AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7144/2014/01 Anexa 2 NR. 7145/2014/01-02 NR. 7146/2014/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Pramipexol Stada 0,088 mg comprimate: Pramipexol Stada 0,18 mg comprimate Pramipexol Stada 0,7 mg comprimate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Pramipexol Stada 0,088 mg comprimate: Un comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,125 mg, echivalent cu pramipexol 0,088 mg. Pramipexol Stada 0,18 mg comprimate Un comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,25 mg, echivalent cu pramipexol 0,18 mg. Pramipexol Stada 0,7 mg comprimate Un comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 1,0 mg, echivalent cu pramipexol 0,7 mg. Vă rugăm rețineți: Dozele de pramipexol așa cum au fos publicate in literatura de specialitate se refera la sarea acestuia. Prin urmare, dozele vor fi exprimate atât în termeni de pramipexol bază cât și în termeni de pramipexol sare (în paranteze). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat. Pramipexol Stada 0,088 mg comprimate Comprimate albe până la aproape albe, rotunde, netede pe ambele feţe Pramipexol Stada 0,18 mg comprimate Comprimate albe până la aproape albe, ovale, cu linie mediană pe ambele feţe. Aceste comprimate pot fi divizate în doze egale. Pramipexol Stada 0,7 mg comprimate Comprimate albe până la aproape albe, rotunde, cu linie mediană pe ambele feţe. Aceste comprimate pot fi divizate în doze egale. 1 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Pramipexol Stada comprimate este indicat pentru tratamentul semnelor şi simptomelor formei idiopatice a bolii Parkinson, ca monoterapie (fără levodopa) sau în asociere cu levodopa, de exemplu pe tot parcursul bolii, până în stadiile avansate când eficacitatea tratamentului cu levodopa scade sau nu persistă şi devine fluctuantă (fluctuaţii de tip„on - off”) Pramipexol Stada este indicat pentru tratamentul simptomatic, de intensitate moderată până la severă a sindromului picioarelor neliniștite în doze de până la 0,54 mg bază (0,75 mg sare) (vezi pct. 4.2). 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Boala Parkinson Doza zilnică se administrează divizată în prize egale de trei ori pe zi Iniţierea tratamentului Dozele trebuie crescute treptat, pornind de la o doză zilnică iniţială de 0,264 mg bază (0,375 mg sare), care se crește apoi la intervale de 5– 7 zile. Dacă nu apar reacţii de intoleranţă, doza se creşte treptat până se obţine efectul terapeutic maxim. Schema de creştere a dozelor de Pramipexol Stada Săptămâna Doza (mg bază) 1 2 3 3 x 0,088 3 x 0,18 3 x 0,35 Doza zilnică totală (mg bază) 0,264 0,54 1,1 Doza (mg sare) 3 x 0,125 3 x 0,25 3 x 0,5 Doza zilnică totală (mg sare) 0,375 0,75 1,5 Dacă doza trebuie mărită în continuare, doza zilnică trebuie crescută cu 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe săptămână, până la doza maximă de 3,3 mg bază (4,5 mg sare) pe zi. Totuşi trebuie menţionat că incidenţa somnolenţei creşte la doze mai mari de 1,5 mg pe zi (vezi pct. 4.8). Tratamentul de întreţinere Doza zilnică individuală trebuie să fie cuprinsă între 0,264 mg bază (0,375 mg sare) şi maxim 3,3 mg bază (4,5 mg sare). În cadrul studiilor pivot care au urmărit creşterea dozelor, eficacitatea tratamentului a fost observată începând cu doza zilnică de 1,1 mg bază (1,5 mg sare) pe zi. Ajustări ulterioare ale dozajului trebuie făcute în funcţie de răspunsul clinic şi incidenţa reacţiilor adverse. În cadrul studiilor clinice, aproximativ 5% din pacienţi au fost trataţi cu doze mai mici de 1,1 mg bază (1,5 mg sare). În stadiile avansate ale bolii Parkinson, doze mai mari de 1,1 mg (1,5 mg sare) pe zi pot fi utile pacienţilor la care se intenţionează reducerea dozei de levodopa. Se recomandă ca dozele de levodopa să fie reduse atât pe durata creşterii dozei, cât şi a tratamentului de întreţinere cu pramipexol, în funcţie de răspunsul clinic al fiecărui pacient (vezi pct. 4.5). Întreruperea tratamentului Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice poate duce la apariţia sindromului neuroleptic malign sau a sindromului de sevraj la întreruperea administrării agonistului dopaminei. De aceea, tratamentul cu pramipexol trebuie redus în mod treptat, cu câte 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe zi, până când doza zilnică ajunge la 0,54 mg bază (0,75 mg sare). Apoi, doza trebuie redusă cu câte 0,264 mg bază (0,375 mg sare) pe zi (vezi pct. 4.4). Totuși, sindromul de sevraj la întreruperea administrării agonistului dopaminei poate să apară în timpul reducerii treptate a dozei și poate fi necesară o creștere temporară a dozei înainte de reluarea reducerii treptate a dozei (vezi pct. 4.4). 2 Insuficienţă renală Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcţia renală. Pentru iniţierea tratamentului se recomandă următoarea schemă terapeutică: Pacienţii cu clearance al creatininei peste 50 ml/min nu necesită scăderea dozei zilnice sau a frecvenţei administrării. La pacienţii cu clearance al creatininei între 20 şi 50 ml/min, doza zilnică iniţială de pramipexol trebuie divizată în două prize, începând cu 0,088 mg bază (0,125 mg sare) de două ori pe zi (0,176 mg bază/ 0,25 mg sare pe zi). Nu ar trebui depăşită o doză zilnică maximă de 1,57 mg pramipexol bază (2,25 mg de sare). La pacienţii cu clearance al creatininei sub 20 ml/min, doza zilnică de pramipexol se administrează în priză unică, începând cu 0,088 mg bază (0,125 mg sare) pe zi. Nu ar trebui depăşită o doză zilnică maximă de 1,1 mg pramipexol bază (1,5 mg de sare). Dacă funcţia renală este afectată în timpul tratamentului de întreţinere, doza zilnică de pramipexol trebuie redusă cu un procent egal cu cel cu care scade funcţia renală; de exemplu, dacă clearance-ul creatininei scade cu 30%, atunci doza zilnică de pramipexol trebuie redusă cu 30%. Doza zilnică poate fi administrată în două prize separate dacă clearance-ul creatininei este cuprins între 20 şi 50 ml/min şi în doză unică zilnică dacă clearance-ul creatininei este sub 20 ml/min. Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică, ajustarea dozelor nu este, probabil, necesară, întrucât aproximativ 90% din substanţa activă absorbită este excretată pe cale renală. Cu toate acestea, posibila influenţă a insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii pramipexol nu a fost investigată. Administrarea la copii şi adolescenţi La copii şi adolescenţi sub vârsta de 18 ani, siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu pramipexol nu au fost stabilite. Pramipexol nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi pentru indicaţia Boala Parkinson. Sindromul picioarelor neliniștite Doza inițială recomandată de pramipexol este de 0,088 mg bază (0,125 mg sare) administrată o data la 2-3 ore înainte de culcare. Pentru pacienții care necesită suplimentar o reducere a simptomatologiei, doza poate fi crescută la fiecare 4-7 zile până la un maxim de 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe zi (după cum se observă în tabelul de mai jos). Trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.4 Exacerbarea sindromului picioarelor neliniștite). Schema de dozare cu Pramipexol Stada Etapa de titrare Doză unică seara (mg bază) Doză unică seara (mg sare) 1 2* 3* 4* * dacă este necesar 0,088 0,18 0,35 0,54 0,125 0,25 0,50 0,75 Răspunsul la tratament al pacientului trebuie evaluat după 3 luni de tratament și trebuie restabilită necesitatea continuării tratamentului. Dacă tratamentul este întrerupt pentru mai mult de câteva zile, trebuie reînceput tratamentul prin creșterea treptată a dozei după cum este prevăzut mai sus. 3 Întreruperea tratamentului Deoarece doza zilnică pentru tratamentul sindromului picioarelor neliniștite nu va depăși 0,54 mg bază (0,75 mg sare), Pramipexol Stada poate fi întrerupt fără o scădere treptată. Într-un studiu placebo- controlat cu durata de 26 săptămâni s-a observat reapariția simptomelor sindromului picioarelor neliniștite (agravarea severității simptomelor față de valoarea inițială) la 10% dintre pacienți (14 din 135) după întreruperea bruscă a tratamentului. S-a descoperit că acest efect a fost similar pentru toate dozele. Insuficiență renală Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcția renală. Pacienții cu clearance al creatininei peste 20 ml/min nu necesită reducerea zilnică a dozei. Utilizarea pramipexolului nu a fost studiată la pacienții hemodializați sau la pacienții cu insuficiență renală severă. Insuficiență hepatică Nu este necesară dozarea pramipexolului la pacienții cu insuficiență hepatică, deoarece aproximativ 90% din substanța activă absorbită se excretă pe cale renală. Copii și adolescenți Pramipexol nu este recomandat pentru utilizarea la copiii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor cu privire la siguranță și eficacitate. Sindrom Tourette Copii și adolescenți Pramipexol nu este recomandat pentru utilizare la copiii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani deoarece eficacitatea și siguranța nu a fost stabilită la această populație. Pramipexol nu trebuie utilizat la copiii sau adolescenții cu sindrom Tourette din cauza raportului beneficiu-risc negativ pentru această afecțiune (vezi pct. 5.1). Mod de administrare Comprimatele se administrează oral, înghiţite cu apă, şi pot fi administrate cu sau fără alimente. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la pramipexol sau la oricare dintre excipienţii listați la pct. 6.1. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Când se prescrie Pramipexol Stada comprimate pacienţilor cu boală Parkinson şi insuficienţă renală, se recomandă scăderea dozei, aşa cum este specificat la pct. 4.2. Halucinaţii Halucinaţiile sunt cunoscute ca reacţie adversă a tratamentului cu agonişti dopaminergici şi levodopa. Pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei halucinaţiilor (mai ales vizuale). Diskinezie În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în timpul creşterii iniţiale a dozei de pramipexol administrat în asociere cu levodopa poate apărea diskinezie. În această situaţie, doza de levodopa trebuie scăzută. Distonie În urma inițierii tratamentului cu pramipexol sau a creșterii treptate a dozei, la pacienții cu boala Parkinson s-a raportat ocazional distonie axială, inclusiv antecolis, camptocormie și pleurototonus (sindrom Pisa). Cu toate că distonia poate fi un simptom al bolii Parkinson, la acești pacienți simptomele s-au îmbunătățit după reducerea dozei sau după oprirea tratamentului cu pramipexol. În 4 cazul apariției distoniei, trebuie să se reevalueze schema terapeutică cu medicamente dopaminergice și să se ia în considerare ajustarea dozei de pramipexol. Stare de somnolenţă şi episoade de somn cu instalare bruscă Tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu apariţia stării de somnolenţă şi a episoadelor de somn cu instalare bruscă, mai ales la pacienţii cu boală Parkinson. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără a fi conştient sau fără semne de avertizare, a fost raportată mai puţin frecvent. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui aspect şi avertizaţi să manifeste prudenţă atunci când conduc vehicule sau lucrează cu utilaje în timpul tratamentului cu Pramipexol Stada. Pacienţii care au prezentat somnolenţă şi/sau un atac de somn cu instalare bruscă trebuie să renunţe la conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. În plus, trebuie avută în vedere scăderea dozei sau întreruperea tratamentului. Datorită posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi concomitent cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.5, 4.7 şi pct. 4.8). Tulburări ale controlului impulsurilor Pacienții trebuie monitorizați în mod regulat pentru dezvoltarea tulburărilor de control al impulsurilor. Pacienții și persoanele care îi au în îngrijire trebuie avertizați că simptomele comportamentale a tulburărilor de control al impulsurilor, incluzând dependența patologică de jocurile de noroc, creșterea libidoului, hipersexualitate, bulimia și oniomania pot apărea la pacienții tratați cu agonişti de dopamină, cum ar fi pramipexol. Trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin scăderea treptată a dozei dacă se dezvoltă astfel de simptome. Episoade maniacale şi delir Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru a observa instalarea episoadelor maniacale şi a delirului. Pacienţii şi persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conştienţi că pacienţii trataţi cu pramipexol pot manifesta episoade maniacale şi delir. Trebuie luată în considerare micşorarea dozei / întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome. Pacienți cu tulburări psihotice Pacienţii cu tulburări psihotice trebuie trataţi cu agonişti dopaminergici numai dacă beneficiile potenţiale sunt mai mari decât riscurile. Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.5). Monitorizare oftalmologică Se recomandă efectuarea consultului oftalmologic la intervale periodice sau dacă apar tulburări de vedere. Afecţiuni cardiovasculare severe În cazul asocierii afecţiunilor cardiovasculare severe, se recomandă prudenţă. Datorită riscului general de hipotensiune arterială ortostatică asociat terapiei dopaminergice, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la inițierea tratamentului. Sindrom neuroleptic malign Simptome caracteristice sindromului neuroleptic malign au fost raportate în asociere cu întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.2). Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei (DAWS) DAWS a fost raportat la agoniștii dopaminei, inclusiv pramipexol (vezi pct. 4.8). Pentru a opri tratamentul la pacienţii cu boala Parkinson, doza de pramipexol trebuie redusă treptat (vezi pct. 4.2.). Date limitate sugerează că pacienții cu tulburări ale controlului impulsurilor și cei cărora li se administrează o doză zilnică crescută și/sau doze cumulative crescute de agoniști ai dopaminei pot prezenta un risc mai mare de apariție a DAWS. Simptomele de sevraj pot include apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpirație și durere și nu răspund la levodopa. Înainte de reducerea treptată a dozei și întreruperea administrării de pramipexol, pacienții trebuie informați în privința posibilelor simptome de sevraj. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape în timpul reducerii 5 treptate a dozei și opririi administrării. În caz de simptome de sevraj severe și/sau persistente, poate fi avută în vedere readministrarea temporară de pramipexol la cea mai mică doză eficace. Exacerbarea sindromului picioarelor neliniștite Tratamentul pentru sindromul picioarelor neliniștite cu pramipexol poate determina agravarea simptomatologiei. Agravarea se referă la declanşarea simptomelor seara mai devreme (sau chiar după amiaza), la accentuarea simtomelor, şi la extinderea simptomelor spre alte extremităţi. Riscul de exacerbare poate crește cu cât doza este mai mare. Înainte de tratament, pacienții trebuie informați că poate surveni exacerbarea și trebuie să li se recomande să se adreseze medicului curant dacă manifestă simptome de exacerbare. Dacă se suspicionează o exacerbare, trebuie avută în vedere ajustarea dozei până la cea mai mică doză eficace sau oprirea administrării de pramipexol (vezi pct. 4.2 și 4.8). 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Legarea de proteinele plasmatice La om, pramipexolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie foarte mică (< 20%), metabolizarea fiind redusă. De aceea, interacţiunile cu alte substanţe medicamentoase care influenţează legarea de proteinele plasmatice sau eliminarea prin metabolizare sunt puţin probabile. Deoarece anticolinergicele sunt eliminate mai ales prin metabolizare, posibilitatea interacţiunilor este redusă, cu toate că interacţiunile cu medicamentele anticolinergice nu au fost practic investigate. Nu există interacţiuni farmacocinetice cu selegilina şi levodopa. Inhibitori/ competitori ai căii active de eliminare renală Cimetidina reduce clearance-ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34%, probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretaţi la nivelul tubilor renali. De aceea, medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale, cum sunt cimetidina, amantadina, mexiletina, zidovudina, cisplatina, chinina și procainamida pot interacţiona cu pramipexolul, având ca efect reducerea clearance-ului pramipexolului. În cazul administrării acestor medicamente concomitent cu Pramipexol Stada, trebuie avută în vedere reducerea dozei de pramipexol. Asocierea cu levodopa Când Pramipexol Stada este administrat în asociere cu levodopa, se recomandă scăderea dozei de levodopa şi menţinerea constantă a dozei oricărui alt medicament antiparkinsonian în perioada în care doza de Pramipexol Stada este crescută. Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.4, 4.7 şi 4.8). Medicamente antipsihotice Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.4), de exemplu dacă sunt de aşteptat efecte antagoniste. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Efectul asupra sarcinii şi alăptării nu a fost investigat la om. Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolani şi iepuri, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolan în doze materno-toxice (vezi pct. 5.3). Pramipexol Stada trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar, şi anume, dacă se consideră că beneficiile potenţiale justifică riscurile potenţiale la care este expus fătul. Alăptarea Deoarece tratamentul cu pramipexol inhibă secreţia de prolactină la om, se anticipează inhibarea secreţiei lactate. Excreţia de pramipexol în laptele matern nu a fost studiată la om. La şobolan, concentraţia de substanţă activă marcată radioactiv a fost mai mare în lapte decât în plasmă. 6 În absenţa datelor disponibile la om, Pramipexol Stada nu trebuie administrat în perioada alăptării. Totuşi, dacă administrarea este absolut necesară, alăptarea la sân trebuie întreruptă. Fertilitatea Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra fertilităţii la om. Studiile la animale, arată că pramipexolul afectează ciclurile estrale şi scade fertilitatea la femele, cum este de aşteptat de la un agonist al dopaminei. Totuşi, aceste studii nu au arătat efecte dăunătoare directe sau indirecte privind fertilitatea la masculi. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Pramipexol Stada poate avea o influenţă majoră asupra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje. Pot să apară halucinaţii sau somnolenţă. Pacienţii aflaţi în tratament cu pramipexol şi care prezintă somnolenţă şi/ sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu desfăşoare activităţi (de exemplu, folosirea de utilaje) în care afectarea atenţiei ar putea să-i pună pe ei sau persoanele din jur în pericol de accidente grave sau letale, până când aceste episoade recurente şi somnolenţa nu dispar (vezi şi pct. 4.4, 4.5 şi 4.8). 4.8 Reacţii adverse Analiza datelor obţinute în urma studiilor clinice placebo controlate, cuprinzând un număr de 1923 de pacienţi trataţi cu pramipexol şi 1354 de pacienţi cărora li s-a administrat placebo, a evidenţiat raportarea frecventă a reacţiilor adverse pentru ambele grupuri. 63% din pacienţii trataţi cu pramipexol şi 52% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo au raportat cel puţin o reacţie adversă. Majoritatea reacţiilor adverse la medicament apar de obicei la începutul tratamentului şi cele mai multe au tendinţa de a dispărea chiar în cazul continuării tratamentului. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe reacţiile adverse sunt prezentate in funcţie de frecvenţă (număr de pacienţi la care poate să apară reacţia adversă) utilizând următoarele categorii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), - - - mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), - - - rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Cele mai frecvente reacţii adverse la pacienţii cu boală Parkinson Cele mai frecvente (≥ 5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu boală Parkinson, întâlnite mai des la cei trataţi cu pramipexol decât la cei cărora li s-a administrat placebo, au fost greaţă, diskinezie, hipotensiune arterială, ameţeli, somnolenţă, insomnie, constipaţie, halucinaţii, cefalee şi oboseală. Incidenţa somnolenţei este crescută la doze mai mari de 1,5 mg sare de pramipexol /zi (vezi pct. 4.2). În cazul asocierii cu levodopa, reacţia adversă cea mai frecventă a fost diskinezia. La începutul tratamentului poate să apară hipotensiune arterială, în special dacă doza de pramipexol este crescută prea repede. Tabelul 1: Boala Parkinson Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Infecţii şi infestări Tulburări endocrine Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută Pneumonie. Secreţie inadecvată de 7 Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro- intestinale Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută Insomnie, halucinaţii, vise neobişnuite, confuzie, tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor şi manifestări compulsive. Cefalee. Somnolenţă, ameţeli, dischinezie. Episode maniacale. hormon antidiuretic1. obsesie a cumpărăturilor / oniomanie, dependenţă patologică de jocuri de noroc, nelinişte, hipersexualitate, idei delirante, tulburări de libido, paranoia, delir, mâncat compulsiv1, hiperfagie1. Somn cu instalare bruscă, amnezie, hiperchinezie, sincopă. Alterare a vederii, inclusiv diplopie, vedere înceţoşată, acuitate vizuală redusă. Hipotensiune arterială. Insuficienţă cardiacă1. Dispnee, sughiţuri. Greaţă. Constipaţie, vărsături. Hipersensibilitate, prurit, erupţie cutanată tranzitorie. Oboseală, edem periferic. 8 Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei, incluzând Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Investigaţii diagnostice Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere. Creştere ponderală Scădere ponderală, inclusiv scăderea apetitului alimentar. 1 Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei ulterioară punerii pe piață. Cu o certitudine de 95 %, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 2.762 pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu pramipexol. Sindromul picioarelor neliniștite, cele mai frecvente reacții adverse Cele mai frecvente (≥ 5%) reacții adverse raportate la pacienții cu sindromul picioarelor neliniștite tratați cu pramipexol au fost greață, cefalee, amețeli și fatigabilitate. Greața și fatigabilitatea au fost raportate mai des la femeile tratate cu pramipexol (20,8% și respectiv 10,5%) comparativ cu bărbații (6,7% și respectiv 7,3%). Tabelul 2: Sindromul picioarelor neliniștite Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Infecţii şi infestări Tulburări endocrine Tulburări psihice Foarte frecvente Frecvente Insomnie, vise neobişnuite. Cu frecvenţă necunoscută Mai puţin frecvente Pneumonie1. Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic1. Nelinişte, confuzie, halucinații, tulburare de libido, idei delirante1, hiperfagie 1, paranoia 1, episode maniacale1, delir1, tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor şi manifestări compulsive1 (cum ar fi: obsesie a 9 Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului nervos Exacerbarea sindromului picioarelor neliniștite Cefalee, ameţeli, somnolenţă. Tulburări oculare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Tulburări gastrointestinale Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice Greaţă. Constipaţie, vărsături. Oboseală. cumpărăturilor, dependenţă patologică de jocuri de noroc, hipersexualitate, mâncat compulsiv). Somn cu instalare bruscă, sincopă, diskinezie, amnezie1, hiperchinezie1. Alterare a vederii, inclusiv acuitate vizuală redusă, diplopie, vedere înceţoşată. Insuficienţă cardiacă1. Hipotensiune arterială. Dispnee, sughiț. Reacţii de hipersensibilitate, prurit, erupţie cutanată tranzitorie. Edem periferic. Scădere ponderală, inclusiv scăderea apetitului alimentar, creştere ponderală. Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere. 1 Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piață. Cu o certitudine de 95 %, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi 10 mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 1395 pacienţi cu sindromul picioarelor neliniștite trataţi cu pramipexol. Descrierea reacțiilor adverse selectate Somnolenţă Tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu somnolenţă şi, mai puţin frecvent, cu somnolenţă diurnă excesivă şi episoade de somn cu instalare bruscă (vezi pct. 4.4). Tulburări ale libidoului Tratamentul cu pramipexol se poate asocia mai puţin frecvent cu tulburări ale libidoului (creştere sau diminuare). Tulburări ale controlului impulsurilor Poate să apară dependența patologică de jocuri de noroc, creșterea libidoului, hipersexualitatea, cheltuieli compulsive, creșterea necontrolată a apetitului alimentar și bulimia la pacienții tratați cu agoniști dopaminergici, incluzând pramipexolul (vezi pct. 4.4). Într-un studiu clinic de control, retrospectiv, încrucişat, incluzând 3090 pacienţi cu boală Parkinson, 13,6% dintre pacienţii care au primit tratament dopaminergic sau non-dopaminergic, au avut simptome ale tulburării controlului impulsurilor în timpul ultimelor şase luni. Manifestările observate au fost dependenţa patologică de jocurile de noroc, oniomania, bulimia şi comportamentul sexual compulsiv (hipersexualitate). Factorii de risc independenţi posibili pentru tulburări de control ale impulsurilor au inclus tratament dopaminergic şi doze mari de tratament dopaminergic, vârsta mai tânără (≤ 65 de ani), necăsătoriţi şi cu antecedente familiale de comportament dependent de jocurile de noroc. Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Printre simptome se numără apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpirație și durere (vezi pct. 4.4). Insuficienţă cardiacă În cadrul studiilor clinice şi a experienţei ulterioare punerii pe piață, insuficienţa cardiacă a fost raportată la pacienţi trataţi cu pramipexol. Într-un studiu farmacoepidemiologic, utilizarea pramipexolului a fost asociată unui risc crescut de insuficienţă cardiacă comparativ cu o terapie fără pramipexol (raportul de risc observat 1,86; 95% IÎ, 1,21-2,85). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Nu există experienţă clinică referitoare la supradozajul masiv. Evenimentele adverse anticipate ar fi cele legate de proprietăţile farmacodinamice ale agoniştilor dopaminergici, incluzând greaţă, vărsături, hiperkinezie, halucinaţii, agitaţie şi hipotensiune arterială. Nu se cunoaşte niciun antidot pentru supradozajul cu agonişti dopaminergici. Dacă apar semne de stimulare a sistemului nervos central, poate fi indicată administrarea unui agent neuroleptic. Terapia supradozajului poate necesita măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale, lavaj gastric, administrare intravenoasă de lichide, administrare de cărbune activat şi monitorizare electrocardiografică. 11 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente anti-Parkinsoniene, agonişti dopaminergici, codul ATC: N04BC05. Mecanism de acţiune Pramipexolul este un agonist dopaminergic care se leagă cu selectivitate şi specificitate mare de subfamilia D2 a receptorilor pentru dopamină, având o afinitate preponderentă pentru receptorii D3 şi o activitate intrinsecă totală. Pramipexolul ameliorează deficitele motorii din boala Parkinson prin stimularea receptorilor dopaminergici din nucleul striat. Studiile la animale de laborator au demonstrat că pramipexolul inhibă sinteza, eliberarea şi turnover-ul dopaminei. Mecanismul de acţiune al pramipexolului ca tratament al Sindromului picioarelor neliniştite nu este cunoscut. Dovezi neurofarmacologice sugerează în principal implicarea sistemului dopaminergic. Efecte farmacodinamice În studiile la voluntari, a fost observată diminuarea secreţiei de prolactină dependent de doză. Într-un studiu clinic cu voluntari sănătoşi, unde doza de pramipexol au fost crescută mai repede (la fiecare 3 zile) decât era recomandat, până la 3,15 mg pramipexol bază (4,5 mg de sare) pe zi, s-a observat o creştere a presiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. Asemenea efecte nu au fost observate în studiile efectuate la pacienţi. Studii clinice în boala Parkinson La pacienţi, pramipexolul ameliorează semnele şi simptomele formei idiopatice a bolii Parkinson. Studiile clinice placebo controlate au inclus aproximativ 1800 de pacienţi aflaţi în stadiile Hoehn şi Yahr I – V de boală, trataţi cu pramipexol. Dintre aceştia, aproximativ 1000 se aflau într-un stadiu mai avansat de boală, li s-a administrat tratament concomitent cu levodopa şi au prezentat complicaţii motorii. În stadiile iniţiale şi avansate ale bolii Parkinson, eficacitatea pramipexolului, urmărită în cadrul studiilor clinice controlate, s-a menţinut timp de aproximativ şase luni. În studiile clinice deschise care au continuat timp de peste trei ani, nu au fost înregistrate semne de diminuare a eficacităţii terapeutice. Într-un studiu clinic controlat, dublu orb, cu durata de 2 ani, tratamentul iniţial cu pramipexol a întârziat în mod semnificativ apariţia complicaţiilor motorii şi a scăzut incidenţa acestora, comparativ cu tratamentul iniţial cu levodopa. Această întârziere în apariţie a complicaţiilor motorii în cazul tratamentului cu pramipexol trebuie pusă în balanţă cu ameliorarea mai accentuată a funcţiilor motorii dată de levodopa (cuantificată prin modificarea medie pe scala UPDRS). Incidenţa generală a halucinaţiilor şi somnolenţei a fost, în general, mai mare în faza de creştere a dozelor în grupul tratat cu pramipexol. Totuşi, nu a fost înregistrată o diferenţă semnificativă pe perioada tratamentului de întreţinere. Aceste date trebuie avute în vedere atunci când se iniţiază tratamentul cu pramipexol la pacienţii cu boală Parkinson. Copii şi adolescenţi Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu pramipexol la toate subgrupele de copii şi adolescenţi cu boala Parkinson (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi). Studii clinice referitoare la sindromul picioarelor neliniștite Eficacitatea pramipexolului a fost evaluată în patru studii clinice placebo controlate la aproximativ 1000 de pacienți cu sindrom al picioarelor neliniștite idiopatic moderat până la sever. 12 Criteriile principale de evaluare a eficacității au fost modificarea medie față de valorile inițiale ale scorului la Scala de Evaluare a Sindromului picioarelor neliniștite (SESPR) și la Impresie clinică globală a ameliorării (ICGA). Pentru ambele obiective primare s-au observat diferențe semnificative din punct de vedere statistic la grupurile tratate cu doze de pramipexol de 0,25 mg, 0,5 mg și 0,75 mg sare față de placebo. După 12 săptămâni de tratament scorul la SESPR s-a ameliorat de la 23,5 la 14,1 puncte pentru placebo și de la 23,4 la 9,4 puncte pentru pramipexol (doze combinate). Diferența medie ajustată a fost de -4,3 puncte (IÎ 95% -6,4; -2,1 puncte, valoare p<0,0001). Ratele de răspuns pentru ICGA (ameliorat, foarte mult ameliorat) au fost 51,2% și 72,0% pentru placebo și respectiv pramipexol (diferența de 20% IÎ 95%: 8,1%; 31,8%, p<0,0005). S-a observat eficacitatea la doze de 0,088 mg bază (0,125 mg sare) pe zi după prima săptămână de tratament. Într-un studiu de polisomnografie placebo controlat cu durata de peste 3 săptămâni, pramipexolul a scăzut semnificativ numărul de mișcări periodice ale membrelor pe durata perioadei de stat în pat. Eficacitatea pe termen lung a fost evaluată într-un studiu clinic placebo controlat. După 26 săptămâni de tratament a avut loc scăderea mediei ajustate din scorul total la SESPR cu 13,7 și 11,1 puncte grupul cu pramipexol și respectiv placebo, cu o diferență medie semnificativă statistic (p=0,008) de - 2,6. Ratele de răspuns pentru ICGA (ameliorat, foarte mult ameliorat) au fost de 50,3% (80/159) și 68,5% (111/162) pentru placebo și respectiv pramipexol (p=0,0001), corespunzător unui număr de 6 pacienți (95 % IÎ: 3,5, 13,4) care aveau nevoie de tratament. Copii şi adolescenţi Agenția Europeană a Medicamentului a derogat obligativitatea depunerii rezultatelor studiilor efectuate la subgrupele de copii și adolescenți cu sindromul picioarelor neliniștite cărora li se administra tratament cu pramipexol (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți). Studii clinice în sindrom Tourette Eficacitatea pramipexolului (0,0625-0,5 mg/zi) la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6-17 ani cu sindrom Tourette a fost evaluată timp de 6 săptămâni într-un studiu randomizat, dublu-orb, placebo controlat și cu doză variabilă. Un total de 63 pacienți au fost randomizați (43 tratați cu pramipexol, 20 tratați cu placebo). Criteriul principal de evaluare a fost modificarea medie față de valorile inițiale ale scorului la Scala de Evaluare a Ticurilor - Total Tic Score (TTS) a Yale Global Tic Severity Scale (YGTSS). Nu a fost înregistrată nicio diferență între pramipexol și placebo atât în ceea ce privește criteriul principal de evaluare sau pentru oricare dintre criteriile secundare de evaluare a eficacității, inclusiv scorul total YGTSS, Patient Global Impression of Improvement (PGI-I), Clinical Global Impression of Improvement (CGI-I) sau Clinical Global Impressions of Severity of Illmess (CGI-S). Reacțiile adverse care au apărut la cel puțin 5% din grupul de pacienți tratat cu pramipexol și mai frecvent la pacienții tratați cu pramipexol decât la cei la care s-a administrat placebo au fost: cefalee (27,9%, placebo 25,0%), somnolență (7,0%, placebo 5,0%), greață (18,6%, placebo 10,0%), vărsături (11,6%, placebo 0,0%), dureri în etajul abdominal superior (7,0%, placebo 5,0%), hipotensiune arterială ortostatică (9,3%, placebo 5,0%), mialgie (9,3%, placebo 5,0%), tulburări de somn (7,0%, placebo 0,0%), dispnee (7,0%, placebo 0,0%) și infecții la nivelul căilor respiratorii superioare (7,0%, placebo 5,0). Alte reacții adverse semnificative, care au dus la întreruperea administrării medicamentului la pacienții tratați cu pramipexol, au fost stări confuzionale, tulburări de vorbire sau agravarea bolii (vezi pct. 4.2). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrarea orală, pramipexolul este absorbit rapid şi complet. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 90%, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge în 1–3 ore de la administrare. Administrarea în timpul meselor nu scade gradul de absorbţie a pramipexolului, ci doar viteza acesteia. Pramipexolul are o cinetică liniară, iar variaţiile interindividuale ale concentraţiilor plasmatice sunt minime. 13 Distribuţie La om, legarea pramipexolului de proteinele plasmatice este foarte mică (< 20%), iar volumul de distribuţie este mare (400 l). La şobolan au fost observate concentraţii mari în ţesutul cerebral (de aproximativ 8 ori mai mari decât cele plasmatice). Metabolizare La om, pramipexolul este metabolizat numai în mică măsură. Eliminare Excreţia renală de pramipexol nemodificat reprezintă calea principală de eliminare. Aproximativ 90% din doza marcată cu 14C este eliminată pe cale renală, în timp ce în materiile fecale se regăseşte mai puţin de 2%. Clearance-ul total al pramipexolului este de aproximativ 500 ml/min, iar clearance-ul renal este de aproximativ 400 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t½) variază între 8 ore la persoanele tinere şi 12 ore la persoanele vârstnice. 5.3 Date preclinice de siguranţă Studii de toxicitate după administrarea de doze repetate arată că pramipexolul are efecte funcţionale, afectând mai ales SNC şi funcţia de reproducere la femele, datorate probabil unui efect farmacodinamic exagerat. La porcii de talie mică a fost observată scăderea tensiunii arteriale diastolice şi sistolice şi a frecvenţei cardiace, iar la maimuţă, tendinţa de a avea un efect hipotensiv. Efectele potenţiale ale pramipexolului asupra funcţiei de reproducere au fost studiate la şobolani şi iepuri. Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolani şi iepuri, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolani în doze materno-toxice. Datorită speciilor de animale selectate şi a numărului limitat de parametri investigaţi, reacţiile adverse ale pramipexolului asupra sarcinii şi asupra fertilităţii la sexul masculin nu au fost pe deplin elucidate. La șobolani a fost observată o întarziere în dezvoltarea sexuală (de exemplu separarea prepuțului și deschiderea vaginului). Nu se cunoaște relevanța acestei observații la om. Pramipexolul nu s-a dovedit a fi genotoxic. În cadrul unui studiu privind carcinogenitatea, la şobolanii de sex masculin au apărut hiperplazie a celulelor Leydig şi adenoame, explicate prin efectul de inhibare a secreţiei de prolactină pe care îl are pramipexolul. Această observaţie nu prezintă relevanţă clinică la om. Acelaşi studiu a arătat de asemenea că, la doze de 2 mg/kg (de sare) sau mai mari, tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu apariţia degenerescenţei retiniene la şobolanii albinoşi. Acest din urmă efect nu a fost observat la şobolanii cu pigmentaţie normală şi nici în cadrul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şoarecii albinoşi sau la orice altă specie studiată. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Betadex Amidon de porumb Povidonă (K30) Celuloză microcristalină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul 14 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Blister din OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate. Pramipexol STADA 0,088 mg comprimate: Cutii conţinând 3 blistere (30 de comprimate) Pramipexol STADA 0,18 mg comprimate: Cutii conţinând 3 sau 20 blistere (30 sau 200 de comprimate) Pramipexol STADA 0,7 mg comprimate: Cutii conţinând 3 sau 20 blistere (30 sau 200 de comprimate) Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ STADA Arzneimittel AG Stadastrasse 2-18, 61118 Bad Vilbel, Germania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ) 7144/2014/01 7145/2014/01-02 7146/2014/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizației: Noiembrie 2014 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2025 15