AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3622/2011/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI GELTIM 1 mg/g gel oftalmic în recipient unidoză 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 1 g de gel conţine timolol 1 mg sub formă de maleat de timolol. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Gel oftalmic în recipient unidoză. Gel incolor până la uşor gălbui, opalescent. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţi cu: - - hipertensiune oculară, glaucom cronic cu unghi deschis. 4.2 Doze şi mod de administrare Administrare oftalmică. Adulţi Doza recomandată este de o picătură GELTIM 1 mg/g instilată la nivelul ochiului (sau ochilor) afectat(ţi), o dată pe zi, dimineaţa. Vârstnici Există o vastă experienţă privind utilizarea timololului sub formă de picături oftalmice la pacienţi vârstnici. Recomandările de mai sus privind dozajul reflectă datele clinice derivate din această experienţă. Copii şi adolescenţi Nu există experienţă privind utilizarea la copii şi adolescenţi. Prin urmare, acest gel oftalmic nu este recomandat la aceşti pacienţi. Dacă medicul oftalmolog consideră necesar, GELTIM 1 mg/g poate fi administrat în asociere cu unul sau mai multe tratamente antiglaucomatoase (cu administrare topică şi/sau sistemică). Cu toate acestea, nu se recomandă asocierea a două medicamente beta-blocante sub formă de picături oftalmice (vezi pct. 4.4). Celălalt medicament sub formă de picături oftalmice trebuie administrat la distanţă de cel puţin 15 minute înaintea GELTIM 1 mg/g. Gelul oftalmic trebuie să fie ultimul medicament instilat. 1 Cu toate acestea, răspunsul terapeutic la GELTIM 1 mg/g, în ceea ce priveşte stabilizarea presiunii intraoculare, poate dura câteva săptămâni; prin urmare, monitorizarea tratamentului trebuie să includă evaluarea presiunii intraoculare după o perioadă de tratament de aproximativ patru săptămâni. Mod de administrare Gelul oftalmic pe bază de timolol trebuie instilat în sacul conjunctival. O singură doză conţine suficient gel pentru tratamentul ambilor ochi. Destinat unei singure utilizări. Pacienţii trebuie instruiţi: - - să evite contactul între vârful picurătorului şi ochi sau pleoape, să utilizeze gelul oftalmic imediat după prima deschidere a recipientului unidoză şi să arunce recipientul după utilizare. Absorbţia sistemică poate fi redusă prin utilizarea ocluziei nazolacrimale sau închiderea pleoapelor timp de 3 minute. Aceasta poate determina scăderea reacţiilor adverse sistemice şi creşterea efectului local. Înlocuirea unui tratament anterior Când se utilizează GELTIM 1 mg/g pentru înlocuirea unui alt medicament antiglaucomatos sub formă de picături oftalmice, administrarea acestor picături oftalmice trebuie întreruptă după o zi întreagă de tratament, iar tratamentul cu GELTIM 1 mg/g trebuie iniţiat în ziua următoare, în doză de o picătură în ochiul afectat (ochii afectaţi) o dată pe zi, dimineaţa. Dacă GELTIM 1 mg/g este administrat pentru a înlocui o asociere de tratamente antiglaucomatoase, aceste medicamente trebuie întrerupte pe rând. Dacă medicamentul antiglaucomatos înlocuit nu este un beta-blocant sub formă de picături oftalmice, tratamentul cu acest medicament trebuie continuat iar GELTIM 1 mg/g trebuie instilat în doză de o picătură în ochiul afectat (ochii afectaţi), o dată pe zi. În ziua următoare, se va opri complet administrarea medicamentului precedent. Când GELTIM 1 mg/g este utilizat pentru a înlocui un medicament care produce mioză sub formă de picături oftalmice, testarea refracţiei se poate dovedi necesară când efectele medicamentului care produce mioză au dispărut. Prescripţia medicală trebuie asociată cu monitorizarea presiunii intraoculare, în special la începutul tratamentului. 4.3 Contraindicaţii Ca și în cazul tuturor produselor care conțin agenți blocanți ai receptorilor beta adrenergici, timolol este contraindicat la pacienții cu: - Hipersensibilitate la substanţa activă (maleat de timolol), sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, Afecţiuni reactive ale căilor respiratorii incluzând astm bronşic sau antecedente de astm bronşic, boală pulmonară obstructivă cronică severă, Bradicardie sinusală, sindrom de sinus bolnav, bloca sinoatrial, bloc atrioventricular de gradul al doilea şi al treilea, în absenţa unui pacemaker Insuficienţă cardiacă simptomatică, şoc cardiogen, feocromocitom netratat, distrofie corneană. - - - - - 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare 2 Similar altor medicamente cu administrare locală oftalmică, maleatul de timolol este absorbit sistemic. Din cauza componentei beta-adrenergice, maleat de timolol, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare şi pulmonare observate în cazul administrării medicamentelor blocante beta- adrenergice sistemice. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice în urma administrării oftalmice locale este mai redusă decât în cazul administrării sistemice. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi punctul 4.2. Similar oricărui tratament antiglaucomatos, se recomandă determinarea periodică a presiunii intraoculare şi examinarea corneei. Dacă GELTIM 1 mg/g este administrat pentru reducerea tensiunii intraoculare la pacienţi cu glaucom cu unghi închis, acesta trebuie asociat cu un medicament care produce mioză. La aceşti pacienţi, obiectivul imediat la tratamentului este redeschiderea unghiului, ceea ce necesită utilizarea unui medicament care produce mioză pentru a obţine constricţia pupilei, deoarece maleatul de timolol are un efect redus sau nu are niciun efect asupra pupilei. Tulburări cardiace La pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu boală coronariană,angină Prinzmetal şi insuficienţă cardiacă) şi hipotensiune arterială, tratamentul cu beta-blocante trebuie evaluat în mod critic şi trebuie luat în considerare tratamentul cu alte substanţe active. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie supravegheaţi pentru apariţia semnelor agravării acestor afecţiuni şi pentru reacţii adverse. Datorită efectelor negative asupra timpului de conducere, beta-blocantele trebuie administrate la pacienţii cu bloc cardiac de gradul I doar cu precauţie. Doza trebuie redusă dacă frecvenţa cardiacă scade sub 50-55 de bătăi pe minut în repaus şi dacă pacientul prezintă simptome legate de bradicardie. Beta blocantele pot creşte riscul de hipertensiunii arteriale de rebound. Tulburări vasculare Pacienţii cu tulburări circulatorii periferice severe (adică forme severe ale bolii sau sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu precauţie. Feocromocitom tratat Acestor pacienţi nu trebuie să li se administreze medicamente beta-blocante în absenţa tratamentului concomitent cu medicamente blocante ale receptorilor α-adrenergici. Tulburări respiratorii În urma administrării unor beta blocante oftalmice au fost raportate reacţii respiratorii, inclusiv deces ca urmare a bronhospasmului la pacienţii cu astm bronşic. GELTIM trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) uşoară/moderată şi doar dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale. Hipoglicemie/diabet Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii predispuşi la episoade spontane de hipoglicemie sau la pacienţii cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei acute. Beta-blocantele pot masca, de asemenea, semnele hipertiroidiei. Afecţiuni metabolice Medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu acidoză metabolică. Afecţiuni corneene Beta-blocantele oftalmice pot cauza xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu precauţie. 3 Pacienţi care poartă lentile de contact Există riscul intoleranţei la lentile de contact, datorită scăderii secreţiei lacrimale induse de beta- blocant. Gelul oftalmic pe bază de timolol nu a fost studiat la pacienţi purtători de lentile de contact; prin urmare, purtarea lentilelor de contact trebuie evitată în timpul utilizării GELTIM. Alte medicamente beta-blocante Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi accentuate când maleatul de timolol este administrat la pacienţii aflaţi deja în tratament cu un beta-blocant sistemic. Răspunsul terapeutic al acestor pacienţi trebuie observat cu atenţie. Nu se recomandă administrarea locală a două beta-blocante (vezi punctul 4.5). Reacţii anafilactice În timpul tratamentului cu beta-blocante, pacienţii cu antecedente de atopie sau de reacţii anafilactice severe la o varietate de alergeni, pot să răspundă mai uşor la testele repetate cu astfel de alergeni şi pot să nu prezinte niciun răspuns la doza uzuală de adrenalină utilizată pentru tratarea reacţiilor anafilactice. Dezlipire coroidiană După procedurile de filtrare, în asociere cu tratamentele de inhibare a producerii umorii apoase (de exemplu timolol, acetazolamidă) s-a raportat dezlipire coroidiană. Psoriazis S-a raportat că beta-blocantele agravează psoriazisul şi, prin urmare, utilizarea acestora la pacienţi cu această afecţiune impune o atenţie deosebită. Întreruperea tratamentului Ca şi în cazul betablocantelor sistemice, dacă la pacienţii cu afecţiuni cardiace coronariene este necesară întreruperea tratamentului cu timolol administrat pe cale oftalmică, tratamentul trebuie întrerupt treptat. Pacienţi vârstnici, insuficienţă renală şi/sau hepatică Ajustarea dozelor este adesea necesară în cazul administrării acestor medicamente pe cale orală la astfel de pacienţi cu risc crescut Anestezie chirurgicală Preparatele beta-blocante cu administrare oftalmică pot bloca efectele sistemice ale beta-agoniştilor, cum ar fi cele ale adrenalinei. Medicul anestezist trebuie informat în cazul în care pacientul este tratat cu maleat de timolol. Sportivi Sportivii trebuie avertizaţi că acest medicament conţine o substanţă activă care poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Pentru maleatul de timolol nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile cu alte medicamente. Deşi cantitatea de beta-blocant care ajunge în circulaţia sistemică după instilarea oculară este mică, există risc de interacţiuni medicamentoase. Ca urmare, este indicat să se aibă în vedere interacţiunile observate la administrarea pe cale generală a beta-blocantelor. Există posibilitatea apariţiei de efecte aditive care duc la hipotensiune arterială şi/sau la bradicardie marcată atunci când soluţiile oftalmice beta-blocante sunt administrate concomitent cu blocante ale 4 canalelor de calciu, medicamente blocante beta-adrenergice, antiaritmice (inclusiv amiodaronă), glicozide digitalice, parasimpatomimetice sau guanetidină. În timpul tratamentului asociat cu inhibitori ai CYP 2D6 (de exemplu quinidină, fluoxetină, paroxetină) şi timolol, a fost reportată potenţarea beta-blocadei sistemice (de exemplu scăderea ritmului cardiac, depresie). Ocazional, a fost raportată midriază cauzată de administrarea concomitentă de beta-blocante oftalmice şi adrenalină (epinefrină). Bepridil Asocieri care nu sunt recomandate (vezi pct.4.4) + Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi atrioventriculară şi risc crescut de tulburări de ritm ventricular (torsada vârfurilor) şi de insuficienţă cardiacă. Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul. Diltiazem + Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi atrioventriculară şi insuficienţă cardiacă. Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul. Verapamil + Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi atrioventriculară şi insuficienţă cardiacă (efect sinergic). Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul. Fingolimod + Potențarea efectelor bradicardice poate avea consecințe fatale. Beta-blocantele prezintă mai mult risc decât prevenirea compensării mecanismului adrenergic. Monitorizare clinică și ECG continuă timp de 24 ore după prima doză. Amiodaronă Asocieri care necesită precauţii de utilizare + Tulburări ale contractilităţii, automatismului şi de conducere (supresia mecanismelor compensatoare simpatice). Se recomandă monitorizare clinică şi electrocardiografică. + Antiaritmice clasa I (cu excepția lidocaina) Contractilitate, automatism și tulburari de conducere (suprimarea mecanismelor simpatice compensatorii). Se recomandă monitorizarea clinică și ECG. Anestezice halogenate volatile + Atenuarea mecanismelor compensatoare cardiovasculare de către medicamentele beta-blocante. Blocarea beta-adrenergică poate fi contracarată în timpul intervenţiei chirurgicale prin administrarea medicamentelor beta-mimetice. Ca regulă generală, tratamentul beta-blocant nu trebuie întrerupt şi, în orice situaţie, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament. Baclofen + Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică. Monitorizarea tensiunii arteriale şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor de medicament antihipertensiv. Se recomandă monitorizare clinică. 5 + Medicamente antihipertensive cu acţiune centrală Creşterea semnificativă a presiunii arteriale, dacă tratamentul cu un medicament antihipertensiv cu acţiune centrală este întrerupt brusc. Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu un medicament antihipertensiv cu acţiune centrală. Se recomandă monitorizare clinică. Insulină, medicamente antidiabetice orale;Glinide;Gliptide + Toate medicamentele beta-blocante pot masca anumite simptome de hipoglicemie: palpitaţii şi tahicardie. Pacientul trebuie avertizat şi, în special la începutul tratamentului, verificarea glicemiei de către pacient trebuie să fie mai frecventă. Lidocaină + În asociere cu lidocaină administrată intravenos: creşterea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei, cu posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse cardiace şi neurologice (scăderea clearance-ului hepatic al lidocainei). Se recomandă monitorizarea clinică şi electrocardiografică şi, dacă este posibil, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului asociat şi după întreruperea tratamentului cu beta-blocant. Ajustarea dozelor de lidocaină, dacă este necesar. + Medicamente care pot determina apariţia torsadei vârfurilor Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în mod special torsada vârfurilor. Se recomandă monitorizare clinică şi ECG. Propafenonă + Tulburări ale contractilităţii, automatismului şi de conducere (supresia mecanismelor compensatoare simpatice). Se recomandă monitorizare clinică şi ECG. Asocieri care trebuie avute în vedere + Alfa-blocante pentru utilizare urologică; alfa-blocante antihipertensive Potenţarea efectului hipotensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică. Amifostină + Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică. Antidepresive imipraminice + Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică. + Neuroleptice Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică. Efect vasodilatator și risc de hipotensiune arterială, în special ortostatică (efect suplimentar). + Medicamente antiinflamatorii nesteriodiene Scăderea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS şi a retenţiei hidro-saline de către fenilbutazonă). Alte medicamente care determină bradicardie + Risc de bradicardie excesivă (efecte aditive). Dihidropiridina + Hipotensiune arterială, decompensare cardiacă la pacienţi cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată (efecte inotrope negative suplimentare). În plus, beta-blocantele pot să reducă la minim reacţia reflexă simpatică, care intervine în cazul unor tulburări hemodinamice excesive. 6 Dipiridamol + În asociere cu dipiridamol administrat i.v.: creşterea efectului antihipertensiv. Pilocarpină + Risc de bradicardie excesivă (efecte bradicardice aditive). + Nitroderivati și substanțe înrudite Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu sunt disponibile suficiente date privind utilizarea de maleat de timolol la gravide. Timololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi punctul 4.2. Studiile epidemiologice nu au evidenţiat malformaţii dar au demonstrat un risc de întârziere a dezvoltării intra-uterine atunci când beta-blocantele sunt administrate pe cale orală. Suplimentar, la nou-născuţi au fost observate semne şi simptome ale beta-blocadei (de exemplu bradicardie, hipotensiune arterială, detresă respiratorie şi hipoglicemie) atunci când beta-blocantele au fost administrate până la naştere. Dacă GELTIM este administrat până la naştere, nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie în primele zile de viaţă. Alăptarea Beta-blocantele se elimină în laptele uman. Totuşi, în cazul dozelor terapeutice de maleat de timolol din picăturile oftalmice, este puţin probabil ca în laptele matern să fie prezente cantităţi suficiente ca să producă la sugar simptome clinice ale beta-blocadei. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi punctul 4.2. Fertilitatea S-a constatat că maleatul de timolol nu are efect asupra fertilității în studiile la animale (vezi pct. 5.3) 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje GELTIM are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu s-au efectuat studii privind efectul acestui medicament asupra capacităţii de a conduce vehicule. În timpul conducerii vehiculelor sau folosirii diferitelor utilaje, trebuie să se ţină cont de tulburările vizuale ocazionale care pot să apară, incluzând modificări de refracţie, diplopie, ptoză, episoade frecvente uşoare şi tranzitorii de vedere înceţoşată şi episoade ocazionale de ameţeală sau fatigabilitate. 4.8 Reacţii adverse Similar altor medicamente oftalmice cu aplicare locală, maleatul de timolol este absorbit în circulaţia sistemică. Aceasta poate produce reacţii adverse similare celor observate în cazul medicamentelor beta-blocante sistemice. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice în urma administrării oftalmice locale este mai redusă decât în cazul administrării sistemice. Reacţiile adverse prezentate includ reacţii observate în cadrul clasei beta-blocantelor oftalmice. Tulburări ale sistemului imunitar Lupus sistemic eritematos,reacţii alergice sistemice incluzând angioedem, urticarie, erupţii cutanate tranzitorii localizate sau generalizate, prurit, reacţii anafilactice. Tulburări metabolice şi de nutriţie 7 Hipoglicemie Tulburări psihice Insomnie, depresie, coşmaruri, pierderi de memorie, halucinaţii. Tulburări ale sistemului nervos Sincopă, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, accentuare a semnelor şi simptomelor miasteniei gravis, ameţeli, parestezii şi cefalee. Tulburări oculare Semne şi simptome de iritaţie oculară (de exemplu senzaţie de arsură, înţepături, mâncărime, lăcrimare, înroşire), blefarită, hiperemie conjunctivală, conjunctivită, keratită,vedere înceţoşată şi dezlipire de coroidă după intervenţia chirurgicală de filtrare (vezi punctul 4.4, "Atenţionări şi precauţii speciale la utilizare"), scădere a sensibilităţii corneene, xeroftalmie, eroziune corneană, ptoză, diplopie, modificări de refracţie (ca urmare a întreruperii tratamentului miotic în unele cazuri). Tulburări cardiace Bradicardie, durere toracică, palpitaţii, edeme, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc atrio- ventricular, stop cardiac, insuficienţă cardiacă, claudicaţie. Tulburări vasculare Hipotensiune arterială, fenomen Raynaud, extremităţi reci. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Bronhospasm (predominant la pacienţi cu boală bronhospastică preexistentă), dispnee, tuse. Tulburări gastrointestinale Disgeuzie, greaţă, dispepsie, diaree, xerostomie, dureri abdominale, vărsături. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Alopecie, erupţie cutanată psoriaziformă sau exacerbarea psoriazisului, erupţii cutanate tranzitorii. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului conjunctiv Mialgie Tulburări ale aparatului genital şi sânului Disfuncţie sexuală, scăderea libidoului, importenţă. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Astenie/fatigabilitate. Investigaţii diagnostice Rezultate pozitive pentru anticorpi antinucleari Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj 8 Nu sunt disponibile date specifice acestui preparat. Cele mai frecvente efecte secundare cauzate de supradozajul cu beta-blocante sunt bradicardia simptomatică, hipotensiunea arterială, bronhospasmul și insuficiență cardiovasculară acută. În caz de supradozaj, trebuie avute în vedere următoarele măsuri: 1. Administrarea de cărbune activ, în cazul în care preparatul a fost administrat pe cale orală. Studiile au demonstrat că maleatul de timolol nu poate fi eliminat prin hemodializă. 2. Bradicardie simptomatică: Trebuie utilizat sulfatul de atropina, 0,25 mg până la 2 mg intravenos, pentru a induce blocada vagală. Dacă bradicardia persistă, trebuie administrat intravenos cu precauție clorhidrat de izoprenalina. În cazurile refractare, trebuie luată în considerare utilizarea unui stimulator cardiac. 3. Hipotensiunea: trebuie administrat un agent simpatomimetic, cum ar fi dopamina, dobutamina sau noradrenalina. În cazurile refractare a fost utilă utilizarea glucagonului. 4. Bronhospasm: trebuie administrat clorhidrat de izoprenalină. Tratamentul concomitent cu aminofilina poate fi luat în considerare. 5. Insuficiență cardiacă acută: Trebuie instituită imediat terapia convențională cu digitalice, diuretice și oxigen. În cazurile refractare, se recomandă utilizarea intravenoasă a aminofilinei. Acest lucru poate fi urmat, dacă este necesar, de glucagon, care s-a demonstrat a fi util în astfel se situaţii, Blocuri de ramură: trebuie utilizat clorhidrat de izoprenalină sau un stimulator cardiac 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice; medicamente beta-blocante, codul ATC: S01ED01. La nivel sistemic Timololul poate fi caracterizat prin trei proprietăţi farmacologice: - - - efect beta-blocant fără cardioselectivitate, potenţial agonist parţial [activitate simpatomimetică intrinsecă moderată (SIM)], efect stabilizator al membranei nesemnificativ (efect de tip anestetic local sau chinidinic). La nivel oftalmic - gelul oftalmic cu maleat de timol scade presiunea intraoculară, indiferent dacă aceasta este sau nu asociată cu glaucom; efectul este observat după aproximativ 20 de minute de la instilare, atingând un maxim în 1 până la 2 ore şi menţinându-se încă după 24 de ore; nu există efecte asupra diametrului pupilar sau asupra acuităţii vizuale. - - 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Gelul oftalmic pe bază de timolol 1 mg/g este un tip de picături oftalmice fără conservanţi. La pacienţii trataţi cu Timolol gel oftalmic 1 mg/g o dată pe zi, expunerea sistemică observată a fost neglijabilă. Date recente rezultate dintr-un studiu farmacocinetic comparativ (PIC= 0,146 ng/ml) au demonstrat că valorile concentraţiilor plasmatice sunt, în general, mai mici decât PIC. 5.3 Date preclinice de siguranţă Niciunul dintre studiile de mutageneză efectuate in vivo şi in vitro utilizând timolol nu au furnizat dovezi privind potenţialul mutagen. La animale a fost demonstrat potenţialul cancerigen al timololului la nivele de expunere mult mai mari decât cele observate în practica clinică în timpul tratamentului cu GELTIM 1 mg/g. 9 Studiile referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect teratogen la şoareci, şobolani şi iepuri. La şobolani s-a observat întârzierea osificării la nivele de expunere mult mai mari decât cele observate în practica clinică, în timpul tratamentului cu GELTIM 1 mg/g. Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii la şobolani. La iepuri, instilarea unică sau repetată de GELTIM 1 mg/g timp de 28 de zile nu a determinat intoleranţă locală sau sistemică şi nici efect anestezic. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1. Lista excipienţilor Sorbitol Alcool polivinilic Carbomer 974 P Acetat de sodiu trihidrat Lizină monohidrat Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 30 luni. După deschiderea recipientului unidoză: a se utiliza imediat şi a se arunca recipientul unidoză după utilizare. După deschiderea plicului: a se utiliza recipientele unidoză în interval de o lună. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra recipientele unidoză în plic şi cutie pentru a fi protejate de lumină. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului 10 recipiente unidoză (PEJD) care conţin câte 0,4 g gel şi sunt ambalate într-un plic (din hârtie/aluminiu), cutie cu 3 sau 9 plicuri. Un ambalaj conţine 30 (3x10) sau 90 (9x10) recipiente unidoză. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Laboratoires Théa 12 rue Louis Blériot 63017 Clermont-Ferrand Cedex 2 10 Franţa 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 3622/2011/01-02 9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoire – Iulie 2011 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2023 11