AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12913/2020/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI IMPAMID SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 118,5 mg pe comprimat cu eliberare prelungită. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat cu eliberare prelungită. Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 8 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Impamid SR este indicat la adulți pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Doza zilnică recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită, administrat preferabil dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar cu apă, fără a fi mestecat. La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte. Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4): În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este contraindicat. Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor modificată. Vârstnici (vezi pct. 4.4): La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Impamid SR în cazul în care funcţia renală este normală sau doar uşor modificată. Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4): În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat. Copii şi adolescenţi 1 Impamid SR nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Mod de administrare Pentru administrare orală. 4.3 Contraindicaţii - - - - Hipersensibilitate la substanța activă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. Insuficienţă renală severă. Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă. Hipokaliemie. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Atenţionări speciale În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică (vezi pct. 4.8), în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat. Fotosensibilitate Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul tratamentului, acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile UVA. Excipienţi Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Precauţii speciale pentru utilizare Echilibrul hidro-electrolitic Natremie Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina o alcaloză metabolică compensatorie secundară. Incidența și severitatea acestui efect este mică. Scăderea concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, de aceea, este esenţială monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi pacienţilor cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9). Kaliemie Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe populaţionale cu risc crescut, adică pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii cu boli coronariene şi cei cu insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul de apariţie a aritmiilor. De asemenea, pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) prelungirea intervalului QT, congenitală sau iatrogenă, prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum şi 2 bradicardia, sunt factori predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special ventriculare, de tipul torsadei vârfurilor, cu potenţial letal. În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a concentraţiei plasmatice de potasiu. Primul control al concentraţiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului. În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia. Calcemie Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a concentraţiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifestă poate fi determinată de un hiperparatiroidism preexistent, nediagnosticat. Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene. Glicemie La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa hipokaliemiei. Acid uric La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută. Funcţie renală şi diuretice Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor modificată (creatininemia sub 25 mg/l, şi anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Hipovolemia, secundară eliminării de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic, determină scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă. Efuziune coroidiană, miopie acută şi glaucom secundar acut cu unghi închis Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamidă pot provoca o reacţie idiosincratică ce duce la efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie şi glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ debut acut al scăderii acuităţii vizuale sau durere oculară şi apar, de obicei, într-un interval de ore până la săptămâni de la iniţierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi închis netratat poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul primar constă în întreruperea administrării medicamentului cât mai curând posibil. Dacă presiunea intraoculară rămâne necontrolată, poate fi necesar să se ia în considerare tratamentul medical sau chirugical prompt. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi închis pot include antecedente de alergie la sulfonamide sau peniciline. Sportivi Este necesară prudenţă la sportivi, deoarece acest medicament conţine o substanţă activă care poate determina pozitivarea testelor anti-doping. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrări concomitente nerecomandate Litiu Administrarea concomitentă a indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu, cu semne de supradozaj, similar unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este necesară utilizarea unui diuretic, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor. 3 Diuretice care pot determina hipokaliemie Nu este recomandată administrarea concomitentă de indapamidă cu alte diuretice care pot determina hipokaliemie (bumetanidă, furosemid, piretanidă, tiazide şi xipamidă). Administrări concomitente care necesită precauţii la utilizare Medicamente care pot determina torsada vârfurilor: - - - antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă); antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă); unele antipsihotice: - fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină); benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă); butirofenone (droperidol, haloperidol); - - alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină administrată i.v. - Administrarea concomitentă induce risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a iniția astfel de administrări concomitente. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG. În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor. AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid acetilsalicilic (≥ 3 g/zi) Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. La pacienţii deshidrataţi, există riscul de producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea glomerulară). Se recomandă hidratarea pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA) Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră renală). În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a determinat depleţie de sodiu, este necesară: - fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA şi, dacă este necesar, reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant; fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi creşterea treptată a dozei. - În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul trebuie inițiat cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant administrat concomitent. În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor săptămâni de tratament concomitent cu un inhibitor al ECA. Alte substanţe care pot determina hipokaliemie: amfotericină B (administrare i.v.), gluco- şi mineralocorticoizi (administrate sistemic), tetracosactidă, laxative care stimulează peristaltismul Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia, dacă este necesar. Aceste măsuri se iau în considerare în special în cazul tratamentului cu digitalice administrat concomitent. Dacă este necesar, se pot administra concomitent laxative care nu influențează peristaltismul. Baclofen Creştere a efectului antihipertensiv. Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului. 4 Digitalice Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor. Se recomandă monitorizarea potasemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului. Alopurinol Administrarea concomitentă cu indapamidă poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol. Administrări concomitente care trebuie luate în considerare Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren) Chiar dacă asocierile sunt utile din punct de vedere raţional la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat. Metformină Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, din cauza unei posibile insuficienţe renale funcţionale asociate cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu trebuie administrată concomitent metformină atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei. Substanţe de contrast iodate În cazul prezenţei deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului. Antidepresive similare imipraminei, neuroleptice Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv). Calciu (săruri de calciu) Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare de calciu. Ciclosporină, tacrolimus Risc de creştere a creatininemiei, fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în absenţa depleţiei de apă/sodiu. Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică) Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu indusă de corticosteroizi). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul trimestrului al treilea de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern și fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentară şi întârziere a creşterii. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii. 5 Alăptarea Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman. Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care au fost asociate, în cazul administrării în timpul alăptării, cu reducerea sau chiar supresia lactaţiei. Poate să apară hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Indapamida nu trebuie utilizată în timpul alăptării. Fertilitatea Studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra fertilității la femelele și masculii de șobolan (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Impamid SR nu afectează vigilenţa, dar pot exista reacţii individuale legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv. În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranță Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reacțiile de hipersensibilitate, în special dermatologice, la pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și la erupții maculopapulare. În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l) a fost observată la 10% dintre pacienţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l. Majoritatea reacţiilor adverse de tipul manifestărilor clinice sau modificări ale valorilor parametrilor de laborator sunt dependente de doză. Rezumatul reacțiilor adverse în format tabelar Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă și clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). MedDRA Aparate, sisteme și organe Tulburări hematologice și limfatice Tulburări metabolice și de nutriție Reacții adverse Frecvență Agranulocitoză Anemie aplastică Anemie hemolitică Leucopenie Trombocitopenie Hipercalcemie Depleţie de potasiu cu hipokaliemie, care poate fi gravă în special la anumite categorii de populaţie cu grad mare de risc (vezi punctul 4.4) Hiponatremie (vezi pct. 4.4) 6 Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută MedDRA Aparate, sisteme și organe Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări gastro-intestinale Tulburări hepatobiliare Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Tulburări renale și ale căilor urinare Investigații diagnostice Reacții adverse Frecvență Vertij Fatigabilitate Cefalee Parestezii Sincope Miopie Vedere încețoșată Tulburări de vedere Efuziune coroidiană (vezi pct. 4.4) Aritmii Torsada vârfurilor (potențial letală) (vezi pct. 4.4 și 4.5) Hipotensiune arterială Vărsături Greață Constipație Xerostomie Pancreatită Afectare a funcției hepatice În caz de insuficiență hepatică există posibilitatea instalării encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4) Hepatită Reacții de hipersensibilitate, în special dermatologice, la pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice Erupții maculopapulare Purpură Angioedem Urticarie Necroliză epidermică toxică Sindrom Stevens-Johnson Posibilitatea agravării lupusului eritematos sistemic acut diseminat preexistent Reacții de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4) Insuficiență renală Interval QT prelungit pe ECG (vezi pct. 4.4 și 4.5) Creștere a glicemiei Creștere a uricemiei Valori crescute ale enzimelor hepatice Rare Rare Rare Rare Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Foarte rare Cu frecvență necunoscută Foarte rare Mai puțin frecvente Rare Rare Rare Foarte rare Foarte rare Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Frecvente Frecvente Mai puțin frecvente Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Foarte rare Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului 7 naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro 4.9 Supradozaj Simptomatologie Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori mai mari decât doza terapeutică recomandată. Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie, posibil până la anurie (prin hipovolemie). Abordare terapeutică Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru specializat. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC: C03BA11. Indapamida este un derivat sulfonamidic, cu un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice, care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie. Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi magneziu, crescând în acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă. Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică. Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale. Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă. După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce incidența reacţiilor adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută. De asemenea, s-a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi lung cu indapamidă: - - nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceride, LDL-colesterol şi HDL-colesterol, nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Impamid SR se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită, bazată pe o matrice în care este dispersată substanţa activă, astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei. 8 Absorbţie Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului gastro- intestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită. Concentraţia plasmatică maximă după administrare în doză unică se atinge la aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea repetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice între 2 prize. Există variabilitate intra-individuală. Distribuţie Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore). Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile. Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului. Metabolizare, eliminare Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi prin materiile fecale (22%), sub formă de metaboliţi inactivi. Pacienţi cu grad mare de risc La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi. 5.3 Date preclinice de siguranţă Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 - 8000 ori mai mari decât doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, şi anume bradipnee şi vasodilataţie periferică. Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Lactoză monohidrat Dioxid de siliciu coloidal anhidru Celuloză microcristalină Hipromeloză Stearat de magneziu Film Alcool polivinilic parţial hidrolizat Dioxid de titan (E171) Macrogol 3350 Talc 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 9 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30 °C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 15 comprimate cu eliberare prelungită. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Gedeon Richter România S.A. Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306, Târgu-Mureş, România 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 12913/2020/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2020 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iulie 2021 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 10