AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7847/2015/01-02-03-04-05-06 Anexa 2 7848/2015/01-02-03-04-05-06 7849/2015/01-02-03-04-05-06 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ROSUCARD 10 mg comprimate filmate ROSUCARD 20 mg comprimate filmate ROSUCARD 40 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină calcică 10,4 mg, echivalentă cu rosuvastatină 10 mg. Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină calcică 20,8 mg, echivalentă cu rosuvastatină 20 mg. Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină calcică 41,6 mg, echivalentă cu rosuvastatină 40 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat. ROSUCARD 10 mg comprimate filmate conţine lactoză monohidrat 60 mg. ROSUCARD 20 mg comprimate filmate conţine lactoză monohidrat 120 mg. ROSUCARD 40 mg comprimate filmate conţine lactoză monohidrat 240 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat ROSUCARD 10 mg comprimate filmate: comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare roz deschis, prevăzute cu o cu linie mediană, cu lungimea de aproximativ 8,8 mm şi lăţimea de aproximativ 4,5 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. ROSUCARD 20 mg comprimate filmate: comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare roz cu lungimea de aproximativ 11,1 mm şi lăţimea de aproximativ 5,6 mm. ROSUCARD 40 mg comprimate filmate: comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare roz închis cu lungimea de aproximativ 14,0 mm şi lăţimea de aproximativ 7,0 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul hipercolesterolemiei 1 Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste cu hipercolesterolemie primară (tipul IIa, inclusiv hipercolesterolemia familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tipul IIb) ca adjuvant la dietă, atunci când răspunsul la dietă şi la alte tratamente non-farmacologice (de exemplu exerciţiu fizic, scădere ponderală) nu este adecvat. Adulţi, adolescenţi și copii cu vârsta de 6 ani și peste cu hipercolesterolemie familială homozigotă ca adjuvant la dietă şi la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu LDL-afereză) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt adecvate. Prevenţia evenimentelor cardiovasculare Prevenţia evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţii la care se estimează că prezintă risc crescut pentru apariţia unui prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant la măsurile corectoare a altor factori de risc. 4.2 Doze şi mod de administrare Înainte de iniţierea tratamentului pacientul trebuie instruit să urmeze o dietă standard de reducere a colesterolemiei care trebuie să continue pe durata tratamentului. Doza trebuie individualizată în funcţie de obiectivul tratamentului şi răspunsul pacientului, utilizând ghidurile curente. Doze Tratamentul hipercolesterolemiei Doza de iniţiere recomandată este 5 mg sau 10 mg administrate pe cale orală o dată pe zi, atât la pacienţii care nu au mai urmat niciodată tratament cu statine, cât şi la pacienţii care sunt trecuţi de la un tratament cu un alt inhibitor al HMG-CoA reductazei. Administrarea unei doze de 5 mg poate fi realizată prin împărţirea unui comprimat de 10 mg, folosind linia mediană. Alegerea dozei de iniţiere trebuie să ia în considerare colesterolemia fiecărui pacient şi riscul cardiovascular, cât şi riscul potenţial de reacţii adverse (vezi pct. 4.4 și 4.8). Ajustarea dozei poate fi făcută după 4 săptămâni, dacă este necesar (vezi pct. 5.1). Având în vedere creşterea frecvenţei raportării de reacţii adverse în cazul utilizării dozei de 40 mg, comparativ cu dozele mai mici (vezi pct. 4.8), o creştere treptată finală la doza maximă de 40 mg trebuie luată în considerare numai în cazul pacienţilor cu hipercolesterolemie severă şi risc cardiovascular crescut (în special pacienţii cu hipercolesterolemie familială), care nu ating valorile ţintă ale tratamentului cu doza de 20 mg şi în cazul cărora se va efectua o monitorizare de rutină (vezi pct. 4.4). La iniţierea dozei de 40 mg se recomandă monitorizare specializată. Prevenţia evenimentelor cardiovasculare În studiul de evaluare a reducerii riscului de evenimente cardiovasculare doza utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1). Copii şi adolescenţi Utilizarea rosuvastatinei la copii şi adolescenţi trebuie efectuată numai de către medici specialişti. Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani (Stadiul Tanner 20 mg. Foarte rar au fost raportate cazuri de rabdomioliză în cazul utilizării ezetimib în asociere cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei. O interacţiune farmacocinetică nu poate fi exclusă (vezi pct. 4.5) şi este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor medicamente în asociere. Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, frecvenţa raportării rabdomiolizei asociate utilizării rosuvastatinei după punerea pe piaţă este mai mare pentru doza de 40 mg. Miastenia gravis În câteva cazuri s-a raportat că statinele induc de novo sau agravează miastenia gravis sau miastenia oculară preexistente (vezi punctul 4.8). Administrarea Rosucard trebuie întreruptă în cazul agravării simptomelor. S-au raportate recurențe în cazul în care s-a (re)administrat aceeași statină sau una diferită. Determinarea creatinkinazei Creatinkinaza (CK) nu trebuie determinată după un exerciţiu fizic intens sau în prezenţa unei posibile cauze de creştere a CK care poate determina apariţia de erori în interpretarea rezultatului. Dacă valorile CK sunt semnificativ mai mari la iniţierea tratamentului (> 5 x LSVN) trebuie efectuat un test de confirmare în următoarele 5-7 zile. Dacă repetarea testului confirmă o valoare iniţială a CK > 5 x LSVN, tratamentul nu trebuie iniţiat. Înainte de iniţierea tratamentului Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, rosuvastatina trebuie prescrisă cu precauţie la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Astfel de factori includ: − − − − insuficienţă renală, hipotiroidie, antecedente heredo-colaterale şi personale de afecţiuni musculare ereditare, antecedente de toxicitate musculară în cazul utilizării anterioare a unui alt inhibitor al HMG-CoA reductazei sau al unui fibrat, abuz de alcool etilic, vârsta > 70 de ani, situaţii în care poate să apară o creştere a concentraţiilor plasmatice (vezi pct. 4.2, 4,5 şi 5.2), utilizarea concomitentă de fibraţi. − − − − În cazul unor astfel de pacienţi riscul tratamentului trebuie evaluat în relaţie cu posibilele beneficii şi se recomandă monitorizarea clinică. În cazul în care concentraţiile CK sunt crescute semnificativ la iniţierea tratamentului (> 5 x LSVN) tratamentul nu trebuie iniţiat. În timpul tratamentului Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat dacă apar dureri musculare, senzaţie de slăbiciune sau crampe musculare inexplicabile, în special dacă sunt asociate cu stare de rău general sau febră. La aceşti pacienţi trebuie măsurate concentraţiile CK. Tratamentul trebuie întrerupt dacă valorile CK sunt în mod semnificativ crescute (> 5 x LSVN) sau dacă simptomele musculare sunt severe şi determină disconfort zilnic (chiar dacă valorile CK sunt ≤ 5 x LSVN). Dacă simptomele se remit şi concentraţiile CK revin la normal, trebuie luată în considerare reininiţierea tratamentului cu rosuvastatină sau cu un alt inhibitor al HMG-CoA reductazei utilizând cea mai mică doză posibilă şi monitorizare atentă. Nu este necesară monitorizarea de rutină a concentraţiilor CK la pacienţii asimptomatici. În timpul sau după încheierea tratamentului cu statine, inclusiv cu rosuvastatină, s-au raportat foarte rar cazuri de miopatie necrotizantă mediată imun (MNMI). MNMI este caracterizată clinic prin slăbiciunea musculaturii proximale şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinkinazei, care persistă în ciuda întreruperii tratamentului cu statine. În cadrul studiilor clinice nu au existat dovezi privind creşterea efectelor asupra musculaturii scheletice la un număr redus de pacienţi la care s-a administrat tratament cu rosuvastatină şi terapie concomitentă. Cu 5 toate acestea, a fost observată o creştere a incidenţei miozitei şi miopatiei la pacienţii la care s-au administrat alţi inhibitori ai HMG-CoA reductazei în asociere cu derivaţi ai acidului fibric, inclusiv gemfibrozil, ciclosporină, acid nicotinic, antifungice de tip azol, inhibitori ai proteazei şi antibiotice macrolidice. Gemfibrozil creşte riscul de miopatie atunci când este administrat concomitent cu unii inhibitori ai HMG-CoA reductazei. Prin urmare, administrarea rosuvastatinei în asociere cu gemfibrozil nu este recomandată. Beneficiul unor modificări ulterioare ale concentraţiilor lipidelor prin utilizarea rosuvastatinei în asociere cu fibraţi sau niacină, trebuie analizat cu prudenţă având în vedere posibilele riscuri ale unei asemenea asocieri. Doza de 40 mg este contraindicată în cazul utilizării concomitente cu un fibrat (vezi pct. 4.5 şi 4.8). ROSUCARD nu trebuie administrat concomitent cu formele farmaceutice de acid fusidic cu administrare sistemică sau într-un interval de 7 zile de la întreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacienţii la care administrarea sistemică a acidului fusidic este considerată esenţială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele cu evoluţie letală) la pacienţii care au utilizat tratament cu acid fusidic în asociere cu statine (vezi pct. 4.5). Pacientul trebuie sfătuit să solicite imediat asistenţă medicală în cazul în care apar simptome de slăbiciune musculară, durere sau sensibilitate. Tratamentul cu statină poate fi reintrodus la şapte zile după ultima doză de acid fusidic. În cazurile excepţionale în care este necesar tratamentul sistemic de lungă durată cu acid fusidic, de exemplu în tratamentul infecţiilor severe, necesitatea administrării concomitente a ROSUCARD şi acidului fusidic trebuie luată în considerare pentru fiecare caz în parte şi sub strictă supraveghere medicală. Rosuvastatina nu trebuie utilizată la niciun pacient cu o afecţiune acută sau gravă sugestivă pentru miopatie sau cu predispoziţie pentru dezvoltarea unei insuficienţe renale secundare rabdomiolizei (de exemplu sepsis, hipotensiune arterială, intervenţie chirurgicală majoră, traumatism, tulburări metabolice, endocrine şi electrolitice severe, sau convulsii necontrolate). Reacții adverse cutanate severe La administrarea rosuvastatinei, au fost raportate reacții adverse cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale. Atunci când li se prescrie, pacienții trebuie informați despre semnele și simptomele reacțiilor cutanate severe și trebuie monitorizați cu atenție. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru această reacție, administrarea ROSUCARD trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. În cazul în care un pacient a dezvoltat o reacție gravă la administrarea ROSUCARD, cum sunt SSJ sau sindromul DRESS, tratamentul cu ROSUCARD nu mai trebuie reluat niciodată la pacientul respectiv. Efecte hepatice Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, rosuvastatina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care consumă cantităţi excesive de alcool etilic şi/sau au antecedente de afecţiuni hepatice. Se recomandă efectuarea de teste pentru evaluarea funcţiei hepatice înainte de şi la 3 luni după iniţierea tratamentului. Administrarea rosuvastatinei trebuie întreruptă sau doza trebuie scăzută dacă valoarea transaminazelor serice este de 3 ori mai mare decât limita superioară a valorilor normale. Rata de raportare a evenimentelor adverse hepatice grave (reprezentate în principal de creşterea transaminazelor hepatice) după punerea pe piaţă, este mai mare pentru doza de 40 mg. În cazul pacienţilor cu hipercolesterolemie secundară, consecutivă hipotiroidiei sau sindromului nefrotic, afecţiunea subiacentă trebuie tratată înainte de iniţierea tratamentului cu rosuvastatină. Rasă Studiile farmacocinetice arată o creştere a expunerii la subiecţii asiatici faţă de cei de rasă caucaziană (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 5.2). 6 Inhibitorii de protează La subiecţii trataţi cu rosuvastatină concomitent cu diferiţi inhibitori de protează în asocieri cu ritonavir, s-a observat creşterea expunerii sistemice la rosuvastatină. Trebuie avute în vedere atât beneficiul efectului hipolipemiant prin folosirea de rosuvastatină la pacienţii cu HIV trataţi cu inhibitori de protează, cât şi potenţialul de creştere a concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei atunci când se iniţiază administrarea de rosuvastatină sau se cresc dozele de rosuvastatină la pacienti trataţi cu inhibitori de protează. Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu anumiţi inhibitori de protează, decât dacă se ajustează doza de rosuvastatină (vezi pct. 4.2 şi 4.5). Boală pulmonară interstiţială Pentru unele statine s-au raportat cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială, în special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.8). Simptomele de prezentare pot să includă dispnee, tuse neproductivă şi deteriorarea stării generale (fatigabilitate, scădere ponderală şi febră). Dacă se suspicionează apariţia bolii interstiţiale pulmonare, tratamentul cu statine trebuie întrerupt. Diabet zaharat Unele dovezi clinice sugerează că statinele, considerate ca şi clasă de medicamente, cresc glicemia iar la unii pacienţi, cu risc crescut de dezvoltare a diabetului în viitor, pot duce la un nivel al hiperglicemiei care să necesite tratament ca şi în cazul diabetului zaharat confirmat. Totuşi, acest risc este contrabalansat de reducerea riscului de afecţiuni vasculare prin statine şi, în consecinţă, nu trebuie să constituie un motiv pentru oprirea tratamentului. Pacienţii cu factori de risc (glicemia în condiţii de repaus alimentar 5,6-6,9 mmol/L, IMC>30 kg/m2, hipertrigliceridemie, hipertensiune arterială) trebuie să fie monitorizaţi atât clinic cât şi biochimic conform ghidurilor de la nivel naţional. În studiul Jupiter, frecvenţa cumulată a diabetului zaharat raportată a fost 2,8% pentru rosuvastatină şi 2,3% pentru placebo, în mare parte la pacienţi cu glicemie în condiţii de repaus alimentar 5,6 până la 6,9 mmol/L. Copii şi adolescenţi Evaluarea creşterii în înălţime, greutăţii, IMC (indicelui de masă corporală) şi a caracterelor sexuale secundare prin stadializare Tanner la pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani trataţi cu rosuvastatină este limitată la o perioadă de doi ani. După doi ani de studiu terapeutic nu s-au observat efecte asupra creşterii în înălţime, greutate, IMC sau dezvoltării caracterelor sexuale (vezi pct. 5.1). Într-un studiu clinic la copii şi adolescenţi la care s-a administrat rosuvastatină timp de 52 săptămâni, s-au observat mai frecvent creşteri ale concentraţiilor CK de 10 x LSVN şi simptome musculare după exerciţiu fizic sau activitate fizică crescută comparativ cu observaţiile din studiile clinice la adulţi (vezi pct. 4.8). Excipienți Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de total de lactază sau sindrom de malabsorbţia de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efectele medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei Inhibitorii de proteine transportoare Rosuvastatina este un substrat pentru anumite proteine transportoare inclusiv transportorul de captare hepatică OATP1B1 şi al transportorului de eflux BCRP. Administrarea concomitentă de rosuvastatină cu medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportoare poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de rosuvastatină şi creşterea riscului de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5, Tabelul 1). 7 Ciclosporină În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ASC pentru rosuvastatină au fost în medie de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntarii sănătoşi (vezi Tabelul 1). Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă nu a afectat concentraţiile plasmatice de ciclosporină. Inhibitorii de protează Deşi mecanismul exact de interacţiune este necunoscut, folosirea concomitentă de inhibitori de protează poate creşte semnificativ expunerea la rosuvastatină (vezi Tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă la voluntari sănătoşi a unei doze de 10 mg rosuvastatină şi a unei asocieri de două inhibitoare de protează (300 mg atazanavir/100 mg ritonavir) a fost asociată cu o creştere de trei ori a valorilor ASC şi, respectiv, de șapte ori a valorilor Cmax pentru rosuvastatină. Administrarea concomitentă a rosuvastatinei cu unele asocieri de inhibitori de protează poate fi luată în considerare după evaluarea atentă a ajustării dozelor de rosuvastatină, bazată pe creşterea anticipată a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5, Tabelul 1). Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei cu gemfibrozil a determinat o creştere de 2 ori a Cmax şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Pe baza datelor din studiile de interacţiune specifică, nu se anticipează o interacţiune relevantă din punct de vedere farmacocinetic cu fenofibratul; cu toate acestea, poate să apară o interacţiune farmacodinamică. Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi dozele hipolipemiante (> sau egal cu 1 g/zi) de niacină (acid nicotinic) cresc riscul de miopatie atunci când sunt administrate concomitent cu inhibitorii HMG-CoA reductazei, probabil deoarece aceştia pot determina miopatie atunci când sunt administraţi în monoterapie. Doza de 40 mg este contraindicată în cazul administrării concomitente cu un fibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, la aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg. Ezetimib Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei în doză de 10 mg cu ezetimib în doză de 10 mg a determinat creşterea de 1,2 ori a valorilor ASC pentru rosuvastatină la subiecţii cu hipercolesterolemie (vezi Tabelul 1). Nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică, în ceea ce priveşte reacţiile adverse, între rosuvastatină şi ezetimib (vezi pct. 4.4). Antiacide Administrarea concomitentă a rosuvastatinei cu o suspensie conţinând hidroxid de aluminiu şi magneziu a determinat o scădere a concentraţiei plasmatice de rosuvastatină de aproximativ 50%. Acest efect a fost diminuat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după administrarea rosuvastatinei. Relevanţa clinică a acestei interacţiuni nu a fost studiată. Eritromicină Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei şi eritromicinei a determinat o scădere de 20% a ASC şi o scădere de 30% a Cmax pentru rosuvastatină. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea motilităţii intestinale indusă de eritromicină. Izoenzimele citocromului P450 Rezultatele studiilor in vivo şi in vitro au arătat faptul că rosuvastatina nu este nici inhibitor şi nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu se anticipează interacţiuni medicamentoase care să rezulte din metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni relevante din punct de vedere clinic între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP 2C9 şi CYP 3A4) sau ketoconazol (un inhibitor al CYP 2A6 şi CYP 3A4). Ticagrelor 8 Ticagrelor poate influența excreția renală a rosuvastatinei, ceea ce crește riscul de acumulare a rosuvastatinei. Deși mecanismul exact nu este cunoscut, în unele cazuri, administrarea concomitentă de ticagrelor și rosuvastatină a dus la scădere a funcției renale, creștere a valorilor creatinfosfokinazei și rabdomioliză. Interacţiuni care necesită ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi şi Tabelul 1) Atunci când este necesară administrarea concomitentă a rosuvastatinei cu alte medicamente despre care se cunoaşte că cresc expunerea la rosuvastatină, dozele de rosuvastatină trebuie ajustate. În cazul în care creşterea anticipată a expunerii (ASC) este de aproximativ 2 ori sau mai mare, se începe cu o doză de 5 mg rosuvastatină, administrată o dată pe zi. Doza maximă zilnică de rosuvastatină trebuie ajustată astfel încât expunerea anticipată la rosuvastatină să nu fie mai mare decât cea a unei doze zilnice de 40 mg de rosuvastatină, administrată fară alte medicamente cu care interacţionează, de exemplu o doză de 20 mg rosuvastatină în cazul administrării concomitente cu gemfibrozil (creştere de 1,9 ori) şi o doza de 10 mg rosuvastatină în cazul administrării concomitente cu asocierea atazanavir/ritonavir (creştere de 3,1 ori). Dacă se observă că medicamentul crește ASC pentru rosuvastatină mai puțin de 2 ori, nu trebuie scăzută doza inițială, dar este necesară precauție în cazul creșterii dozei de rosuvastatină peste 20 mg. Tabelul 1. Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra expunerii la rosuvastatină (ASC în ordine descrescătoare a amplitudinii) din studiile clinice publicate. Creştere a ASC pentru rosuvastatină de 2 ori sau mai mare de 2 ori Schema de tratament a medicamentului cu care interacţionează Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (400 mg-100 mg- 100 mg) + voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi pentru 15 zile Schema de tratament a rosuvastatinei Modificări ale ASC* pentru rosuvastatină 10 mg doză unică 7,4 ori ↑ Ciclosporină 75 mg, BID, până la 200 mg, BID, 6 luni 10 mg OD, 10 zile 7,1 ori ↑ Darolutamidă 600 mg de două ori pe zi, 5 zile 5 mg, doză unică 5,2 ori ↑ Regorafenib 160 mg, OD, 14 zile 5 mg, doză unică 3,8 ori ↑ Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg, OD, 8 zile 10 mg, doză unică 3,1 ori ↑ Roxadustat 200 mg QOD Velpatasvir 100 mg OD Ombitasvir 25 mg/ paritaprevir 150 mg/ ritonavir 100 mg OD/ dasabuvir 400 mg BID, 14 zile 10 mg, doză unică 2.9 ori ↑ 10 mg, doză unică 2,7 ori ↑ 5 mg, doză unică 2,6 ori ↑ Teriflunomidă Nu este disponibil 2,5 ori ↑ Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50 mg OD, 11 zile 10 mg, doză unică 2,3 ori ↑ Glecaprevir 400 mg/ pibrentasvir 120 mg OD, 7 zile 5 mg OD, 7 zile 2,2 ori ↑ Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg BID, 17 zile 20 mg OD, 7 zile 2,1 ori ↑ Capmatinib 400 mg BID Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmată de 75 mg la 24 de ore 10 mg, doză unică 2,1 ori ↑ 20 mg, doză unică 2 ori ↑ Fostamatinib 100 mg de două ori pe zi 20 mg, doză unică 2,0 ori ↑ 9 Tafamidis 61 mg BID în zilele 1 & 2, urmate de OD în zilele 3 până la 9 10 mg, doză unică 2,0 ori ↑ Creştere a ASC pentru rosuvastatină mai mică de 2 ori Schema de tratament a medicamentului cu care interacționează Febuxostat 120 mg OD Gemfibrozil 600 mg BID, 7 zile Schema de tratament cu rosuvastatină Modificarea a ASC a rosuvastatinei* 10 mg, doză unică 1,9 ori ↑ 80 mg, doză unică 1,9 ori ↑ Eltrombopag 75 mg OD, 5 zile 10 mg, doză unică 1,6 ori ↑ Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg BID, 7 zile 10 mg OD, 7 zile 1,5 ori ↑ Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg BID, 11 zile 10 mg, doză unică 1,4- ori ↑ Dronedaronă 400 mg BID Itraconazol 200 mg OD, 5 zile Ezetimib 10 mg OD, 14 zile Scădere a ASC pentru rosuvastatină Nu este disponibil 1,4 ori ↑ 10 mg, doză unică **1,4 ori ↑ 10 mg, OD, 14 zile **1,2 ori ↑ Schema de tratament a medicamentului cu care interacționează Schema de tratament cu rosuvastatină Modificarea a ASC a rosuvastatinei* Eritromicină 500 mg QID, 7 zile 80 mg, doză unică 20% ↓ Baicalin 50 mg TID, 14 zile 20 mg, doză unică 47% ↓ *Datele exprimate ca modificare de X ori reprezintă un raport simplu între valoarea în cazul administrării concomitente şi valoarea în cazul administrării numai de rosuvastatină. Datele exprimate ca modificare în % reprezintă diferenţa % faţă de rosuvastatina administrată singură. Creşterea este indicată ca “↑”, scăderea ca “↓”. **Au fost efectuate mai multe studii privind interacţiunile, cu diferite doze de rosuvastatină; tabelul prezintă raportul cel mai semnificativ. ASC= aria de sub curba; OD = o dată pe zi; BID = de două ori pe zi; TID = de trei ori pe zi; QID = de patru ori pe zi; QOD = o dată la 2 zile. Următoarele medicamente/combinaţii nu au avut un efect clinic semnificativ asupra ASC pentru rosuvastatină în timpul administrării concomitente: Aleglitazar 0,3 mg administrare la 7 zile; fenofibrat 67 mg, de 3 ori pe zi, 7 zile; fluconazol 200 mg, o dată pe zi, 11 zile; fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg, de două ori pe zi, 8 zile; ketoconazol 200 mg, de două ori pe zi, 7 zile; rifampicină 450 mg, o dată pe zi, 7 zile; silimarină 140 mg, de trei ori pe zi, 5 zile. Efectele rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent Antagoniştii vitaminei K Similar altor inhibitori de HMG-CoA reductază, inţierea tratamentului sau creşterea treptată a dozei de rosuvastatină la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti ai vitaminei K (de exemplu warfarina sau alt anticoagulant cumarinic) poate determina creşterea International Normalized Ratio (INR). Întreruperea sau scăderea dozei de rosuvastatină poate duce la o scădere a INR. În asemenea situaţii, este oportună supravegherea adecvată a INR. Contraceptivele orale/terapia de substituţie hormonală (TSH) 10 Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea valorilor ASC pentru etinil-estradiol şi norgestrel cu 26% şi, respectiv, cu 34%. Aceste creşteri ale valorilor plasmatice trebuie luate în considerare atunci când se aleg dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date farmacocinetice la subiecţii care iau concomitent rosuvastatină şi TSH şi, prin urmare, efecte similare nu pot fi excluse. Totuşi, asocierea a fost folosită extensiv la femei în cadrul studiilor clinice şi a fost bine tolerată. Alte medicamente Digoxină Bazat pe datele studiilor specifice privind interacţiunile, nu se anticipează o interacţiune semnificativă clinic cu digoxina. Acid fusidic Nu s-au efectuat studii de interacţiune cu rosuvastatină și acid fusidic. Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut de administrarea concomitentă de acid fusidic administrat sistemic şi statine. Mecanismul acestei interacţiuni (indiferent dacă este farmacodinamic sau farmacocinetic, sau amândouă) este încă necunoscut. La pacienţii care au primit această combinaţie au existat raportări de rabdomioliză (inclusiv unele cazuri cu evoluţie letală). Dacă tratamentul cu acid fusidic administrat sistemic este necesar, tratamentul cu rosuvastatină trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic (vezi și pct. 4.4). Copii şi adolescenţi Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi. Gradul interacţiunilor la copii şi adolescenţi nu este cunoscut. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Rosuvastatina este contraindicată pe parcursul sarcinii şi alăptării (vezi pct. 4.3). Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive adecvate. Sarcina Deoarece colesterolul şi alţi produşi ai biosintezei colesterolului sunt esenţiali pentru dezvoltarea fătului, riscul potenţial rezultat ca urmare a inhibării HMG-CoA reductazei depăşeşte beneficiile tratamentului în timpul sarcinii. Studiile efectuate la animale oferă dovezi limitate privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Dacă o pacientă rămâne gravidă în timpul tratamentului cu rosuvastatină, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Alăptarea Date limitate din rapoartele publicate indică faptul că rosuvastatina este prezentă în laptele uman. La şobolan, rosuvastatina se elimină în lapte. Datorită mecanismului de acțiune al rosuvastatinei, există un risc potențial de reacții adverse la sugar. Rosuvastatina este contraindicată în timpul alăptării. Fertilitatea Nu există efecte cunoscute asupra fertilităţii după utilizarea rosuvastatinei. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele rosuvastatinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza proprietăţilor sale farmacodinamice, este puţin probabil ca rosuvastatina să influenţeze această capacitate. Atunci când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje trebuie luat în considerare faptul că în timpul tratamentului pot să apară ameţeli. 4.8 Reacţii adverse 11 Reacţiile adverse observate în cazul utilizării rosuvastatinei au fost, în general, uşoare şi tranzitorii. În studiile clinice controlate, mai puţin de 4% dintre pacienţii trataţi cu rosuvastatină au fost retraşi din studiu ca urmare a reacţiilor adverse. Lista tabelară a reacţiilor adverse Pe baza datelor din studiile clinice şi din experienţa extensivă după punerea pe piaţă, următorul tabel prezintă profilul reacţiilor adverse pentru rosuvastatină. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate conform frecvenţei şi a clasificării pe aparate, sisteme şi organe (SOC). Frecvenţele reacţiilor adverse sunt clasificate utilizând următoarea convenţie: frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Tabelul 2. Reacţiile adverse bazate pe date din studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Frecvenţa Reacţii adverse Rare Rare Trombocitopenie Reacţii de hipersensibilitate, inclusiv angioedem Frecvente Diabet zaharat1 Tulburări psihice Necunoscută Depresie Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Foarte rare Cefalee Ameţeli Polineuropatie Pierderea memoriei Necunoscută Neuropatie periferică Tulburări oculare Tulburări de somn (inclusiv insomnie şi coşmaruri) Miastenia gravis Necunoscută Miastenie oculară Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro-intestinale Frecvente Necunoscută Tuse Dispnee Constipaţie Greaţă Durere abdominală Pancreatită Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare Necunoscută Diaree Rare Foarte rare Valori crescute ale transaminazelor hepatice Icter Hepatită Prurit Erupţie cutanată tranzitorie Urticarie Necunoscută Sindrom Stevens-Johnson Mai puţin frecvente Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) Mialgie Frecvente 12 Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Reacţii adverse Rare Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte rare Miopatie (inclusiv miozită) Rabdomioliză Sindrom asemănător cu lupusul Ruptură de mușchi Artralgii Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări ale aparatului genital şi sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Necunoscută Miopatie necrotizantă mediată imun Foarte rare Afecţiuni ale tendoanelor, uneori complicate cu ruptură Hematurie Foarte rare Ginecomastie Frecvente Astenie Necunoscută Edem 1 Frecvenţa va depinde de prezenţa sau absenţa de factori de risc (glicemia în condiţii de repaus alimentar ≥5,6 mmol/l, IMC >30 kg/m2, hipertrigliceridemie, antecedente de hipertensiune arterială). Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, incidenţa reacţiilor adverse tinde să fie dependentă de doză. Efecte renale Proteinuria decelată cu bandelete şi cu etiologie, în principal, tubulară, a fost observată la pacienţii trataţi cu rosuvastatină. Valori ale proteinuriei de la absenţa proteinuriei sau cantităţi nesemnificative până la ++ sau mai mult au fost observate la < 1% dintre pacienţi la un moment dat în timpul tratamentului cu 10 şi 20 mg şi la aproximativ 3% dintre pacienţii trataţi cu 40 mg. O creştere minoră a proteinuriei de la absenţă sau cantităţi nesemnificative la + a fost observată în cazul dozei de 20 mg. În majoritatea cazurilor, proteinuria se reduce sau dispare spontan la continuarea tratamentului. Revizuirea datelor din studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă şi până în prezent nu a identificat o asociere cauzală între proteinurie şi boala renală acută sau evolutivă. Hematuria a fost observată la pacienţii trataţi cu rosuvastatină şi datele clinice arată că incidenţa ei este redusă. Efecte asupra musculaturii scheletice La pacienţii trataţi cu rosuvastatină au fost raportate efecte asupra musculaturii scheletice, precum mialgie, miopatie (inclusiv miozită) şi, rar, rabdomioliză, pentru toate dozele şi în special pentru doze > 20 mg. O creştere a concentraţiilor de CK dependentă de doză a fost observată la pacienţii trataţi cu rosuvastatină; majoritatea cazurilor au fost uşoare, asimptomatice şi tranzitorii. Dacă valorile CK sunt crescute (> 5 x LSVN), tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4). Efecte hepatice Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, a fost observată o creştere a transaminazelor dependentă de doză la un număr mic de pacienţi cărora li s-a administrat rosuvastatină; majoritatea cazurilor au fost uşoare, asimptomatice şi tranzitorii. La unele statine, s-au raportat următoarele evenimente adverse: • • disfuncţie sexuală. cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială, în special în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.4). 13 Frecvenţa raportărilor de rabdomioliză, evenimente renale grave şi evenimente hepatice grave (reprezentat, în principal, de creşterea valorilor plasmatice ale transaminazelor hepatice) este mai mare în cazul dozei de 40 mg. Copii şi adolescenţi Într-un studiu clinic cu durata de 52 săptămâni, efectuat la copii şi adolescenţi, s-au observat mai frecvent creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale creatinkinazei >10 x LSVN şi simptome musculare după exerciţiu fizic sau activitate fizică intensă, comparativ cu adulţii (vezi pct. 4.4). Din alte puncte de vedere, profilul de siguranţă al rosuvastatinei a fost similar la copii şi adolescenţi, comparativ cu adulţii. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Nu există tratament specific în eventualitatea unui supradozaj. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic şi trebuie instituite măsurile de suport necesare. Funcţia hepatică şi valorile CK trebuie monitorizate. Este puţin probabil ca hemodializa să aibă vreun beneficiu. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Agenţi de modificare a lipidelor, inhibitori ai HMG-CoA reductazei, codul ATC: C10AA07. Mecanism de acţiune Rosuvastatina este un inhibitor selectiv şi competitiv al HMG-CoA reductazei, enzima care transformă 3-hidroxi-3-metilglutaril coenzima A la mevalonat, un precursor al colesterolului. Locul principal de acţiune al rosuvastatinei este la nivel hepatic, organul ţintă pentru scăderea colesterolemiei. Rosuvastatina creşte numărul receptorilor hepatici ai LDL de pe suprafaţa celulară, crescând captarea şi catabolismul LDL şi inhibă sinteza hepatică a VLDL, prin aceasta scăzând numărul total al particulelor de VLDL şi LDL. Efecte farmacodinamice Rosuvastatina reduce concentraţiile crescute de LDL-colesterol, colesterolul total şi trigliceride şi creşte concentraţia de HDL-colesterol. De asemenea, reduce ApoB, non-HDL-C, VLDL-C, VLDL-TG şi creşte ApoA-I (vezi Tabelul 3). Rosuvastatina reduce de asemenea rapoartele LDL-C / HDL-C, C total / HDL-C şi non-HDL-C / HDL-C şi ApoB / ApoA-I. Tabelul 3: Răspunsul în funcţie de doză la pacienţii cu hipercolesterolemie primară (tipul IIa şi IIb) (modificarea procentuală medie ajustată faţă de valoarea iniţială) Doza N LDL-C C-total HDL-C TG non-HDL-C ApoB ApoA-I 14 Placebo 5 10 20 40 13 17 17 17 18 -7 -45 -52 -55 -63 -5 -33 -36 -40 -46 3 13 14 8 10 -3 -35 -10 -23 -28 -7 -44 -48 -51 -60 -3 -38 -42 -46 -54 0 4 4 5 0 Un efect terapeutic este obţinut după 1 săptămână de la iniţierea tratamentului şi 90% din răspunsul maxim este atins în 2 săptămâni. Răspunsul maxim este atins de regulă, după 4 săptămâni şi este menţinut după aceea. Eficacitate şi siguranţă clinică Rosuvastatina este eficace la adulţii cu hipercolesterolemie, cu sau fără hipertrigliceridemie, indiferent de rasă, sex sau vârstă şi, în special, la grupe speciale de pacienţi precum cei cu diabet zaharat sau pacienţii cu hipercolesterolemie familială. Analiza globală a datelor provenite din studiile de fază III a arătat că rosuvastatina este eficace în tratamentul majorităţii pacienţilor cu hipercolesterolemie tip IIa şi IIb (valori medii iniţiale ale LDL-C de aproximativ 4,8 mmol/L) până la valorile ţintă menţionate în ghidurile Societăţii Europene de Ateroscleroză (EAS; 1998); aproximativ 80% dintre pacienţii trataţi cu 10 mg ating valorile ţintă ale EAS pentru LDL-C (<3 mmol/L). Într-un studiu extins, 435 de pacienţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă au primit rosuvastatină cu creştere rapidă a dozelor de la 20 mg la 80 mg. Toate dozele au arătat un efect benefic asupra parametrilor lipidici şi a tratamentului pentru obiectivele vizate. În urma creşterii la o doză zilnică de 40 mg (12 săptămâni de tratament), valorile LDL-C au scăzut cu 53%. 33% dintre pacienţi au atins valorile ţintă ale EAS pentru LDL-C (<3mmol/L). Într-un studiu deschis, cu creşterea rapidă a dozei, 42 de pacienţi (inclusiv 8 pacienţi copii și adolescenţi) cu hipercolesterolemie familială homozigotă au fost evaluaţi privind răspunsul lor la rosuvastatină 20-40 mg. În cadrul populaţiei generale, scăderea medie a LDL-C a fost de 22%. În studiile clinice cu un număr limitat de pacienţi, rosuvastatina a demonstrat a avea o eficacitate aditivă în ceea ce priveşte scăderea trigliceridelor atunci când este utilizată în asociere cu fenofibrat şi de creştere a concentraţiilor HDL-C atunci când este utilizată în asociere cu niacină (vezi pct. 4.4). Într-un studiu clinic multicentric, dublu orb, controlat placebo (METEOR), 984 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 45 şi 70 de ani şi cu un risc redus de boală cardiacă coronariană (definit ca risc Framingham < 10% pe o perioadă de 10 ani), cu o valoare medie a LDL-C de 4,0 mmol/L (154,5 mg/dL), dar cu ateroscleroză subclinică (decelată prin Grosimea Medie a Intimei Carotidiene / CIMT) au fost împărţiţi aleator să li se administreze 40 mg rosuvastatină o dată pe zi sau placebo, timp de 2 ani. Rosuvastatina a redus semnificativ viteza de progresie a valorii maxime a CIMT pentru cele 12 localizări de la nivelul arterei carotide, în comparaţie cu placebo, cu -0,0145 mm/an [95% interval de încredere - 0,0196, -0,0093; p < 0,0001]. Modificarea faţă de valoarea iniţială a fost de -0,0014 mm/an (-0,12% /an /nesemnificativ/) pentru rosuvastatină, în comparaţie cu o progresie de +0,0131 mm/an (1,12% /an /p < 0,0001/) pentru placebo. Nu a fost demonstrată încă o corelaţie directă între reducerea CIMT şi reducerea riscului de producere a evenimentelor cardiovasculare. Populaţia studiată în METEOR are risc redus de boală cardiacă coronariană şi nu reprezintă populaţia ţintă pentru rosuvastatină 40 mg. Doza de 40 mg trebuie prescrisă numai pacienţilor cu hipercolesterolemie severă, cu risc cardiovascular crescut (vezi pct. 4.2). În cadrul studiului JUPITER (Justification for the Use of Statins in Primary Prevention: An Intervention Trial Evaluating Rosuvastatin – Justificarea Utilizării statinelor pentru Prevenţia primară: Studiu Intervenţional pentru evaluarea Rosuvastatinei), efectul rosuvastatinei asupra apariţiei evenimentelor cardiovasculare aterosclerotice majore a fost evaluat la 17802 bărbaţi (≥ 50 ani) şi femei (≥ 60 ani). 15 Pacienţii incluşi în studiu au fost repartizaţi aleator să li se administreze placebo (n=8901) sau rosuvastatină 20 mg o dată pe zi (n=8901) şi au fost urmăriţi pentru o perioadă medie de 2 ani. Concentraţia de LDL-colesterol a scăzut cu 45% (p<0,001) în grupul de tratament cu rosuvastatină comparativ cu grupul placebo. În cadrul unei analize post-hoc a unei subgrupe de subiecţi cu risc crescut cu un scor de risc Frammingham înainte de iniţierea tratamentului > 20% (1588 de subiecţi), s-a observat o reducere semnificativă a criteriului de evaluare final combinat deces de cauză cardiovasculară, accident vascular cerebral şi infarct miocardic (p=0,028) pentru rosuvastatină comparativ cu placebo. Reducerea riscului absolut a ratei evenimentelor la 1000 pacienţi-ani a fost de 8.8. Mortalitatea totală nu s-a modificat la această grupă cu risc crescut (p=0,193). În cadrul unei analize post-hoc a subgrupelor de subiecţi cu risc crescut (în total 9302 pacienţi) cu scor de risc iniţial ≥ 5% (extrapolat pentru a include subiecţii cu vârsta peste 65 ani) s-a observat o reducere semnificativă a criteriului de evaluare final combinat deces de cauză cardiovasculară, accident vascular cerebral şi infarct miocardic (p=0,0003) pentru rosuvastatină comparativ cu placebo. Reducerea riscului absolut a ratei evenimentelor a fost de 5,1 la 1000 pacienţi-ani. Mortalitatea totală nu s-a modificat la această grupă cu risc crescut (p=0,076). În cadrul studiului JUPITER 6,6% dintre pacienţii la care s-a administrat rosuvastatină şi 6,2% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo au întrerupt administrarea din cauza unui eveniment advers. Cele mai frecvente eveniment eadverse care a determinat întreruperea tratamentului au fost: mialgie (0,3% rosuvastatină, 0,2% placebo), durere abdominală (0,03% rosuvastatină, 0,02% placebo) şi erupţie cutanată tranzitorie (0,02% rosuvastatină, 0,03% placebo). Cele mai frecvente evenimente adverse raportate cu o incidenţă mai mare sau egală cu cea raportată în cazul placebo au fost infecţii ale tractului urinar (8,7% rosuvastatină, 8,6% placebo), nazofaringită (7,6% rosuvastatină, 7,2% placebo), dorsalgie (7,6% rosuvastatină, 6,9% placebo) şi mialgie (7,6% rosuvastatină, 6,6% placebo). Copii şi adolescenţi În cadrul unui studiu clinic multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat placebo, cu durata de 12 săptămâni (n=176, 97 băieți şi 79 fete) urmat de o fază deschisă cu durata de 40 săptămâni (n=173, 96 băieți și 77 fete), de creştere treptată a dozei de rosuvastatină, pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani (stadiu Tanner II-IV, fete la care menstruaţia s-a instalat de cel puţin un an) cu hipercolesterolemie familială heterozigotă au fost trataţi cu rosuvastatină în doze de 5, 10 sau 20 mg sau li s-a administrat placebo, zilnic, timp de 12 săptămâni şi apoi toţi au fost trataţi cu rosuvastatină timp de 40 săptămâni. La intrarea în studiu, aproximativ 30% dintre pacienţi aveau vârsta cuprinsă între 10 şi 13 ani şi aproximativ 17%, 18%, 40% şi 25% erau încadraţi în stadiul Tanner II, III, IV, respectiv V. LDL-C s-a redus cu 38,3%, 44,6% şi 50,5% prin utilizarea unor doze de rosuvastatină de 5, 10 şi 20 mg, comparativ cu 0,7% pentru placebo. La sfârşitul perioadei deschise, cu durata de 40 de săptămâni, de creştere treptată a dozei până la valoarea ţintă de maxim 20 mg, administrată zilnic, o dată pe zi, la 70 din 173 de pacienţi (40,5%) s-au obţinut valori ţintă ale concentraţiei de LDL-C mai mici de 2,8 mmoli/L. După 52 săptămâni de studiu terapeutic nu s-au observat efecte asupra creşterii în înălţime, greutate, IMC sau dezvoltării caracterelor sexuale (vezi pct. 4.4). Acest studiu (n=176) nu a întrunit condiţiile necesare pentru compararea reacţiilor adverse grave la medicament. Rosuvastatina a fost de asemenea studiată într-un studiu clinic deschis, cu durata de 2 ani, în care au fost incluși 198 de copii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani (88 de sex masculin și 110 de sex feminin, stadiile Tanner < II-V). Doza de început pentru toți pacienții a fost 5 mg rosuvastatină pe zi. La pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și 9 ani (n=64) doza maximă a putut fi crescută treptat până la 10 mg zilnic, iar la pacienții cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani (n=134) până la o doză maximă de 20 mg zilnic. După 24 de luni de tratament cu rosuvastatină, reducerea procentuală medie de LDL-C față de valoarea inițială, evaluată prin metoda celor mai mici pătrate (Least Square) a fost -43% (valoarea inițială: 236 mg/dL, luna 24: 133 mg/dL). Pentru fiecare grupă de vârstă, reducerile procentuale medii de LDL-C față de valorile inițiale, evaluate prin metoda celor mai mici pătrate (Least Squares), au fost -43% (valoarea 16 inițială: 234 mg/dL, luna 24:124 mg/dL), -45% (valoarea inițială: 234 mg/dL, luna 24: 124 mg/dL) și - 35% (valoarea inițială: 241 mg/dL, luna 24:153 mg/dL) pentru grupele de vârstă 6 pâna la <10, 10 până la <14 și respectiv 14 până la <18 ani. De asemenea, rosuvastatina 5 mg, 10 mg și 20 mg a determinat modificări medii semnificative statistic față de valoarea inițială pentru următoarele obiective secundare ale lipidelor și lipoproteinelor: HDL-C, CT, non-HDL-C, LDL-C/HDL-C, CT/HDL-C, TG/HDL-C, non-HDL-C/HDL-C, ApoB, ApoB/ApoA-1. Aceste modificări au fost în sensul îmbunătățirii răspunsurilor lipidice, fiind susținute pe o perioadă de peste 2 ani. Nu s-a detectat niciun efect asupra creșterii, greutății, indicelui de masă corporală (BMI) sau maturității sexuale după 24 de luni de tratament (vezi pct 4.4). Rosuvastatina a fost studiată într-un studiu randomizat, dublu orb, controlat cu placebo, multicentric, încrucișat cu 20 mg o dată pe zi comparativ cu placebo la 14 copii și adolescenţi (cu vârsta între 6 și 17 ani) cu hipercolesterolemie familială homozigotă. Studiul a inclus o perioadă de introducere activă cu dietă pe durata a 4 săptămâni, timp în care pacienţii au fost trataţi cu rosuvastatină 10 mg, o fază de încrucișare care a constat într-o perioadă de 6 săptămâni de tratament cu rosuvastatină 20 mg precedată sau urmată de o perioadă de 6 săptămâni de tratament placebo, și o fază de menţinere de 12 săptămâni în timpul căreia toţi pacienţii au primit tratament cu rosuvastatină 20 mg. Pacienţii care au intrat în studiu în tratament cu ezetimib sau terapie prin afereză au continuat tratamentul pe toată durata studiului. După șase săptămâni de tratament cu rosuvastatină 20 mg versus placebo s-a observat o scădere semnificativ statistică (p=0,005) și semnificativă clinic a LDL-C (22,3%, 85,4 mg/dl sau 2,2 mmol/l). După 6 săptămâni de tratament cu rosuvastatină 20 mg versus placebo la copii și adolescenţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă s-a observat o scădere semnificativ statistică a CT (20,1%, p=0,003, nonHDL-C (22,9%, p=0,003) și ApoB (17,1%, p=0,024). S-a observat de asemenea scăderea TG, LDL-C/HDL-C, CT/HDL-C, nonHDL-C/HDL-C și ApoB/ApoA-1 după 6 săptămâni de tratament cu rosuvastatină 20 mg comparativ cu placebo. Scăderea LDL-C după 6 săptămâni de tratament cu rosuvastatină 20 mg urmate de 6 săptămâni de tratament cu placebo s-a menţinut pentru o perioadă de peste 12 săptămâni de tratament continuu. După 6 săptămâni de tratament cu creștere gradată a dozei la 40 mg, un pacient a prezentat o reducere suplimentară a LDL-colesterol (8,0%), colesterol total (6,7%) și non-HDL-colesterol (7,4%), În cadrul extinderii unui studiu deschis la 9 dintre acești pacienți aflați în tratament cu rosuvastatină 20 mg, timp de 90 de săptămâni, reducerea LDL-colesterol a fost menținută în intervalul de la 12,1% până la 21,3%. La cei 7 pacienţi copii și adolescenţi evaluabili (cu vârsta între 8 și 17 ani) din studiul open label cu creștere forţată a dozelor pentru hipercolesterolemia familială homozigotă (vezi mai sus), reducerea procentuală a LDL-C (21,0%), CT (19,2%) și non-HDL-C (21,0%) faţă de valoarea iniţială după 6 săptămâni de tratament cu rosuvastatină 20 mg a fost similară cu cea observată în studiul menţionat anterior la copii și adolescenţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă. Agenţia Europeană a Medicamentului a renunţat la obligaţia de a prezenta rezultatele studiilor privind utilizarea rosuvastatinei la toate grupele de copii și adolescenți, în tratamentul hipercolesterolemiei familiale homozigote, dislipidemiei primare combinate (mixte) şi pentru prevenţia evenimentelor cardiovasculare (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Concentraţiile plasmatice maxime ale rosuvastatinei sunt atinse după aproximativ 5 ore de la administrarea pe cale orală. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 20%. 17 Distribuţie Rosuvastatina este captată în proporţie crescută la nivel hepatic, care este locul principal al sintezei colesterolului şi al clearance-ului LDL-C. Volumul de distribuţie al rosuvastatinei este de aproximativ 134 l. Aproximativ 90% din rosuvastatină se leagă de proteinele plasmatice, în principal de albumină. Metabolizare Rosuvastatina este metabolizată în cantitate mică (aproximativ 10%). Studiile efectuate in vitro privind metabolizarea care au utilizat hepatocite umane arată că rosuvastatina este un substrat slab pentru metabolizarea pe calea citocromului P450. CYP2C9 a fost principala izoenzimă implicată, împreună cu 2C19, 3A4 şi 2D6 într-un grad mai scăzut. Principalii metaboliţi identificaţi sunt metaboliţii N-demetil şi lactonă. Metabolitul N-demetil este cu aproximativ 50% mai puţin activ decât rosuvastatina, în timp ce forma lactonă este considerată inactivă clinic. Rosuvastatina este responsabilă pentru mai mult de 90% din inhibarea HMG-CoA reductazei. Eliminare Aproximativ 90% din doza de rosuvastatină se excretă sub formă nemodificată în materiile fecale (constând în substanţa activă absorbită şi neabsorbită) şi partea care rămâne este excretată în urină. Aproximativ 5% este excretată în urină în formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 19 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu creşte în cazul dozelor mai mari. Media geometrică a clearance-ului plasmatic în este de aproximativ 50 litri/oră (coeficientul de variaţie 21,7%). Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, captarea hepatică a rosuvastatinei implică transportorul membranar OATP-C. Acest transportor este important în procesul de eliminare hepatică a rosuvastatinei. Liniaritate Expunerea sistemică la rosuvastatină creşte proporţional cu doza. Nu există modificări ale parametrilor farmacocinetici după administrarea zilnică de doze repetate. Grupe speciale de pacienţi Vârstă şi sex Nu a existat un efect relevant din punct de vedere clinic al vârstei sau sexului asupra farmacocineticii rosuvastatinei la adulţi. Expunerea la copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă este aparent similară sau mai scăzută decât cea observată la pacienţii adulţi cu dislipidemie (vezi mai jos „Copii şi adolescenţi”). Rasă Studiile farmacocinetice au evidenţiat o creştere de aproximativ 2 ori a valorii medii a ASC şi Cmax la subiecţii de origine asiatică (japonezi, chinezi, filipinezi, vietnamezi şi coreeni) faţă de caucazieni. Asiatico-indienii au prezentat o creştere de aproximativ 1,3 ori a valorii medii pentru ASC şi Cmax. O analiză a farmacocineticii populaţionale nu a evidenţiat diferenţe relevante clinic în ce priveşte farmacocinetica la grupele de pacienţi de rasă caucaziană şi cei de culoare. Insuficienţă renală În cadrul unui studiu efectuat la subiecţi cu grade diferite de insuficienţă renală, boala renală uşoară până la moderată nu a avut nicio influenţă asupra concentraţiei plasmatice de rosuvastatină sau a metabolitului N-demetil. Subiecţii cu insuficienţă renală severă (ClCR < 30 ml/min) au prezentat o creştere de 3 ori a concentraţiei plasmatice şi o creştere de 9 ori a concentraţiei metabolitului N-demetil comparativ cu voluntarii sănătoşi. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale rosuvastatinei la subiecţii care efectuează şedinţe de hemodializă au fost cu aproximativ 50% mai mari comparativ cu voluntarii sănătoşi. Insuficienţă hepatică În cadrul unui studiu efectuat pe subiecţi cu grade variate de insuficienţă hepatică nu au existat dovezi privind creşterea expunerii la rosuvastatină la subiecţii cu scor Child-Pugh mai mic sau egal cu 7. Cu toate 18 acestea, doi subiecţi cu scoruri Child-Pugh de 8 şi 9 au demonstrat o creştere a expunerii sistemice de cel puţin 2 ori comparativ cu subiecţii cu scoruri Child-Pugh mai mici. Nu există experienţă privind subiecţii cu scoruri Child-Pugh mai mari de 9. Polimorfisme genetice Eliminarea inhibitorilor de HMG-CoA reductază, inclusiv a rosuvastatinei, implică proteinele transportoare OATP1B1 şi BRCP. La pacienţii cu polimorfisme genetice SLCO1B1 (OATP1B1) şi/sau ABCG2 (BRCP) există riscul de expunere crescută la rosuvastatină. Polimorfismele individuale ale SLCO1B1 c.521CC şi ABCG2 c.421AA sunt asociate cu o expunere mai mare la rosuvastatină (ASC), comparativ cu genotipurile SLCO1B1 c.521TT sau ABCG2 c. 421CC. Genotiparea specifică nu se foloseşte curent în practica clinică, dar pentru pacienţii cunoscuţi cu aceste tipuri de polimorfisme se recomandă o doză zilnică de rosuvastatină mai mică. Copii şi adolescenţi Două studii cu rosuvastatină (administrată sub formă de comprimate) la pacienţi copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă cu vârsta cuprinsă între 10 -17 sau 6-17 ani ( în total 214 pacienţi) a demonstrat că expunerea la copii şi adolescenţi este comparabilă sau mai scăzută cu cea observată la pacienţii adulţi. Expunerea la rosuvastatină a fost predictibilă în raport cu doza administrată și durata de timp pentru o perioadă de 2 ani. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. Nu au fost evaluate testele specifice asupra hERG. Reacţiile adverse care nu au fost observate în studii clinice dar care au fost observate la animale la nivele de expunere similare celor observate în clinică au fost următoarele: în studiile privind toxicitatea după doze repetate modificări histopatologice hepatice posibil datorită acţiunii farmacologice a rosuvastatinei au fost observate la şoarece, şobolan şi, într-o măsură mai mică, efecte la nivelul veziculei biliare la câine dar nu şi la maimuţe. În plus, la maimuţe şi câine a fost observată toxicitate testiculară la doze mai mari. Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a fost evidenţiată la şobolani prin dimensiuni mici ale puilor, greutatea redusă a puilor şi supravieţuirea scăzută a acestora, observată la doze toxice materne, unde expunerea sistemică a fost de câteva ori mai mare decât decât nivelul de expunere terapeutic. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Lactoză monohidrat Celuloză microcristalină Croscarmeloză sodică Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Film Hipromeloză 2910/5 Macrogol 6000 Dioxid de titan (E171) Talc Oxid roşu de fer (E 172) 19 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Blister din OPA-Al-PVC/Al sau PVC/PVDC//Al, cutie din carton pliat. Mărimi de ambalaj: 28, 30, 84, 90, 98, 100 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Zentiva, k.s. U kabelovny 130, Praga 10, Dolní Měcholupy 102 37 Republica Cehă 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 7847/2015/01-02-03-04-05-06 7848/2015/01-02-03-04-05-06 7849/2015/01-02-03-04-05-06 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Februarie 2010 Data ultimei autorizări: Iunie 2015 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Martie 2025 20