AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14556/2022/01-02-03-04 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Clindamycină-MIP 150 mg/ml soluţie injectabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Un mililitru soluţie injectabilă conţine clindamicină 150 mg sub formă de fosfat de clindamicină 178,2 mg. O flacon a 4 ml soluţie injectabilă conţine clindamicină 600 mg sub formă de fosfat de clindamicină 712,8 mg. Excipienţi: sodiu şi alcool benzilic 36,0 mg pe o flacon a 4 ml. O flacon a 6 ml soluţie injectabilă conţine clindamicină 900 mg sub formă de fosfat de clindamicină 1069,2 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: sodiu şi alcool benzilic 54,0 mg pe o flacon a 6 ml. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă Soluţie limpede, incoloră sau galben deschis, fără particule vizibile. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Infecţii bacteriene acute şi cronice determinate de germeni sensibili la clindamicină (în principal bacterii anaerobe şi tulpini sensibile ale bacteriilor aerobe Gram pozitiv, cum sunt streptococii, stafilococii şi pneumococii), de exemplu:      negativ;  infecţii osteo-articulare; infecţii ORL; infecţii dentare şi maxilare; infecţii ale căilor respiratorii inferioare; infecţii intraabdominale în asociere cu un antibiotic cu activitate pe specii aerobe Gram infecţii pelviene şi genitale; 1 infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat;   scarlatină  septicemie;  prevenirea endocarditei bacteriene la pacienţi cu factori de risc şi cu hipersensibilitate/alergie la peniciline;  encefalita toxoplasmică (Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA; la pacienţii care nu tolerează terapia convenţională s-a dovedit eficace asocierea clindamicinei cu pirimetamină;  pneumonie cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA. La pacienţii care nu tolerează sau nu răspund adecvat la tratamentul convenţional, clindamicina poate fi asociată cu primaquină.  Profilaxia peritonitei şi abceselor intra-peritoneale după perforaţie intestinală şi contaminare bacteriană posttraumatică: clindamicină i.v. în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic (gentamicină sau tobramicină) Infecţii cu Plasmodium falciparum cu rezistenţă multiplă în asociere cu chinina  În caz de infecţii severe se preferă terapia intravenoasă în locul celei orale. 4.2 Doze și mod de administrare Recomandări generale de dozaj Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 14 ani În infecţiile moderate, se administrează zilnic 8-12 ml Clindamycină-MIP 150 mg/ml (echivalentul a 1,2-1,8 g clindamicină) în 2-4 prize. În infecţiile severe, se administrează zilnic 16-18 ml Clindamycină-MIP 150 mg/ml (echivalent a 2,4- 2,7 g clindamicină) în 2-4 prize. Doza zilnică maximă pentru adulţi şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani este de 32 ml Clindamycină- MIP 150 mg/ml (echivalentul a 4,8 g clindamicină) în 2-4 prize. Copii cu vârsta între 4 săptămâni şi 12 ani, adolescenţi cu vârsta între 12 şi 14 ani În funcţie de tipul şi gravitatea infecţiei, se administrează 20-40 mg clindamicină/kg şi zi în 3-4 prize. Recomandări de dozaj în afecţiuni specifice Tratamentul în toxoplasmoză (Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA Iniţial se administrează 600-1200 mg clindamicină intravenos sau oral, de 4 ori pe zi, timp de 3 săptămâni. Doza de întreţinere este de 300-600 mg clindamicină administrată oral, de 4 ori pe zi, timp de minim 3 săptămâni. Doza de pirimetamină administrată oral, concomitent, este de 50-75 mg pe zi. În cazul administrării unor doze mari de pirimetamină trebuie administrat zilnic şi acid folinic. Tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA Doza recomandată este de 600-900 mg clindamicină administrată intravenos la intervale de 6 ore sau 900 mg administrate intravenos la intervale de 8 ore, timp de 10 zile sau 300-450 mg clindamicină administrată oral la intervale de 6 ore, timp de 21 zile. Pe parcursul întregii terapii împotriva Pneumocystis carinii clindamicina poate fi asociată cu 15-30 mg primaquină zilnic. 2 Profilaxia endocarditei Adulţi: 600 mg clindamicină cu o oră înaintea intervenţiei. La pacienţi cu risc crescut de endocardită suplimentar 300 mg clindamicină oral la 6 ore după intervenţie. Copii: Clindamicină 15 mg/kg oral (maxim 600 mg) cu o oră înaintea intervenţiei, în cazul unui risc crescut de endocardită urmat de 7,5 mg/kg (maxim 300 mg) la 6 ore după intervenţie. Utilizarea clindamicinei în profilaxia endocarditei se recomandă în cazul următoarelor intervenţii chirurgicale:   intervenţii la nivel oro-faringean la pacienţii cu hipersensibilitate/alergie la penicilină: intervenţii la nivelul unor focare cutanate infectate (abcese, flegmoane) şi cateterism cardiac cu durată lungă Tratamentul infecţiilor cu Plasmodium falciparum Doza recomandată este de 20 mg/kg/zi clindamicină administrată oral sau parenteral timp de minimum 5-7 zile, în asociere cu chinina. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţa hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a clindamicinei se prelungeşte. De obicei, reducerea dozei nu este necesară dacă aceasta se administrează o dată la 8 ore. La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale clindamicinei. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze. Insuficienţa renală În cazul insuficienţei renale se prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare; o reducere a dozei în caz de insuficienţă uşoară sau moderată a funcţiei renale nu este necesară. La pacienţii cu insuficienţă renală gravă sau anurie trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze de 8 sau chiar 12 ore. Hemodializă Clindamicina nu este hemodializabilă. Prin urmare, nu sunt necesare doze suplimentare, nici înainte nici după dializă. Modul şi durata administrării Clindamycină-MIP 150 mg/ml se injectează intramuscular sau se perfuzează intravenos. Nu este permisă niciodată injectarea intravenoasă nediluată cu Clindamycină-MIP 150 mg/ml. În cazul administrării intramusculare nu trebuie depăşită doza unică de 600 mg (trebuie scoase din flacon până la 4 ml). Posibilele reacţii adverse la nivelul locului de injectare pot fi evitate prin administrarea intramusculară profundă şi utilizarea unui cateter corespunzător. Înaintea perfuziei intravenoase, soluţia trebuie diluată în aşa fel încât concentraţia să nu depăşească 12 mg/ml clindamicină soluţie (adică pentru flacon de 4 ml minimum 50 ml, iar pentru cea de 6 ml minimum 75 ml). Soluţii pentru diluare: apă pentru preparate injectabile, soluţie de glucoză 5%, soluţie de clorură de sodiu, soluţie Ringer lactat (vezi şi pct. 6.2). În cazul unei manipulări corecte, preparatele sunt valabile 24 de ore la temperaturi sub 25 ºC. Viteza perfuziei nu trebuie să depăşească 30 mg clindamicină pe minut. Ca perfuzie unică nu trebuie să se administreze mai mult de 1200 mg pe oră. 3 Durata administrării depinde de gravitatea infecţiei. În infecţiile cu streptococ beta-hemolitic, tratamentul trebuie să dureze cel puţin 10 zile. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la clindamicină sau lincomicină sau la oricare dintre excipienţi. Clindamycină-MIP 150 mg / ml soluţie injectabilă este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută faţă de alcool benzilic sau anestezice locale (de exemplu lidocaină sau substanţe înrudite cu aceasta). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare În cazul apariţiei unui episod diareic persistent în timpul tratamentului cu clindamicină, a fost raportată apariţia colitei pseudomembranoase de la forme uşoare până la cele ce au pus viaţa în pericol; se impune întreruperea tratamentului întrucât colita necesită un tratament specific. Aceasta poate să apară chiar la mai multe săptămâni de la întreruperea tratamentului. Cazurile uşoare de colită psedomembranoasă răspund la întreruperea administrării medicamentului. Diareea poate fi severă şi trebuie tratată cu un antibiotic activ pentru Clostridium difficile, care este producător de toxine. În cazurile de gravitate medie până la severă, trebuie avută în vedere reechilibrarea hidroeletrolitică, administrarea suplimentelor proteice şi administrarea de antibiotice eficace pentru tratamentul colitei determinată de către Clostridium difficile. Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate. afectare a funcţie hepatice; există o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică prin Se recomandă prudenţă în caz de: - eliminare, - - antecedente de astm bronşic, teren atopic sau diverse tipuri de alergii, se impune prudenţă în cazul antecedentelor de boli gastro-intestinale, în special colite. În cadrul terapiei de lungă durată (mai mult de 3 săptămâni) hemoleucograma şi funcţia hepatică trebuie controlate la intervale regulate de timp. Afecțiuni renale acute Afecțiunile renale acute, inclusiv insuficiența renală acută, au fost raportate rar. Prin urmare, trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale la pacienții cărora li se administrează tratament de durată, care au disfuncție renală preexistentă sau care utilizează concomitent medicamente nefrotoxice (vezi pct. 4.8). Deoarece clindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian şi deoarece concentraţiile de antibiotic care pot fi atinse în acest lichid sunt prea mici nu se administrează în meningite. Acest medicament conține 9 mg alcool benzilic pe ml de soluție. Alcool benzilic poate determina reacții alergice. Alcoolul benzilic este asociat cu un risc crescut de reacții adverse severe, incluzând dificultăți la respirație (numite sindrom gasping) la copiii mici. Astfel, Clindamycină-MIP trebuie utilizată la nou-născuţi (cu vârsta până la 4 săptămâni) numai după o analiză atentă a raportului risc- beneficiu. La copii mici (cu vârsta sub 3 ani), Clindamycină-MIP nu trebuie utilizat mai mult de o săptămână (din cauza riscului crescut de acumulare). Se pot acumula cantităţi mari de alcool benzilic în organism şi pot provoca reacţii adverse (denumite „acidoză metabolică”). Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide şi cele care alăptează, precum şi la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau renale. Acest medicament conține 48 mg sodiu pe o flacon a 4 ml echivalent cu 2,4% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. 4 Acest medicament conține 72 mg sodiu pe o flacon a 6 ml echivalent cu 3,6% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune In vitro a fost demonstrat antagonism între clindamicină şi eritromicină. Curarizante: deoarece clindamicina potenţează efectul curarizantelor, antibioticul administrat în perfuzie trebuie administrat fie înainte fie după administrarea curarelor. Se recomandă monitorizarea gradului curarizării la finalul anesteziei. Ciclosporina: scăderea concentraţiei plasmatice a imunosupresorului ca risc de scădere a activităţii imunosupresoare. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei şi, eventual, creşterea dozei. În timpul tratamentului cu antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol şi anumite cefalosporine) la pacienţi care prezintă factori de risc (infecţii sau inflamaţii severe, vârstă înaintată şi starea generală) poate să apară un dezechilibru al INR-ului. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Clindamicina se va utiliza în perioada de sarcină numai în condiţii de strictă necesitate, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt. Clindamicina se excretă în laptele matern. Nu pot fi excluse sensibilizarea, diareea şi colonizarea mucoaselor cu fungi la sugarul alăptat. Prin urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu clindamicină. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Clindamycină-MIP nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse Reacţiile adverse sunt clasificate după următoareale frecvenţe: Foarte frecvente (>1/10) Frecvente (>1/100, <1/10) Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100) Rare (>1/10000, <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Infecţii şi infestări Rare: Vaginită. Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: Efecte reversibile asupra hemoleucogramei care pot fi de natură toxică şi alergică şi se manifestă sub formă de trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie, neutropenie şi granulocitopenie. În caz de administrare intravenoasă rapidă Tulburări cardiovasculare grave (scăderea tensiunii arteriale şi stop cardiac). Prin urmare, nu este permisă administrarea intravenoasă in bolus; se recomandă numai perfuzia intravenoasă diluată de 5 Clindamycin-MIP 150 mg/ml. Tulburări ale sistemului imunitar Rare: Foarte rare: Tulburări ale sistemului nervos Reacţii de hipersensibilitate la alcoolul benzilic Şoc anafilactic. Această reacţie poate apare chiar după prima utilizare. Mai puţin frecvente: Foarte rar: Blocare neuromusculară. Tulburări ale simţului gustativ şi olfactiv Tulburări gastro-intestinale Frecvente până la foarte frecvente Foarte rare: Tulburări hepatobiliare Frecvente: Foarte rare: Diaree, uneori asociată cu greaţă, vărsături sau durere abdominală. Acestea sunt, în general, uşoare şi dispar în timpul tratamentului sau la încetarea lui. Aceste reacţii adverse depind de doză şi modul de administrare. Sunt posibile şi esofagita, glosita şi stomatita. Colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4). Creştere tranzitorie uşoară a valorilor serice ale transaminazelor. Hepatită tranzitorie cu icter colestatic. Tulburări renale și ale căilor urinare Cu frecvență necunoscută: Afecțiuni renale acute (vezi pct. 4.4) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: Alergie sub formă de exanteme morbiliforme, prurit, urticarie. Rare: Edem Quincke, tumefieri articulare, eritem exsudativ polimorf (sindromul Stevens-Johnson) şi sindromul Lyell. Aceste reacţii pot apărea chiar după prima utilizare. Prurit şi dermatită buloasă şi descuamativă. Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte rare: Poliartrită Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: După administrare intramusculară: iritaţie locală, durere, induraţie şi abces steril la locul de injecţie 6 După administrare intravenoasă: durere şi tromboflebită. În caz de administrare intravenoasă rapidă pot apărea reacţii de intoleranţă sub formă de senzaţie de căldură şi greaţă. Rare: Febră. Foarte rar, apar reacţii alergice acute grave, cum este şocul anafilactic. În acest caz trebuie întrerupt tratamentul imediat şi iniţiate măsurile de urgenţă corespunzătoare (de exemplu, antihistaminice, corticosteroizi, simpatomimetice, dacă este cazul respiraţie artificială). Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Până în prezent nu au fost raportate simptome de supradozaj. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere; hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficace pentru eliminarea clindamicinei din organism. Nu se cunoaşte un antidot specific. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: lincosamide, codul ATC: J01FF01. Clindamicina este un derivat de semisinteză al lincomicinei. Aparţine grupei lincosamidelor, care, ca piranozide, nu prezintă înrudire structurală cu alte antibioticele până în prezent cunoscute. Clindamicina acţionează predominant bacteriostatic şi, în funcţie de concentraţia la locul infecţiei şi de sensibilitatea microorganismelor, bactericid. anthracis, Bacteroides Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi temporal la speciile selectate şi sunt de dorit informaţii locale privind rezistenţa, îndeosebi în tratamentul infecţiilor severe. Clindamicina este de regulă eficace asupra stafilococilor (S. aureus, S. epidermidis), pneumococilor (la pneumococii rezistenţi la penicilină s-a găsit în parte o rezistenţă clar pronunţată şi la clindamicină), streptococilor de grup A (S. pyogenes), streptococilor Viridans, bacililor difterici, şi spp., Fusobacterium, Bacillus peptostreptococilor, specii de Veillonela, propionibacteriilor, Chlamydii, Mycoplasma hominis, Toxoplasma gondii, Plasmodium falciparum şi Babesia microti. Sensibilitatea la Clostridium spp. variază, unele specii fiind rezistente la clindamicină. O dezvoltare a rezistenţei secundare este rară. Sunt considerate rezistente următoarele specii: enterococi (S. faecalis, S. faecium), gonococi şi meningococi, Haemophilus spp., E. Coli, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus spp., Pseudomonades, Clostridium difficile, Salmonella, Shigella şi Nocardia. actinomicetelor, peptococilor 7 Există rezistenţă încrucişată totală a microorganismelor între clindamicină şi lincomicină şi rezistenţă încrucişată parţială între clindamicină şi eritromicină. 5.2 Proprietăți farmacocinetice După absorbţia şi descompunerea esterului (dihidrogenofosfat), clindamicina este prezentă în organism ca bază liberă (formă activă). Esterul trebuie considerat ca pro-medicament. Dihidrogenofosfatul de clindamicină este un ester solubil în apă pentru administrarea parenterală. În cazul unei injecţii intramusculare a 300 mg, concentraţiile serice maxime după 3 ore ajung la 6 g/ml; după administrarea intravenoasă a 300 mg se regăsesc după o oră concentraţii serice medii de 4-6 g/ml. Legarea clindamicinei de proteinele plasmatice este dependentă de concentraţie, atingând la nivelul terapeutic 60-94%. Clindamicina trece foarte uşor în ţesuturi, traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern. Difuzia în spaţiul subarahnoidian este insuficientă, chiar şi în cazul unui meninge inflamat. Concentraţii mari sunt atinse în ţesutul osos. Clindamicina este metabolizată primar în ficat. Câţiva metaboliţi sunt microbiologic activi. Medicamentele care acţionează la nivel hepatic ca inductori enzimatici scurtează timpul mediu de reţinere a clindamicinei în corp. Eliminarea clindamicinei se face în 2/3 prin materii fecale şi 1/3 prin urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică a clindamicinei este de aproximativ 3 ore la adulţi şi aproximativ 2 ore la copii. În cazul afectării funcţiei renale şi hepatice moderate sau severe, se prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică a clindamicinei. Clindamicina nu este dializabilă. 5.3 Date preclinice de siguranță Toxicitate după doză unică Cercetări asupra toxicităţii acute a clindamicinei şi a sărurilor ei la diferite specii de animale au arătat valori LD50 în intervalul 245-820 mg/kg după administrarea intravenoasă. Spectrul intoxicaţiei a arătat o reducere a activităţii şi convulsii. Toxicitate după doze repetate Administrarea de doze repetate de fosfat de clindamicină timp de 6 zile la şobolani (administrare subcutanată) şi câini (administrare intravenoasă şi intramusculară) nu provoacă efecte toxice sistemice. De asemenea, după administrarea fosfatului de clindamicină timp de o lună la şobolani (administrare subcutanată) şi câini (administrare intravenoasă şi intramusculară), nu au fost constatate influenţe provocate de substanţa activă asupra dezvoltării greutăţii corporale, a parametrilor clinico-chimici şi hematologici, precum şi a histopatologiei organelor. După administrarea intramusculară zilnică a 30-90 mg/kg la câini s-a constatat creşterea glutamat-oxalacetat-transaminazei serice şi a glutamat- piruvat-transaminazei serice, precum şi o creştere uşoară dependentă de doză a greutăţii relative a ficatului fără indicii de modificări morfologice. La administrare intramusculară şi subcutanată au fost observate reacţii locale la locul de injecţie (inflamaţie, hemoragie şi leziuni tisulare). Concentraţia soluţiei administrate a depăşit cu mult concentraţia terapeutică maximă admisă. Potenţialul mutagen şi carcinogen 8 Cercetări in vitro şi in vivo asupra mutagenităţii clindamicinei nu au arătat niciun indiciu pentru potenţialul mutagen. Nu au fost efectuate cercetări pe termen lung la animale asupra potenţialului carcinogen al clindamicinei. Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere Cercetări cu clindamicină efectuate la şobolani şi şoareci nu au arătat indicii referitoare la afectarea fertilităţii sau proprietăţi embriotoxice. Rezultatele unui studiu larg în care au fost examinaţi aproximativ 650 nou-născuţi expuşi la clindamicină în primul trimestru de sarcină, nu a arătat o creştere a ratei malformaţiilor. Clindamicina a fost detectată în sângele cordonului ombilical la o concentraţie de 50% din concentraţia plasmatică maternă. Se presupune că la făt se pot atinge concentraţii terapeutice. Excreţia în laptele matern este dovedită: concentraţiile măsoară până la 4 g/ml după administrarea la mamă de 600 mg şi până la 2 g/ml după doze de 300 mg. Cu excepţia raportului unui singur caz până în prezent nu sunt cunoscute reacţii adverse la sugarii alăptaţi. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Alcool benzilic Edetat de sodiu Hidroxid de sodiu Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilități Clindamycin-MIP 150 mg/ml, soluţie injectabilă nu trebuie administrată în aceeaşi injecţie cu ampicilină, fenitoină sodică, barbiturice, aminofilină, gluconat de calciu şi sulfat de magneziu. Administrarea acestor medicamente trebuie efectuată separat. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A nu se păstra la temperaturi peste 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Mărimea ambalajelor Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I (10R), închis cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă din aluminiu şi disc din polipropilenă de culoare albastră, conţinând 4 ml soluţie injectabilă. Cutie cu 5 flacoane din sticlă incoloră tip I (10R), închise cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu şi disc din polipropilenă de culoare albastră, a câte 4 ml soluţie injectabilă. Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I (10R), închis cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă din aluminiu, şi disc din polipropilenă de culoare albastră conţinând 6 ml soluţie injectabilă. Cutie cu 5 flacoane din sticlă incoloră tip I (10R) închise cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu şi disc din polipropilenă de culoare albastră, a câte 6 ml soluţie injectabilă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor 9 Fără cerințe speciale. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ MIP Pharma GmbH Kirkeler Straße 41, 66440 Blieskastel-Niederwürzbach, Germania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 14556/2022/01-04 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iulie 2022 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iulie 2022 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 10