AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4015/2011/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Novocalmin 300 mg supozitoare 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un supozitor conţine metamizol sodic 300 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Supozitor Supozitoare în formă de torpilă, cu suprafaţă netedă, onctuoasă, de culoare albă până la alb-gălbuie. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Dureri acute severe postlezionale sau postoperatorii; colici; dureri de cauză tumorală; alte dureri severe acute sau cronice, atunci când alte mijloace terapeutice nu sunt indicate. Combaterea febrei, atunci când aceasta este refractară la alt tratament. 4.2 Doze şi mod de administrare Copii cu vârsta peste 4 ani până la 15 ani Doza uzuală este de un supozitor Novocalmin 300 mg la nevoie, administrat rectal. Dacă este necesar doza se poate repeta după cel puţin 6 ore, fără a depăşi 3 supozitoare Novocalmin 300 mg pe zi. Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică eliminarea metamizolului este întârziată, nu trebuie administrate doze mari. În cazul unei administrări de scurtă durată nu este nevoie să se reducă doza. În ceea ce priveşte administrarea de lungă durată, nu există suficientă experienţă. 4.3 Contraindicaţii ● Hipersensibilitate la metamizol sau la oricare dintre excipienţi ● Antecedente de alergie la derivaţii de pirazol, intoleranţă la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) ● Afecţiuni ale măduvei hematopoietice ● Antecedente de agranulocitoză ● Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, porfirie hepatică acută. ● În primul şi ultimul trimestru de sarcină 1 4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare Acest medicament poate determina fenomene alergice de tip anafilactic, de exemplu agranulocitoză sau şoc anafilactic. Deoarece agranulocitoza apare în mod neaşteptat şi este independentă de doză şi de durata tratamentului, în cazul apariţiei febrei şi/sau anginei şi/sau ulceraţiilor bucale se impun întreruperea imediată a tratamentului şi efectuarea urgentă a hemogramei. Continuarea administrării creşte riscul de deces. În cazul tratamentului de lungă durată trebuie controlată periodic hemograma. Pentru următoarele afecţiuni riscul de şoc anafilactic este mai mare: - astm bronşic alergic, rinită alergică; - urticarie; - intoleranţă la alcool (după ingestia unor cantităţi mici apar: strănut, lăcrimare, înroşire pronunţată a feţei; intoleranţa la alcool poate evidenţia existenţa unui astm la AINS)< - la pacienţii cu intoleranţă la coloranţi (de exemplu tartrazină) şi la conservanţi (de exemplu benzoat). Înaintea începerii tratamentului este necesară o anamneză atentă privind eventualele afecţiuni alergice, precum şi antecedentele de alergie la derivaţii de pirazol sau la salicilaţi. În cazul pacienţilor cu risc crescut de şoc anafilactic, medicamentul se va administra numai dacă este absolut necesar, după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic şi sub strictă supraveghere medicală. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Asocierea metamizolului cu alte medicamente cunoscute ca mielotoxice nu este recomandabilă. Derivaţii de pirazolonă pot interacţiona cu captopril, litiu, metotrexat şi triamteren. Metamizolul poate să modifice eficacitatea antihipertensivelor şi diureticelor (cu excepţia furosemidului). Deoarece metamizolul poate să scadă concentraţia plasmatică a ciclosporinei, aceasta trebuie supravegheată în cazul utilizării concomitente a celor două medicamente. Asocierea cu alcoolul, AINS poate creşte riscul alergic şi cel ulcerogen, mai ales în cazul antecedentelor ulceroase. 4.6 Sarcina şi alăptarea Studiile preclinice efectuate la animale cu doze mari de metamizol au pus în evidenţă efecte teratogene. La făt există riscul afectării hematologice. Administrarea metamizolului într-un moment apropiat de cel al naşterii poate determina închiderea prematură a canalului arterial. Ca urmare a datelor prezentate, administrarea metamizolului este contraindicată în primul şi în ultimul trimestru de sarcină; în trimestrul al doilea se poate utiliza numai dacă este absolut necesar, în doze cât mai mici şi pe o perioadă cât mai scurtă. Metaboliţii medicamentului sunt eliminaţi în laptele matern; datorită riscului mielotoxic, în următoarele 48 ore după administrare se întrerupe alăptarea. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Administrat în dozele recomandate metamizolul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Clasificarea MedDRA pe organe şi sisteme Frecvenţă Reacţii adverse 2 Tulburări hematologice şi limfatice rare foarte rare Tulburări ale sistemului imunitar rare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat necunoscută necunoscută Tulburări renale şi ale căilor urinare foarte rare Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare necunoscută şi anafilactice leucopenie agranulocitoză**, trombocitopenie, anemie reacţii anafilactoide * crize de astm (crizele de astm au fost observate la pacienţii cu astm la AINS) pot apare urticarie şi erupţii maculopapuloase, precum şi cazuri izolate de sindrom Lyell sindrom sau de Stevens-Johnson. insuficienţă renală acută sau nefrită interstiţială (uneori însoţită de sindrom nefrotic şi proteinurie) iritaţia mucoasei rectale (administrarea dozelor mari şi cu o frecvenţă mare pe zi) *Metamizolul poate rareori să producă reacţii anafilactice şi anafilactoide, cu o evoluţie severă. Ele pot apare imediat după administrarea pe cale orală, dar şi la câteva ore după administrare (în general ele apar în prima oră după administrare). Reacţiile anafilactice se manifestă prin dispnee acută, chiar apnee prin bronhospasm şi edem laringian, hipotensiune arterială şi colaps, urticarie, etc. Evoluţia poate fi rapid letală dacă nu se administrează tratament adecvat în timp util: se injectează imediat adrenalină, preferabil administrată intravenos lent, (0,1 – 0,25 mg de adrenalină, diluată în 10 ml de soluţie perfuzabilă compatibilă), în 5 – 15 minute; de asemenea trebuie administrate 200-500 mg de hemisuccinat de hidrocortizon, prin injectare intravenoasă lentă sau în perfuzie. Reacţiile anafilactoide constau în apnee (prin spasm bronşic şi edem laringian) şi/sau colaps. ** Principalele manifestări ale agranulocitozei sunt febra, durerile faringiene, ulceraţii bucale dureroase, ulceraţii anale, scăderea răspunsului imun, predispoziţie la infecţii bacteriene. Hemograma prezintă dispariţia aproape completă a granulocitelor, iar în măduvă se constată blocarea maturării la nivelul promielocitelor. Apariţia acestor manifestări impune întreruperea imediată a tratamentului cu metamizol sodic. Riscul de apariţie a agranulocitozei este foarte scăzut. Foarte rar, poate apare decesul, în principal ca urmare a infecţiei severe. 4.9 Supradozaj Semnele şi simptomele intoxicaţiei Există puţine cazuri de intoxicaţii acute cu metamizol. În caz de supradozaj acut s-au semnalat: greaţă, dureri abdominale, afectarea funcţiei renale şi rar simptome la nivelul SNC (vertij, somnolenţă, comă, convulsii), scăderea tensiunii arteriale pâna la şoc şi tulburări de ritm (tahicardie). După administrarea de doze foarte mari, eliminarea unui metabolit netoxic (acid rubazonic) poate determina colorarea în roşu a urinei. Tratamentul Dacă administrarea de metamizol este recentă se pot lua măsurile uzuale de micşorare a absorbţiei (lavaj gastric, respectiv administrare de cărbune medicinal). Metabolitul principal (4-N- metilaminoantipirina) poate fi îndepărtat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare plasmatică. Atât tratamentul intoxicaţiei cât şi prevenirea complicaţiilor necesită internarea într-o unitate de terapie intensivă. 3 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: analgezice şi antipiretice, derivaţi de pirazolonă, codul ATC: N02BB02. Metamizolul este un derivat de pirazolonă cu proprietăţi analgezice, antipiretice şi slab antiinflamatorii. Mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut. Rezultatele anumitor cercetări indică faptul că atât metamizolul cât şi metabolitul său principal (4-N-metilaminoantipirina) au atât un mecanism central de acţiune cât şi unul periferic. Calmarea durerii, scăderea temperaturii crescute în sindromul febril şi efectul antiinflamator sunt atribuite diminuării sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţia metamizolului sodic pe cale rectală este lentă, dar eficientă. Calea rectală este recomandată mai ales în cazul bolnavilor cu leziuni ale mucoasei gastro-intestinale (gastrită, ulcer) deoarece se evită contactul direct, realizând astfel o protecţie gastrică. După absorţie se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 50-60 %. Metamizolul este metabolizat hepatic în 4-N-metilaminofenazonă şi apoi în 4-N aminofenazonă şi 4-formilaminofenazonă. Difuzează rapid la nivel tisular. Timpul de înjumătăţire este de aproximativ 2-4 ore. Eliminarea din organism se face în majoritate prin urină şi o mică cantitate pe cale biliară. La vârstnici excreţia este întârziată. Cinetica unor grupe speciale de populaţie: În caz de insuficienţă renală acută s-a observat o scădere a clearance-ului total al 4-MAA şi există risc de acumulare a acestuia, în cazul administrării repetate. Metabolitul 4-MAA nu a fost afectat în caz de insuficienţă hepatică moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă demetilarea şi acetilarea pot fi diminuate semnificativ. 5.3 Date preclinice de siguranţă Într-un studiu cu durata de 6 luni, efectuat la câine, s-a observat că cea mai mare doză administrată, de 600 mg/kg şi zi de dipyrone (metamizol) determină o scădere a numărului de eritrocite, leucocite şi a hemoglobinei, o creştere a reticulocitelor şi apariţia corpusculilor Heinz. Se observă apariţia hemosideroze la nivelul celulelor Kupffer hepatice. Într-un studiu cu durata de 6 luni, efectuat la şobolan, doza maximă de 900 mg/kg a determinat o creştere a corpusculilor Heinz şi a numărului de reticulocite. În concluzie, studiile de toxicitate cu doze mari, efectuate la şobolan şi câine au determinat anemie hemolitică toxică. Cu toate acestea, aceasta nu este corelată cu efectele hematologice constatate în timpul tratamentului. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Gliceride de semisinteză 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 4 ani. 4 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 2 folii termosudate, opace din PVC/PE a câte 6 supozitoare Cutie cu 2 folii termosudate, opace din PVC/PE a câte 3 supozitoare Cutie cu 1 folie termosudată, opacă din PVC/PE cu 6 supozitoare Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINATORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Antibiotice S.A. Str.Valea Lupului nr.1 707410 Iaşi România 8. NUMARUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE 4015/20011/01-02-03 9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI Reînnoirea autorizaţiei – Noiembrie 2011 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie, 2023 5