AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14287/2022/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Meloxicam Laropharm 7,5 mg comprimate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine meloxicam 7,5 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 47,70 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat. Comprimate de formă lenticulară, cu diametrul de 7 mm, de culoare slab gălbuie. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Meloxicamul este un antiinflamator nesteroidian recomandat în: - tratamentul simptomatic pe termen scurt al acutizării afecţiunilor articulare degenerative (artroze, boală degenerativă articulară); - tratamentul simptomatic de lungă durată al poliartritei reumatoide; - tratamentul simptomatic de lungă durată al spondilitei anchilozante. 4.2 Doze și mod de administrare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Doza zilnică maximă recomandată este de 15 mg meloxicam. Doza totală zilnică se administrează în priză unică. Comprimatele se administrează pe cale orală, cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul mesei. Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani - Tratamentul simptomatic pe termen scurt al acutizărilor afecţiunilor articulare degenerative: doza recomandată este 7,5 mg meloxicam pe zi. În absenţa răspunsului terapeutic aşteptat, doza poate fi crescută la 15 mg meloxicam pe zi; - Tratamentul simptomatic al poliartritei reumatoide: doza recomandată este 15 mg meloxicam pe zi. La pacienţii cu risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse tratamentul trebuie început cu 7,5 mg meloxicam pe zi; 1 - Tratamentul simptomatic al spondilitei anchilopoietice: doza recomandată este 15 mg pe zi. La pacienţii cu risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse, tratamentul trebuie început cu 7,5 mg meloxicam pe zi. Pacienţii vârstnici La pacienţii vârstnici care urmează tratament de lungă durată pentru poliartrita reumatoidă sau spondilita anchilozantă, doza recomandată este de 7,5 mg meloxicam pe zi. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (de exemplu pacienţi cu clearance al creatininei mai mare de 25 ml/min), nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă, dializaţi, doza zilnică nu trebuie să depăşească 7,5 mg meloxicam. Meloxicamul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă, nedializaţi (vezi pct. 4.3). Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, nu este necesară reducerea dozei. Meloxicam este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3). Adolescenţi şi copii cu vârsta mai mică de 15 ani Siguranţa şi eficacitatea administrării meloxicamului nu a fost stabilită pentru această categorie de vârstă. 4.3 Contraindicații - Hipersensibilitate la meloxicam, la antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la acidul acetilsalicilic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; - Pacienţi cu simptome de astm bronşic, polipi nazali, edem angioneurotic, urticarie sau alte reacţii de hipersensibilitate după administrarea de AINS sau acid acetilsalicilic; - Antecedente de hemoragie gastrointestinală sau perforaţie, după administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene; - Hemoragie gastrointestinală, cerebrală sau alte tulburări hemoragice; - Ulcer gastroduodenal activ sau antecedente de ulcer gastroduodenal recurent (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmată); - Insuficienţă cardiacă severă; - Insuficienţă hepatică severă; - Insuficienţă renală severă la pacienţi netrataţi prin dializă; - Utilizarea în ultimele 4 luni de sarcină şi în perioada de alăptare (vezi pct. 4.6); - Adolescenţi şi copii cu vârsta mai mică de 15 ani. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro- intestinale, prezentate mai jos). Doza maximă zilnică recomandată nu trebuie depăşită în cazul unui efect terapeutic insuficient şi nici nu trebuie administrat un AINS suplimentar terapiei existente, deoarece este posibil ca toxicitatea să crească, în timp ce nu a fost dovedit avantajul terapeutic (vezi pct. 4.5). În absenţa ameliorării simptomatologiei după mai multe zile, se va reevalua beneficiul terapeutic al tratamentului. Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme. 2 Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam. Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, trebuie trataţi cu meloxicam numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Tulburări gastrointestinale Medicul trebuie să se asigure că afecţiuni gastrointestinale ale pacientului precum esofagită, gastrită şi/sau ulcer peptic sunt total vindecate, înainte de a recomanda începerea tratamentului cu meloxicam. Similar altor AINS, în orice moment al tratamentului cu meloxicam pot să apară sângerări gastro- intestinale, ulceraţii sau perforaţii, potenţial letale, însoţite sau nu de simptome de avertizare. Riscurile sunt mai mari pentru pacienţi cu antecedente de evenimente gastrointestinale severe şi la vârstnici. Dacă survine o sângerare sau o ulceraţie gastrointestinală la pacienţii cărora li se administrează meloxicam, administrarea medicamentului trebuie imediat întreruptă. Reacţii de hipersensibilitate Tratamentul cu meloxicam trebuie întrerupt dacă apar leziuni la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. În cursul tratamentului cu AINS, incluzând oxicamii, pot să apară reacţii cutanate severe şi reacţii de hipersensibilitate cu potenţial letal. Tulburări renale În cazuri rare, AINS pot determina nefrită interstiţială, glomerulonefrită, necroză medulară renală sau sindrom nefrotic. La pacienţii cu afectare renală, tratamentul cu meloxicam sau alte AINS poate duce la reducerea fluxului arterial renal, ca rezultat al inhibării sintezei renale de prostaglandine. Administrarea AINS în astfel de situaţii poate avea drept rezultat decompensarea insuficienţei renale latente. Funcţia renală revine însă la starea iniţială când tratamentul este întrerupt. Acest risc există pentru toţi pacienţii vârstnici, pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, ciroză, sindrom nefrotic sau insuficienţă renală precum şi pentru pacienţii care fac tratament cu diuretice sau au suferit operaţii chirurgicale majore care au condus la hipovolemie. În cazul acestor pacienţi, se impune o monitorizare atentă a diurezei şi a funcţiei renale pe parcursul tratamentului cu meloxicam. Investigaţii diagnostice Similar altor AINS, meloxicamul poate determina creşterea valorilor serice ale aminotransferazelor, a bilirubinemiei sau a altor parametri funcţionali hepatici, a creatininemiei şi a ureei sanguine şi alte modificări ale rezultatelor analizelor de laborator. Cele mai multe dintre aceste modificări sunt tranzitorii. Dacă oricare dintre aceste modificări persistă sau se agravează, administrarea de meloxicam trebuie întreruptă şi trebuie efectuate investigaţiile corespunzătoare. Grupe speciale de pacienţi Reacţiile adverse sunt deseori mai puţin bine tolerate de pacienţii vârstnici, denutriţi sau debilitaţi, motiv pentru care aceştia necesită supraveghere medicală atentă. Precauţii speciale sunt necesare la pacienţii vârstnici, care suferă frecvent de tulburări renale, hepatice sau cardiace. Similar altor AINS, meloxicamul poate să mascheze simptomele unei boli infecţioase subiacente. Similar oricărui alt medicament care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, meloxicamul poate să afecteze fertilitatea şi nu se recomandă pentru utilizare femeilor care doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt în curs de investigare pentru infertilitate. 3 Meloxicam Laropharm 7,5 mg comprimate conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Administrarea concomitentă de meloxicam şi alte medicamente menţionate la acest punct impune o supraveghere şi monitorizare atentă a stării clinice şi de laborator a pacienţilor. Interacţiuni farmacodinamice: - Alte AINS, inclusiv salicilaţi (acidul acetilsalicilic ≥ 3 g pe zi): Administrarea concomitenta a mai multor AINS poate să crească riscul apariţiei ulcerului gastro-duodenal şi a hemoragiilor gastrointestinale, prin efect sinergic. Nu se recomandă utilizarea meloxicamului concomitent cu alte AINS (vezi pct. 4.4). - Diuretice: Tratamentul cu AINS este asociat cu riscul potenţial de apariţie a insuficienţei renale acute, mai ales la pacienţii deshidrataţi. Pacienţii cărora li se administrează meloxicam şi diuretice trebuie hidrataţi în mod corespunzator iar funcţia lor renală trebuie monitorizată înainte de iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4). - Anticoagulante orale: Risc sporit de hemoragii prin inhibiţia funcţiei plachetare şi lezarea mucoasei gastroduodenale. Nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS şi anticoagulante orale (vezi pct. 4.4). Dacă este imposibil de evitat această asociere se impune o monitorizare atentă a INR. - Antiagregante plachetare si trombolitice: Risc crescut de hemoragii prin inhibarea funcţiei plachetare şi lezarea mucoasei gastroduodenale. - Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi antagonşti ai receptorilor pentru angiotensina II: Risc de afectare, în general reversibilă, a funcţiei renale, chiar insuficienţă renală acută, în special la pacienţi cu tulburări renale (vârstnici şi/sau deshidrataţi). Se recomandă monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului precum şi hidratarea constantă a pacientului. În plus, tratamentul concomitent poate reduce efectul antihipertensiv al IECA şi al antagonştilor receptorilor pentru angiotensina II, determinând pierderea parţială a eficacităţii (datorită inhibării sintezei prostaglandinelor cu efect vasodilatator). - Alte medicamente antihipertensive (de exemplu beta-blocante): Se poate produce o scădere a efectului antihipertensiv al beta-blocantelor (datorită inhibării sintezei prostaglandinelor cu efect vasodilatator). - Ciclosporină: Nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi amplificată la administrarea AINS prin efecte determinate de inhibarea sintezei prostaglandinelor renale. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale pe parcursul tratamentului asociat, în special la pacienţii vârstnici. - Glucocorticoizi: Creşte riscul reacţiilor adverse gastrointestinale. - Dispozitive intrauterine: S-a observat că AINS determină scăderi ale eficacităţii dispozitivelor intrauterine. Semnalările anterioare privind scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine determinată de AINS necesită confirmări suplimentare. - Pentoxifilină: Administrarea concomitentă creşte riscul de sângerare, în special sângerare gastrointestinală. Se recomandă monitorizare clinică, iar controlul timpului de sângerare trebuie să se facă cu o frecvenţă mai mare. - Zidovudină: Administrarea concomitentă prezintă risc de toxicitate asupra liniei celulelor roşii prin acţiunea asupra reticulocitelor, cu anemie severă în decurs de o săptămână de la iniţierea tratamentului cu AINS. Se recomandă efectuarea hemogramei şi determinarea numărului de reticulocite după prima sau a doua săptămână de la iniţierea tratamentului cu AINS. Interacţiuni farmacocinetice (efectul meloxicamului asupra farmacocineticii altor medicamente): - Litiu: S-au semnalat creşteri ale litemiei în cazul asocierii cu AINS, prin reducerea excreţiei renale a litiului, acestea putând atinge valori toxice. Nu se recomandă administrarea concomitentă de litiu şi AINS, însă dacă această asociere este necesară, trebuie monitorizate atent concentraţiile de litiu plasmatic la iniţierea tratamentului cu meloxicam, precum şi când se fac ajustări ale dozelor sau când se întrerupe utilizarea meloxicamului. - Metotrexat: Este necesară precauţie şi se recomandă monitorizarea hemogramei şi a funcţiei renale atunci când metotrexatul este administrat concomitent cu meloxicam, caz în care concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte, amplificând toxicitatea. Similar altor AINS, nu se recomandă 4 administrarea concomitentă a meloxicamului şi a metotrexatului în doze mari (peste 15 mg pe săptămână). Deşi farmacocinetica metotrexatului în doze de15 mg pe săptămână sau mai mici nu a fost afectată în mod relevant de tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie avut în vedere că toxicitatea metotrexatului poate fi amplificată de tratamentul cu AINS, în special la cei cu funcţie renală afectată. Interacţiuni farmacocinetice (efectul altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului): - Colestiramină: Colestiramina accelerează eliminarea meloxicamului prin întreruperea circulaţiei enterohepatice, astfel încât clearance-ul meloxicamului creşte cu 50%, iar timpul de înjumătaţire plasmatică scade la 13 ± 3 ore. Aceasta interacţiune prezintă semnificaţie clinică. - Inhibitori de CYP3A4 şi CYP2C9, inductori şi substraturi: Posibile interacţiuni metabolice. Nu au fost identificate interacţiuni farmacocinetice medicament-medicament relevante din punct de vedere clinic legate de administrarea concomitentă de antiacide, cimetidină şi digoxină, însă este posibilă apariţia unor concentraţii plasmatice mai mari de digoxină. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina La animale s-au semnalat efecte letale asupra embrionului cu doze mai mari decât cele utilizate clinic. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, meloxicamul se administrează numai dacă este absolut necesar. În timpul ultimelor patru luni de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la toxicitate cardiopulmonară (hipertensiune pulmonară cu închiderea canalului arterial) şi renală sau pot să inhibe contracţiile uterului. Aceste efecte asupra uterului au fost asociate cu o creştere a incidenţei distociilor şi o întârziere a naşterii la animale. Din aceste motive, meloxicamul este contraindicat în ultimele patru luni de sarcină. Alăptarea AINS se excretă în laptele matern. Ca o măsură de precauţie, la femeile care alăptează administrarea meloxicamului este contraindicată. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii specifice. Totuşi, dacă apar tulburări de vedere, stare de slăbiciune, vertij sau alte manifestări la nivelul SNC, nu se recomandă conducerea de vehicule şi folosirea utilajelor. 4.8 Reacții adverse Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Tulburări hematologice si limfatice Frecvente: anemie. Mai puţin frecvente: modificări ale numărului celulelor sanguine (leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoză). Tulburări ale sistemul imunitar Rare: reacţii anafilactice/anafilactoide. Tulburări psihice Rare: tulburări ale dispoziţiei, insomnie şi coşmaruri. Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: senzaţie de cap uşor, cefalee. Mai puţin frecvente: vertij, somnolenţă. Rare: confuzie. 5 Tulburări oculare Rare: tulburări de vedere, incluzând vedere înceţoşată. Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: tinitus. Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: palpitaţii. În asociere cu tratamentul cu AINS a fost raportată insuficienţa cardiacă. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Tulburări vasculare Mai puţin frecvente: hipertensiunea arterială, eritem tranzitor al feţei şi gâtului. Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemele, inclusiv edeme ale membrelor inferioare. Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale Rare: declanşarea de crize de astm bronşic la persoane cu alergie la acid acetilsalicilic sau la alte AINS. Tulburări gastrointestinale Frecvente: dispepsie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă, diaree. Mai puţin frecvente: hemoragie gastrointestinală, ulcer peptic, esofagită, stomatită. Rare: perforaţii gastrointestinale, gastrită, colită. Afecţiunii cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: prurit, erupţii cutanate. Mai puţin frecvente: urticarie. Rare: sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, edem angioneurotic, reacţii de tip bulos, cum este eritemul polimorf, reacţii de fotosensibilizare. Tulburări renale si ale căilor urinare Rare: insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). Tulburări hepato-biliare Rare: hepatită. Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente: modificări tranzitorii ale valorii testelor hepatice (de exemplu creşterea valorilor serice ale transaminazelor sau bilirubinei); modificări ale valorilor testelor renale (de exemplu creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului, creatininei sau a ureei). Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 6 4.9 Supradozaj Simptomatologie Simptomele acute care apar în cazul supradozajului se limitează la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi dureri epigastrice, care sunt în general reversibile cu tratament de susţinere a funcţiilor vitale. De asemenea, pot să apară hemoragii gastrointestinale. Intoxicaţiile severe pot determina hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică, deprimare respiratorie, comă, convulsii, colaps cardiovascular şi stop cardiac. În cazul administrării terapeutice a AINS au fost raportate reacţii anafilactoide, care pot surveni după supradozaj. Abordare terapeutică Nu se cunoaşte antidotul pentru supradozajul cu meloxicam. Tratamentul supradozajului este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. În cazul unui supradozaj acut se recomandă lavaj gastric urmat de administrarea de cărbune activat. Administrarea unei doze de colestiramină, 4 g de 3 ori pe zi, poate grăbi eliminarea meloxicamului. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, oxicami, codul ATC: M01AC06. Meloxicamul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicamilor, cu proprietăţi antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Activitatea antiinflamatorie a meloxicamului a fost demonstrată în studii pe modele clasice de inflamaţie. Similar altor AINS, mecanismul exact de acţiune nu este cunoscut. Totuşi, există cel puţin un mecanism comun de acţiune al tuturor AINS (inclusiv meloxicam): inhibarea sintezei de prostaglandine, cunoscute ca mediatoare ale inflamaţiei. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie După administrarea orală, meloxicamul este bine absorbit în tractul gastrointestinal, având o biodisponibilitate de aproximativ 89%. Absorbţia nu este influenţată de administrarea concomitentă de alimente. După administrarea unei singure doze de meloxicam, concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 4-5 ore în cazul formelor solide (capsule şi comprimate). După doze repetate, starea de echilibru se atinge în 3-5 zile. O singură doză pe zi duce la atingerea de concentraţii plasmatice cu o fluctuaţie între maxim şi valoarea de dinaintea administrării relativ mică de 0,4-1,0 mg/ml pentru doza de 7,5 mg, respectiv 0,8-2,0 mg/ml pentru doza de 15 mg (Cmin şi respectiv, Cmax, la starea de echilibru. Distribuţie Meloxicamul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, în special de albumine (99%). Meloxicamul atinge în lichidul sinovial o concentraţie care nu depăşeşte jumătate din concentraţia plasmatică. Volumul de distribuţie este mic, aproximativ 11 litri, cu variaţii interindividuale de 30- 40%. Metabolizare Meloxicamul este metabolizat intens la nivel hepatic. S-au identificat patru metaboliţi diferiţi ai meloxicamului în urină, care sunt inactivi din punct de vedere farmacodinamic. Metabolitul principal, 5’-carboximetilmeloxicamul (60% din doza), se formează în urma oxidării metabolitului intermediar 5’-hidroximetilmeloxicam, care este de asemenea excretat (9% din doza). Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 20 ore. Excreţie 7 Meloxicamul este eliminat predominant sub formă de metaboliţi în proporţii similare prin urină şi materiile fecale (mai puţin de 5% din doza zilnică). 5.3 Date preclinice de siguranță Studiile preclinice la animale au evidenţiat că efectul toxic al meloxicamului administrat în doze mari pe termen lung este asemănător celorlalte AINS: ulcer şi eroziuni gastrointestinale, necroză papilară renală. Dozele netoxice au fost de trei până la zece ori mai mari decât dozele utilizate clinic, în funcţie de specia de animal utilizată în studii. Studiile privind efectul asupra fetusului au evidenţiat efect letal la doze mult mai mari decât cele utilizate în clinică. S-a raportat efect fetotoxic în cursul administrării meloxicamului la sfârşitul perioadei de gestaţie. Nu s-au constatat efecte mutagene in vitro şi nici in vivo. Nu s-a constatat risc carcinogen la şobolan şi şoarece la doze cu mult mai mari decât cele utilizate în tratament la om. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Celuloză microcristalină M 101 Lactoză monohidrat 200 mesh Lactoză monohidrat super tab spray dreid Amidon de porumb Stearat de magneziu Talc 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu un blister din PVC/Al a 20 comprimate 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerințe speciale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ S.C. Laropharm S.R.L. Şos. Alexandriei nr. 145A, Oraş Bragadiru, Jud. Ilfov, cod 077025, România 8 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 14287/2022/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2022 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2022 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 9