AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7497/2015/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI FORTINOL EP 2% picături oftalmice cu eliberare prelungită 20 mg/ml 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Clorhidrat de carteolol: 2 g la 100 ml (1 ml picături oftalmice cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de carteolol 20 mg) Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu, dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, fosfat disodic dodecahidrat. Acest medicament conține clorură de benzalconiu 0,00165 mg în fiecare picătură, care este echivalent cu 0,05 mg/ml şi fosfaţi 0,046 mg în fiecare picătură, care este echivalent cu 1,4 mg/ml (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Picături oftalmice cu eliberare prelungită. Soluţie limpede, de culoare uşor galben-brun. pH-ul este cuprins între 6 şi 7, compatibil cu pH-ul lacrimal. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice - Hipertensiune intraoculară. - Glaucom cronic cu unghi deschis. 4.2 Doze şi mod de administrare Administrare oftalmică. Se va instila o picatură de FORTINOL EP în ochiul afectat, o dată pe zi, dimineaţa. - Pentru administrare, se trage uşor în jos pleoapa inferioară şi se instilează o picătură, privirea fiind îndreptată în sus, apoi se închide ochiul timp de câteva secunde. - Ţinând ochiul închis, se îndepărtează surplusul. - Se închide flaconul după fiecare utilizare. Se recomandă să se iniţieze tratamentul prin instilarea în ochiul afectat a unei picături din soluţia de FORTINOL EP cu concentraţia cea mai mică. Totuşi, normalizarea tensiunii intraoculare cu carteolol sub formă de picături oftalmice necesită uneori câteva săptămâni şi, ca urmare, evaluarea tratamentului se face prin măsurarea presiunii intraoculare şi 1 prin examinarea corneei la iniţierea tratamentului şi, ulterior, în mod regulat, după o perioadă de tratament de aproximativ 4 săptămâni. În cazul în care consideră necesar, medicul oftalmolog poate să recomande administrarea de carteolol picături oftalmice concomitent cu una sau mai multe terapii pentru glaucom (utilizate pe cale topică şi/sau sistemică). Picăturile oftalmice administrate concomitent trebuie instilate cu cel puţin 15 minute înainte de FORTINOL EP. Când se utilizează ocluzia nazolacrimală sau se închid pleoapele timp de 2 minute, absorbţia sistemică este diminuată. Poate rezulta o reducere a reacţiilor adverse sistemice şi o creştere a activităţii topice. Schimbarea tratamentului anterior În cazul în care FORTINOL EP picături oftalmice trebuie să înlocuiască un alt tip de picături oftalmice indicate pentru glaucom, tratamentul cu picăturile oftalmice administrate anterior trebuie întrerupt la sfârşitul unei zile complete de tratament, iar administrarea FORTINOL EP picături oftalmice se va iniţia în ziua următoare, doza iniţială fiind de o picătură pe zi în ochiul afectat. Dacă FORTINOL EP picături oftalmice trebuie utilizat în locul asocierii a mai multor medicamente indicate pentru glaucom, medicamentele vor fi întrerupte pe rând. În cazul înlocuirii unei terapii cu picături oftalmice cu efect miotic cu administrarea de FORTINOL EP picături oftalmice, poate fi necesară examinarea refracţiei oculare atunci când efectul miotic a dispărut. Prescripţia medicală se va face după verificarea presiunii intraoculare, mai ales la iniţierea tratamentului. Copii şi adolescenţi (< 18 ani) Nu există o utilizare relevantă a acestor picături oftalmice la copii şi adolescenţi datorită lipsei datelor de siguranţă şi eficacitate. 4.3 Contraindicaţii Cu toate că efectele sistemice ale beta-blocantelor au fost observate numai în cazuri excepţionale după instilare oculară, trebuie avute neapărat în vedere contraindicaţiile beta-blocantelor administrate pe cale sistemică. • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. • Boli reactive ale căilor respiratorii, inclusiv astm bronşic sau antecedente de astm bronşic, bronhopneumopatie obstructivă cronică severă. • Insuficienţă cardiacă. • Şoc cardiogen. • Bloc atrioventricular de grad II sau III, necontrolat cu un pacemaker. • Sindrom de sinus bolnav (incluzând bloc sino-atrial). • Bradicardie. • Feocromocitom netratat. 4.4 Atenţionări şi precauţii pentru utilizare Oftalmic • Alte medicamente beta-blocante Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi potenţate când clorhidratul de carteolol este administrat pacienţilor care utilizează deja un medicament beta- blocant cu administrare sistemică. La aceşti pacienţi, răspunsul la tratament trebuie atent observat. Nu este recomandată utilizarea concomitentă a două medicamente cu efect blocant asupra receptorilor beta-adrenergici cu administrarea topică (vezi pct. 4.5). • În cazul în care aceste picături oftalmice sunt administrate pentru a reduce presiunea intraoculară la pacienţii cu glaucom acut cu unghi închis, trebuie administrat concomitent şi un medicament cu efect miotic. La aceşti pacienţi, obiectivul prioritar este redeschiderea unghiului, ceea ce necesită un 2 medicament cu efect miotic care să determine constricţie pupilară, deoarece carteololul are un efect slab sau nu are efect la nivel pupilar. • Au fost raportate desprinderi ale coroidei în cazul administrării terapiei de inhibare a formării umorii apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă), după tratamentul chirurgical al glaucomului. • Purtătorii de lentile de contact. o Există un risc de intoleranţă la lentilele de contact, determinat de reducerea secreţiei lacrimale, asociată, în general, cu administrarea de beta-blocante. o Conservantul utilizat în aceste picături oftalmice, clorura de benzalconiu, poate provoca iritaţie oculară; acesta se poate depozita şi poate produce decolorarea lentilelor de contact moi. Ca urmare, aceste picături oftalmice nu trebuie utilizate concomitent cu lentilele de contact moi. Lentilele trebuie scoase înainte de instilarea picăturilor şi vor fi reaplicate numai după 15 minute de la administrarea picăturilor. • S-a raportat faptul că clorura de benzalconiu provoacă iritarea ochilor, simptome de uscăciune a ochilor şi poate afecta filmul lacrimal şi suprafaţa corneei. Trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu ochi uscat şi la pacienţii la care corneea poate fi compromisă. Pacienţii trebuie monitorizaţi în caz de utilizare prelungită. • Scădere a sensibilităţii la carteolol poate apărea după un tratament prelungit. Ca urmare, absenţa tahifilaxiei trebuie verificată anual, pentru a fi siguri că terapia pe termen lung rămâne eficace. Afecţiuni corneene Beta-blocantele cu administrare oftalmică pot induce xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu precauţie. Generale Similar altor medicamente cu administrarea oftalmică, cu aplicare topică, clorhidratul de carteolol este absorbit sistemic. Din cauza componentei cu efect beta-adrenergic, clorhidratul de carteolol poate determina aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare, pulmonare sau altele, observate în cazul utilizării sistemice de blocante beta-adrenergice. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2. Sportivi Sportivii trebuie avertizaţi că acest medicament conţine o substanţă activă care poate determina un rezultat pozitiv la testele antidoping. Întreruperea tratamentului Tratamentul cu un beta-blocant administrat pe cale sistemică nu trebuie întrerupt niciodată brusc, în special la pacienţii cu angină pectorală: întreruperea bruscă a tratamentului poate duce la tulburări grave de ritm cardiac, infarct miocardic sau moarte subită. Doza trebuie redusă treptat, adică în decurs de una sau două săptămâni. Afecţiuni cardiace Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu, boala coronariană, angina Prinzmetal şi insuficienţa cardiacă) şi cei trataţi cu cu beta-blocante pentru reducerea tensiunii arteriale trebuie evaluaţi critic, iar terapia cu alte substanţe active trebuie luată în considerare. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie monitorizaţi asupra semnelor de deteriorare ale acestor afecţiuni şi asupra reacţiilor adverse. Din cauza efectelor negative asupra timpului de conducere, beta-blocantele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I. Bradicardie Dacă ritmul cardiac scade sub 50-55 bătăi pe minut în condiţii de repaus şi pacientul prezintă simptome asociate cu bradicardia, doza trebuie redusă. Afecţiuni vasculare Pacienţii cu tulburări circulatorii periferice severe (de exemplu, forme severe ale fenomenului Raynaud sau sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu precauţie. 3 Afecţiuni respiratorii Ca urmare a administrării oftalmice a unor beta-blocante, au fost raportate reacţii respiratorii, inclusiv decesul cauzat de bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic. FORTINOL EP trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) uşoară/moderată, numai dacă beneficiul terapeutic depăşeşte riscul potenţial. Hipoglicemie/diabet zaharat Beta-blocantele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii care prezintă episoade spontane de hipoglicemie sau la pacienţii cu diabet zaharat insuficient controlat terapeutic, deoarece pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei acute. Feocromocitom Utilizarea beta-blocantelor în tratamentul hipertensiunii arteriale cauzată de feocromocitom necesită monitorizarea atentă a tensiunii arteriale. Vârstnici, persoane cu insuficienţă renală şi/sau hepatică La aceste persoane cu risc este necesară frecvent ajustarea dozei în cazul administrării concomitente a beta-blocantelor sub formă de picături oftalmice cu beta-blocante cu utilizare sistemică. Psoriazis Deoarece în cazul administrării beta-blocantelor s-a observat agravarea acestei afecţiuni, recomandarea acestora se va face cu prudenţă. Reacții alergice/anafilactice În timpul administrării beta-blocantelor, pacienții cu antecedente de atopie sau de reacții anafilactice severe la o varietate de alergeni pot fi mai reactivi la expunerea repetată cu astfel de alergeni. Persoanelor susceptibile de a avea o reacție anafilactică severă, indiferent de originea sa, în special floctafenină, medii de contrast iodate sau utilizarea de produse de anestezie sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, tratamentul cu beta-blocante poate duce la o agravare a reacției și rezistență la tratamentul cu adrenalină în doze normale. Anestezie chirurgicală Preparatele oftalmice cu beta-blocante pot bloca efectele beta-agoniste sistemice, de exemplu, cel al adrenalinei. Medicul anestezist trebuie informat cu privire la tratamentul pacientului cu clorhidrat de carteolol. • Dacă este necesară întreruperea tratamentului, o perioadă de 48 de ore este considerată suficientă pentru a permite reapariţia sensibilităţii la catecolamine. • În unele cazuri, tratamentul cu beta-blocante nu poate fi întrerupt: -La pacienţii cu insuficienţă coronariană, este indicat să se continue tratamentul până la procedura chirurgicală, având în vedere riscul întreruperii bruşte a beta-blocantelor. - În cazul unei urgenţe sau a imposibilităţii de a întrerupe tratamentul, pacientul trebuie protejat de predominanţa efectului vagal printr-o premedicaţie adecvată cu atropină, care se repetă la nevoie. - Anestezia trebuie efectuată cu medicamente care determină un efect deprimant miocardic cât mai mic posibil şi se va compensa pierderea de sânge. Tireotoxicoză Beta-blocantele pot masca, de asemenea, unele semne de hipertiroidism. Beta-blocantele pot masca anumite semne ale tireotoxicozei, mai ales semne cardiovasculare. Interacţiuni cu alte medicamente Asocierea de FORTINOL EP picături oftalmice cu eliberare prelungită nu este recomandată cu diltiazem, fingolimod, ozanimod şi verapamil (vezi pct. 4.5). Excipient cu efect cunoscut Clorură de benzalconiu, dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, fosfat disodic dodecahidrat. 4 Acest medicament conține clorură de benzalconiu 0,00165 mg în fiecare picătură, care este echivalent cu 0,05 mg/ml şi fosfaţi 0,046 mg în fiecare picătură, care este echivalent cu 1,4 mg/ml. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Nu s-au efectuat studii specifice de interacţiune medicamentoasă cu clorhidrat de carteolol. 1) Picături oftalmice, soluţie În cazul administrării concomitente a beta-blocantelor cu adrenalină (epinefrină) a rezultat midriază, raportată ocazional. Este necesară monitorizare în cazul tratamentului concomitent cu soluții oftalmice cu epinefrină (risc de midriază). Când se utilizează mai mult de un meducament oftalmic cu administrare topică, administrarea medicamentului trebuie efectuată la distanţă de cel puţin 15 minute. Unguentele oftalmice trebuie administrate ultimele. 2) Alte medicamente Deşi cantitatea de beta-blocant care ajunge în circulaţia sanguină după instilarea oculară este mică, există risc de interacţiuni medicamentoase. Ca urmare, este indicat să se aibă în vedere interacţiunile observate la administrarea pe cale generală a beta-blocantelor. Medicamente pentru scăderea ritmului cardiac Multe medicamente pot provoca bradicardie. Aceasta se întâmplă în special în cazul în antiaritmicelor de clasă Ia, beta-blocantelor, anumitor antiaritmice de clasa III, anumitor antagonişti de calciu, digoxinei, pilocarpinei, agenţilor anticolinesterazici, etc.. Administrări concomitente nerecomandate (vezi pct. 4.4) + Diltiazem Tulburări ale automatismului (bradicardie marcată, oprire sinusală), tulburări ale conducerii sinoatriale şi atrioventriculare şi insuficienţă cardiacă. Această combinaţie trebuie utilizată numai sub monitorizare clinică atentă şi prin ECG, în special la vârstnici şi la iniţierea tratamentului. + Fingolimod Potenţarea bradicardiei poate avea rezultate fatale. Beta-blocantele sunt deosebit de riscante deoarece acestea împiedică mecanismele de compensare adrenergice. Monitorizare clinică şi prin ECG continuă timp de 24 de ore după prima doză. + Ozanimod Potenţarea bradicardiei poate avea rezultate fatale. Beta-blocantele sunt deosebit de riscante deoarece acestea împiedică mecanismele de compensare adrenergice. Monitorizare clinică şi ECG continuă pentru cel puţin 6 ore. + Verapamil Tulburări ale automatismului (bradicardie marcată, oprire sinusală), tulburări ale conducerii sinoatriale şi atrioventriculare şi insuficienţă cardiacă. Această combinaţie trebuie utilizată numai sub monitorizare clinică atentă şi prin ECG, în special la vârstnici şi la iniţierea tratamentului. Administrări concomitente care necesită precauţie la administrare +Amiodaronă Tulburări ale automatismului şi conducerii (suprimare a mecanismelor simpatice compensatorii). Monitorizare clinică şi ECG. + Anestezice inhalatorii halogenate (desfluran, halotan, izofluran, metoxifluran, sevofluran) Reducerea de către beta-blocante a recţiilor de contrareglare cardiovasculară (în timpul procedurii chirurgicale inhibarea beta-adrenergică poate fi prevenită prin utilizarea de beta-mimetice). Ca regulă 5 generală, tratamentul cu beta-blocante nu se întrerupe şi, în niciun caz, nu se întrerupe brusc. Medicul anestezist va fi informat de acest tratament. + Medicamente antihipertensive cu efect central (clonidină, guanfacină, metildopa, moxonidină, rilmenidină) Creştere semnificativă a tensiunii arteriale în cazul întreruperii bruşte a tratamentului cu medicament antihipertensiv cu efect central. Evitaţi întreruperea bruscă a tratamentului cu antihipertensive cu efect central. Monitorizare clinică. + Glinide (nateglinidă, repaglinidă) Toate beta-blocantele pot masca anumite simptome ale hipoglicemiei: palpitaţii şi tahicardie. Avertizaţi pacientul şi intensificaţi auto-monitorizarea glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. + Gliptine (linagliptină, saxagliptină, sitagliptină, vildagliptină) Toate beta-blocantele pot masca anumite simptome ale hipoglicemiei: palpitaţii şi tahicardie. Avertizaţi pacientul şi intensificaţi auto-monitorizarea glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. + Insulină Toate beta-blocantele pot masca anumite simptome ale hipoglicemiei: palpitaţii şi tahicardie. Avertizaţi pacientul şi intensificaţi auto-monitorizarea glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. + Lidocaină: Când este administrată pe cale IV concentraţiile plasmatice de lidocaină au crescut, cu risc de efecte adverse cardiace și neurologice (scădere a clearance-ului hepatic al lidocainei). Monitorizare clinică şi prin ECG şi, eventualprin control al concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul combinaţiei şi după întreruperea tratamentului cu beta-blocante. Dacă este necesar, ajustarea regimului de lidocaină. + Propafenonă Tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii (suprimare a mecanismelor simpatice compensatorii). Monitorizare clinică şi ECG. + Substaţe susceptibile de a induce torsada vârfurilor (amiodaronă, amisulpridă, arsenic, clorochină, clorpromazină, citalopram, cocaină, crizotinib, ciamemazină, disopiramidă, domperidonă, dronedaronă, droperidol, eritromicină, escitalopram, flupentixol, flufenazină, halofantrină, haloperidol, hidrochinidină, hidroxiclorochină, hidroxizină, levomepromazină, lumefantrină, mequitazină, metadonă, moxifloxacină, pentamidină, pimozidă, pipamperonă, piperachină, pipotiazină, chinidină, sotalol, spiramicină, sulpiridă, tiapridă, toremifen, vandetanib, vincamină, zuclopenthixol) Creşterea riscului de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Monitorizare clinică şi electrocardiografică la asociere. + Sulfoniluree antidiabetice (glibenclamidă, gliclazidă, glimepiridă, glipizidă) Toate beta-blocantele pot masca anumite simptome ale hipoglicemiei: palpitaţii şi tahicardie. Avertizaţi pacientul şi intensificaţi auto-monitorizarea glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Administrări concomitente care trebuie avute în vedere + Medicamemte Antiinflamatoare Nesteroidiene AINS (aceclofenac, acid mefenamic, acid niflumic, acid tiaprofenic, alminoprofen, celecoxib, dexketoprofen, trometamol, diclofenac, etodolac, etoricoxib, fenoprofen, flurbiprofen, ibuprofen, indometacin, ketoprofen, meloxicam, morniflumat, nabumetazonă, naproxen, nimesulid, parecoxib, piroxicam, rofecoxib, sulindac, tenoxicam) Reducerea efectului antihipertensiv (inhibare a prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS). + Alfa-blocante indicate în afecţiuni urologice (alfuzosin, doxazosin, prazosin, silodosin, tamsulosin, terazosin) 6 Creştere a efectului hipotensiv, risc de creştere a hipotensiunii arteriale ortostatice. + Antihipertensive alfa-blocante (doxazosin, prazosin, urapidil) Efect hipotensiv crescut, risc crescut de hipotensiune ortostatică. + Alte medicamente care scad ritmul cardiac (acebutolol, ambenoniu, amiodaronă, atenolol, betaxolol, bisoprolol, carvedilol, celiprolol, clonidină, crizotinib, digoxină, diltiazem, disopiramidă, donepezil, dronedaronă, esmolol, fampridină, fingolimod, galantamină, hidrochinidină, ivabradină, labetalol, levobunolol, meflochină, metoprolol, midodrin, nadolol, nebivolol, neostigmină, pasireotidă, pilocarpină, pindolol, propranolol, piridostigmină, chinidină, rivastigmină, sotalol, tertatolol, talidomidă, timolol, verapamil) Risc de bradicardie excesivă (efect de adiţie). + Beta-2-mimetice (bambuterol, indacaterol, olodaterol, salbutamol, terbutalină, vilanterol) Risc de eficacitate redusă reciprocă din cauza antagonismului farmacodinamic. + Dihidropiridine (amlodipină, clevidipină, felodipină, isradipină, lacidipină, lercanidipină, manidipină, nicardipină, nifedipină, nimodipină, nitrendipină) Hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată terapeutic (efecte inotrope negative de adiţie). De asemenea, prezenţa beta-blocantului poate minimiza reacţia simpatică reflexă care intervine în cazul repercusiunilor hemodinamice excesive. + Dipiridamol Creştere a efectelor hipotensive cu dipiridamol IV. + Medicamente care provoacă hipotensiune ortostatică (alfuzosin, alimemazină, alizapridă, amantadină, amifostină, amisulpridă, amitriptilină, amoxapină, apomorfină, aripiprazol, avanafil, baclofen, bromocriptină, clorpromazină, clomipramină, clozapină, ciamemazină, isosorbid dinitrat, dosulepină, doxazosin, doxepină, droperidol, entacaponă, flupentixol, flufenazină, haloperidol, imipramină, isosorbid, levodopa, levomepromazină, levosimendan, lisuridă, loxapină, maprotilină, metopimazină, molsidomină, nicorandil, olanzapină, oxomemazină, paliperidonă, penfluridol, perindopril, pimozidă, pipamperonă, pipotiazină, piribedil, pramipexol, prazosin, prometazină, propericiazină, quetiapină, rasagilină, riociguat, risperidonă, ropinirol, rotigotină, selegilină, sildenafil, silodosin, sulpiridă, tadalafil, tamsulosin, terazosin, tiapridă, tolcaponă, trimipramină, trinitrină, vardenafil, vortioxetină, zuclopentixol) Risc de hipotensiune arterială crescută, în special hipotensiune arterială ortostatică. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Pasajul sistemic al beta-blocantelor administrate ocular este mai mic decât în cazul administrării pe cale generală, dar acesta există. Sarcina Nu există date adecvate privind administrarea de clorhidrat de carteolol la femei gravide. Clorhidratul de carteolol nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct 4.2. Studiile epidemiologice nu au dezvăluit efecte malformative, dar au arătat un risc de întârziere a creşterii intrauterine când beta-blocantele sunt administrate pe cale orală. În plus, semnele şi simptomele beta-blocadei (de exemplu, bardicardia, hipotensiunea arterială, detresa respiratorie şi hipoglicemia) au fost observate la nou-născut atunci când beta-blocantele au fost administrate până în momentul naşterii. Dacă FORTINOL EP este administrat până în momentul naşterii, nou-născutul trebuie atent monitorizat pe durata primelor zile de viaţă. Alăptarea 7 Beta-blocantele sunt excretate în laptele matern. Totuşi, în cazul utilizării de doze terapeutice de clorhidrat de carteolol sub formă de picături oftalmice, este puţin probabil ca în laptele matern să fie prezente cantităţi suficiente care să producă simptomele clinice ale beta-blocadei la sugar. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct 4.2. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Aceste picături oftalmice pot provoca reacţii adverse (în special, tulburări de vedere) care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Similar altor medicamente topice administrate ocular, clorhidratul de carteolol este absorbit în circulaţia sistemică. Acest lucru poate determina reacţii adverse similare celor induse de administrarea sistemică de medicamente beta-blocante. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Reacţiile adverse listate includ reacţii observate în cadrul clasei beta- blocantelor cu administrare oftalmică. Au fost observate următoarele reacţii adverse la administrarea picăturilor oftalmice cu carteolol soluție, fie în timpul studiilor clinice, fie în experienţa de după punerea pe piaţă: Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: [Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Reacţii adverse suplimentare au fost raportate cu beta-blocante oftalmice şi pot să apară şi cu FORTINOL EP. Tulburări ale sistemului imunitar: Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii alergice sistemice, inclusiv angioedem, urticarie, erupţii cutanate tranzitorii localizate sau generalizate, reacţie anafilactică. Tulburări metabolice şi de nutriţie: Cu frecvenţă necunoscută: Hipoglicemie. Tulburări psihice: Cu frecvenţă necunoscută: Insomnie, depresie, coşmaruri, libidou scăzut. Tulburări ale sistemului nervos: Frecvente: Disgeuzie. Mai puţin frecvente: Ameţeală. Cu frecvenţă necunoscută: Sincopă, accident cerebrovascular, ischemie cerebrală, agravare a semnelor şi simptomelor miasteniei gravis, parestezie, cefalee, amezie. Tulburări oculare: Frecvente: Semne şi simptome de iritaţie oculară (de exemplu, senzaţie de arsură), durere oculară (de exemplu senzaţie de înţepătură), prurit ocular, lăcrimare crescută, hiperemie oculară, hiperemie conjunctivală, conjunctivite, keratită. Cu frecvenţă necunoscută: Blefarite, vedere înceţoşată, desprindere a membranei coroide ca urmare a intervenţiei chirurgicale (vezi pct. 4.4), hipoestezie oculară, xeroftalmie, eroziune corneeană, ptoză palpebrală, diplopie, modificări de refracţie oculară (în unele cazuri cauzate de întreruperea tratamentului cu un medicament cu efect miotic). 8 Foarte rar au fost raportate cazuri de calcifiere corneană, asociată cu utilizarea picăturilor oftalmice cu conținut de fosfat, la unii pacienți cu deteriorare semnificativă a corneei. Tulburări cardiace: Cu frecvenţă necunoscută: Bradicardie, palpitaţii, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc atrioventricular, stop cardiac, insuficienţă cardiacă. Tulburări vasculare: Cu frecvenţă necunoscută: Hipotensiune arterială, sindrom Raynaud, senzaţie de rece la nivel periferic, caludicaţie intermitentă. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: Cu frecvenţă necunoscută: Bronhospasm (predominant la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice preexistente), dispnee, tuse. Tulburări gastro-intestinale: Cu frecvenţă necunoscută: Greaţă, dispepsie, diaree, xerostomie, durere abdominală, vărsături. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Cu frecvenţă necunoscută: Alopecie, dermatită psoriaziformă, erupţii cutanate tranzitorii. Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Mai puţin frecvente: Mialgie, spasme musculare. Cu frecvenţă necunoscută: Lupus eritematos sistemic. Tulburări ale aparatului genital şi sânului: Cu frecvenţă necunoscută: Disfuncţie sexuală, disfuncţie erectilă. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: Cu frecvenţă necunoscută: Astenie, fatigabilitate, durere toracică, edem. Investigaţii diagnostice: Rare: rezultate pozitive pentru anticorpi antinucleari. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Deşi, după instilarea oculară, cantitatea de beta-blocant care trece în circulaţia sistemică este mică, trebuie avut în vedere riscul de supradozaj. Există experienţă limitată în ceea ce priveşte riscul de supradozaj în cazul utilizării oculare. În cazul unui supradozaj accidental ca urmare a administrării oculare, se clăteşte ochiul cu o soluţie sterilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). În cazul administrării orale accidentale sau a unei greşeli de utilizare, simptomele şi procedurile sunt aceleaşi ca în cazul supradozajului cu beta-blocante administrate pe cale generală. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 9 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante; codul ATC: S01ED05 La nivel sistemic Carteololul este un beta-blocant neselectiv, cu potenţial agonist parţial [acţiune simpatomimetică intrinsecă moderată) şi efect nesemnificativ de stabilizare a membranei (local sau anestezic de tip chinidinic). La nivel ocular • Clorhidratul de carteolol picături oftalmice reduce presiunea intraoculară, asociată sau nu cu glaucomul, prin reducerea secreţiei umorii apoase. • De regulă, acţiunea devine evidentă după aproximativ 30 minute de la instilare, efectul maxim atingându-se după 2-4 ore şi fiind încă prezent după 24 ore. • Stabilitatea efectului hipotensiv în timp: efectul poate rămâne constant timp de un an. • Cu toate acestea, este posibilă scăderea sensibilităţii la clorhidratul de carteolol, în special după un tratament de lungă durată. • Nu determină practic nicio modificare a diametrului pupilar sau a acomodării. Excipientul din compoziţia FORTINOL EP este un polimer hidrosolubil (acidul alginic) care are proprietăţi fizice (cum sunt bioadezivitate, interacţiune ionică) care permit ca frecvenţa instilărilor zilnice să se reducă la una singură. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Concentraţia plasmatică medie observată după 2 luni de instilări oculare repetate cu FORTINOL 2%, la pacienţii cu glaucom, este mai mică în cazul formei farmaceutice cu eliberare prelungită, cu administrare o dată pe zi (Cmax = 1,72 ng/ml) decât în cazul formei farmaceutice obişnuite, cu administrare de două ori pe zi (Cmax = 3,64 ng/ml). Cu toate că funcţia renală este importantă pentru eliminare, nu a fost efectuat niciun studiu la pacienţii cu insuficienţă renală. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, au fost observate efecte embriotoxice la administrarea orală de doze mari, care determină valori ale expunerii sistemice considerate suficient de mari faţă de expunerea sistemică determinată de utilizarea clinică a FORTINOL EP picături oftalmice. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, carteololul nu a demonstrat potenţial teratogen. La şobolani, s-a observat că acest medicament poate traversa bariera feto-placentară şi se excretă în cantităţi mici în laptele matern. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Clorură de benzalconiu soluţie Acid alginic Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat Fosfat disodic dodecahidrat Clorură de sodiu Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Apă purificată 6.2 Incompatibilităţi 10 Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate Ȋnainte de deschidere: 2 ani. Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 28 zile 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu flacon din PEJD prevăzut cu picurător din PEJD, cu capac cu filet din polipropilenă, conţinând 3 ml picături oftalmice cu eliberare prelungită. Cutie cu 3 flacoane din PEJD prevăzute cu picurător din PEJD, cu capac cu filet din polipropilenă, conţinând câte 3 ml picături oftalmice cu eliberare prelungită. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Dr. Gerhard Mann Chem.-Pharm. Fabrik GmbH Brunsbütteler Damm 165/173 13581 Berlin Germania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 7497/2015/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei – Martie 2015 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI August 2023 11