AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6397/2014/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Azitromicină Terapia 500 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub formă de azitromicină monohidrat. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute pe o faţă cu o linie mediană şi plane pe cealaltă faţă, ştanţate cu „A“şi cu „6“ de o parte și de alta a liniei mediane. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Azitromicină Terapia este indicată în tratamentul următoarelor infecţii cunoscute sau care pot fi determinate de microorganisme sensibile (vezi pct 5.1): - bronşită - pneumonie dobândită în comunitate - sinuzită - faringită/amigdalită (vezi pct. 4.4 privind infecţiile streptococice) - otită medie - infecţii cutanate şi ale ţesuturilor subcutanate - infecţii genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis şi Neisseria gonorrhoeae Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Azitromicină Terapia se administrează în doză unică zilnică. Ca şi multe alte antibiotice, Azitromicină Terapia se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă. 1 Copii cu greutate corporală peste 45 kg şi adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, care trebuie administrată timp de 3 zile (500 mg o dată pe zi). În infecţiile genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis doza este de 1000 mg în priză unică. Pentru tulpini de Neisseria gonorrhoeae sensibile doza recomandată este de 1000 mg sau 2000 mg de azitromicină în asociere cu 250 sau 500 mg de ceftriaxonă în conformitate cu ghidurile locale de tratament clinic. Pentru pacienții care sunt alergici la penicilină și/sau cefalosporine, medicii prescriptori trebuie să consulte ghidurile locale de tratament. Copii cu greutate corporală sub 45 kg Comprimatele de Azitromicină Terapia nu sunt potrivite pentru copiii sub 45 kg. Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10 - 80 ml/min). Se recomandă precauţie atunci când azitromicina este administrată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min) (vezi pct. 4.4 şi pct.5.2). Insuficienţă hepatică Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi se excretă în bilă, medicamentul nu trebuie administrat la pacienţii care suferă de boli hepatice severe. Nu au fost efectuate studii cu privire la tratamentul acestor pacienţi cu azitromicină (vezi pct.4.4). Mod de administrare Comprimatele de Azitromicină Terapia sunt numai pentru administrare orală. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate cunoscută la azitromicină, eritromicină, la orice antibiotic macrolid sau ketolid sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Hipersensibilitate La fel ca în cazul eritromicinei şi al altor macrolide, au fost raportate reacţii alergice grave rare, inclusiv angioedem şi anafilaxie (rareori letală), reacții la nivel cutanat, inclusiv pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) (rareori letală) și reacții induse de medicament asociate cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Unele dintre aceste reacţii asociate cu Azitromicină Terapia au determinat simptome recurente și au necesitat o perioadă de observație și de tratament mai îndelungată. În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să reapară la întreruperea tratamentului simptomatic. Hepatotoxicitate La pacienţii cu boli hepatice semnificative, se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei, ficatul fiind principala cale de eliminare a azitromicinei. Au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă ce pot duce la insuficienţă hepatică ce poate pune viaţa în pericol, în timpul tratamentului cu azitromicină (vezi pct.4.8). Unii pacienţi pot avea boli hepatice pre-existente sau poate au luat alte medicamente hepatotoxice. Trebuie realizate imediat teste şi investigaţii ale funcţiei hepatice în cazurile în care apar semne şi simptome ale disfuncţiei hepatice ca astenia cu debut brusc asociată cu icter, urină închisă la culoare, tendinţă la sângerare sau encefalopatie hepatică. Trebuie întrerupt tratamentul cu azitromicină dacă apare disfuncţia hepatică. 2 Derivaţi de ergot La pacienţii ce primesc derivaţi de ergot, ergotismul a fost precipitat de administrarea asociată a unor antibiotice macrolide. Nu sunt date în ceea ce priveşte posibilitatea unei interacţiuni între derivaţii de ergot şi azitromicină. Totuşi, din cauza posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie administraţi concomitent. Prelungirea intervalului QT În tratamentul cu alte macrolide, s-a observat prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT conferind riscul dezvoltării aritmiilor cardiace şi a torsadei vârfurilor. Un efect similar al azitromicinei nu poate fi exclus în totalitate la pacienții cu risc crescut de repolarizare cardiacă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este necesară prudență la tratarea pacienților:  Cu prelungire congenitală sau documentată a intervalului QT  Cu tratament curent cu alte substanţe active cunoscute care prelungesc intervalul QT cum sunt antiaritmicele de clasa IA şi clasa III, cisapridă şi terfenadină  Cu tulburări electrolitice, în special în cazurile cu hipopotasemie şi hipomagneziemie  Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă. Suprainfecţii Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi. Diareea asociată cu Clostridium difficile Diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportată la utilizarea aproape a tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina, şi poate evolua în gravitate de la diaree uşoară la colita fatală. Tulpinile de C. difficile produc hipertoxinele A si B care contribuie la dezvoltarea DACD. Hipertoxina produsă de tulpinile de C. difficile determină creşterea morbidităţii şi mortalităţii, pentru că aceste infecţii pot fi rezistente la terapia antimicrobiană şi pot necesita colectomie. De aceea DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricăror antibiotice. O anamneză atentă este necesară atunci când DACD a fost raportată la mai mult de 2 luni după administrarea medicamentelor antibacteriene. Întreruperea tratamentului cu azitromicină şi administrarea unui tratament specific pentru C. difficile trebuie luate în considerare. Infecţii streptococice Penicilina este, de obicei, prima alegere pentru tratamentul faringitelor/amigdalitelor, determinate de Streptococcus pyogenes şi, de asemenea, pentru profilaxia febrei reumatice acute. Azitromicina este, în general, eficace împotriva Streptococcus în orofaringe, dar nu sunt disponibile date care să demonstreze eficacitatea azitromicinei în prevenirea febrei reumatice acute. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală severă (Rata filtratului glomerular <10 ml/min) s-a observat o creştere de 33% a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct.5.2). Miastenia gravis Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis sau declanşarea unui sindrom de miastenie au fost raportate la pacienţi cu terapie cu azitromicină (vezi pct.4.8). 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Antiacide: Într-un studiu de farmacocinetică pentru investigarea efectelor administrării simultane de antiacide cu azitromicină, nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii globale, deşi concentraţiile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 24%. Pacienţii trataţi atât cu antiacide cât şi cu azitromicină, nu trebuie să utilizeze ambele medicamente simultan. Cetirizină: La voluntari sănătoşi la administrarea unui regim de 5 zile de azitromicină concomitent cu 20 mg de cetirizină, la starea de echilibru nu s-a observat nicio interacţiune farmacocinetică şi nici modificări semnificative ale intervalului QT. 3 Didanozina (Dideoxinozina): Administrarea concomitentă a 1200 mg/zi de azitromicină cu 400 mg/zi de didanozină, la 6 subiecţi HIV-pozitiv nu a dus la afectarea stării de echilibru farmacocinetic a didanozinei comparată cu placebo. Digoxină și colchicină: s-a raportat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale glicoproteinei P cum sunt digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale substraturilor glicoproteinei P. Prin urmare, dacă azitromicina și substraturile glicoproteinei P, precum digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a concentrațiilor plasmatice ale digoxinei. Sunt necesare monitorizarea clinică și concentrațiile plasmatice posibile ale digoxinei, în timpul tratamentului cu azitromicină și după întreruperea acestuia. Zidovudina: 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei, metaboliţi activi clinic, în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor. Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu citocromului hepatic P450. Nu s-au observat interacţiuni medicamentoase farmacocinetice aşa cum s-au observat cu eritromicina şi alte macrolide. Inducţia citocromului hepatic CYP3A4 sau inactivarea prin complexul citocrom-metabolit nu s-a observat la azitromicină. Derivaţii de ergot: Datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot (vezi pct. 4.4). S-au realizat studii farmacocinetice între azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute ca având calea de metabolizare prin intermediul citocrom P450. Atorvastatin: Administrarea concomitentă a atorvastatin (10 mg/zi) şi azitromicină (500 mg/zi) nu afectează concentraţia plasmatică a atorvastatinului (inhibarea assay a HMG CoA – reductazei). Carbamazepina: Într-un studiu farmacocinetic cu voluntari sănătoşi, nu s-a observat niciun efect semnificativ al nivelului plasmatic al carbamazepinei sau a metaboliţilor ei activi, la pacienţii ce au primit azitromicină concomitent. Cimetidina: Într-un studiu farmacocinetic ce a investigat efectele unei singure doze de cimetidină administrată cu 2 ore inaintea azitromicinei nu s-a observat nicio afectare a farmacocineticii azitromicinei. Anticoagulante orale de tip cumarinic: Într-un studiu farmacocinetic de interactiune, azitromicina nu a afectat efectul anticoagulant a unei doze unice de 15 mg de warfarină administrată la voluntari sănătoşi. În perioada post-marketing s-au primit rapoarte de creştere a efectului anticoagulant după administrarea concomitentă de azitromicină şi de anticoagulante orale de tip cumarinic. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie luată în considerare monitorizarea frecventă a timpului de protrombină atunci când azitromicina este administrată la pacienţi ce primesc concomitent anticoagulante cumarinice orale. Ciclosporina: Într-un studiu farmacocinetic cu voluntari sănătoşi la care s-au administrat oral 500 mg/zi de azitromicină pentru 3 zile şi o singură doză orală de 10 mg/kg de ciclosporină, s-a observat creşterea concentraţiei plasmatice maxime de ciclosporină si AUC0-5 semnificativ crescută (cu 24% şi, respectiv, 21%), cu toate acestea nu au fost observate modificări semnificative a AUC0- consecinţă, coadministrarea acestor medicamente trebuie realizată cu precauţie. Dacă este necesară coadministrarea acestor medicamente se recomandă monitorizarea concentraţiilor de ciclosporină şi ajustarea necesară a dozelor. . În 4 Efavirenz: Administrarea concomitentă a 600 mg azitromicină în doză unică şi 400 mg efavirenz zilnic timp de 7 zile, nu a evidenţiat interacţiuni farmacocinetice cu relevanţă clinică. Fluconazol: Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu afectează farmococinetica unei singure doze de 800 mg de fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire ale azitromicinei nu au fost afectate de administrarea concomitentă de fluconazol, cu toate că s-a observat o scădere nesemnificativă clinic a Cmax (18%) a azitromicinei. Indinavir: Administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină în doză unică şi 800 mg indinavir de 3 ori pe zi timp de 5 zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic a farmacocineticii indinavir. Metilprednisolon: Într-un studiu farmacocinetic de interacţiune cu voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut niciun efect semnificativ asupra farmacocineticii metilprednisolonului. Midazolam: La voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 500 mg azitromicină pe timp de 3 zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ clinic a farmacocineticii și farmacodinamicii a 15 mg midazolam în doză unică. Nelfinavir: Administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină şi nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi), la starea de echilibru a dus la creşterea concentraţiei plasmatice a azitromicinei. Nu s-au observat efecte adverse semnificative clinic şi nu este necesară ajustarea dozei. Rifabutină: Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicina nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii care au primit tratament asociat azitromicină şi rifabutină. Cu toate că neutropenia a fost raportată în utilizarea rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul asociat cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct.4.8). Sildenafil: La voluntari sănătoşi, nu s-a observat niciun efect al azitromicinei (500 mg zilnic pentru 3 zile) asupra ASC and Cmax a sildenafil sau a principalilor metaboliţi circulanţi. Terfenadină: În studiile farmacocinetice efectuate nu s-a observat nicio interacţiune între azitromicină şi terfenadină. S-au raportat cazuri rare unde posibilitatea unei astfel de interacţiuni nu poate fi exclusă în totalitate. Cu toate acestea nu a existat nici o dovadă a faptului că o astfel de interacţiune ar fi avut loc. Teofilina: Nu s-a observat nicio interacţiune farmacocinetică relevantă clinic atunci când azitromicina si teofilina sunt administrate concomitent la voluntari sănătoşi. Triazolam: La 14 voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 500 mg azitromicină în ziua 1 şi 250 mg în ziua 2 cu 0,125 mg triazolam în ziua 2 nu a avut vreun efect relevant asupra oricărei variabile farmacocinetice a triazolamului comparativ cu triazolam şi placebo. Trimetoprim/sulfametoxazol: Administrarea concomitentă a trimetoprim/sulfametoxazol DS (160 mg/800 mg) timp de 7 zile cu 1200 mg de azitromicină în ziua 7 nu a avut vreun efect relevant asupra concentraţiilor maxime, a expunerii totale sau a excreţiei urinare a trimetoprim sau sulfametoxazol. Concentraţiile serice ale azitromicinei au fost similare celor văzute în alte studii. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Studiile asupra reproducerii la animale au fost efectuate cu doze de până la concentraţii toxice materne moderate. În aceste studii nu s-a demonstrat afectarea fătului datorită azitromicinei. Totuşi nu există studii clinice adecvate și bine controlate la femeile gravide. Deoarece studiile asupra reproducerii la animale nu sunt întotdeauna predictive pentru răspunsul la om, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. 5 Alăptarea Nu există date privind secreția în laptele matern. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele uman, azitromicina nu trebuie utilizată în tratamentul unei femei care alăptează cu excepția cazului în care medicul consideră că beneficiile potențiale justifică riscurile potențiale pentru copil. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu există nici o dovadă care să sugereze că azitromicina poate avea vreun efect asupra capacităţii unui pacient de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Azitromicina este bine tolerată, cu o incidenţă scăzută a efectelor adverse. Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţa apariţiei şi au fost raportate în timpul studiilor clinice şi/sau după punerea pe piaţă a medicamentului. Reacţiile adverse identificate după punerea pe piaţă a medicamentului sunt incluse cu caractere italice. Gruparea frecvenţelor este definită astfel: Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Reactiile adverse posibil sau probabil determinate de azitromicină în timpul studiilor clinice şi/sau după punerea pe piaţă a medicamentului: Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Candidoză, candidoză orală, infecţii vaginale Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4) Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Leucopenie, neutropenie Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Trombocitopenie, anemie hemolitică Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Angioedem, hipersensibilitate Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Reacţie anafilactică (vezi pct.4.4) Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente (≥1/100, <1/10): Anorexie Tulburări psihice Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Nervozitate Rare (≥1/10000, <1/1000): Agitaţie Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Agresivitate, anxietate Tulburări ale sistemului nervos Frecvente (≥1/100, <1/10): Ameţeli, cefalee, paraestezie, disgeuzie Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Hipoestezie, somnolenţă, insomnie Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Sincopă, convulsii, hiperactivitate psihomotorie, anosmie, ageuzie, parosmie, miastenia gravis (vezi pct 4.4) 6 Tulburări oculare Frecvente (≥1/100, <1/10): Tulburări de vedere Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente (≥1/100, <1/10): Surditate Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Afectarea auzului, tinnitus Rare (≥1/10000, <1/1000): Vertij Tulburări cardiace Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Palpitaţii Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4), aritmii (vezi pct. 4.4) incluzând tahicardia ventriculară Tulburări vasculare Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Hipotensiune arterială Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente (≥1/10): Diaree, durere abdominală, greaţă, flatulenţă Frecvente (≥1/100, <1/10): Vărsături, dispepsie Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Gastrită, constipatie Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Pancreatită, decolorarea limbii Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Hepatită Rare (≥1/10000, <1/1000): Anomalii ale funcţiei hepatice Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4) care rar poate duce la cazuri fatale, hepatită fulminantă, necroză hepatică, icter colestatic Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente (≥1/100, <1/10): Prurit, erupţii cutanate tranzitorii Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Sindrom Stevens-Johnson, reacţii de fotosensibilitate, urticarie Rare (≥1/10000, <1/1000): Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) Foarte rare (<1/10000): DRESS Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Necroliză epidermică toxică, eritem multiform Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente (≥1/100, <1/10): Artralgie Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Insuficienţă renală acută, nefrită interstiţială Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente (≥1/100, <1/10): Fatigabilitate Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Dureri toracice, edem, stare generală de rău, astenie Investigaţii diagnostice Frecvente (≥1/100, <1/10): Scăderea numărului de limfocite, creşterea numărului de eozinofile, scăderea bicarbonatului sangvin Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100): Creşterea aspartat aminotransferazei, creşterea alanin aminotransferazei, creşterea bilirubinei serice, creşterea ureei serice, creşterea creatininei serice, anomalii ale potasiului seric Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4) 7 Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajului cu antibiotice macrolide sunt: pierderea reversibilă a auzului, simptome severe de greaţă, vărsături şi diaree. În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic general şi de susţinere a funcţiilor vitale. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul ATC: J01FA10 Mecanismul de acţiune Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Denumirea chimică a azitromicinei este 9- dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Greutatea moleculară este de 749. Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor. Mecanismul rezistenţei Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului. Azitromicina demonstrează rezistență încrucişată cu tulpini gram pozitive rezistente la eritromicină. O scădere a sensibilității la macrolide de-a lungul timpului a fost observată în special la Streptococcus pneumoniae și Staphylococcus aureus. În mod similar, sensibilitatea scăzută a fost observată la Streptococcus viridans și Streptococcus agalactiae (grup B) împotriva altor macrolide și lincosamide. Concentraţii critice Valorile critice ale sensibilităţii la azitromicină pentru patogeni bacterieni tipici, publicate de EUCAST sunt: Microorganism Staphylococcus spp. Valori CMI (mg/L) Susceptibile (S≤) 1 Rezistente (R>) 2 Grupul Streptococcus A, B, C şi G 0.25 Streptococcus pneumoniae Haemophilus influenzae Moraxella catarrhalis Neisseria gonorrhoeae 0.25 0.12 0.25 0.25 Sensibilitate 8 0.5 0.5 4 0.5 0.5 Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării. Tabel: Spectrul antibacterian al azitromicinei Specii frecvent sensibile Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Staphylococcus aureus (tulpinile sensibile la meticilină) Streptococcus pneumoniae (tulpinile sensibile la penicilină) Streptococcus pyogenes (Grup A) Microorganisme aerobe Gram-negativ Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Legionella pneumophila Moraxella catarrhalis Neisseria gonorroeae Pasteurella multocida Microorganisme anaerobe Clostridium perfringens Fusobacterium spp. Prevotella spp. Porphyromonas spp. Alte microorganisme Chlamydia trachomatis Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Streptococcus pneumoniae tulpini parţial rezistente la penicilină tulpini rezistente la penicilină Microorganisme rezistente natural Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecalis Staphylococcus aureus meticilino-rezistent* Staphylococcus epidermidis meticilino-rezistent* Microorganisme anaerobe Grupul Bacteroides fragilis * Staphylococcus meticilino-rezistent prezintă prevalenţă mare pentru rezistenţă achiziţionată la macrolide şi au fost plasaţi în această categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Biodisponibilitatea la om a azitromicinei administrată pe cale orală este de aproximativ 37%. Valorile maxime ale concentraţiilor plasmatice sunt atinse în 2-3 ore. Distribuţie După administrare pe cale orală azitromicina se distribuie rapid în ţesuturi. Studiile farmacocinetice au raportat concentraţii tisulare ale azitromicinei semnificativ mai mari decât cele plasmatice (de 50 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime), aceasta sugerând că medicamentul se leagă puternic în ţesuturi. 9 Legarea de proteinele plasmatice variază în funcţie de concentraţia în plasmă şi variază de la 12% la 0,5 micrograme/ml până la 52% la 0,05 micrograme azitromicină/ml ser. Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru (VVss) a fost calculat la 31,1 l/kg. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire prin eliminare de la nivelul ţesuturilor de 2 până la 4 zile. Aproximativ 12% din doza administrată pe cale intravenoasă este excretată prin urină timp de 3 zile sub formă nemetabolizată. Concentraţii deosebit de mari de azitromicină nemodificată au fost găsite şi în bilă umană. De asemenea, în bilă, au fost depistaţi zece metaboliţi, care s-au format prin N-şi O- demetilare, hidroxilarea desosaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor cromatografiei lichide şi a analizelor microbiologice a arătat că metaboliţii de azitromicină nu sunt microbiologic activi. În testele pe animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. S-a stabilit, de asemenea, că în timpul fagocitozei active concentraţii mai mari de azitromicină sunt eliberate din fagocite inactive. La modelele animale, acest lucru duce la eliberarea unor concentraţii mari de azitromicină la locul infecţiei. 5.3 Date preclinice de siguranţă Fosfolipidoza (acumulare intracelulară de fosfolipide), a fost observată în mai multe ţesuturi (de exemplu ochi, ganglionii dorsali, ficat, vezica biliara, rinichi, splina, şi/sau pancreas) de şoareci, şobolani şi câini care au primit doze multiple de azitromicină. Fosfolipidoza a fost observată într-o măsură similară în ţesuturile de şobolani şi de câini nou-născuţi. S-a dovedit că efectul este reversibil după întreruperea tratamentului cu azitromicină. Este necunoscută semnificaţia acestei constatări pentru animale şi pentru om. Carcinogenitatea Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru a evalua potenţialul carcinogenic, medicamentul fiind indicat numai pentru tratamentul pe termen scurt şi nu au existat semne indicative de activitate carcinogenică. Potenţial mutagenic Nu a existat nici o dovadă de potenţial de mutaţii genetice şi cromozomiale la modele de testare in vivo şi in vitro. Toxicitate pentru reproducere În studiile pe animale pentru efecte embriotoxice ale substanţei, nu a fost observat niciun efect teratogen la şoareci şi şobolani. La şobolani, azitromicina în doze de 100 şi 200 mg/kg corp/zi a dus la întârzierea uşoară a osificării fetale şi la creştere maternă în greutate. În studii peri-şi postnatale la şobolani a fost observat un uşor retard în urma tratamentului cu 50 mg/kg corp/zi şi peste de azitromicină. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Intragranular Hidroxipropilceluloză Hidrogenofosfat de calciu anhidru Amidon pregelatinizat Celuloză microcristalină (Avicel PH 112) Laurilsulfat de sodiu Hidroxid de magneziu 10 Stearat de magneziu Extragranular Celuloză microcristalină (Avicel PH 112) Croscarmeloză sodică Hidroxipropilceluloză (LH 21) Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Film Hipromeloză Dioxid de titan (E 171) Talc Triacetat de glicerol. 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un blister din PVC-ACLAR/Al a 3 comprimate filmate Cutie cu un blister din PA-Al-PVC/Al a 3 comprimate filmate 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Terapia SA Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România 8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 6397/2014/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2014 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Noiembrie 2018 11