AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5824/2013/01-02-03-04 Anexa 2 5825/2013/01-02-03-04-05-06 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Meropenem Kabi 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Meropenem Kabi 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Meropenem Kabi 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 500 mg. Meropenem Kabi 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 1g. Excipienţi: Fiecare flacon a 500 mg conţine sodiu 1,96 mmol (sau 45,13 mg). Fiecare flacon a 1 g conţine sodiu 3,92 mmol (sau 90,25 mg). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă. Pulbere de culoare albă sau galben deschis. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Meropenem Kabi este indicat în tratamentul următoarelor infecţii la adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 3 luni (vezi pct. 4.4 şi 5.1): - - - - - - - Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi pneumonie de ventilaţie Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică Infecţii complicate ale tractului urinar Infecţii complicate intra-abdominale Infecţii intra- şi post-partum Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Meningită bacteriană acută Tratament pentru pacienţii cu bacteriemie care apare în asociere cu sau este posibil asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus. Meropenem Kabi poate fi utilizat în tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă care este suspectată 1 a fi determinată de o infecţie bacteriană. Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a antibioticelor. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Tabelele de mai jos prezintă recomandări generale privind dozele. Doza de meropenem administrată şi durata tratamentului trebuie să aibă în vedere tipul infecţiei care trebuie tratată, inclusiv severitatea acesteia şi răspunsul clinic. În tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cum sunt cele cauzate de specii bacteriene mai puţin sensibile (de exemplu Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp.) sau unor infecţii foarte grave, poate fi adecvată o doză de până la 2 g de trei ori pe zi la adulţi şi adolescenţi şi de până la 40 mg/kg de trei ori pe zi la copii. În situaţia în care se tratează pacienţi cu insuficienţă renală, se vor avea în vedere şi alte aspecte privind dozele (vezi mai jos). Adulţi şi adolescenţi Infecţie Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi pneumonie de ventilaţie Infecţii bronho-pulmonare în fibroza chistică Infecţii complicate ale tractului urinar Infecţii complicate intra-abdominale Infecţii intra- şi post-partum Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Meningită bacteriană acută Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă Doza care trebuie administrată la fiecare 8 ore 500 mg sau 1 g 2 g 500 mg sau 1 g 500 mg sau 1 g 500 mg sau 1 g 500 mg sau 1 g 2 g 1 g De regulă, meropenemul se administrează în perfuzie intravenoasă cu o durată de aproximativ 15 până la 30 minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6). Alternativ, pot fi administrate doze de până la 1 g prin injectare intravenoasă în bolus într-un interval de aproximativ 5 minute. Datele de siguranţă disponibile sunt limitate în ceea ce priveşte administrarea unei doze de 2 g la adulţi prin injectare intravenoasă în bolus. Insuficienţă renală Doza la adulţi sau adolescenţi trebuie ajustată în situaţia în care clearance-ul creatininei este mai mic de 51 ml/min, aşa cum se prezintă mai jos. Datele sunt limitate în ceea ce priveşte ajustarea similară a dozelor în cazul unei unităţi de doză de 2 g. Clearance-ul creatininei (ml/min) 26 - 50 10 - 25 <10 Doză (pe baza intervalului de “unitate” de doză de 500 mg sau 1 g sau 2 g, vezi tabelul de mai sus) o unitate de doză jumătate dintr-o unitate de doză jumătate dintr-o unitate de doză Frecvenţă la fiecare 12 ore la fiecare 12 ore la fiecare 24 ore Meropenemul este eliminat prin hemodializă şi hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după 2 terminarea şedinţei de hemodializă. Nu există recomandări privind dozele la pacienţii care efectuează dializă peritoneală. Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnicii cu funcţie renală normală sau la care valorile clearance-ului creatininei sunt mai mari de 50 ml/min. Copii şi adolescenţi Copii cu vârsta mai mică de 3 luni Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu meropenem la copiii cu vârsta sub 3 luni nu au fost stabilite şi nu a fost precizată schema de tratament optimă. Cu toate acestea, date farmacocinetice limitate sugerează că o doză de 20 mg/kg la fiecare 8 ore poate fi o schemă de tratament adecvată (vezi pct. 5.2). Copii cu vârsta între 3 luni şi 11 ani şi cu greutate corporală mai mică de 50 kg Schemele de tratament recomandate sunt indicate în tabelul următor: Infecţie Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi pneumonie de ventilaţie Infecţii bronho-pulmonare în fibroza chistică Infecţii complicate ale tractului urinar Infecţii complicate intra-abdominale Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Meningită bacteriană acută Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă Copii cu greutatea mai mare de 50 kg Se va administra doza pentru adulţi. Nu există experienţă la copiii cu insuficienţă renală. Mod de administrare Doza care trebuie administrată la fiecare 8 ore 10 sau 20 mg/kg 40 mg/kg 10 sau 20 mg/kg 10 sau 20 mg/kg 10 sau 20 mg/kg 40 mg/kg 20 mg/kg Meropenemul se administrează, de regulă, în perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 15 până la 30 minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6). Ca alternativă, pot fi administrate doze de meropenem de până la 20 mg/kg în bolus intravenos cu durata de aproximativ 5 minute. Datele de siguranţă disponibile sunt limitate pentru a susţine administrarea unei doze de 40 mg/kg la copii prin injectare intravenoasă în bolus. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea/diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipersensibilitate la oricare alt antibiotic din grupa carbapenemelor. Hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică, reacţie cutanată severă) la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu, peniciline sau cefalosporine). 3 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Alegerea meropenemului pentru tratamentul unui pacient anume trebuie să ia în considerare utilizarea adecvată a unui antibiotic din grupa carbapenemelor în funcţie de severitatea infecţiei, prevalenţa rezistenţei la alte antibiotice corespunzătoare şi riscul de a selecta bacteriile rezistente la carbapeneme. Rezistența pentru Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa și Acinetobacter spp. Rezistenţa la peneme a Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp. variază pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa la nivel local a rezistenţei la peneme a acestor bacterii. Reacții de hipersensibilitate Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi, rareori, letale (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline sau alte antibiotice beta-lactamice pot fi, de asemenea, hipersensibili la meropenem. Înainte de iniţierea tratamentului cu meropenem, trebuie făcută o anamneză atentă privind reacţiile de hipersensibilitate anterioare la antibioticele beta-lactamice. În cazul în care apare o reacţie alergică severă, trebuie întreruptă administrarea medicamentului şi trebuie luate măsurile adecvate. Colita asociată administrării antibioticelor Colita asociată administrării antibioticelor şi colita pseudomembranoasă au fost raportate în cazul majorităţii antibioticelor, inclusiv meropenem, putând varia ca severitate de la o formă uşoară până la o formă care poate pune viaţa în pericol. Ca urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de meropenem (vezi pct. 4.8). Trebuie luate în considerare întreruperea tratamentului cu meropenem şi administrarea terapiei specifice pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul. Crize convulsive În timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem, au fost raportate, rareori, crize convulsive (vezi pct. 4.8). Monitorizarea funcției hepatice Pe durata tratamentului cu meropenem, trebuie monitorizată atent funcţia hepatică, ţinând cont de riscul de toxicitate hepatică (afectarea funcţiei hepatice cu citoliză şi colestază) (vezi pct. 4.8). Utilizarea la pacienţii cu afecţiuni hepatice: la pacienţii cu tulburări hepatice preexistente se va monitoriza funcţia hepatică în timpul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară nicio ajustare a dozei (vezi pct. 4.2). Seroconversie la testul antiglobulinic direct (test Coombs) În timpul tratamentului cu meropenem, poate apărea pozitivarea testului Coombs direct sau indirect. Tratamentul concomitent cu acid valproic/valproat de sodiu/valproamidă Tratamentul concomitent cu meropenem şi acid valproic/valproat de sodiu/valproamidă nu este recomandat (vezi pct. 4.5). Copii și adolescenți Meropenem Kabi este autorizat pentru administrare la copii cu vârsta peste 3 luni. Nu există dovezi privind existența unui risc crescut de apariție a oricărei reacții adverse la copii, pe baza datelor limitate disponibile. Toate evenimentele raportate au fost în concordanță cu evenimentele observate la populația adultă. 4 Meropenem Kabi conţine sodiu. Meropenem Kabi 500 mg: Acest medicament conţine sodiu aproximativ 2,0 mEq la o doză de 500 mg, fapt care trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu. Meropenem Kabi 1 g: Acest medicament conţine sodiu aproximativ 4,0 mEq la o doză de 1 g, fapt care trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Nu s-au realizat studii specifice de interacţiune cu alte medicamente în afară de probenecid. Probenecid se află în competiţie cu meropenem în procesul de secreţie tubulară activă şi, în consecinţă, inhibă excreţia renală a meropenemului, având ca efect creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice ale meropenemului. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de meropenem şi probenecid. Nu a fost studiat efectul potenţial al meropenemului asupra legării de proteinele plasmatice sau metabolizării altor medicamente. Cu toate acestea, proporţia legării de proteinele plasmatice este atât de mică încât nu sunt de aşteptat interacţiuni cu alţi compuşi pe baza acestui mecanism. Au fost raportate scăderi ale concentraţiei sanguine a acidului valproic în cazul administrării concomitente a acestuia cu carbapeneme, având ca rezultat o scădere de 60-100% a concentraţiei acidului valproic în aproximativ două zile. Datorită debutului rapid şi amplorii acestei scăderi, se consideră că administrarea concomitentă a acidului valproic/valproat de sodiu/valpromidă cu carbapeneme nu poate fi controlată şi, prin urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.4). Anticoagulante orale Administrarea concomitentă a antibioticelor împreună cu warfarină poate creşte efectele anticoagulante ale acesteia. Există multiple raportări privind creşterea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante administrate pe cale orală, inclusiv warfarină, la pacienţii aflaţi sub antibioticoterapie concomitentă. Riscul poate varia în funcţie de infecţia subiacentă, vârsta şi starea generală a pacientului, astfel încât este dificil de evaluat contribuţia antibioticului la creşterea INR (International Normalised Ratio – raportul international normalizat). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR pe durata şi imediat după administrarea concomitentă a antibioticelor cu un medicament anticoagulant oral. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele privind utilizarea meropenemului la femeile gravide sunt absente sau limitate. Studiile efectuate la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării meropenemului în timpul sarcinii. Alăptarea A fost raportată excreția unor cantități mici de meropenem în laptele uman. Meropenem nu trebuie administrat femeilor care alăptează, cu excepția cazului în care potențialul beneficiu pentru mamă justifică potențialul risc pentru sugar. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectul asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazul în care se conduc vehicule sau se folosesc utilaje, trebuie luat în considerare faptul că la administrarea meropenemului au fost raportate cefalee, parestezii și crize convulsive. 5 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranță Într-o analiză a 4872 de pacienţi cu 5026 expuneri terapeutice la meropenem, reacțiile adverse legate de meropenem cel mai frecvent raportate au fost diaree (2,3%), erupţie cutanată tranzitorie (1,4%), greaţă/vărsături (1,4%) şi inflamaţie la locul injectării (1,1%). Cele mai frecvente evenimente adverse privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoză (1,6%) şi creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5-4,3%). Lista în format tabelar a reacțiilor adverse În tabelul de mai jos sunt enumerate toate reacţiile adverse în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tabelul 1 Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente Mai puţin frecvente Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Tulburări gastro-intestinale Frecvente Mai puțin frecvente Tulburări hepatobiliare Frecvente Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvență necunoscută Afecţiuni renale şi urinare Mai puţin frecvente Eveniment candidoză orală şi vaginală trombocitemie eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie hemolitică angioedem, anafilaxie (vezi pct. 4.3 şi 4.4) cefalee parestezie convulsii (vezi pct. 4.4) diaree, vărsături, greaţă, durere abdominală colită asociată cu antibioticele (vezi pct. 4.4) creştere a valorilor serice ale transaminazelor, creştere a fosfatazei alcaline, creştere a lactatdehidrogenazei serice creştere a bilirubinemiei erupţie cutanată tranzitorie, prurit urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf Reacţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) creştere a creatininemiei şi a uremiei Tulburări generale şi la nivelul locului de Frecvente Mai puţin frecvente inflamaţie, durere tromboflebită, durere la locul 6 administrare injectării Copii și adolescenți Meropenem Kabi este autorizat pentru administrare la copii cu vârsta peste 3 luni. Nu există dovezi privind existența unui risc crescut de apariție a oricărei reacții adverse la copii, pe baza datelor limitate disponibile. Toate evenimentele raportate au fost în concordanță cu evenimentele observate la populația adultă. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478 - RO Tel: +4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro 4.9 Supradozaj Supradozajul relativ este posibil la pacienţii cu insuficienţă renală, dacă doza nu este ajustată conform pct. 4.2. Experienţa limitată acumulată după punerea pe piaţă a medicamentului indică faptul că, dacă apar reacţii adverse ca urmare a supradozajului, acestea corespund profilului reacţiilor adverse descrise la pct. 4.8 şi sunt, în general, uşoare şi cedează la întreruperea sau reducerea dozei. Trebuie luat în considerare tratamentul simptomatic. La pacienţii cu funcţie renală normală, se produce o eliminare renală rapidă. Meropenemul şi metabolitul său sunt eliminaţi prin hemodializă. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH02. Mecanism de acţiune Meropenemul îşi exercită acţiunea bactericidă prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian al bacteriilor Gram-pozitiv şi Gram-negativ, ca urmare a fixării de proteinele care leagă penicilinele (PBP – penicillin-binding proteins). Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD) Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că durata de timp în care concentraţia meropenemului depăşeşte concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) se corelează cel mai bine cu eficacitatea. În modelele preclinice, meropenemul a fost activ atunci când concentraţiile plasmatice au depăşit CMI pentru organismul infectant pe o durată de aproximativ 40% din intervalul de administrare. Această ţintă nu a fost stabilită clinic. Mecanism de rezistenţă Rezistenţa bacteriană la meropenem poate rezulta din: (1) scăderea permeabilităţii membranei externe a bacteriilor Gram-negativ (datorată diminuării producţiei de porine); (2) reducerea afinităţii PBP ţintă; (3) creşterea expresiei componentelor pompei de eflux şi (4) producerea de beta-lactamaze care pot hidroliza carbapenemele. 7 În Uniunea Europeană au fost raportate focare localizate de infecţii determinate de bacterii rezistente la carbapeneme. Nu există rezistenţă încrucişată între meropenem şi alte medicamente, cum sunt chinolonele, aminoglicozidele, macrolidele sau tetraciclinele. Cu toate acestea, microorganismele pot manifesta rezistenţă la mai multe clase de medicamente antibacteriene, când mecanismul implicat include impermeabilitatea şi/sau existenţa unei (unor) pompe de eflux. Valori critice Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos. Valori critice EUCAST ale CMI clinice pentru meropenem (2013-02-11, v 3.1) Microorganism Sensibil (S) (mg/l) Rezistent (R) (mg/l) Enterobacteriaceae Pseudomonas Acinetobacter Streptococcus grupele A, B, C și G Streptococcus pneumoniae1 Grupul viridans de streptococi 2 ≤ 2 ≤ 2 ≤ 2 nota 6 ≤ 2 ≤ 2 > 8 > 8 > 8 nota 6 > 2 > 2 -- nota 3 > 2 > 0,25 > 8 > 8 > 0,25 > 8 -- nota 3 ≤ 2 ≤ 0,25 ≤ 2 ≤ 2 ≤ 0,25 ≤ 2 Enterococcus spp. Staphylococcus spp. Haemophilus influenzae1,2 şi Moraxella catarrhalis2 Neisseria meningitidis2,4 Anaerobi Gram-pozitiv cu excepţia Clostridium difficile Anaerobi Gram-negativ Listeria monocytogenes Valori critice nelegate de specie 5 1Valorile critice ale meropenemului pentru Streptococcus pneumoniae şi Haemophilus influenzae în meningită sunt 0,25 mg/l (Sensibil) și 1 mg/l (Rezistent). 2 Izolatele cu valori CMI peste valoarea critică de sensibilitate sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate. Testele pentru identificare şi sensibilitate la antibiotice efectuate asupra unor astfel de tulpini izolate trebuie repetate şi, dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinţă. Până la apariţia unor dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele la care se confirmă valori CMI peste valoarea critică a rezistenţei actuale, ele vor trebui raportate ca rezistente. 3 Sensibilitatea stafilococilor la carbapeneme se deduce din sensibilitatea la cefoxitină. 4 Valorile critice se referă exclusiv la meningită. 5 Valorile critice nelegate de specie au fost determinate utilizând datele de farmacocinetică/ farmacodinamie şi sunt independente de distribuţiile CMI valabile pentru specii specifice. Acestea trebuie utilizate numai pentru microorganismele care nu au valori critice specifice. Valorile critice nelegate de specii sunt bazate pe următoarele doze: valorile critice EUCAST pentru meropenem se aplica pentru meropenem 1000 mg x 3/zi administrat intravenos timp de 30 minute la cea mai mică doză. Doza de 2 g x 3/zi a fost luată în cosiderare pentru infecţii severe şi pentru stabilirea valorii critice I/R. 6 Sensiblitatea beta-lactamică a streptococului de grup A, B, C şi G se deduce din sensibilitatea la penicilină. -- = Nu se recomandă testarea sensibilităţii, deoarece specia este o ţintă slabă pentru terapia cu medicamentul. Izolatele pot fi raportate R, fără testare prealabilă. Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi în timp pentru anumite specii şi este de dorit să existe informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratamentul infecţiilor severe. Dacă este necesar, se va apela la sfaturile experţilor când prevalenţa locală a 8 rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului este incertă în tratamentul infecţiilor determinate de anumite tulpini. Tabelul următor cu microorganismele enumerate este alcătuit pe baza experienţei clinice şi a recomandărilor terapeutice. Specii frecvent sensibile Aerobi Gram-pozitiv Enterococcus faecalis$ Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£ Staphylococcus spp. (sensibile la meticilină) inclusiv Staphylococcus epidermidis Streptococcus agalactiae (Grup B) Grupul Streptococcus milleri (S. anginosus, S. constellatus şi S. intermedius) Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes (Grup A) Aerobi Gram-negativ Citrobacter freudii Citrobacter koseri Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae Morganella morganii Neisseria meningitidis Proteus mirabilis Proteus vulgaris Serratia marcescens Anaerobi Gram-pozitiv Clostridium perfringens Peptoniphilus asaccharolyticus Peptostreptococcus spp. (inclusiv P. micros, P anaerobius, P. magnus) Anaerobi Gram-negativ Bacteroides caccae Grupul Bacteroides fragilis Prevotella bivia Prevotella disiens Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă Aerobi Gram-pozitiv Enterococcus faecium$† Aerobi Gram-negativ Acinetobacter spp. Burkholderia cepacia Pseudomonas aeruginosa Microorganisme rezistente în mod natural Aerobi Gram-negativ Stenotrophomonas maltophilia Legionella spp. 9 Alte microorganisme Chlamydophila pneumoniae Chlamydophila psittaci Coxiella burnetii Mycoplasma pneumoniae $Specii care prezintă sensibilitate intermediară naturală £Toţi stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi şi la meropenem † Rata rezistenţei ≥50% în una sau mai multe ţări din Uniunea Europeană Morvă şi melioidoză: Utilizarea meropenem la oameni se bazează pe datele de sensibitate in vitro pentru B. mallei şi B. pseudomallei şi pe date limitate la oameni. Medicii curanţi trebuie să se raporteze la ghidurile naţionale şi/sau internaţionale referitoare la tramentul pentru morvă şi melioidoză. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice La subiecţii sănătoşi, valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 1 oră; valoarea medie a volumului de distribuţie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l) şi valoarea medie a clearance-ului este de 287 ml/min la doza de 250 mg, scăzând până la 205 ml/min la doza de 2 g. Dozele de 500 mg, 1000 mg şi 2000 mg administrate în perfuzie cu durata de 30 minute au determinat valori medii ale Cmax de aproximativ 23, 49, respectiv 115 μg/ml, iar valorile ASC corespondente au fost de 39,3, 62,3 şi 153 μg.h/ml. După o perfuzie cu durata de 5 minute, valorile Cmax sunt de 52 şi 112 μg/ml după dozele de 500 mg, respectiv 1000 mg. Administrarea de doze repetate la fiecare 8 ore subiecţilor cu funcţie renală normală nu duce la acumularea meropenemului. Un studiu efectuat la un număr de 12 pacienţi cărora li s-a administrat postoperator meropenem 1000 mg la fiecare 8 ore, pentru infecţii intraabdominale, a determinat o Cmax şi un timp de înjumătăţire plasmatică comparabile cu cele observate la subiecţii normali, dar un volum de distribuţie mai mare, de 27 l. Distribuţie Proporţia medie de legare a meropenemului de proteinele plasmatice a fost de aproximativ 2% şi a fost independentă de concentraţie. După administrarea rapidă (5 minute sau mai puţin), farmacocinetica este biexponenţială, aspect mult mai puţin evident după o perfuzie cu durata de 30 de minute. S-a demonstrat că meropenemul pătrunde bine în diferite lichide şi ţesuturi, inclusiv în plămâni, secreţii bronşice, bilă, lichid cefalorahidian, ţesuturi de la nivelul aparatului genital, tegument, fascii, muşchi şi exsudate peritoneale. Metabolizare Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic, rezultând un metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul demonstrează sensibilitate redusă la hidrolizarea de către dehidropeptidaza-I (DHP-I) umană, comparativ cu imipenemul, nefiind necesară administrarea concomitentă a inhibitorului DHP-I. Eliminare În principal, meropenemul este excretat pe cale renală sub formă nemodificată; aproximativ 70% (50- 75%) din doză se excretă nemodificată în decurs de 12 ore. Un procent suplimentar de 28% este regăsit sub forma metabolitului inactiv microbiologic. În materiile fecale s-a regăsit numai aproximativ 2% din doză. Clearance-ul renal măsurat şi efectul probenecidului arată că meropenemul este supus atât filtrării, cât şi secreţiei tubulare. Insuficienţă renală Insuficienţa renală determină valori mai mari ale ASC plasmatice şi un timp de înjumătăţire plasmatică a meropenemului mai lung. S-au observat creşteri ale ASC de 2,4 ori la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori în cazul insuficienţei severe (ClCr 4-23 ml/min) şi de 10 ori la pacienţii hemodializaţi (ClCr <2 ml/min), comparativ cu subiecţii sănătoşi 10 (ClCr >80 ml/min). ASC a metabolitului inactiv microbiologic cu inel deschis a fost, de asemenea, considerabil crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. Se recomandă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă (vezi pct. 4.2). Meropenemul este eliminat prin hemodializă, în timpul hemodializei clearance-ul fiind de aproximativ 4 ori mai mare decât la pacienţii cu anurie. Insuficienţă hepatică Un studiu efectuat la pacienţi cu ciroză alcoolică nu demonstrează niciun efect al afecţiunii hepatice asupra farmacocineticii meropenemului după administrarea de doze repetate. Pacienţi adulţi Studiile de farmacocinetică efectuate la pacienţi nu au demonstrat diferenţe farmacocinetice semnificative comparativ cu subiecţii sănătoşi cu funcţie renală echivalentă. Un model populaţional elaborat pe baza datelor provenite de la 79 pacienţi cu infecţii intraabdominale sau cu pneumonie a arătat că volumul central este dependent de greutate şi clearance-ul este dependent de clearance-ul creatininei şi de vârstă. Copii şi adolescenţi Farmacocinetica la sugari şi copii cu infecţii, la doze de 10, 20 şi 40 mg/kg, a evidenţiat valori ale Cmax aproximativ echivalente cu cele observate la adulţi după administrarea unor doze de 500 mg, 1000 mg, respectiv 2000 mg. Comparaţia a evidenţiat parametri farmacocinetici asemănători în ceea ce priveşte dozele şi timpi de înjumătăţire plasmatică similari cu cei observaţi la adulţi, cu excepţia celor mai mici subiecţi (<6 luni, t1/2 1,6 ore). Valorile medii ale clearance-ului meropenemului au fost de 5,8 ml/min/kg (6-12 ani), 6,2 ml/min/kg (2-5 ani), 5,3 ml/min/kg (6-23 luni) şi 4,3 ml/min/kg (2-5 luni). Pe parcursul a 12 ore, aproximativ 60% din doză este excretată în urină sub formă de meropenem, un procent suplimentar de 12% fiind excretat sub forma metabolitului. Concentraţia meropenemului în LCR la copiii cu meningită este de aproximativ 20% din concentraţia plasmatică, cu toate că există variaţii semnificative inter-individuale. Farmacocinetica meropenemului la nou-născuţii care necesită tratament antiinfecţios a demonstrat valori mai mari ale clearance-ului la nou-născuţii cu vârstă cronologică sau gestaţională mai mare, cu o medie generală a timpului de înjumătăţire plasmatică de 2,9 ore. Simularea Monte Carlo bazată pe un model farmacocinetic populaţional a demonstrat că o schemă de administrare cu 20 mg/kg la intervale de 8 ore a dus la obţinerea a T>CMI de 60% pentru P. aeruginosa la 95% dintre prematuri şi la 91% dintre nou-născuţii la termen. Vârstnici Studiile de farmacocinetică la subiecţi vârstnici sănătoşi (65-80 ani) au demonstrat o reducere a clearance-ului plasmatic care s-a corelat cu reducerea legată de vârstă a clearance-ului creatininei, precum şi o reducere mai mare a clearance-ului non-renal. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia celor cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 4.2). 5.3 Date preclinice de siguranţă Studiile la animale arată că meropenemul este bine tolerat la nivel renal. Dovezi histologice ale unor leziuni tubulare renale au fost observate la şoareci şi câini numai la doze de 2000 mg/kg şi mai mari după administrare unică, iar la maimuţe, la doze de 500 mg/kg într-un studiu cu durata de 7 zile. În general, meropenemul este bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost observate în studii privind toxicitatea după doză unică la rozătoare, la doze mai mari de 1000 mg/kg. DL50 pentru meropenemul administrat intravenos la rozătoare este mai mare de 2000 mg/kg. În studii cu doze repetate cu durata de până la 6 luni, s-au observat numai efecte minore, printre care şi o scădere a indicilor eritrocitari la câini. 11 Nu au existat dovezi ale unui potenţial mutagen într-o baterie de teste convenţionale şi nici dovezi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, inclusiv potenţial teratogen, în studiile efectuate la şobolan cu doze de până la 750 mg/kg şi la maimuţe, cu doze de până la 360 mg/kg. Nu au existat dovezi de creştere a sensibilităţii la meropenem la animalele tinere, comparativ cu cele adulte. Forma farmaceutică pentru administrare intravenoasă a fost bine tolerată în studiile la animale. Metabolitul unic al meropenemului a avut un profil de toxicitate similar, în studiile efectuate la animale. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Carbonat de sodiu 6.2 Incompatibilităţi Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate Flacoane a 20 ml: 4 ani Flacoane a 50 și 100 ml: 3 ani După reconstituire: Administrare intravenoasă în bolus Soluţia pentru injectarea în bolus se prepară prin dizolvarea pulberii în apă pentru preparate injectabile până la o concentraţie finală de 50 mg/ml. Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării a soluţiei preparate pentru injectare în bolus a fost demonstrată pentru 3 ore la temperaturi de până la 25oC sau pentru 12 ore în condiții de refrigerare (2-8oC). Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere/ reconstituire/ diluare exclude riscul de contaminare microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă soluţia nu este utilizată imediat, responsabilitatea privind timpul şi condiţiile până la utilizare revine utilizatorului. Administrare în perfuzie intravenoase Soluţia perfuzabilă se prepară prin dizolvarea pulberii în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau în soluţie perfuzabilă de glucoză 5% până la o concentraţie finală de 1 la 20 mg/ml. Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării a soluţiei perfuzabile preparate utilizând soluţie de clorură de sodiu 0,9 % a fost demonstrată pentru 3 ore la temperaturi de până la 25oC sau pentru 24 de ore în condiții de refrigerare (2-8oC). Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a soluției perfuzabile preparate utilizând soluție de glucoză 5% a fost demonstrată pentru 1 oră la 25°C sau pentru 8 ore la 2 până la 8°C. Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere/ reconstituire/ diluare exclude riscul de contaminare microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă soluţia perfuzabilă nu este utilizată imediat, responsabilitatea privind timpul şi condiţiile până la utilizarea revine utilizatorului. Soluțiile constituite nu trebuie congelate. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare 12 A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A nu se congela. Pentru condiţiile de păstrare după reconstituirea/diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Meropenem Kabi 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă - flacoane din sticlă incoloră a 20 ml şi 100 ml, închise cu dop din cauciuc bromobutilic şi sigilate cu capse din aluminiu. Meropenem Kabi 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă - flacoane din sticlă incoloră a 20 ml, 50 ml şi 100 ml, închise cu dop din cauciuc bromobutilic şi sigilate cu capse din aluminiu. Medicamentul este ambalat în cutii cu 1 sau 10 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Injectare Meropenemul administrat prin injectare intravenoasă în bolus trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile. Perfuzare Pentru perfuzare intravenoasă, flacoanele de meropenem pot fi reconstituite direct cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau soluţie de glucoză 5%. Fiecare flacon este numai pentru o singură administrare. Pentru prepararea şi administrarea soluţiei, trebuie respectate tehnicile de asepsie standard. Soluţia trebuie agitată înainte de utilizare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ S.C. Fresenius Kabi România S.R.L. Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Meropenem Kabi 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă: 5824/2013/01-02-03-04 Meropenem Kabi 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă: 5825/2013/01-02-03-04-05-06 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei – Septembrie 2013 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Decembrie 2017 13