AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9156/2016/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor medicamentului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Azitrox 500 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub formă de azitromicină dihidrat. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate de formă oblongă, de culoare albă până la aproape albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Azitrox este indicat în tratamentul următoarelor infecții, care sunt determinate sau se presupune că sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi pct. 5.1): • Infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringită bacteriană, amigdalită bacteriană, sinuzită, otită medie. Infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită acută bacteriană şi exacerbare a bronşitei cronice, pneumonie comunitară. Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: acnee vulgară moderată, eritem cronic migrator (prima fază a bolii Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară. • • • Boli cu transmitere sexuală, uretrită și cervicită fără complicații, determinate de Chlamydia Trachomatis. Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi, inclusiv vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutate corporală peste 45 kg În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 1500 mg, administrată timp de trei zile (500 mg, o dată pe zi). Acnee vulgară moderată În tratamentul acneei vulgare moderate este recomandată o doză totală de 6 g, în următorul regim terapeutic: un comprimat de 500 mg o dată pe zi timp de 3 zile, urmat de un comprimat de 500 mg o dată pe săptămână, timp de 9 săptămâni. Din a doua săptămână, doza trebuie administrată la şapte zile de la primul comprimat, iar următoarele 8 doze trebuie administrate la intervale de 7 zile. 1 Eritem cronic migrator În tratamentul eritemului migrator, doza totală de azitromicină este de 3 g şi trebuie administrată după cum urmează: 1 g (două comprimate de 500 mg, în doză unică) în prima zi, urmat de 500 mg o dată pe zi, în zilele 2-5. Boli cu transmitere sexuală Pentru tratamentul infecţiilor genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg, administrată ca doză unică. Copii cu greutate corporală sub 45 kg În cazul acestei forme famaceutice, medicamentul este destinat copiilor cu vârsta peste 6 ani. În cazul infecţiilor căilor respiratorii, doza recomandată este de 10 mg/kg o dată pe zi timp de trei zile. În cazul eritemului cronic migrator (prima fază a bolii Lyme), dozajul este următorul: în prima zi, copiilor li se administrează 20 mg/kg o dată la 24 de ore, iar în zilele 2-5 câte 10 mg/kg o dată la 24 de ore. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei. Insuficienţă hepatică Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest grup de pacienţi. Vârstnici: La vârstnici se recomandă același doze ca la pacienții adulți. Deoarece vârstnicii pot fi pacienți cu afecțiuni aritmogene se recomandă prudență deosebită, din cauza riscului de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4). Mod de administrare Azitrox se administrează în doză zilnică unică. Comprimatele filmate se administrează o dată pe zi, cu cel puţin o oră înainte de sau cu două ore după masă. În cazul omiterii unei doze, aceasta trebuie luată cât mai curând posibil, iar doza următoare se ia la un interval de 24 ore. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la orice antibiotic din clasa macrolidelor sau ketolidelor sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; Copii cu greutatea corporală sub 25 kg. Insuficienţă hepatică severă. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Hipersensibilitate La fel ca în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacții alergice grave rare, inclusiv angioedem și anafilaxie (rareori letală), reacții la nivel cutanat, inclusiv pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) (rareori letală) și reacții induse de medicament asociate cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Unele dintre aceste reacții asociate cu Azitrox au determinat simptome recurente și au necesitat o perioadă de observație și de tratament mai îndelungată. 2 În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să reapară la întreruperea tratamentului simptomatic. Insuficienţă hepatică Deoarece calea hepatică este principala cale de metabolizare a azitromicinei, azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afectare hepatică semnificativă. Cazuri de hepatită fulminantă care pot determina insuficienţă hepatică care poate pune viaţa în pericol au fost raportate în cazul azitromicinei (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi pot avea o afecţiune hepatică preexistentă sau au utilizat alte medicamente hepatotoxice. În cazul apariţiei de semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt apariţia asteniei însoţită de icter, urină închisă la culoare, tendinţă la sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate imediat teste funcţionale hepatice/investigaţii ale funcţiei hepatice. Administrarea azitromicinei trebuie oprită dacă a apărut disfuncţie hepatică. Medicamentul trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară-moderată. Alcaloizii din ergot La pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea în asociere cu antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea interacţiunii dintre derivaţii de ergot şi azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie administraţi concomitent. Suprainfecţii Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, incluzând fungi. Diaree determinată de Clostridium difficile În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând azitromicină, a fost raportată diaree determinată de Clostridium difficile (DACD) şi poate varia ca severitate de la diaree moderată la colită cu potenţial letal. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a C. difficile. La apariţia DACD contribuie tulpini de C. difficile producătoare de hipertoxină A şi B Toxinele care produc tulpini de C. difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot prezenta rezistenţă la tratamentul cu antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în considerare la toţi pacienţii cu diaree în timpul sau după administrarea de antibiotice. Este necesară anamneza amănunţită, deoarece s-a raportat că DACD apare şi la de două luni de la administrarea antibioticelor. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min), s-a observat o creştere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2). Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT: În timpul tratamentului cu alte macrolide, inclusiv azitromicină, a fost observată prelungirea repolarizării cardiace și a intervalului QT, conferind un risc de apariţie a aritmiilor cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct 4.8). Ca urmare, deoarece următoarele situații poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor), determinând stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu afecțiuni aritmogene (în special femei și pacienți vârstnici), cum sunt pacienții: • • Cu prelungirea a intervalului QT de cauză congenitală sau dobândită Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele din clasa IA (chinidină și procainamidă) şi clasa III (dofetilid, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină; medicamente antipsihotice cum este pimozida; antidepresive cum este citalopramul și fluorochinolone cum este moxifloxacina și levofloxacina; Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă • • 3 Miastenia gravis La pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea simptomelor de miastenie gravis sau debutul sindromului miastenic (vezi pct.4.8). Infecţii cu Mycobacterium avium complex Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor provocate de Complexul Mycobacterium Avium la copii. Având în vedere existenţa rezistenţei încrucişate cu tulpinile Gram-pozitiv rezistente la eritromicină şi majoritatea tulpinilor de stafilococi meticilino-rezistenţi, azitromicina nu trebuie administrată în acest caz. Trebuie luate în considerare informaţiile regionale referitoare la rezistenţa la azitromicină. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4). Antiacide: într-un studiu de farmacocinetică în care au fost investigate efectele administrării concomitente a unui medicament antiacid împreună cu azitromicina, nu a fost observat vreun efect asupra biodisponibilității totale, cu toate că valorile maxime ale concentrației serice au fost reduse cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente. Prin administrarea în asociere a azitromicinei granule cu eliberare prelungită pentru solutie orală cu co-magaldrox ( hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza și gradul de absorbiție al azitromicinei nu au fost afectate. Între administrarea azitromicinei şi antiacidelor trebuie existe un interval de 2 ore. Cetirizină: la voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în asociere a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT. Didanozină: administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină pe zi în asociere cu o doză de 400 mg didanozină pe zi, la 6 voluntari HIV-pozitiv, nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo. Digoxină și colchicină (substrat al glicoproteinei P) S-a raportat că administrarea concomitentă de macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale glicoproteinei P cum este digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor serice ale substraturilor glicoproteinei P. Ca urmare, în cazul în care azitromicina și substraturile glicoproteinei P, cum este digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a concentrațiilor serice a digoxinei. Sunt necesare monitorizarea clinică și dozarea concentrației serice a digoxinei în timpul tratamentului cu azitromicină și după întreruperea acestuia. Hidroxiclorochină Azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament cu medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT cu potenţial de a induce aritmie cardiacă, de exemplu hidroxiclorochina. Zidovudină: 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor. Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Nu se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării 4 eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit. Derivaţii de ergot: nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4). S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Atorvastatină: administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activităţii HMG CoA). Cu toate acestea, după punerea pe piață, la pacienții tratați cu azitromicina și statine, au fost raportate cazuri de rabdomioliză. Carbamazepină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi. Cimetidină: într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei. Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost raportări ale creșterii efectului anticoagulant la administrarea în asociere a azitromicinei şi a anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale. Ciclosporină: într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s- au observat valori semnificativ crescute ale Cmax şi ale ASC0-5. De aceea, la administrarea concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate adecvat. Efavirenz: administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg efavirenz, timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic. Fluconazol: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800 mg fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a valorii Cmax a azitromicinei (18%). Indinavir: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului. Metilprednisolonă: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei. Midazolam: la voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului. 5 Nelfinavir: Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei. Rifabutină: administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină şi rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul în asociere cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8). Sildenafil: la voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei (administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi Cmax ale sildenafilului şi ale principalului său metabolit. Terfenadină: în cadrul studiilor de farmacocinetică nu au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. S-au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni. Teofilină: la voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei. Triazolam: la 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în ziua 1 şi 250 mg în ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazolam, în ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu grupul tratat cu triazolam şi placebo. Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg azitromicină în ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în celelalte studii. Azitromicină/alte antibiotice Trebuie avută în vedere posibilitatea rezistenţei paralele între azitromicină şi antibiotice macrolide (cum este eritromicina), precum şi lincomicina şi clindamicina. Ca urmare, nu se recomandă administrarea mai multor medicamente din această grupă de substanţe. Se ştie că antibioticele macrolide interacţionează cu astemizolul şi alfentanilul. Deşi nu există date privind interacţiunile dintre azitromicină şi medicamentele mai sus menţionate, se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la administrarea concomitentă a acestora. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea azitromicinei la gravide. În studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la animale a fost demonstrat că azitromicina traversează bariera feto-placentară, dar nu s-au observat efecte teratogene. Siguranța utilizării azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul sarcinii. Ca urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile. Alăptarea S-a raportat că azitromicina se excretă în laptele uman, dar nu există studii clinice adecvate și controlate în mod corespunzător la femeile care alăptează, privind farmacocinetica excreției azitromicinei în laptele uman. 6 Fertilitate În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, s-au observat rate scăzute de apariție a sarcinii după administrarea azitromicinei. Nu se cunoaşte relevanța acestei constatări pentru om. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din supravegherea după punerea pe piață. Categoriile de frecvenţă sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi după punerea pe piaţă: Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Frecvenţă Reacţie adversă Candidoză, infecție vaginală, pneumonie, infecție fungică, infecție bacteriană, faringită, gastroenterită, tulburări respiratorii, rinită, candidoză orală Colită pseudomembranoasă (vezi pct.4.4) Leucopenie, neutropenie, eozinofilie Trombocitopenie, anemie hemolitică Angioedem, reacţii de hipersensibilitate Reacţie anafilactică (vezi pct.4.4) Anorexie Nervozitate, insomnie Agitaţie Agresivitate, anxietate, delir, halucinații Cefalee Amețeli, somnolenţă, disgeuzie, parestezie Hipoestezie, sincopă, convulsii, hiperactivitate psihomotorie, anosmie, ageuzie, parosmie Miastenia gravis (vezi pct.4.4) Tulburări de vedere Tulburări ale urechii, vertij Tulburări de auz înclusiv surditate și/sau tinitus Cu frecvenţă necunoscută Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice Cu frecvenţă necunoscută Mai puțin frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută 7 Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro- intestinale Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Mai puţin frecvente Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări hepatobiliare Rare Cu frecvenţă necunoscută Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente Investigaţii diagnostice Frecvente 8 Palpitaţii Torsada vârfurilor (vezi pct.4.4), aritmie (vezi pct.4.4), incluzând tahicardie ventriculară, Prelungirea intervalului de repolarizare QT (vezi pct. 4.4) Bufeuri Hipotensiune arterială Dispnee, epistaxis Diaree Vărsături, durere abdominală, greață Gastrită, constipaţie, flatulență, dispepsie, disfagie, distensie abdominală, xerostomie, eructații, ulcerații bucale, hipersecreție salivară Pancreatită, modificări de culoare a limbii Funcţie hepatică anormală, icter colestatic Insuficienţă hepatică (vezi pct.4.4)*, hepatită fulminantă, necroză hepatică Erupție cutanată tranzitorie, prurit, urticarie, dermatită, xerodermie, hiperhidroză Reacție de fotosensibilitate, pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) Sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, eritem polimorf Artroză, mialgie, durere de spate, durere de gât Artralgie Disurie, durere de cauză renală Insuficienţă renală acută, nefrită interstiţială Metroragie, tulburări testiculare Durere toracică, edem, stare generală de rău, astenie, fatigabilitate, edem al feței, febră, durere, edem periferic Scădere a numărului de limfocite, creștere a numărului de eozinofile, scădere a concentraţiei plasmatice de bicarbonat, creștere a numărului de bazofile, creștere a numărului de monocite, creștere a numărului de neutrofile Mai puţin frecvente Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Mai puţin frecvente * care a condus în cazuri rare la deces Creştere a concentraţiilor plasmatice ale aspartat aminotransferazei, ale alanil aminotransferazei, hiperbilirubinemie, creşterea concentraţiei serice a ureei, hipercreatininemie şi valori anormale ale potasemiei, creșterea concentrațiilor plasmatice de fosfatază alcalină, creșterea cloremiei, creșterea glicemiei, creșterea numărului de trombocite, scăderea hematocritului, creșterea concentrației plasmatice de bicarbonat, valori anormale ale concentrației sodiului Complicații legate de procedurile utilizate Reacții adverse posibile sau probabile asociate cu complexul Mycobacterium Avium din profilaxie și tratament, apărute în studiile clinice și din experiența de după punerea pe piaţă a medicamentului. Aceste reacții adverse sunt diferite de cele raportate prin utilizarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau cu eliberare prelungită, atât ca natură, cât și ca frecvență: Reacţie adversă Anorexie Ameţeli, cefalee, parestezie, disgeuzie Hipoestezie Tulburări de vedere Surditate Afectare a auzului, tinitus Palpitaţii Diaree, durere abdominală, greaţă, flatulenţă, disconfort abdominal, incontinență fecală Hepatită Erupţie cutanată tranzitorie, prurit Sindrom Stevens-Johnson, reacţie de fotosensibilizare Artralgie Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări ale sistemului nervos Frecvenţă Frecvente Frecvente Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări cardiace Tulburări gastro- intestinale Mai puţin frecvente Frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente Foarte frecvente Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente Mai puţin frecvente Frecvente Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare * care a condus în cazuri rare la deces. 9 Frecvente Mai puţin frecvente Fatigabilitate Astenie, stare generală de rău, Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajului cu antibiotice macrolide includ pierderea reversibilă a auzului, greaţă, vărsături şi diaree. În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibioticepentru uz sistemic, macrolide, cod ATC: J01FA10. Mecanism de acțiune Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Mecanismul de acţiune al azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor. Mecanismul rezistenţei Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului. Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide. Valori critice Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing), versiunea 1.4, 2009: Germen patogen Staphylococcus Streptococcus A,B,C,G Streptococcus pneumoniae Haemophilus influenzae 2 Moraxella catarrhalis Neisseria gonorrhoeae Valorile în funcție de specie (S)1 Sensibil < 1 mg/l < 0,25 mg/l < 0,25 mg/l < 0,12 mg/l < 0,5 mg/l < 0,25 mg/l Rezistent > 2 mg/l > 0,5 mg/l > 0,5 mg/l > 4 mg/l > 0,5 mg/l > 0,5 mg/l 1Eritromicina poate fi utilizată pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicină, claritromicină şi roxitromicină) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt 10 active împotriva Legionella pneumophila (CMI pentru eritromicină ≤1 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Macrolidele au fost utilizate în tratamentul infecţiilor cu Campylobacter jejuni (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Azitromicina a fost administrată în tratamentul infecţiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic) şi Shigella spp. 2Corelaţia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae şi rezultatul clinic este slabă. De aceea, valorile critice pentru macrolide şi antibioticele înrudite au fost date pentru a caracteriza sensibilitatea tipului sălbatic al H. influenzae ca intermediar. Sensibilitatea Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării. Spectrul antibacterian al azitromicinei: Specii frecvent sensibile Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Staphylococcus aureus meticilino- sensibil Streptococcus pneumoniae penicilino-sensibil Streptococcus pyogenes Microorganisme aerobe Gram-negativ Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Legionella pneumophila Moraxella catarrhalis Pasteurella multocida Microorganisme anaerobe Clostridium perfringens Fusobacterium spp. Prevotella spp. Porphyriomonas spp. Alte microorganisme Chlamydia trachomatis Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problem Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Streptococus pneumoniae intermediar sensibil la penicilină penicilino-rezistent Bacterii cu rezistenţă naturală (ereditară) Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecalis Stafilococi meticilino—rezistenţi (SAMR, SEMR*) Micro-organisme anaerobe Bacteroides fragilis *Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar sensibili la azitromicină. 11 În urma evaluării studiilor efectuate la copii, utilizarea azitromicinei nu este recoandată pentru tratamentul malariei, nici ca monoterapie nici în combinaţie cu medicamentele pe bază de clorochină sau artemisină, deoarece nu a fost stabilită non-inferioritatea faţă de medicamentele anti-malarice recomandate în tratamentul malariei necomplicate. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Azitromicina se absoarbe bine după administrarea pe cale orală. Pătrunde rapid din plasmă în ţesuturi şi în diferitele organe. Medicamentul este absorbit în proporţie de 37%. După o singură doză de 500 mg, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este de 0,4 mg/l în 2-3 ore de la administrare. Distribuţie Azitromicina administrată oral are o distribuție largă în întreg organismul. Studiile farmacocinetice au arătat valori ale concentraţiei azitromicinei de până la 50 de ori mai mare în ţesuturi decât în plasmă. Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg.. Azitromicina se distribuie rapid în majoritatea ţesuturilor şi atinge concentraţii ridicate care variază între 1-9 mg/kg în funcţie de tipul ţesutului. Concentraţiile terapeutice ale azitromicinei rămân în ţesuturi timp de 5 – 7 zile de la administrarea ultimei doze orale. Una dintre caracteristicile azitromicinei este preluarea sa în fagocitele care migrează către locurile infectate. Acestea acţionează ca un mecanism de transport către ţesutul infectat, unde azitromicina ajunge la concentraţii mai mari decât în ţesuturile neinfectate. Azitromicina atinge concentraţii intracelulare foarte mari în fagocite şi manifestă o activitate intracelulară foarte bună. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare de 2-4 zile. Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin urină timp de 3 zile. În special, au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au activitate antimicrobiană. În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea stabilit că în timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele inactive. În concluzie, în testele la animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost foarte mare.La voluntarii vârstnici (> 65 ani) s-au observat creşteri uşoare (30%) ale valorilor ASC comparativ cu voluntarii tineri (< 45 ani). Totuşi, această constatare nu este semnificativă din punct de vedere clinic astfel că nu se impune ajustarea dozei. 5.3 Date preclinice de siguranţă În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrate că azitromicina ar determina reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate. Potenţialul carcinogen Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune carcinogenă. 12 Potenţialul mutagen Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele testelor in vivo şi in vitro. Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoarece şi şobolan. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Amidon de porumb pregelatinizat Croscarmeloză sodică Hidrogenofosfat de calciu anhidru Stearat de magneziu Laurilsulfat de sodiu Film Hidroxipropilmetilceluloză 2910/5 Dioxid de titan (E 171) Macrogol 6000 Talc Simeticonă emulsie SE4 Polisorbat 80 6.2 Incompatibilităţi Nu sunt cunoscute. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un blister Al/PVC cu 3 comprimate filmate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Zentiva, k.s. U kabelovny 130, 102 37 Praga 10, Dolní Měcholupy Republica Cehă 13 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 9156/2016/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2016 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2023 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 14