1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12643/2019/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Santepirin 75 mg comprimate gastrorezistente 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat gastrorezistent conţine acid acetilsalicilic 75 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate gastrorezistente. Comprimate gastrorezistente de formă lenticulară, de culoare albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Prevenţia secundară a infarctului miocardic. Reducerea riscului de infarct miocardic la pacienţii cu angină pectorală sau factori de risc multipli, cum sunt: hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat, diabet zaharat şi antecedente familiale. Pentru menţinerea revascularizării după angioplastie şi by-pass coronarian (PTCA, CABG). Prevenţie secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi infarct cerebral. Comprimatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic nu sunt adecvate pentru utilizare în scop analgezic, antipiretic şi antiinflamator (aceste acţiuni apar la doze mai mari). 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi Doza recomandată pentru prevenirea afecţiunilor coronariene este de 75 mg acid acetilsalicilic (un comprimat Santepirin 75 mg) de 1 - 4 ori pe zi. Doza uzuală este de 75-150 mg acid acetilsalicilic. Pentru prevenirea secundară a accidentelor ischemice cerebrale tranzitorii şi a infarctului cerebral, doza recomandată este de 75 mg acid acetilsalicilic (un comprimat Santepirin 75 mg) de 1 - 2 ori pe zi. Copii şi adolescenţi Nu se recomandă administrarea la acest grup de vârstă. Mod de administrare Comprimatele gastrorezistente trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid, preferabil după masă. 2 Comprimatele gastrorezistente nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate. Medicamentul este destinat tratamentului de lungă durată, cu doza minimă eficace. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune similară, în special antiinflamatoare nesteroidiene; Diateză hemoragică, trombocitopenie, hemofilie; Ulcer gastric sau duodenal activ; Administrare concomitentă cu metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână; Ultimul trimestru de sarcină. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice: - pacienţi cu teren alergic; în caz de astm bronşic şi alte brohopneumopatii obstructive cronice, alergie la polen, rinită alergică, polipi nazali, reacţii alergice la alte medicamente; tratamentul se face sub supraveghere medicală; - episoade de ulcer gastro-duodenal activ în antecedente; - afecţiuni cu risc hemoragic, meno-metroragii; - afecţiuni renale preexistente; - insuficienţă hepatică severă; - insuficienţă cardiacă necompensată; - deficit congenital de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază. Înaintea unei intervenţii chirurgicale programate trebuie avut în vedere efectul antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic, care apare la doze mici şi care persistă mai multe zile. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea acidului acetilsalicilic concomitent cu alte medicamente poate să amplifice sau să reducă efectul acestora. Efectele următoarelor medicamente sunt intensificate: - anticoagulante şi antiagregante plachetare - sulfamide antidiabetice; - antiinflamatoare nesteroidiene; - metotrexat (asocierea este contraindicată absolut pentru doze ≥15 mg/săptămână şi se face cu prudenţă pentru doze < 15 mg/săptămână); Acidul acetilsalicilic poate creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală la administrarea simultană cu glucocorticoizi sau alcool etilic. De asemenea, pot să crească concentraţiile plasmatice ale digoxinei, triiodotironinei, barbituricelor, valproatului de sodiu, fenitoinei şi litiului. Administrarea concomitentă cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) poate determina acidoză severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos. Efectele următoarelor medicamente sunt reduse: - antagonişti aldosteronici şi diuretice de ansă; - antihipertensive; - uricozuricele (la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa guta la pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric); - interferon alfa. În timpul administrării de antiacide, blocante ale receptorilor H2 şi medicamente anticolinergice pentru o perioadă îndelungată, poate fi necesară creşterea dozei de acid acetilsalicilic. 3 Se recomandă un interval de 1 – 3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi tetraciclinelor (administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili). De aemenea se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a acidului acetilsalicilic cu ciclosporină sau tacrolimus. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina În studiile non-clinice la animale de laborator acidul acetilsalicilic a demonstrat teratogenitate. Studiile epidemiologice efectuate la gravide, nu au evidenţiat efecte teratogene şi fetotoxice în cazul administrării în primele 2 trimestre de sarcină, dar experienţa privind utilizarea repetată în doze mari este limitată. Administrarea în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio- pulmonară şi renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului (pentru dozele mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv pentru dozele mici). În primele două trimestre de sarcină acidul acetilsalicilic se poate administra numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial la făt; se recomandă evitarea tratamentului cronic cu doze > 150 mg acid acetilsalicilic pe zi. Administrarea acidului acetilsalicilic în doze mai mari de 300 mg, cu puţin timp înaintea naşterii, poate provoca hemoragii intracraniene, în special la prematuri. Prin urmare în ultimul trimestru de sarcină acidul acetilsalicilic este contraindicat (cu excepţia utilizării punctuale pentru anumite indicaţii cardiologice şi obstetricale foarte limitate). Alăptarea Deoarece acidul acetilsalicilic se excretă în laptele matern, administrarea în timpul alăptării trebuie evitată sau, în funcţie de raportul beneficiu terapeutic pentru mamă/risc potenţial pentru sugar, alăptarea trebuie întreruptă. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Santepirin nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel: Foarte frecvente: ≥ 1/10 Frecvente: ≥1/100 şi <1/10 Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100 Rare: ≥1/10000 şi <1/1000 Foarte rare: <1/10000, inclusiv cazurile izolate. Tulburări hematologice şi limfatice Rare: prelungirea timpului de sângerare, trombocitopenie. Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii de hipersensibilitate cum sunt: urticarie, edem Quincke, bronhospasm, reacţii alergice cutanate. 4 Tulburări acustice şi vestibulare Rare: vertij şi tinitus. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare: declanşarea crizelor de astm bronşic. Tulburări gastro-intestinale Rare: greaţă, vărsături, hemoragii gastro-intestinale oculte, care, în cazuri rare pot fi responsabile de anemie feriprivă; administrarea de doze mari poate determina hemoragii digestive active (hematemeză, melenă). Tulburări hepatobiliare Foarte rare: cazuri izolate de modificări ale testelor hepatice (creşterea valorilor enzimelor hepatice). Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: administrarea de doze mari perioade îndelungate poate determina afectare renală. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro 4.9 Supradozaj Riscul de supradozaj este minim pentru preparatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic. Simptomatologie Există o diferenţă între supradozajul cronic, cu tulburări predominant la nivelul sistemului nervos central ("salicilism") şi intoxicaţia acută, având ca principală caracteristică dezechilibrul acido-bazic. În afară de dezechilibrul acido-bazic şi electrolitic (de exemplu hipokaliemie), hipoglicemie, erupţii cutanate şi hemoragii gastro-intestinale, simptomele pot include hiperventilaţie, tinitus, greaţă, vărsături, tulburări ale vederii şi auzului, cefalee, ameţeli şi confuzie. În intoxicaţia severă, pot să apară delir, tremor, dispnee, hipersudoraţie, exsicoză (deshidratare), hipertermie şi comă. În intoxicaţiile letale, decesul apare de obicei prin stop cardio-respirator. Abordare terapeutică Metodele utilizate pentru tratarea intoxicaţiei cu acid acetilsalicilic depind de gravitatea, stadiul şi simptomele clinice ale intoxicaţiei. Ele constau în scăderea absorbţiei acidului acetilsalicilic, accelerarea excreţiei şi monitorizarea balanţei acido-bazice şi hidro- electrolitice, reglarea temperaturii, precum şi susţinerea funcţiilor vitale. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, inhibitori ai agregării plachetare, cu excepţia heparinei, codul ATC: B01AC06 Acidul acetilsalicilic este un analgezic, antiinflamator şi antipiretic din grupa salicilaţilor. La doze mici are acţiune antiagregantă plachetară de lungă durată. Inhibarea funcţiei plachetare se datorează 5 inactivării ireversibile, prin acetilare, a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei tromboxanului A 2 (eicosanoid agregant plachetar fiziologic). Administrat oral, în doză mică, acidul acetilsalicilic prelungeşte timpul de sângerare câteva zile. Nu afectează procesul de adeziune plachetară şi nu prelungeşte durata de viaţă a plachetelor. În condiţii clinice dozele mici de acid acetilsalicilic realizează beneficii semnificative în boala coronariană. Studii controlate la pacienţi cu angină instabilă au demonstrat o reducere a frecvenţei infarctului miocardic şi mortalităţii. Beneficiile sunt superioare atunci când sunt asociaţi diferiţi factori de risc (hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat). Rezultate bune au fost obţinute şi în condiţiile utilizării în cadrul intervenţiilor chirurgicale coronariene. De asemenea, dozele mici de acid acetilsalicilic s-au dovedit utile la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale ischemice. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Acidul acetilsalicilic administrat oral este hidrolizat enzimatic în mucoasa intestinală, sânge şi ficat, cu eliberare de acid salicilic, care apoi este metabolizat în parte şi eliminat pe cale renală ca atare şi sub formă de metaboliţi. Concentraţiile plasmatice realizate de dozele mici de acid acetilsalicilic (forma activă ca antiagregant plachetar) sunt < 20 μg/ml, iar cele de acid salicilic sunt < 60 μg/ml. Volumul de distribuţie este de 0,15 l/kg. Timpul de înjumătăţire plasmatică al acidului acetilsalicilic este de 1 oră, iar cel al acidului salicilic este de 2 - 4 ore pentru dozele de 0,3 – 0,6 g (active ca analgezic antipiretic) şi de 15 – 30 ore pentru dozele de 3 – 4 g pe zi (active ca antiinflamator). Caracterul ireversibil al inhibiţiei funcţiilor plachetare realizată de acidul acetilsalicilic prin acetilarea ciclooxigenazei face ca proprietăţile farmacocinetice să fie puţin importante relativ la acţiunea antiagregantă plachetară. Metaboliţii principali sunt conjugatul glicinic al acidului salicilic (acidul saliciluric), glucuronoconjugaţii eterici şi esterici ai acidului salicilic (salicilfenol glucuronoconjugat şi salicilacetil glucuronoconjugat ), acidul gentizic şi conjugatul său glicinic. Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală. Acidul salicilic traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern. 5.3 Date preclinice de siguranţă S-au efectuat studii la animale prin administrarea acidului acetilsalicilic pe cale orală, subcutanată, nazală şi intravenoasă la şoarece, şobolan, iepure şi câine. În studiile privind toxicitatea cronică, la administrarea acidului acetilsalicilic în doze terapeutice nu s- au observat diferenţe comparativ cu grupul de control. Acidul acetilsalicilic nu a dovedit potenţial mutagen în studiile in vitro. Studiile cu acid acetilsalicilic la şoareci şi şobolani nu au dovedit potenţial cancerigen. Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere S-a observat că salicilaţii produc efecte teratogene la unele specii de animale. S-au raportat tulburări de nidaţie, efecte embriotoxice şi fetotoxice şi tulburări ale capacităţii de învăţare ale puilor după expunere prenatală. 6 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Celuloză microcristalină Amidonglicolat de sodiu Stearat de magneziu Povidonă K 30 Talc Dioxid de siliciu coloidal Film Acid metacrilic copolimer tip C Talc Dioxid de titan (E 171) Citrat de trietil Dioxid de siliciu coloidal anhidru Hidrogenocarbonat de sodiu Laurilsulfat de sodiu 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate gastrorezistente Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate gastrorezistente 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ S.C. LAROPHARM S.R.L. Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov Tel /Fax: +4 021 369 32 02/03/06 e-mail: contact@laropharm.ro România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 12643/2019/01-02 7 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației - Noiembrie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Martie, 2025 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: http://www.anm.ro