AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7191/2014/01-02-03-04 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Clindamycin-MIP 600 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine clindamicină 600 mg sub formă de clorhidrat de clindamicină. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate, alungite, de culoare albă, cu o linie mediană pe ambele feţe. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Infecţii bacteriene acute şi cronice determinate de germeni sensibili la clindamicină (în principal bacterii anaerobe şi tulpini sensibile ale bacteriilor aerobe Gram pozitiv, cum sunt streptococii, stafilococii şi pneumococii), de exemplu: − infecţii osteo-articulare; − infecţii ORL; − infecţii dentare şi maxilare; − infecţii ale căilor respiratorii inferioare; − infecţii intraabdominale în asociere cu un antibiotic cu activitate pe specii aerobe Gram negativ; − infecţii pelviene şi genitale; − infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat; − scarlatină; − prevenirea endocarditei bacteriene la pacienţi cu factori de risc şi cu hipersensibilitate/alergie la peniciline; − encefalita toxoplasmică (Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA; la pacienţii care nu tolerează terapia convenţională s-a dovedit eficace asocierea clindamicinei cu pirimetamină; − pneumonie cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA. La pacienţii care nu tolerează sau nu răspund adecvat la tratamentul convenţional, clindamicina poate fi asociată cu primaquină. În caz de infecţii severe se preferă terapia intravenoasă în locul celei orale. 1 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţii şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani În funcţie de localizarea şi gravitatea infecţiei, se va administra o doză cuprinsă între 0,6 şi 1,8 g clindamicină pe zi. În infecţii grave doza poate ajunge până la 2,4 g pe zi. Doza zilnică se distribuie în 2, 3 sau 4 prize. Copii şi adolescenţi între 6 şi 14 ani La copii se va administra, în funcţie de gravitatea infecţiei, 8-25 mg/kg clindamicină, administrată fracţionat în 3-4 prize. Copii cu vârsta sub 6 ani Clindamycin-MIP 600 mg, comprimate filmate nu este recomandat la copiii cu vârsta sub 6 ani datorită formei farmaceutice. Prevenirea endocarditei Adulţii şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani 600 mg clindamicină cu o oră înaintea intervenţiei. La pacienţii cu risc crescut de endocardită se administrează suplimentar 300 mg clindamicină la 6 ore după intervenţie. Copii cu vârsta peste 6 ani şi adolescenţi cu vârsta sub 14 ani Clindamicină 15 mg/kg (maxim 600 mg) cu o oră înaintea intervenţiei. În caz de risc crescut de endocardită se administrează suplimentar 7,5 mg/kg clindamicină (maxim 300 mg) la 6 ore după intervenţie. Utilizarea clindamicinei în prevenirea endocarditei se recomandă în cazul următoarelor intervenţii chirurgicale: − − intervenţii la nivel oro-faringean la pacienţii cu hipersensibilitate/alergie la penicilină; intervenţii la nivelul unor focare cutanate infectate (abcese, flegmoane) şi cateterism cardiac cu durată lungă. Administrarea în afecţiuni specifice Tratamentul în toxoplasmoză (Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA Iniţial se administrează 600-1200 mg clindamicină intravenos sau oral, de 4 ori pe zi, timp de 3 săptămâni. Doza de întreţinere este de 300-600 mg clindamicină administrată oral, de 4 ori pe zi, timp de minim 3 săptămâni. Doza de pirimetamină administrată oral, concomitent, este de 50-75 mg pe zi. În cazul administrării unor doze mari de pirimetamină trebuie administrat zilnic şi acid folinic. Tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA Doza recomandată este de 600-900 mg clindamicină administrată intravenos la intervale de 6 ore sau 900 mg administrate intravenos la intervale de 8 ore sau 300-450 mg clindamicină administrată oral la intervale de 6 ore, timp de 21 zile. În acelaşi interval de timp (21 zile) doza zilnică unică de primachină administrată oral este de 15-30 mg. Tratamentul în amigdalita/faringita acută streptococică Doza uzuală este de 300 mg clindamicină administrată oral, de 2 ori pe zi, timp de 10 zile. 2 Grupe speciale de pacienţi Insuficienţa hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a clindamicinei se prelungeşte. De obicei, reducerea dozei nu este necesară dacă aceasta se administrează o dată la 8 ore. La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale clindamicinei. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze. Insuficienţa renală În cazul insuficienţei renale se prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare; o reducere a dozei în caz de insuficienţă uşoară sau moderată a funcţiei renale nu este necesară. La pacienţii cu insuficienţă renală gravă sau anurie trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze de 8 sau chiar 12 ore. Hemodializă Clindamicina nu este hemodializabilă. Prin urmare, nu sunt necesare doze suplimentare, nici înainte nici după dializă. Modul şi durata administrării Comprimatele filmate de Clindamycin-MIP trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă). Durata administrării depinde de gravitatea infecţiei. În caz de infecţii cu streptococ beta-hemolitic, tratamentul trebuie să dureze cel puţin 10 zile. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la clindamicină, la lincomicină, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Se recomandă prudenţă în caz de: afectare a funcţie hepatice, - tulburări gastro-intestinale în antecedente (de exemplu inflamare a intestinului gros), - istoric de astm bronşic sau diverse tipuri de alergii, - afectare a transmisiei neuromusculare (miastenia gravis). - În cadrul terapiei de lungă durată (mai mult de 3 săptămâni) hemoleucograma și funcţia hepatică trebuie controlate la intervale regulate de timp. Afecțiuni renale acute Afecțiunile renale acute, inclusiv insuficiența renală acută, au fost raportate rar. Prin urmare, trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale la pacienții cărora li se administrează tratament de durată, care au disfuncție renală preexistentă sau care utilizează concomitent medicamente nefrotoxice (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu clindamicină este în anumite situaţii un tratament alternativ în cazul alergiei la penicilină (hipersensibilitate la penicilină). O alergie încrucişată între clindamicină şi penicilină nu este cunoscută şi nici previzibilă datorită diferenţei structurii substanţelor. Totuşi există în cazuri izolate informaţii despre anafilaxie (hipersensibilitate) la clindamicină la pacienţi cu alergie la penicilină. Acest lucru trebuie luat în considerare la tratamentul cu clindamicină a pacienţilor cu alergie la penicilină. Administrarea repetată şi pe termen lung a clindamicinei poate duce la suprainfecţii, respectiv colonizarea pielii şi mucoaselor cu germeni rezistenţi sau fungi. 3 În cazul utilizării antibioticelor, inclusiv a clindamicinei, a fost raportată apariţia colitei pseudomembranoase de la forme uşoare până la cele ce au pus viaţa în pericol. Cazurile uşoare de colită pseduomembranoasă răspund la întreruperea administrării medicamentului. În cazurile de gravitate medie până la severă, trebuie avută în vedere reechilibrarea hidroeletrolitică, administrarea suplimentelor proteice şi administrarea de antibiotice eficace pentru tratamentul colitei determinată de către Clostridium difficile. Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate. Clindamicina nu trebuie utilizată pentru tratamentul infecţiilor virale acute ale căilor respiratorii. Clindamicina nu este adecvată în terapia meningitei, deoarece concentraţiile de antibiotic care pot fi atinse în lichidul cefalorahidian sunt prea mici. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Clindamycin-MIP nu trebuie asociat cu alte antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina), deoarece s-a observat in vitro un efect antagonist cu privire la acţiunea antibacteriană. Există rezistenţă încrucişată a germenilor la clindamicină şi lincomicină. Pe baza proprietăţilor sale de blocare neuromusculară, Clindamycin-MIP poate intensifica acţiunea miorelaxantelor utilizate în anestezie. Astfel pot apărea în timpul operaţiilor incidente neaşteptate cu potenţial letal. Siguranţa acţiunii anticoncepţionale a contraceptivelor orale este pusă sub semnul întrebării în cazul utilizării concomitente a Clindamycin-MIP. Prin urmare, trebuie luate măsuri contraceptive suplimentare în timpul tratamentului cu clindamicină. Absorbţia clindamicinei poate fi redusă de administrarea concomitentă de săruri de aluminiu. S-a observat o reducere a concentraţiei plasmatice de ciclosporină şi posibil reducerea activităţii imunosupresoare la administrare concomitentă a clindamicinei. Antagonişti ai vitaminei K: La pacienţii trataţi cu clindamicină în combinaţie cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina, acenocumarol şi fluindionă), a fost raportată creşterea testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau de sângerare. Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate frecvent la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Clindamicina se va utiliza în perioada de sarcină numai în condiţii de strictă necesitate, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt. Clindamicina se excretă în laptele matern. Nu pot fi excluse sensibilizarea, diareea şi colonizarea mucoaselor cu fungi la sugarul alăptat. Prin urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu clindamicină. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Clindamycin-MIP nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate după următoareale frecvenţe: Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) 4 Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Infecţii şi infestări Rare: Vaginită. Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: Efecte reversibile asupra hemoleucogramei care pot fi de natură toxică şi alergică şi se manifestă sub formă de trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie, neutropenie şi granulocitopenie. Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente: Tulburări gastro-intestinale Frecvente până la foarte frecvente: Mai puţin frecvente: Foarte rare: Tulburări hepatobiliare Frecvente: Foarte rare: Şoc anafilactic. Această reacţie poate apare chiar după prima utilizare. Blocare neuromusculară. Disgeuzie. Diaree, uneori asociată cu greaţă, vărsături sau durere abdominală. Acestea sunt, în general, uşoare şi dispar în timpul tratamentului sau la încetarea lui. Aceste reacţii adverse depind de doză şi modul de administrare. Esofagită, ulcer esofagian, glosită. Aceste reacţii sunt posibile mai ales în cazul utilizării neadecvate (de exemplu administrarea cu prea puţin lichid). Colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4). Creştere tranzitorie uşoară a valorilor transaminazelor serice. Hepatită tranzitorie cu icter colestatic. Tulburări renale și ale căilor urinare Cu frecvență necunoscută: Afecțiuni renale acute (vezi pct. 4.4). Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: Alergie sub formă de exanteme morbiliforme, prurit, urticarie. Rare: Edem Quincke, tumefieri articulare, eritem exsudativ polimorf (sindromul Stevens-Johnson) şi sindromul Lyell. Aceste reacţii pot apărea chiar după prima utilizare. Prurit şi dermatită buloasă şi descuamativă. Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv 5 Foarte rare: Poliartrită. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare: Febră. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro 4.9 Supradozaj Până în prezent nu au fost raportate simptome de supradozaj. În cazul unui supradozaj oral este indicat lavajul gastric (dacă este necesar). Hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficace. Nu se cunoaşte un antidot specific. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: lincosamide, codul ATC: J01FF01. Clindamicina este un derivat de semisinteză al lincomicinei. Aparţine grupei lincosamidelor, care, ca piranozide, nu prezintă înrudire structurală cu alte antibioticele până în prezent cunoscute. Clindamicina acţionează predominant bacteriostatic şi, în funcţie de concentraţia la locul infecţiei şi de sensibilitatea microorganismelor, bactericid, prin inhibarea sintezei proteice bacteriene după legare pe subunitatea ribozomală 50S pe un situs comun cu eritromicina. Ca atare, lincosamidele, eritromicina, dar şi cloramfenicolul pot intra în competiţie pentru acest situs de fixare, deci nu se vor asocia. Valorile critice ale concentraţiilor care separă speciile sensibile de cele rezistente sunt: S <= 2 mg/l şi R > 2 mg/l. Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi temporal la speciile selectate şi sunt de droit informaţii locale privind rezistenţa, îndeosebi în tratamentul infecţiilor severe. Clindamicina este de regulă eficace asupra stafilococilor (S. aureus, S. epidermidis), pneumococilor (la pneumococii rezistenţi la penicilină s-a găsit în parte o rezistenţă clar pronunţată şi la clindamicină), streptococilor de grup A (S. pyogenes), streptococilor Viridans, bacililor difterici, Bacillus anthracis, Bacteroides spp., Fusobacterium, actinomicetelor, peptococilor şi peptostreptococilor, specii de Veillonela, propionibacteriilor, Chlamydii, Mycoplasma hominis, Toxoplasma gondii, Plasmodium falciparum şi Babesia microti. Sensibilitatea la Clostridium spp. variază, unele specii fiind rezistente la clindamicină. O dezvoltare a rezistenţei secundare este rară. Sunt considerate rezistente următoarele specii: enterococi (S. faecalis, S. faecium), gonococi şi meningococi, Haemophilus spp., E. Coli, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus spp., Pseudomonades, Clostridium difficile, Salmonella, Shigella şi Nocardia. Există rezistenţă încrucişată totală a microorganismelor între clindamicină şi lincomicină şi rezistenţă încrucişată parţială între clindamicină şi eritromicină. 6 5.2 Proprietăţi farmacocinetice După absorbţia şi descompunerea esterului (clorhidrat), clindamicina este prezentă în organism ca bază liberă (formă activă). Esterul trebuie considerat ca pro-medicament. După administrarea orală, clorhidratul de clindamicină este absorbit rapid şi aproape total din tractul gastro- intestinal. Absorbţia este uşor întârziată de ingestia simultană de alimente. Concentraţii plasmatice maxime se ating după aproximativ 45-60 minute la administrarea în condiţii de repaus alimentar şi aproximativ 2 ore la administrarea după ingestia de alimente. După o doză orală unică de 150 mg, respectiv 300 mg, aceste concentraţii măsoară între 1,9 şi 3,4 g/ml, respectiv între 2,8 şi 3,9 g/ml (în condiţii de repaus alimentar). Legarea clindamicinei de proteinele plasmatice este dependentă de concentraţie şi este la concentraţii terapeutice de 60-94%. Clindamicina trece foarte uşor în ţesuturi, traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern. Difuzia în spaţiul subarahnoidian este insuficientă chiar şi în cazul unui meninge inflamat. Concentraţii mari sunt atinse în ţesutul osos. Clindamicina este metabolizată primar în ficat. Câţiva metaboliţi sunt microbiologic activi. Medicamentele care acţionează la nivel hepatic ca inductori enzimatici scurtează timpul mediu de reţinere a clindamicinei în corp. Eliminarea clindamicinei se face în 2/3 prin materii fecale şi 1/3 prin urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică a clindamicinei este de aproximativ 3 ore la adulţi şi aproximativ 2 ore la copii. În cazul afectării funcţiei renale şi hepatice moderate sau severe, se prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică a clindamicinei. Clindamicina nu este dializabilă. 5.3 Date preclinice de siguranţă Toxicitatea după doză unică Cercetări asupra toxicităţii acute a clindamicinei şi a sărurilor ei la diferite specii de animale au arătat valori LD50 în intervalul 1800-2620 mg/kg după administrarea orală. Spectrul intoxicaţiei a arătat o reducerea activităţii şi convulsii. Potenţialul mutagen şi carcinogen Cercetări in vitro şi in vivo asupra mutagenităţii clindamicinei nu au arătat niciun indiciu pentru potenţialul mutagen. Nu au fost efectuate cercetări pe termen lung la animale asupra potenţialului carcinogen al clindamicinei. Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere Cercetări cu clindamicină efectuate la şobolani şi şoareci nu au arătat indicii referitoare la afectarea fertilităţii sau proprietăţi embriotoxice. Rezultatele unui studiu larg în care au fost examinaţi aproximativ 650 nou- născuţi expuşi la clindamicină în primul trimestru de sarcină, nu a arătat o creştere a ratei malformaţiilor. Clindamicina a fost detectată în sângele cordonului ombilical la o concentraţie de 50% din concentraţia plasmatică maternă. Se presupune că la făt se pot atinge concentraţii terapeutice. Excreţia în laptele matern este dovedită: concentraţiile măsoară până la 4 g/ml după administrarea la mamă de 600 mg şi până la 2 g/ml după doze de 300 mg. Cu excepţia raportului unui singur caz până în prezent nu sunt cunoscute reacţii adverse la sugarii alăptaţi. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor 7 Nucleu Celuloză microcristalină Manitol Talc Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Crospovidonă Film Metacrilat butilat bazic copolimer (Eudragyt E 12,5) Talc Dioxid de titan (E 171) Stearat de magneziu Macrogol 6000 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un blister din PVC/Al cu 6 comprimate filmate Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 8 comprimate filmate Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 6 comprimate filmate Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ MIP Pharma GmbH Kirkeler Straβe 41, 66440 Blieskastel, Germania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 7191/2014/01-02-03-04 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2014 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Martie, 2025 8