AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15960/2025/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Brimonal 2 mg/ml picături oftalmice, soluţie 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine tartrat de brimonidină 2 mg Un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine 23 picături. Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,05 mg/ml. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Picături oftalmice, soluţie. Soluţie limpede, galben-verzuie, ușor vâscoasă, practic lipsită de particule vizibile. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Reducerea presiunii intraoculare crescute (PIO) la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis sau hipertensiune oculară. - Ca monoterapie la pacienţii la care tratamentul topic cu beta-blocante este contraindicat. - Ca terapie adjuvantă, în asociere cu alte medicamente care scad presiunea intraoculară, atunci când presiunea intraoculară ţintă nu este atinsă cu un singur medicament (vezi pct. 5.1). 4.2 Doze și mod de administrare Doza recomandată la adulţi şi adolescenţi (inclusiv vârstnici) Doza recomandată este de o picătură în ochiul afectat de două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore. Nu este necesară nicio ajustare a dozei în cazul utilizării la pacienţii vârstnici. Similar altor picături oftalmice, pentru a reduce absorbţia sistemică, se recomandă ca sacul lacrimal să fie comprimat la nivelul unghiului palpebral (ocluzia canalului nazo-lacrimal) timp de un minut. Această manevră trebuie efectuată imediat după administrarea fiecărei picături. Dacă este utilizat mai mult de un medicament oftalmic topic, diferitele medicamente trebuie instilate la intervale de 5-15 minute. Utilizarea în insuficienţa hepatică şi renală Nu a fost studiată administrarea brimonidinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală (vezi pct. 1 4.4). Utilizarea la copii şi adolescenţi Nu au fost efectuate studii clinice la adolescenţi (vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani). Nu este recomandată utilizarea de brimonidină la copiii cu vârsta sub 12 ani şi este contraindicată la sugari şi nou-născuţi (cu vârsta mai mică de 2 ani) (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.9). Este cunoscut faptul că pot apărea reacţii adverse severe la nou-născuţi. Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea brimonidinei la copii. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la tartrat de brimonidină sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1. Nou-născuţi şi sugari (vezi pct. 4.8). Pacienţi cărora li se administrează terapie antidepresivă cu inhibitori de monoaminooxidază - - - (IMAO) şi pacienţi cu tratament antidepresiv care afectează transmisia noradrenergică (de exemplu antidepresive triciclice şi mianserină). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Copiii cu vârsta de 2 ani şi peste, în special cei cu vârsta cuprinsă între 2-7 ani şi/sau cu greutate corporală <20 kg, trebuie trataţi cu precauţie şi trebuie monitorizaţi datorită incidenţei mari a somnolenţei (vezi pct. 4.8). Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu boli cardiovasculare severe, instabile sau necontrolate prin tratament. În studiile clinice, unii pacienţi (12,7%) au prezentat o reacţie oculară de tip alergic la brimonidină (pentru detalii, vezi pct. 4.8). Dacă sunt observate reacţii alergice, tratamentul cu brimonidină trebuie întrerupt. Brimonidina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu depresie, insuficienţă vasculară cerebrală sau insuficienţă coronariană, sindrom Raynaud, hipotensiune arterială ortostatică sau tromboangeită obliterantă. Brimonidina nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală; se recomandă precauţie în cazul tratamentului acestor pacienţi. Excipientul din acest medicament, clorura de benzalconiu poate determina iritarea ochilor. Trebuie evitat contactul cu lentilele de contact moi. Îndepărtaţi lentilele de contact înainte de administrare şi aşteptaţi cel puţin 15 minute înainte de reinseţie. Este cunoscut faptul că acest conservant determină modificarea de culoare a lentilelor de contact moi. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Deşi nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune cu brimonidina, trebuie luată în considerare posibilitatea unui efect aditiv sau de potenţare în cazul utilizării concomitente cu deprimantele SNC (alcool, barbiturice, opiacee, sedative sau anestezice). Nu există date cu privire la concentraţia plasmatică a catecolaminelor circulante după administrarea de brimonidină. Totuşi, la pacienţii trataţi cu medicamente care pot influenţa metabolizarea şi recaptarea aminelor circulante, de exemplu clorpromazină, metilfenidat, rezerpină, se recomandă precauţie. La unii pacienţi, după administrarea de brimonidină au fost observate scăderi ale tensiunii arteriale, nesemnificative din punct de vedere clinic. Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente cu brimonidina a medicamentelor cum sunt medicamente antihipertensive şi/sau glicozide cardiace. Se recomandă prudenţă atunci când se începe tratamentul sau se modifică doza medicamentelor sistemice (indiferent de forma farmaceutică) care pot interacţiona cu agoniştii α-adrenergici sau 2 care interferă cu activitatea lor, de exemplu agoniştii sau antagoniştii receptorilor adrenergici, de exemplu izoprenalină, prazosin. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Siguranţa utilizării la gravide nu a fost stabilită. În studiile efectuate la animale, tartratul de brimonidină nu a determinat niciun efect teratogen. La iepuri, tartratul de brimonidină a determinat o creştere a avorturilor preimplantare şi o reducere a creşterii postnatale, la concentraţii plasmatice mai mari decât cele atinse la om, în timpul terapiei. Brimonidina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai în cazul în care beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial la făt. Nu se cunoaşte dacă brimonidina se excretă în lapte, la om. La femelele de şobolan care alăptează, substanţa este excretată în lapte. Brimonidina nu trebuie utilizată de către femeile care alăptează. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Brimonidina are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Ea poate provoca oboseală şi/sau stare de somnolenţă, care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Brimonidina poate determina vedere înceţoşată şi/sau tulburări de vedere, care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, în special în cursul nopţii sau în condiţii de luminozitate redusă. Pacientul trebuie să aştepte până când aceste simptome dispar înainte de a conduce sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt xerostomia, hiperemia oculară şi arsuri/înţepături oculare, care apar la 22-25% dintre pacienţi. Acestea sunt, de obicei, tranzitorii şi în general, severitatea lor nu necesită întreruperea tratamentului. Simptome de reacţii alergice oculare (care au determinat întreruperea tratamentului la 11,5% din pacienţi) au apărut la 12,7% dintre subiecţii din studiile clinice, cu debut între 3 şi 9 luni la majoritatea pacienţilor. Reacţiile adverse raportate, însemnând mai mult de un caz izolat sunt enumerate mai jos, pe clase de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel: foarte frecvente (≥ 1 din 10), frecvente (≥ 1 din 100 şi <1 din 10), mai puţin frecvente (≥ 1 din 1000 şi <1 din 100), rare (≥ 1 din 10000 şi <1 din 1000), foarte rare (<1 din 10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Frecvente Mai frecvente puţin Rare Foarte rare de Foarte frecvente şi Clasa aparate, sisteme organe Tulburări cardiace Tulburări ale sistemului nervos Cefalee, somnolenţă Ameţeli, disgeuzie Palpitaţii/aritmii (inclusiv tahicardie bradicardie) si Sincopă 3 (uveită Irită anterioară), mioză Dispnee Hipertensiune arterială, hipotensiune arterială Tulburări oculare şi Iritaţie oculară inclusiv reacţii alergice (hiperemie, arsuri înţepături, prurit, senzaţie de corp străin, foliculi conjunctivali); vedere înceţoşată. şi durere şi locală Iritaţie a (hiperemie pleoapelor şi edem, blefarită, edem conjunctival secreţii, oculară lăcrimare), fotofobie, eroziuni şi pete uscăciune oculară, albirea conjunctivei, tulburări vedere, conjunctivită. corneene, de Tulburări respiratorii, toracice mediastinale şi Uscăciune nazală Simptome respiratorii nivelul respirator superior la tractului Xerostomie Simptome gastro- intestinale Tulburări gastro- intestinale Tulburări vasculare Astenie Oboseală Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări psihice Reacţii alergice sistemice Depresie Insomnie În cazurile în care brimonidina a fost utilizată ca parte a tratamentului medical al glaucomului congenital, simptome de supradozaj, cum ar fi pierderea conştienţei, hipotensiune arterială, hipotonie, bradicardie, hipotermie, cianoză şi apnee au fost raportate la nou-născuţii şi sugarii cărora li s-a administrat brimonidină (vezi pct. 4.3). Într-un studiu de fază III, desfăşurat timp de 3 luni, la copii cu vârste cuprinse între 2-7 ani cu glaucom inadecvat controlat terapeutic cu beta-blocante, a fost raportată o incidenţă mare a somnolenţei (55%) la administrarea de brimonidină ca tratament adjuvant. La 8% dintre copii, aceasta a fost severă şi la 13% a condus la întreruperea tratamentului. Incidenţa somnolenţei a scăzut odată cu creşterea vârstei, fiind mai puţin frecventă în grupa copiilor de 7 ani (25%), dar a fost influenţată mai mult de greutate, apărând cu frecvenţă mai mare la copiii cu greutate <20 kg (63%), comparativ cu cei cu greutate > 20 kg (25%) (vezi pct. 4.4). 4 Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Supradozajul oftalmic: Nu există experienţă la adulţi în ceea ce priveşte supradozajul puţin probabil după administrarea oftalmică. Cu toate acestea, simptomele supradozajului cu brimonidină (inclusiv pierderea conştienţei, hipotensiunea arterială, hipotonia, bradicardia, hipotermia, cianoza şi apneea) au fost raportate la nou- născuţii şi sugarii cărora li s-au administrat brimonidină, ca parte a tratamentului medical al glaucomului congenital. Supradozajul sistemic ca rezultat al ingestiei accidentale: Au existat două cazuri de reacţii adverse în urma ingestiei inadecvate a 9-10 picături de brimonidină de către subiecţii adulţi. Pacienţii au prezentat un episod de hipotensiune arterială, urmat într-unul din cazuri, la aproximativ 8 ore de la ingestie, de hipertensiune de rebound. Ambele cazuri raportate au avut o recuperare completă în decurs de 24 de ore. Nu s-a observat nici o reacţie adversă la un al treilea pacient care a ingerat oral o cantitate necunoscută de brimonidină. La copii şi adolescenţi, au fost publicate sau raportate reacţii adverse grave, ca urmare a ingestiei neadecvate de brimonidină. Pacienţii au prezentat simptome de deprimare a sistemului nervos central, de obicei comă temporară sau nivel scăzut al conştienţei, hipotonie, bradicardie, apnee şi hipotermie şi au necesitat tratament în secţia de terapie intensivă, cu intubare, dacă a fost cazul. Toate cazurile raportate au avut o recuperare completă, de obicei, în decurs de 6-24 ore. S-a raportat că supradozajul pe cale orală a altor alfa2-agonişti provoacă semne şi simptome cum sunt hipotensiune arterială, astenie, vărsături, letargie, sedare, bradicardie, aritmii, mioză, apnee, hipotonie, hipotermie, deprimare respiratorie şi convulsii. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: simpatomimetice pentru terapia glaucomului; codul ATC: S01EA05. Brimonidina este un agonist al receptorilor alfa2 adrenergici, de 1000 de ori mai selectiv pentru receptorii alfa2-adrenergici comparativ cu receptorii alfa1-adrenergici. Această selectivitate determină lipsa midriazei şi a vasoconstricţiei în teritoriul microvascular. Administrarea topică a tartratului de brimonidină reduce presiunea intraoculară (PIO) la om, cu efect minim asupra parametrilor cardiovasculari sau pulmonari. Datele limitate disponibile provenind de la pacienţi cu astm bronşic nu evidenţiază reacţii adverse. Brimonidina are o acţiune cu debut rapid, cu atingerea efectului hipotensiv ocular maxim la două ore după administrare. În două studii cu durata de 1 an, brimonidina a redus PIO cu o valoare medie de aproximativ 4-6 mmHg. Studiile fluorofotometrice efectuate la animale şi la om sugerează că tartratul de brimonidină are un dublu mecanism de acţiune. Se crede că brimonidina poate reduce presiunea intraoculară prin reducerea formării umorii apoase şi prin creşterea fluxului uveoscleral. 5 Studiile clinice arată că brimonidina este eficace în asociere cu beta-blocantele aplicate local. De asemenea, studiile pe termen scurt sugerează faptul că aceasta are un efect aditiv relevant din punct de vedere clinic în asociere cu travoprost (6 săptămâni) şi latanoprost (3 luni). 5.2 Proprietăți farmacocinetice a) Caracteristici generale După administrarea oftalmică a soluţiei de 0,2%, de două ori pe zi timp de 10 zile, concentraţiile plasmatice au fost mici (valoarea medie a Cmax a fost 0,06 ng/ml). A fost observată o uşoară acumulare în sânge, după instilaţii multiple (de 2 ori pe zi timp de 10 de zile). Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp la starea de echilibru, pentru un interval de peste 12 ore (ASC 0-12 ore) a fost de 0,31 ng·oră/ml, comparativ cu 0,23 ng·oră/ml după prima doză. La om, după administrare topică, timpul mediu aparent de înjumătăţire plasmatică a fost de aproximativ 3 ore. La om, după administrare topică, brimonidina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 29 %. Brimonidina se leagă reversibil de melanină în ţesuturile oculare, in vitro şi in vivo. După 2 săptămâni de instilări oculare, concentraţiile de brimonidină în iris, corpul ciliar şi corio-retină au fost de 3 până la de 17 ori mai mari decât cele după o doză unică. Acumularea nu se produce în absenţa melaninei. Semnificaţia legării de melanină la om nu este clară. Cu toate acestea, în timpul examinării biomicroscopice oculare, la pacienţii trataţi cu brimonidină pentru o perioadă de până la un an, nu au fost observate reacţii adverse oculare semnificative, iar într-un studiu de siguranţă oculară, cu durata de un an, efectuat la maimuţe, cărora li s-a administrat o doză de tartrat de brimonidină de patru ori mai mare decât doza recomandată la om, nu s-a observat nicio toxicitate oculară semnificativă. La om, după administrarea orală, brimonidina este absorbită bine şi eliminată rapid. Cea mai mare parte din doză (aproximativ 75% din doză) a fost excretată în urină, sub formă de metaboliţi, în decurs de cinci zile; în urină, nu a fost detectat medicament nemodificat. Studiile in vitro, în cadrul cărora s-a utilizat ţesut hepatic uman şi animal, au indicat faptul că metabolizarea este efectuată în proporţie mare prin intermediul aldehidoxidazei şi citocromului P450. Cu toate acestea, eliminarea sistemică pare să fie realizată în principal prin metabolizare hepatică. Profilul cinetic: După administrarea topică a unor doze unice de 0,08%, 0,2% şi 0,5%, nu s-au observat deviaţii mari, dependente de doză, ale Cmax plasmatice şi ASC b) Caracteristici la pacienţi Caracteristici la pacienţii vârstnici: După administrarea unei doze unice, la vârstnici (subiecţi cu vârsta de 65 de ani sau peste), Cmax, ASC şi timpul aparent de înjumătăţire plasmatică ale brimonidinei sunt similare cu cele observate la adulţii tineri, indicând faptul că absorbţia sistemică şi eliminarea brimonidinei nu sunt influenţate de vârstă. Pe baza datelor dintr-un studiu clinic cu durata de 3 luni, care a inclus pacienţi vârstnici, expunerea sistemică la brimonidină a fost foarte mică. 5.3 Date preclinice de siguranță Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţialul carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, 6 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Clorură de sodiu Acid tartric Tartrat de sodiu dihidrat Hipromeloză Clorură de benzalconiu Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea p-H-ului) Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 28 de zile după prima deschidere a flaconului 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu un flacon picurător din polietilenă închis cu capac cu filet din polipropilenă, cu inel de siguranță din polietilenă a 5 ml picături oftalmice, soluţie Cutie cu 3 flacoane picurătoare din polietilenă închis cu capac cu filet din polipropilenă, cu inel de siguranță din polietilenă a câte 5 ml picături oftalmice, soluţie Cutie cu un flacon picurător din polietilenă închis cu capac cu filet din polipropilenă, cu inel de siguranță din polietilenă a 10 ml picături oftalmice, soluţie 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ UNIMED PHARMA spol.s.r.o. Oriešková 11, 821 05 Bratislava, Republica Slovacă 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 15960/2025/01-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: 15960/2025/01-03 7 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2025 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 8