1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4146/2011/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Tramadol Retard 100 mg comprimate cu eliberare prelungită. 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tramadol 100 mg. Excipient: lactoză monohidrat 205 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat cu eliberare prelungită Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul durerilor de intensitate moderată până la severă. 4.2 Doze şi mod de administrare Schema terapeutică trebuie stabilită individual, în funcţie de severitatea durerii tratate şi de răspunsul la tratament. Tramadol Retard trebuie administrat de două ori pe zi, la interval de aproximativ 12 ore. Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani Doza iniţială uzuală este de 50-100 mg, administartă de două ori pe zi, la interval de 12 ore, dimineaţa şi seara. Această doză poate fi crescută până la 150-200 mg, de două ori pe zi, în funcţie de severitatea bolii. Dacă este necesar un tratament de lungă durată cu tramadol, în funcţie de tipul şi severitatea afecţiunii, pacienţii trebuie monitorizaţi atent şi reevaluaţi periodic (dacă este necesar cu întreruperi ale tratamentului), pentru evaluarea necesităţii continuării tratamentului. Se recomandă administrarea unei dozei minime eficace. Dacă este necear, această doză poate fi crescută, fără a depăşi 400 mg clorhidrat de tramadol, cu excepţia unor indicaţii clinice speciale, cum sunt durerile din neoplasm sau durerile postoperatorii severe. Pacienţi vârstnici 2 În general, nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia existenţei unei afectări a funcţiei renale sau hepatice. La cei cu vârsta peste 75 de ani, există o tendinţă de creştere a biodisponibilităţii şi de prelungire a timpului de înjumătăţire al tramadolului cu aproximativ 17%, fiind necesară o ajustare a dozelor sau a intervalului dintre doze. Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală Tramadol Retard nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severă. La cei cu afectarea moderată a funcţiei hepatice şi/sau renale este necesară o ajustare a intervalului dintre doze, deorece timpul de eliminare este prelungit. Copii cu vârsta sub 12 ani Deoarece siguranţa şi eficacitatea administrării de tramadol la copii cu vârsta sub 12 ani nu a fost stabilită, acest medicament nu este recomandat la acest grup de vârstă. Mod de administrare Comprimatele cu eliberare prelungită trebuie administrate întregi, fără a fi divizate sau mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid, independent de orarul meselor. 4.3 Contraindicaţii - hipersensibilitate la clorhidratul de tramadol sau la oricare dintre excipienţi; - insuficienţă hepatică şi/sau renală severă; - în intoxicaţie acută cu alcool etilic, hipnotice, analgezice, opioide sau medicamente psihotrope; - pentru utilizarea în sindromul de întrerupere la opioide; - tratament concomitent sau recent (în ultimele 14 zile) cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO); - insuficienţă respiratorie severă; - la pacienţii cu epilepsie care nu este controlată adecvat prin tratament; - sarcină şi alăptare; - copii cu vârsta sub 12 ani. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Tramadolul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care prezintă dependenţă la opioide, tulburări respiratorii sau ale centrului respirator. Tramadolul trebuie administrat cu multă prudenţă la pacienţii cu hipertensiune intracraniană, traumatisme craniene, în şoc sau cu alterarea stării de conştienţă de etiologie neprecizată, deoarece poate masca anumite simptome importante pentru diagnostic şi apreciere a evoluţiei clinice. Deşi tramadolul are un potenţial mic de a dezvolta dependenţă, în administrarea de lungă durată poate să apară toleranţă şi a dependenţă fizică şi psihică. Tramadolul are un potenţial mic de a dezvolta dependenţă. În cazul tratamentului de lungă durată, se pot dezvolta toleranţă şi dependenţă fizică şi psihică. La pacienţii cu antecedente de dependenţă medicamentoasă sau supradozaj medicamentos, se recomandă numai tratament de scurtă durată cu tramadol, sub strictă supraveghere medicală. Pentru tratamentul de lungă durată al durerilor cronice, se recomandă prudenţă, eventual întreruperea periodică a administrării tramadolului şi administrarea altor analgezice. În doze terapeutice, tramadolul are un potenţial mic de apariţie a simptomelor sindromului de întrerupere. Tramadolul nu este indicat în terapia de substituţie a dependenţei la opioide. Deşi tramadolul este un agonist opioid, nu suprimă simptomele sindromului de de întrerupere la opiode. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de convulsii şi la pacienţii cu epilepsie, atât în timpul cât şi după tratamentul cu tramadol. Tramadolul poate creşte riscul de apariţie a convulsiilor la 3 doze care depăşesc doza zilnică maximă recomandată (400 mg clorhidrat de tramadol) şi la pacienţii cărora li se administrează concomitent alte medicamente care scad pragul convulsivant (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudenţă la pacienţii cu dureri abdominale acute nediagnosticate (poate masca simptome esenţiale pentru diagnostic). La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică moderată se recomandă prelungirea intervalului dintre administrări. Deşi la doze terapeutice tramadolulul este puţin probabil să determine depresie respiratorie relevantă clinic, administrarea la pacienţii cu deprimare respiratorie preexistentă sau cu secreţii bronşice abundente trebuie efectuată cu prudenţă. Tramadol retard conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau la mai puţin de 14 de la întreruperea administrării IMAO este contraindicată (creşte riscul sindromului serotoninergic, cu afectarea sistemului nervos central, precum şi a centrilor respiratori şi circulatori, reacţii adverse cu risc vital). Asocierea cu deprimante ale sistemului nervos central (hipnotice, sedative, anxiolitice, alte opioide analgezice sau antitusive centrale şi antihistaminice H 1 sedative) incluzând alcoolul etilic, pot creşte riscul deprimării sistemului nervos central. Administrarea concomitentă cu agonişti/antagonişti micşti ai receptorilor opioizi (buprenorfină, nalbufină, pentazocină) nu este recomandată, deoarece acestea antagonizează efectul analgezic al tramadolului. Carbamazepina şi alţi inductori enzimatici cresc viteza de metabolizare a tramadolului, diminuând astfel intensitatea şi durata efectului analgezic. Asocierea de medicamente care scad pragul convulsivant (neuroleptice, antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, alte analgezice cu acţiune centrală, anestezice locale) poate creşte riscul de apariţie a convulsiilor. Studiile farmacocinetice au demonstrat că în cazul administrării concomitente sau anterioare de cimetidină (inhibitor enzimatic) sunt puţin probabile interacţiuni semnificative clinic. Ketoconazolul şi eritromicina (inhibitori ai sistemului enzimatic al CYP3A4), pot inhiba metabolizarea tramadolului (N-demetilarea), probabil şi a metabolitului activ (o-demetiltramadolului). Nu a fost studiată importanţa clinică a acestor interacţiuni. Au fost raportate cazuri izolate de apariţie a sindromului serotoninergic la asocierea tramadolului cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau alte medicamente serotoninergice, manifestat prin confuzie, fatigabilitate, febră, transpiraţii, ataxie, hiperreflexie, mioclonii, diaree. În general, întreruperea administrării medicamentelor serotoninergice este urmată de o ameliorare rapidă. Tratamentul depinde de natura şi severitatea simptomelor. Se recomandă prudenţă la asocierea cu anticoagulante orale (warfarină), deoarece, la unii pacienţi s- raportat creşteri ale INR şi apariţia de echimoze. 4 În timpul tratamentului cu tramadol nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice, deoarece alcoolul etilic potenţează efectul sedativ al opioidelor. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu există date adecvate privind administrarea tramadolului la gravide. Studiile la animale au evidenţiat unele efecte embriotoxice (vezi pct.5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Tramadol nu trebuieadministrat în timpul sarcinii. Travaliul şi naşterea Tramadolul administrat înainte sau în timpul naşterii nu afectează contractilitatea uterului. La nou- născut poate determina modificări ale frecvenţei respiratorii, care, în general, nu sunt semnificative clinic. Alăptarea Tramadolul şi metaboliţii săi se excretă în cantităţi mici în lapte, aproximativ 0,1% din doza administrată la mamă. Deoarece nu se cunosc efectele la sugar, nu se recomandă administrarea la femeile care alăptează. În general, după administrarea unei doze unice de tramadol, nu este necesară întreruperea alăptării. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Chiar dacă este administrat conform recomandărilor, tramadolul poate determina reacţii adverse cum sunt somnolenţă şi vertij şi, ca urmare, poate influenţa negativ reactivitatea conducătorilor de vehicule şi ale celor care folosesc utilaje. Acest lucru este valabil, în special, în cazul asocierii cu alcool etilic şi alte medicamente deprimante ale SNC. Se recomandă evitarea administrării medicamentului la conducătorii de vehicule şi la cei care folosesc utilaje. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1000 şi < 1/100); rare ( 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Tulburări psihice Rare: modificări ale dispoziţiei (în general, euforie, ocazional disforie), modificări ale activităţii (în general, supresie, ocazional, hiperactivitate) şi modificări ale capacităţii cognitive şi senzoriale (de exemplu, comportament decizional, tulburări de percepţie), halucinaţii, confuzie, tulburări de somn şi coşmaruri. Foarte rare: stimulare nervos centrală (anxietate, stare de agitaţie, tremor, hiperkinezie, instabilitate emoţională), confuzie, toleranţă la medicament, stare de dependenţă şi sindrom de abstinenţă la întreruperea bruscă a tratamentului de lungă durată (agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie, tremor şi tulburări gastro-intestinale). Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: ameţeli. Frecvente: cefalee, somnolenţă. 5 Rare: modificări ale apetitului alimentar, deprimare respiratorie, convulsii epileptiforme, parestezii, tremor, contracţii musculare involuntare, tulburări de coordonare a mişcărilor, sincopă. Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de vorbire. Convulsiile epileptiforme apar în principal după administrarea de doze mari de tramadol sau după tratamentul concomitant cu medicamente care scad pragul convulsivant (vezi pct. 4.4 şi 4.5 . Tulburări oculare Rare: vedere înceţoşată. Cu frecvenţă necunoscută: midriază. Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: palpitaţii, tahicardie. Rare: bradicardie. Tulburări vasculare Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială ortostatică sau colaps cardiovascular. Rare: creşterea tensiunii arteriale. Foarte rare: eritem tranzitor la nivelul feţei şi gâtului. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale - agravarea astmului bronşic. - deprimare respiratorie, în special la creşterea dozelor şi la asocierea cu alte medicamente deprimante ale SNC. Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: greaţă. Frecvente: vărsături, constipaţie, xerostomie. Mai puţin frecvente: eructaţii, iritaţie gastro-intestinală (senzaţie de presiune în epigastru, meteorism), diaree. Tulburări hepatobiliare În cazuri izolate, în timpul utilizării de tramadol, s-a raportat creşterea creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: hiperhidroză. Mai puţin frecvente: reacţii cutanate (de exemplu, prurit, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie) Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Rare: slăbiciune musculară. Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: tulburări de micţiune (dificultăţi la micţiune, disurie şi retenţie urinară). Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: fatigabilitate. Rare: reacţii alergice (de exemplu, dispnee, bronhospasm, wheezing, angioedem) şi anafilactice; pot să apară simptome ale sindromului de întrerupere, similare celor din sindromul de întrerupere la opioide, cum sunt: agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie, tremor şi simptome gastro- intestinale. Alte simptome, observate foarte rar după întreruperea tratamentului cu tramadol, includ: atacuri de panică, anxietate severă, halucinaţii, parestezii, tinitus şi simptome nervos centrale neobişnuite. 4.9 Supradozaj 6 Manifestări clinice În principiu, în cazul supradozării cu tramadol sunt de aşteptat simptome similare celor care apar în cazul altor analgezice cu acţiune centrală (opioide). Aceste simptomele includ: mioză, vărsături, sedare, convulsii şi deprimare respiratorie până la stop respirator, hipotensiune arterială, colaps cardiocirculator şoc hipovolemic, tulburări ale conştienţei până la comă. Tratament Tratamentul recomandat în caz de supradozaj este de susţinere a funcţiilor vitale Antidotul pentru deprimarea respiratorie este naloxona, care creşte riscul de apariţie a convulsiilor, care pot fi controlate cu diazepam administrat intravenos. Tramadolul poate fi eliminat din plasmă, în cantitate minimă, prin hemodializă sau hemofiltrare. În consecinţă, tratamentul intoxicaţiei acute cu tarmadol numai prin hemodializă sau hemofiltrare nu este adecvat pentru eliminarea toxicului. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: analgezice; alte opioide, codul ATC: N02AX02. Tramadolul este un analgezic opioid cu acţiune centrală, care face parte din clasa chimică a ciclohexanolului. Este un agonist pur, neselectiv, cu acţiune asupra receptorilor opioizi μ, δ şi k, cu afinitate mai mare asupra receptorului μ. Alte mecanisme care contribuie la efectul său analgezic sunt inhibarea recaptării neuronale a noradrenalinei şi creşterea eliberării serotoninei. Efectul analgezic rezultă din activitatea sinergică a celor două mecanisme de acţiune: acţiune agonistă la nivelul receptorilor opioizi μ şi k şi prin acţiunea de la nivelul sistemului descendent monoaminergic. Tramadolul se prezintă sub forma unui amestec racemic format din doi enantiomeri, (+), ce este predominant activ ca opioid cu activitate preferenţială pentru receptorii μ şi enantiomerul (-), ce acţionează predominant ca un inhibitor al recaptării noradrenalinei şi serotoninei. Are o acţiune analgezică comparabilă cu cea a agoniştilor morfinici parţiali. Intensitatea efectului analgezic este comparabilă cu cea a petidinei şi codeinei şi este de 10 ori mai slabă decât efectul morfinei. Potenţa tramadolului este de 1/10-1/6 din cea a morfinei. Efectul analgezic apare la mai puţin de o oră de la administrare, este maxim la 2-3 ore şi durează 6 ore. Doza maximă recomandată este de 400 mg/zi. Tramadolul are efect antitusiv. Tramadolul prezintă un potenţial de dependenţă mic şi determină depreimare respiratorie şi cardiacă minimă. Tramadolul, în doze terapeutice, practic nu are efect asupra sistemului cardiovascular (nu are efect deprimant şi nu creşte presiunea în artera pulmonară), nu determină spasme ale musculaturii netede şi nici eliberarea de histamină; de aceea, reacţiile anafilactice apar în mod excepţional. Efectul asupra respiraţiei este minim şi apare numai la doze mari. Dependenţa şi toleranţa se dezvoltă, de asemenea, foarte rar. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrare orală, tramadolul este absorbit rapid şi aproape complet (90%) din tractul gastro- intestinal. Biodisponibilitatea după administrare orală este de aproximativ 70-75%, independent de consumul concomitent cu alimente. La 0,7 ore după administrare, se înregistrează o concentraţie plasmatică de 100 mg/l (valoarea minimă pentru acţiune analgezică) şi persistă timp de 9 ore. Diferenţa dintre tramadolul absorbit şi cel nemetabolizat, disponibil, se datorează probabil metabolizării în proporţie mică (maxim 30%) la primul pasaj hepatic. După aproximativ 2 ore de la administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită, apar concentraţii plasmatice terapeutice; concentraţiile plasmatice maxime apar la 4 ore şi se menţin timp de până la 12 ore. După administrarea orală a 100 mg clorhidrat de tramadol, concentraţia plasmatică maximă C max este de 141 ± 40 ng/ml după 4,9 ore. După administrarea a 200 mg clorhidrat de tramadol, C max este de 260 ± 62 ng/ml după 4,8 ore. 7 Distribuţie Tramadolul se distribuie larg în ţesuturi. La voluntari tineri, volumul de distribuţie după administrare orală este de aproximativ 203±40 litri. Legarea de proteinele plasmatice este de 20%. Tramadolul traversează barierele hemato-encefalică şi feto-placentară. Concentraţiile din sângele ombilical reprezintă 80% din cele materne. În laptele matern se excretă cantităţi foarte mici din substanţa activă şi din derivatului său O-demetilat (0,1%, respectiv 0,02% din doza administrată). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare T 1/2 este de aproximativ 6 ore, fiind independent de modul de administrare. La pacienţii cu vârsta peste 75 ani poate fi prelungit de aproximativ 1,4 ori. Metabolizare Tramadol este metabolizat (aproximativ 85%) în principal prin N- şi O-demetilare, prin intermediul izoenzimelor citocromului P450, în principal CYP2D6, apoi compuşii o-demetilaţi sunt conjugaţi cu acidul glucuronic. Doar metabolitul O-demetil tramadol (M 1 ) este activ farmacodinamic. Există diferenţe cantitative inter-individuale considerabile între ceilalţi metaboliţi. Până în prezent, în urină s-au identificat unsprezece metaboliţi. Studiile la animale au evidenţiat că O-demetiltramadolul este mai potent decât substanţa activă de 2–4 ori. Timpul său de înjumătăţire plasmatică, T 1/2, β (6 voluntari sănătoşi) este în medie de 7,9 ore (5,4 – 9,6 ore) şi este aproximativ egal cu cel al tramadolului. Inhibarea izoenzimei CYP2D6 implicate în biotransformarea tramadolului poate afecta concentraţia plasmatică a tramadolului şi a metabolitului său activ. Excreţie Tramadolul şi metaboliţii săi sunt aproape complet excretaţi pe cale renală (90%); restul se excretă prin materii fecale. La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice şi renale, timpul de înjumătăţire plasmatică poate fi uşor prelungit, astfel încât se recomandă reducerea dozelor şi prelungirea intervalului dintre doze. Metabolismul tramadolului şi al M 1 este redus la pacienţii cu ciroză hepatică severă, de aceea se vor ajusta dozele. La pacienţii cu ciroză hepatică, s-a determinat un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 13,3 ± 4,9 ore (tramadol) şi de 18,5 ± 4,9 ore (O-demetiltramadol), iar într-un caz izolat 22,3 ore, respectiv 36 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul plasmatic al creatininei < 5 ml/min) valorile au fost de 11 ± 3,2 ore şi de 16,9 ± 3 ore, într-un caz izolat de 19,5 ore, respectiv 43,2 ore. La pacienţii cu vârsta peste 75 ani, concentraţiile plasmatice maxime sunt uşor crescute, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungit; de aceea, este necesară ajustarea dozelor şi a intervalului dintre doze. Liniaritate/non-liniaritate: tramadolul are un profil farmacocinetic liniar în intervalul dozelor terapeutice. Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectul analgezic este dependentă de doză, dar variază considerabil în cazuri izolate. O concentraţie plasmatică de 100 – 300 ng clorhidrat de tramadol/ml este, de regulă, eficace. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau potenţialul carcinogen. Studiile de toxicitate la doză unică au demonstrat o toxicitate relativ mare a tramadolului la animalele de laborator. Valorile DL 50 sunt de aproximativ 200 mg/kg după administrare orală şi <100 mg/kg după administrare i.v.. Studii de toxicitate efectate la rozătoare şi câini cu doză unică sau cu doze repetate, au evidenţiat ca organ ţintă al toxicităţii ficatul, la doze de 10 ori mai mari decât cele recomandate la om. Simptomele toxicităţii sunt tipice opioidelor şi includ: fatigabilitate, ataxie, vărsături, tremor, dispnee şi convulsii. 8 Studiile efectuate la şobolan şi iepure nu au evidenţiat niciun efect teratogen al tramadolului. Cu toate acestea, s-au observat unele efecte embriotoxice, de întârziere a osificării. Tramadolul traversează bariera feto-placentară. Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect asupra fertilităţii. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Hipromeloză 4000 cps Hipromeloză 100000 cps Celuloză microcristalină Lactoză monohidrat Povidonă Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Film Hipromeloză 6 cps Talc Macrogol 6000 Dioxid de titan (E 171) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul 6.3 Perioada de valabilitate 5 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ KRKA, d.d., Novo mesto Šmarješka cesta 6 8501 Novo mesto Slovenia. 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 9 4146/2011/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2011 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Decembrie 2011