clindamicină. La pacienţii alergici la penicilină au fost raportate prurit, urticarie, edem Quincke şi soc anafilactic. Cea mai frecventă reacţie adversă raportată a fost erupţia cutanată morbiliformă, generalizată, uşoară până la moderată. În rare cazuri, au fost raportate eritem polimorf sau manifestări asemănătoare sindromului Stevens-Johnson sau Lyell asociate terapiei cu clindamicină. Tulburări hepatobiliare In timpul tratamentului cu clindamicină s-a raportat apariţia icterului şi a modificărilor testelor funcţionale hepatice (bilirubina, ASAT, fosfataza alcalină). Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: Prurit, rash, eruptii cutanate, urticarie, vaginită şi rare cazuri de dermatită exfoliativă sau buloasă. Tulburări hematologice și limfatice: Neutropenie (leucopenie) tranzitorie, eozinofilie, agranulocitoză şi trombocitopenie. Nu s-a stabilit o relaţie cauzală directă între administrarea de clindamicină şi oricare dintre reacţiile adverse sus menţionate. Tulburări vasculare: Rar, în cazul administrării intravenoase rapide a fost raportată apariţia hipotensiunii arteriale şi stop cardiac. Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: În cazul administrării intramusculare au fost raportate: durere, iritație locală sau formare de abcese. În cazul administrării intravenoase au fost raportate cazuri de tromboflebită. Aceste reactii adverse pot fi evitate prin administrarea intramusculară profundă și prin folosirea unui cateter corespunzator. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului national de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj 4 Nu au fost raportate cazuri de supradozaj la om. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere; hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficace pentru eliminarea clindamicinei din organism. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, Grupa lincosamide. Cod ATC: J01FF01 lincosamide și streptogramine, Clindamicina (7-cloro-7-dezoxi-lincomicina) este un antibiotic derivat al lincomicinei obţinut din Streptomyces lincolnensis. Clindamicina se leaga de subunitatea 50S a ribozomului bacterian şi inhibă sinteza proteinelor. Acţiunea este predominant bacteriostatică, dar poate fi şi bactericidă în funcţie de concentraţia şi sensibilitatea agentului etiologic. Desi fosfatul şi ester palmitatul sunt inactive in vitro, ele sunt usor hidrolizate in vivo formând baza activă a clindamicinei. Spectrul de activitate in vitro al clindamicinei include germeni sensibili aerobi Gram-pozitiv, bacterii sensibile anaerobe Gram-pozitiv şi Gram-negativ şi tulpini sensibile de Chlamydia trachomatis. În general, germenii aerobi Gram-negativ nu sunt sensibili la clindamicină. CMI90 (g/ml) 0,03 – 25 0,02 – 2 0,1 – 3,1 0,1 – 0,2 0,03 – 0,1 0,25 – 4,0 0,1 – 3,1 Germeni sensibili Actinomyces spp. Bacteroides spp. Bacteroides fragilis Bacteroides melaningenicus Bifidobakterium eriksonii Chlamydia trachomatis Clostridium perfringens  0,5 Corynebacterium-diphteriae 0,006 – 0,012 Erysiopelothrix rhusiopathiae 0,1 – 0,8 Eubacterium spp. 0,1 Eubacterium alactolyticum 0,1 – 0.8 Eubacterium lentum 0,1 – 1,6 Fusobacterium spp. 0,06 Gardnerella vaginalis 0,01 – 0,4 Mycoplasma hominis 0,1 – 6,2 Peptococcus 0,1 – 1,6 Peptostreptococcus Propionibacterium acnes 0,03 – 0,5 Staphylococcus aureus (methicillin-susceptible) 0,03 – 0,12 < 0,2 - >50 Staphylococcus epidermidis 0,02 – 0,4 Streptococcus pyogenes (grup A) 0,2 – 0,4 Streptococcus agalactiae (grup B)  0,01 – 0,09 Streptococcus (group D, cu exceptia Enterococcus) 0,01 – 0,06 Streptococcus pneumoniae 0,01 – 0,06 Streptococcus viridans 0,03 – 0,12 Veillonella Germeni moderat sensibili Campylobacter fetus Clostridium spp. Flavobacterium spp. Haemophilus spp. CMI90 (g/ml) 0,02 - > 100 0,1 – 12,5 0,5 – 8 0,02 – 50 5 Haemophilus influenza Lactobacillus spp. Legionella pneumophilia Mycoplasma pneumoniae Neisseria genorrhoeae Nocardia spp. Yersinia enterocolitica Germeni rezistenti Acinobacter calcoaceticus Citrobacter spp. Eikenella corodens Enterobacter spp. Escherichia coli Klebsiella pneumoniae Moraxella spp. Neisseria meningitidis Proteus spp. Proteus merabilis Providencia spp. Providencia stuartii Pseudomonas aeruginosa Serratia spp. Streptococcus faecalis (Enterococcus) Ureaplasma urealyticum Vibrio alginolyticus Vibrio parahemolyticus 0,39 – 12,5  0,24 - > 4,4 < 4,0 – 16 0,5 – 6 0,03 – 4 0,8 – 25 4,0 CMI90 (g/ml) 25 – 400 > 6,2 32 - > 128 100 - > 400 6,2 50 - > 400 100 - > 200 8 – 46 50 - > 200 > 6,2 > 6,2 > 400 > 400 > 6,2 0,4 - > 100 6,2 – 50 8 – 32 8 – 32 Efectuarea testelor de sensibilitate este recomandată în cazul infecţiilor cauzate de germeni moderat sensibili, în scopul excluderii unei posibile rezistenţe. Sensibilitatea la clindamicină poate fi determinată pe baza procedeelor standardizate. Criteriile de sensibilitate: Sensibilitate diluţie sensibili: moderat sensibili: resistenţi: Diametru (mm) Disk-test (2 g) > 21 15 – 20 < 14 test de CMI90 (g/ml) < 0.5 1 – 2 > 4 Rezultatele de laborator ale testelor standardizate de difuziune pe disc şi diluţie vor fi interpretate după urmatoarele criterii: germenii moderat sensibili sunt sensibili la doze mari sau dacă infecţia se limitează la ţesuturile sau fluidele organismului în care se ating concentraţii mari de antibiotic. Dezvoltarea rezistenţei la clindamicină poate fi naturală sau dobândită. S-a demonstrat că există rezistenţă incrucişată între clindamicină şi lincomicină. De asemenea, a fost demonstrat antagonismul între clindamicină, macrolide şi cloramfenicol. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Concentraţia plasmatică maximă de 9 μg/ml se atinge în 1 - 3 ore de la administrarea i.m. a 600 mg clindamicină. Concentraţia plasmatică maximă la sfârşitul perfuziei este de 7 μg/ml respectiv 10 μg/ml după administrarea i.v. a 300 mg în decurs de 10 minute, respectiv 600 mg în decurs de 20 minute. Tabelul 1 prezintă media concentraţiilor plasmatice maxime după administrarea de fosfat de clindamicină. Concentrația plasmatică a clindamicinei poate fi menţinută la valori mai mari decât concentraţia inhibitorie minimă in vitro pentru majoritatea germenilor sensibili, prin administrarea de fosfat de clindamicină la fiecare 8 - 12 ore pentru adulți și la fiecare 6 - 8 ore pentru copii sau prin perfuzie intravenoasă. Concentrația plasmatică de echilibru este atinsă după a treia doză administrată. 6 Tabelul 1 : Doza adulţi (la starea de echilibru) 300 mg i.v. în 10 minute la fiecare 8 ore 600 mg i.v. în 20 minute la fiecare 8 ore 900 mg i.v. în 30 minute la fiecare 12 ore 1200 mg i.v. în 45 minute la fiecare 12 ore 300 mg i.m.la fiecare 8 ore 600 mg i.m. la fiecare 12 ore Doza copii (doza iniţială)* 5 - 7 mg/kg i.v. în decurs de o ora 3 - 6 mg/kg i.m. 5 - 7 mg/kg i.m. Clindamicină (μg/ml) Fosfat de clindamicinăc (μg/ml) 7 10 11 14 6 9 15 23 29 49 3 3 Clindamicină (μg/ml) 10 Fosfat de clindamicină (μg/ml) 4 8 *)sursa acestor date a fost reprezentată de un grup de pacienţi care au urmat tratament antiinfecţios. Distribuţie: Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 40 - 90%. Clindamicina difuzează uşor în majoritatea ţesuturilor şi fluidelor organismului. Volumul de distribuție este de 43 - 74 litri. În tesutul osos este obţinută o concentraţie plasmatică de ±40% (20 - 75%); în laptele matern este de 50 - 100%, în lichidul sinovial 50%, în sputa 30 - 75%, iar în lichidul peritoneal 50 - 90%. Clindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian nici chiar în cazul meningitelor. Clindamicina traversează bariera feto - placentară. Metabolizare: Clindamicina este metabolizată la nivel hepatic rezultând diferiti metaboliţi cu acţiune antibacteriană variată, cum sunt N-dimetil clindamicina (farmacologic mult mai activ decât clindamicina) şi sulfoxid de clindamicină (mai putin activ decât clindamicina). Eliminare: Timpul mediu de injumătăţire plasmatică al clindamicinei este de 1,5 - 3,5 ore. Aproximativ 10 - 20% din doza administrată oral se excretă prin urină sub formă nemetabolizată, şi 4% prin materiile fecale. Restul se excretă sub formă de metaboliți inactivi biologic. Excreţia prin secreţia biliară faţă de cea prin materiile fecale este de 0,9. Cinetica în situaţii clinice speciale: La pacienţii cu alterarea severă a funcţiei renale şi hepatice, timpul de înjumătăţire plasmatică este mai lung. În cazul în care afecţiunile hepatice sau renale sunt uşoare, schema de tratament nu necesită modificări. Nu se produce acumulare. 5.3 Date preclinice de siguranță Fosfatul de clindamicină este inactiv biologic. In vivo el este rapid transformat prin hidrolizare în clindamicină, activă. De aceea, datele toxicologice sunt considerate relevante pentru fosfatul de clindamicină. Clindamicina administrată oral la câine a fost bine tolerată. Studiile asupra toxicităţii după administrare orală, efectuate la sobolani Spartan Sprague-Dawley şi câini Beagle, timp de un an, la doze de 30, 100 si 300 mg/kg şi zi (3 g/zi la câine), au demonstrat buna toleranţă a clindamicinei hidroclorid. Nu au fost semnalate diferențe semnificative din punct de vedere patologic între grupul animalelor tratate cu clindamicină hidroclorid față de grupul de control. Șobolanii care au primit clindamicină hidroclorid 600 mg/kg şi zi timp de 6 luni, au tolerat bine medicamentul; totuși, câinii care au primit doze similare au prezentat vărsături, inapetență și scădere semnificativă în greutate. 7 Studiile asupra fertilității efectuate la șobolani tratați oral cu doze de până la 300 mg/kg și zi (de 31 ori doza la om raportată la suprafața corporală) nu au relevat efecte asupra fertilităţii. Studiile asupra reproducerii efectuate la sobolan și șoarece la care s-au administrat oral şi parenteral doze de clindamicină de până la 600 mg/kg și zi (de 2,4 respectiv 1,2 ori doza maxima la om raportată la suprafaţa corporală) nu au relevat afectări ale fătului datorate clindamicinei. La o singură specie de șoarece a fost semnalat palatoschizis la feții animalelor tratate; deoarece această modificare nu a fost semnalată şi la alte specii de soarece sau la alte rase de animale, este considerată a fi un efect de specie. Testele standard de genotoxicitate includ testul micronucleilor la şobolan şi testul Ames. Ambele teste au fost negative: clindamicina nu are potențial mutagen. Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evaluarea potențialului carcinogen al clindamicinei. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Alcool benzilic, edetat disodic, hidroxid de sodiu soluție 10%, apă pentru preparate injectabile. 6.2 Incompatibilități Următoarele medicamente sunt incompatibile chimic cu fosfatul de clindamicină: ampicilina, fenitoina sodică, barbiturice, aminofilina, gluconatul de calciu și sulfatul de magneziu. Fosfatul de clindamicină este compatibil din punct de vedere fizic şi chimic cu soluţie glucoză 5% şi NaCl 0,9% conţinând următoarele antibiotice în concentraţii terapeutice uzuale: amikacin, aztreonam, cefamandol naftate, cefazolina, cefotaxima, cefoxitina, ceftazidima, gentamicina, netilmicina, penicilina, piperacilină și tobramicina și stabil maxim 24 ore la temperaturi între 15 - 25°C. Clindamicina în concentraţie de 6,9 sau 12 mg/ml este stabilă în glucoză 5%, NaCl 0,9%, sau soluție Ringer lactat, la temperaturi între 15 - 25°C, maxim 16 zile, la frigider (4°C) maxim 32 zile şi congelată (- 10°C) maxim 8 săptămâni. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original. 6.5 Natura și continutul ambalajului Cutie cu 2 suporturi termoformate a câte 5 fiole din sticlă incoloră a câte 2 ml soluţie injectabilă. 6.6 Instrucțiuni privind pregatirea produsului medicamentos în vederea administrării și manipularea sa Concentrația de clindamicină în soluția perfuzabilă nu trebuie să depășească 18 mg/ml, iar rata de perfuzare nu trebuie să depăşească 30 mg/min. Uzual se folosesc următoarele rate de perfuzie: Doza 300 mg 600 mg 900 mg 1200 mg Soluţia perfuzabilă 50 ml 50 ml 100 ml 100 ml Timp 10 minute 20 minute 30 minute 40 minute Nu se recomandă administrarea a mai mult de 1200 mg în timpul unei singure ore de perfuzie. 8 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ STADA HEMOFARM S.R.L. Calea Torontalului, Km 6 Timişoara, Judeţul Timiş, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 8969/2016/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Mai 2004 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2016 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2016 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 9