AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8670/2016/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Pentasa 1000 mg supozitoare 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare supozitor conține 1000 mg mesalazină. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Supozitoare Supozitoare oblongi, de culoare albă până la cafeniu murdar. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Proctita ulceroasă 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi: Puseu acut Doza recomandată este de 1 g mesalazină (1 supozitor) de 1-2 ori zilnic, timp de 2-4 săptămâni. Tratament de întreţinere Doza recomandată este de 1 g mesalazină (1 supozitor) o dată pe zi. Se recomandă o vizită la toaletă imediat înaintea administrării supozitoarelor. Copii Administrarea la copii este insuficient documentată, iar experienţa administrării la această categorie de vârstă este redusă. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la mesalazină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipersensibilitate la salicilaţi. 1 Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Majoritatea pacienţilor care prezintă intoleranţă sau hipersensibilitate la sulfasalazină poate lua Pentasa fără riscul unor reacţii similare.. Totuşi, se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii alergici la sulfasalazină (risc de alergie la salicilaţi). În caz de reacţii de intoleranţă acută, respectiv crampe abdominale, durere abdominală acută, febră, cefalee severă şi erupţie cutanată, tratamentul trebuie oprit imediat. Administrarea se face cu precauţie la pacienţii cu funcţie hepatică afectată. Parametrii funcţiei hepatice, cum ar fi ALT sau AST, trebuie evaluaţi înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant. Medicamentul nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală se monitorizează constant prin măsurarea creatinemiei mai ales în faza iniţială de tratament. Statusul urinar (benzi de testare) trebuie determinat înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant. Nefrotoxicitatea indusă de mesalazină trebuie suspectată la pacienţii care dezvoltă disfuncţii renale în timpul tratamentului. În vederea utilizării concomitente a celorlalţi agenţi nefrotoxici cunoscuţi este necesară o frecvenţă mai mare a monitorizării funcţiei renale. Pacienţii cu boli pulmonare, în particular cu astm, trebuie să fie foarte atent monitorizaţi pe parcursul unei serii de tratament. Au fost raportate rareori reacţii de hipersensibilitate cardiacă induse de mesalazină (miocardita şi pericardita). Discrazii sanguine grave au fost raportate în cazuri foarte rare sub tratament cu mesalazină. Înainte de şi în timpul tratamentului se recomandă efectuarea unui test sanguin pentru hemoleucograma cu formulă, la latitudinea medicului curant. După cum se arată în secţiunea referitoare la interacţiuni, tratamentul concomitent cu mesalazină poate creşte riscul de discrazie sanguină la pacienţii trataţi cu azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină (vezi pct. 4.5). Tratamentul trebuie oprit dacă există suspiciuni sau semne evidente ale acestor reacţii adverse. În general, teste de urmărire sunt recomandate la 14 zile după începerea tratamentului, urmate de alte două până la trei teste la intervale de 4 săptămâni. Dacă rezultatele sunt normale, testele de urmărire trebuie efectuate o dată la fiecare trei luni. Dacă apar simptome suplimentare, aceste teste trebuie efectuate imediat. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Mai multe studii au evidenţiat o frecvenţă crescută a efectelor mielosupresive în cazul administrării Pentasa în asociere cu azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină, şi o interacţiune pare să existe, totuşi, mecanismul din spatele interacţiunii nu este încă pe deplin cunoscut. Se recomandă monitorizarea regulată a celulelor albe din sânge, iar regimul de dozaj al tiopurinelor trebuie ajustat corespunzător. Există dovezi, nu foarte puternice, că mesalazina ar putea diminua efectul anticoagulant al warfarinei. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Pentasa se utilizează cu precauţie în timpul sarcinii şi alăptării, numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt, doar dacă beneficiul tratamentului depăşeşte riscurile posibile. Sarcina: Mesalazina traversează bariera placentară, iar concentraţia sa în plasma cordonului ombilical reprezintă o zecime din concentraţia la nivelul plasmei materne. Metabolitul acetil-mesalazina se găseşte în aceeaşi concentraţie în cordonul ombilical şi în plasma maternă. Pe baza mai multor studii observaţionale, nu au fost raportate efecte teratogene şi nu există dovezi ale unui risc semnificativ al utilizării la om. Studiile la animale tratate cu mesalazină oral nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală. Tulburări hematologice (pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie şi anemie) au fost raportate la nou-născuţi ale căror mame fuseseră tratate cu Pentasa. 2 Insuficienţa renală la un nou născut a fost raportată într-un singur caz, după utilizarea de lungă durată a unei doze mari de (2-4 g, oral) în timpul sarcinii. Alăptarea Mesalazina se excretă în laptele matern. Concentraţia mesalazinei în laptele matern este mai mică decât concentraţia sanguină, dar metabolitul acetil-mesalazină apare în concentraţii similare sau mai mari. Experienţa utilizării masalazinei orale la femeile care alăptează este limitată. Nu s-au efectuat studii controlate cu Pentasa în timpul alăptării. Reacţiile de hipersensibilitate, cum este sindromul diareic la sugar, nu pot fi excluse. În cazul în care sugarul prezintă diaree, alăptarea trebuie oprită. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Este puţin probabil ca utilizarea Pentasa să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Cele mai frecvente reacţii adverse observate în studiile clinice sunt diaree, greaţă, durere abdominală, cefalee, vărsături şi erupţie cutanată. Pot apărea ocazional reacţii de hipersensibilitate şi febră medicamentoasă. Reacţii locale cum sunt pruritul, disconfortul rectal şi iritaţia intestinală dureroasă ar putea apărea după administrarea rectală. Frecvenţa efectelor adverse, pe baza rezultatelor studiilor clinice şi rapoartelor de supraveghere post- marketing: Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări ale sistemului nervos Tulburări cardiace Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10) Rare (≥ 1/10000 la < 1/ 1000) Foarte rare (< 1/10000) De frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile) anemie (ca reacţiei Eozinofilie parte a alergice), Modificarea valorilor hemogramei (anemie, aplastică, leucopenie (inclusiv granulocitopenie şi trombocitopenie, agranulocitoză, pancitopenie) Pancolită neutropenie), Reacţie de sensibilitate Cefalee Ameţeli Neuropatie periferică Miocardită* şi pericardită* Reacţii alergice pulmonare şi fibrotice (inclusiv dispnee, tuse, 3 bronhospasm, alveolită alergică, eozinofilie pulmonară, boală pulmonară interstiţială, infiltrat pulmonar, pneumonită) Valori crescute ale enzimelor hepatice, parametrilor colestazei şi bilirubinei, hepatotoxicitate (inclusiv hepatită*, colestază hepatică, ciroză, insuficienţă hepatică) Alopecie Mialgie, artralgie, reacţii asemănătoare lupusului eritematos Afectarea funcţiei renale (inclusiv nefrită interstiţială* (acută/cronică), sindrom nefrotic, insuficienţă renală), coloraţie a urinei Oligospermie (reversibilă) Tulburări gastrointestinale Diaree, durere abdominală, greaţă, vărsături Amilază crescută, pancreatită acută*, flatulenţă Tulburări hepatobiliare Erupţie cutanată (inclusiv urticarie şi rash eritematos) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări ale sistemului reproducător Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Febră medicamentoasă 4 *Mecanismul apariţiei miocarditei şi pericarditei, pancreatitei, nefritei interstiţiale şi hepatitei induse de mesalazină nu este cunoscut, dar poate avea o origine alergică. Este important de reţinut că o parte din aceste reacţii adverse pot fi atribuite bolii inflamatorii intestinale. Pot să apară reacţii adverse locale cum ar fi prurit şi disconfort rectal, senzaţie imperioasă de defecaţie. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj Toxicitate acută la animale: doze unice de mesalazină de până la 5 g/kg administrate oral la porc sau o doză unică de mesalazină de 920 mg/kg administrată intravenos la şobolan nu au fost letale. Toxicitate acută la om:experienţa clinică este limitată în cazul supradozării cu Pentasa, care nu indică toxicitate renală sau hepatică. Nu există un antidot specific, iar tratamentul este simptomatic şi de susţinere. Au fost raportate cazuri de pacienţi trataţi cu doze zilnice de 8 grame timp de o lună care nu au înregistrat efecte adverse. În cazul în care se constată supradozajul cu mesalazină, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale în spital, precum şi monitorizarea constantă a funcţiei renale. Se recomandă perfuzie cu soluţii electrolitice pentru a stimula diureza. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: agenţi antiinflamatorii intestinali, acid aminosalicilic şi agenţi similari, codul ATC: A07EC02. Mesalazina este componentul activ al sulfasalazinei care a fost utilizată timp îndelungat în tratamentul colitei ulceroase şi bolii Crohn. Pe baza studiilor clinice s-a constatat că valoarea terapeutică a mesalazinei administrată oral sau intrarectal, se datorează mai degrabă efectului antiinflamator local intestinal decât efectului sistemic. Creşterea migraţiei leucocitare, producţia anormală de citokine, creşterea producţiei metaboliţilor acidului arahidonic (leucotriene B4 în special) şi creşterea radicalilor liberi în ţesutul intestinal inflamat sunt prezente la toţi pacienţii cu boli inflamatorii intestinale. Mesalazina are in vitro şi in vivo următoarele efecte: inhibă chemotaxia leucocitelor, scade producţia de citokine şi leucotriene şi scade producţia de radicali liberi. Mecanismul de acţiune al mesalazinei nu este bine determinat. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Caracteristici generale ale substanţei active Efectul terapeutic al mesalazinei depinde de contactul local al medicamentului cu zona afectată a mucoasei intestinale. Administrarea Pentasa supozitoare determină o concentraţie crescută de mesalazină în rect şi o absorbţie sistemică scăzută. 5 Biotransformare Mesalazina este metabolizată în N-acetil-mesalazină (acetil-mesalazină) presistemic în mucoasa intestinală şi sistemic în ficat. Are loc de asemenea o acetilare datorită bacteriilor colonice. Acetilarea pare să fie independentă de fenotipul de acetilator al pacientului. Acetil-mesalazina este considerată clinic şi toxicologic inactivă. Absorbţie Absorbţia după administrarea rectală este scazută, depinzând de doză, formulare şi dispersare. Bazat pe datele din studiile clinice, la voluntarii sănătoşi trataţi cu o doză de 2 g mesalazină zilnic, absorbţia este de 10%. Distribuţie Mesalazina şi acetil-mesalazina nu trec bariera hemato-encefalică. Legarea de proteinele plasmatice este de 50% pentru mesalazină şi 80% pentru acetil-mesalazină. Eliminare Atât mesalazina cât şi acetil-mesalazina se excretă în urină şi fecale. Excreţia urinară se face în special pentru acetil-mesalazină. Grupuri speciale de pacienţi La pacienţii cu afectare a funcţiilor renale şi hepatice are loc o scădere a ratei de eliminare cu creşterea concentraţiei plasmatice ceea ce duce la creşterea riscului de reacţii adverse nefrotoxice. 5.3 Date preclinice de siguranţă Efecte toxice renale au fost demonstrate la toate speciile testate. În general dozele toxice depăşesc dozele terapeutice utilizate la om cu un factor de 5-10. Nu au fost observate efecte toxice semnificative asupra tractului gastro-intestinal, ficatului sau sistemului hematopoetic la animale. In vitro şi in vivo studiile nu au evidenţiat efecte mutagenice. Studiile la şobolani nu au arătat o creştere a incidenţei tumorilor legată de mesalazină. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Povidonă Macrogol 6000 Stearat de magneziu Talc 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare, în ambalajul original. 6 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 4 blistere din Al/Al a câte 7 supozitoare şi o cutie de plastic cu 28 dispozitive de protecţie a degetului. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Ferring GmbH Wittland 11, D-24109 Kiel Germania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 8670/2016/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2016 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2016 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 7