AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4066/2011/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Enap 1,25 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un ml soluţie injectabilă/perfuzabilă (1 fiolă) conţine enalaprilat 1,25 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: alcool benzilic (9 mg/1 ml), sodiu (2,5 mg/1 ml). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă/perfuzabilă Soluţia injectabilă/perfuzabilă este clară, incoloră. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Hipertensiune arterială, în cazul în care tratamentul oral nu este posibil. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Doza trebuie individualizată în funcție de profilul pacientului (vezi pct 4.4) și de răspunsul tensiunii arteriale. Adulţi Doza uzuală pentru tratamentul hipertensiunii arteriale este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore. La trecerea de la terapia orală cu enalapril la tratamentul parenteral cu enalaprilat, doza recomandată este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore. Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă trebuie administrat lent, intravenos, într-o perioadă de cel puţin 5 minute. Poate fi, de asemenea, administrat prin dizolvare în 50 ml glucoză 5%, soluţie de clorură de sodiu 0,9% (ser fiziologic), glucoză 5% în soluţie de clorură de sodiu 0,9%, sau glucoză 5% în soluţie Ringer lactat. La pacienţii cărora li se administrează diuretice, doza iniţială este de ½ fiolă (0,625 mg). Dacă după o oră răspunsul clinic este neadecvat, se poate repeta aceeaşi doză, iar tratamentul va fi continuat după 6 ore cu doza întreagă (1 fiolă la interval de 6 ore). Tratamentul cu enalaprilat durează, de obicei, 48 ore. Ulterior, pacientul va continua tratamentul cu enalapril. La trecerea de la terapia parenterală cu enalaprilat la tratament oral cu enalapril, doza iniţială recomandată este de 5 mg pe zi, pentru pacienţii în tratament iniţial cu 1 fiolă (1,25 mg) de enalaprilat la interval de 6 ore. 1 La nevoie, doza poate fi crescută. La pacienţii trataţi iniţial cu o jumătate din doza obişnuită de enalaprilat (0,625 mg), doza orală recomandată este de 2,5 mg enalapril pe zi. Pacienți cu insuficienţă renală La pacienţii cu clearance-ul creatininei >0,5 ml/s (30 ml/min, creatininemie de până la 265 µmol/l), doza iniţială este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore. La pacienţii cu clearance-ul creatininei <0,5 ml/s (30 ml/min, creatininemie >265 µmol/l), doza iniţială este de ½ fiolă (0,625 mg). Dacă după o oră răspunsul clinic este neadecvat, se poate repeta aceeaşi doză, iar tratamentul va fi continuat după 6 ore cu doza întreagă (1 fiolă la interval de 6 ore). Doza în hemodializă Enalaprilatul este dializabil. În zilele fără dializă, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile tensiunii arteriale. La pacienţi hemodializaţi, doza recomandată este de ½ fiolă (0,625 mg) la interval de 6 ore. Persoane vârstnice La vârstnici, doza administrată depinde de funcţia renală (vezi pct. 4.4). Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani Siguranţa şi eficacitatea Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Mod de administrare Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă se administrează intravenos, în urgenţe medicale sau în cazul în care tratamentul oral nu este posibil. 4.3 Contraindicaţii - - - - - Hipersensibilitate la enalapril, enalaprilat, la alţi inhibitori ECA sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1. Antecedente de angioedem apărut la administrarea altor inhibitori ECA. Angioedem ereditar sau de orice cauză. Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6). Administrarea concomitentă cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1). - Administrarea concomitentă cu terapia cu sacubitril/valsartan. Enap soluție injectabilă/perfuzabilă nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore de la ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi și pct. 4.4 și 4.5). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Hipotensiune arterială simptomatică Hipotensiunea arterială simptomatică apare rareori la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. La pacienţii hipertensivi în tratament cu Enap soluție injectabilă/perfuzabilă, hipotensiunea arterială simptomatică apare, mai ales, în cazul unui volum plasmatic scăzut, de exemplu, în urma unui tratament diuretic, restricţie de sare, după dializă, diaree sau vărsături (vezi pct. 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, poate apărea hipotensiunea arterială simptomatică. Aceasta apare mai ales la pacienţii cu stadii de insuficienţă renală funcţională. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală, iar pacienţii vor fi urmăriţi cu atenţie la ajustarea dozelor de Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă şi/sau diuretic. Aceleaşi proceduri vor fi aplicate pacienţilor cu ischemie cardiacă sau boală cerebrovasculară la care poate apărea o hipotensiune arterială semnificativă în cazul unui infarct de miocard sau accident vascular cerebral. Hipotensiunea arterială şi efectele sale severe apare rar şi este tranzitorie. Poate fi evitată prin întreruperea tratamentului cu diuretice şi a restricţiei de sare, înainte de iniţierea tratamentului cu Enap, dacă este posibil. În toate cazurile menţionate sau dacă tratamentul diuretic nu poate fi întrerupt, se recomandă iniţierea tratamentului cu jumătate din doza uzuală (½ fiolă) de enalaprilat. 2 Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul va fi aşezat în clinostatism şi, la nevoie, se va aplica o perfuzie i.v. cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru creşterea volumului plasmatic. Un răspuns hipotensiv episodic nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului cu enalaprilat, care poate fi administrat, de obicei, fără probleme după creşterea volumului plasmatic circulant. La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă, care au valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale, la administrarea Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă poate apărea o scădere adiţională a tensiunii arteriale. Acest efect este anticipat şi nu constituie un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea tratamentului cu diuretic şi/sau Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă. Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, a valorilor electroliţilor şi a tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie valvulară ventriculară stângă şi evitaţi în caz de şoc cardiogen şi obstrucţii ventriculare semnificative hemodinamic. Insuficiență a funcției renale În caz de afectare renală (clearance-ul creatininei <80 ml/min), doza iniţială de enalaprilat va fi ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2), precum şi în funcţie de răspunsul la tratament. Kaliemia şi creatininemia trebuie monitorizate periodic. În timpul tratamentului cu enalapril a fost raportată insuficienţă renală, care a apărut mai ales la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă sau afectare renală concomitentă, inclusiv stenoză de arteră renală. Dacă este diagnosticată prompt şi tratată adecvat, insuficienţa renală asociată terapiei cu enalapril este, de obicei, reversibilă. În cazul administrării concomitente de enalapril şi diuretic, unii pacienţi hipertensivi, fără afectare renală pre-existentă aparentă, au prezentat o creştere a uremiei şi creatininemiei. Aceste cazuri pot necesita reducerea dozelor de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În aceste cazuri, se poate suspecta posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală (vezi pct. 4.4, Hipertensiune arterială renovasculară). Hipertensiune arterială renovasculară Pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoza arterei renale pe rinichi unic funcţional, care sunt trataţi cu inhibitori ECA, prezintă un risc crescut de apariţie a hipotensiunii sau a insuficienţei renale. La modificări minime ale creatininemiei, poate apărea insuficienţa renală. La aceşti pacienţi, tratamentul va fi iniţiat sub supraveghere medicală atentă, cu doze scăzute, titrare atentă şi monitorizare a funcţiei renale. Transplant renal Nu există experienţă clinică asupra administrării Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă la pacienţi cu transplant renal recent. De aceea, în acest caz, tratamentul cu Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă nu este recomandat. Insuficiență hepatică Rareori, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu apariţia unui sindrom ce debutează cu icter colestatic şi evoluează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom este necunoscut. Dacă în timpul tratamentului cu un inhibitor ECA apare icter sau o creştere marcată a enzimelor hepatice, tratamentul 3 cu inhibitor ECA trebuie întrerupt imediat, iar pacientul trebuie monitorizat cu atenţie sau tratat, dacă este necesar. Neutropenie/agranulocitoză La pacienţii în tratament cu inhibitori ECA a apărut neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. La pacienţi cu funcţie renală normală şi fără factori de risc, neutropenia apare rareori. Enalaprilul trebuie utilizat cu precauţie extremă la pacienţii cu boli vasculare de colagen (cum este lupusul eritematos sistemic, sclerodermia), terapie concomitentă imunodepresivă, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o asociere a acestor factori de risc, în special în cazul unei insuficienţe renale pre-existente. Unii dintre aceşti pacienţi pot dezvolta infecţii severe, care nu răspund la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă la aceşti pacienţi se utilizează enalapril/enalaprilat, se recomandă leucograme periodice. Pacienţii trebuie instruiţi să raporteze apariţia oricărui semn de infecţie. Hipersensibilitate/angioedem Rareori, la pacienţi trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv cu Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă, a apărut angioedem facial, al extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringian. Aceste reacţii pot apărea oricând în timpul tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă trebuie întrerupt imediat şi se vor institui măsuri adecvate de monitorizare până la dispariţia completă a simptomatologiei înainte de externarea pacientului. Chiar şi în situaţiile în care apare edemul lingual, fără insuficienţă respiratorie, pacienţii pot necesita monitorizare clinică prelungită, deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate să nu fie suficient. Foarte rar, datorită unui angioedem asociat edemului laringian sau lingual, pot apărea decese. Este posibil ca la pacienţii la care apare edemul lingual, glotic sau laringian, să apară şi obstrucţia căilor respiratorii, mai ales la cei cu intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii. În cazul implicării edemului lingual, glotic sau laringian, care poate determina obstrucţia căilor respiratorii, trebuie instituită imediat o terapie adecvată, care poate include soluţie de adrenalină 1:1000 (0,3 ml până la 0,5 ml soluţie de adrenalină 1:1000, administrată subcutanat) şi trebuie asigurată permeabilitatea căilor respiratorii. La pacienţii de rasă neagră în tratament cu inhibitori ECA a fost raportată o incidenţă crescută a angioedemului comparativ cu pacienţii de altă rasă. Pacienţii cu istoric de angioedem fără relaţie cu tratamentul cu un inhibitor ECA, prezintă un risc crescut de a dezvolta angioedem, dacă primesc inhibitori ECA (vezi pct. 4.3). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de enalapril. Tratamentul cu enalapril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptină poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptină la un pacient la care deja se administrează un inhibitor ECA. Reacţii anafilactoide în timpul tratamentului de desensibilizare la veninul de Hymenoptera Pacienţii care iau inhibitori ECA în timpul tratamentului de desensibilizare la venin de himenoptere pot prezenta reacţii asemănătoare alergiei (reacţii anafilactoide), cu potenţial letal. Aceste reacţii pot fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ECA înainte de fiecare desensibilizare. Reacţii anafilactoide în timpul aferezei LDL Rareori, la pacienţii în tratament cu inhibitori ECA şi care fac LDL-afereză cu sulfat de dextran, pot apărea reacţii asemănătoare alergiei (reacţii anafilactoide), cu potenţial letal. Aceste reacţii pot fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ECA înainte de fiecare procedură de afereză. Pacienţi hemodializaţi La pacienţii dializaţi cu membrane cu flux înalt (cum este AN 69®) şi trataţi concomitent cu inhibitori ECA, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, asemănătoare alergiei (anafilactoide). La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unui alt tip de membrană sau medicamente dintr-o altă clasă de antihipertensive. 4 Hipoglicemie Pacienţii diabetici trataţi cu antidiabetice orale sau insulină şi care încep un tratament cu un inhibitor ECA trebuie monitorizaţi cu atenţie, din cauza riscului hipoglicemiei, mai ales în timpul primei luni de tratament asociat (vezi pct. 4.5). Tuse În timpul tratamentului cu inhibitori ECA poate apărea tuse persistentă, uscată, neproductivă, care dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de tratamentul cu inhibitori ECA trebuie inclusă în diagnosticul diferenţial al tusei. Intervenţii chirurgicale/anestezie La pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente ce produc hipotensiune arterială, enalaprilul poate bloca formarea angiotensinei II, secundară eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea şi se consideră că este urmare a acestei acţiuni, se poate corecta prin creşterea volumului plasmatic. Hiperkaliemie Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie, deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Pacienții cu risc de apariție a hiperkaliemiei îi includ pe cei cu insuficiență renală, hipoaldosteronism, agravare a funcției renale, vârstnici (> 70 ani), diabet zaharat, evenimente intercurente, în special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică sau pe cei care utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, epleronă, triamteren sau amiloridă), suplimente cu potasiu sau substituenţi de sare care conțin potasiu, precum şi pacienții trataţi cu alte substanțe active asociate cu creșteri ale concentrației plasmatice a potasiului (de exemplu, heparină, trimetoprim sau cotrimoxazol, cunoscut și ca trimetoprim/sulfametoxazol și, în special, antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor de angiotensină). Utilizarea suplimentelor cu potasiu, a diureticelor care economisesc potasiul sau a substituenților de sare care conțin potasiu, în special la pacienții cu insuficiență renală, poate duce la o creștere semnificativă a potasiului seric. Hiperkaliemia poate provoca aritmii severe, uneori fatale. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor pentru angiotensină ar trebui utilizate cu prudență la pacienții cărora li se administrează inhibitori ECA, cu monitorizarea regulată a nivelului de potasiu seric și a funcției renale (vezi pct. 4.5). Litiu În general, combinaţia de litiu şi enalapril nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Sarcină Inhibitorii ECA nu trebuie utilizaţi în timpul sarcinii. Dacă continuarea tratamentului cu un inhibitor ECA nu este considerată esenţială, la pacientele care planifică o sarcină trebuie utilizat un tratament antihipertensiv alternativ, în funcţie de profilul de siguranţă al acestor medicamente pentru utilizare în timpul sarcinii. La diagnosticul unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi, în funcţie de necesităţi, trebuie iniţiat un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6). Diferenţe etnice La fel ca şi alţi inhibitori ECA, enalaprilul pare mai puţin eficient în scăderea tensiunii arteriale la rasa neagră, în comparaţie cu celelalte rase, posibil prin prevalenţa mai mare a hipertensiunilor cu renină scăzută în cadrul populaţiei de rasă neagră. Informații importante privind unii excipienți Enap soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine alcool benzilic. Administrarea de medicamente care conțin alcool benzilic la nou-născuți sau la nou-născuții prematuri a fost asociată cu sindromul letal de tip „gasping” (simptomele includ un debut brusc de gasping, hipotensiune arterială, bradicardie și colaps cardio-vascular). Cantitatea minimă de alcool benzilic care poate determina toxicitate nu este cunoscută. Nu se recomandă administrarea la nou-născuţi (cu vârsta de până la 4 săptămâni). Medicamentul conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu per doză, ceea ce înseamnă că, teoretic, poate fi considerat „fără sodiu”. 5 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Enalaprilatul este un metabolit al enalaprilului. De aceea, în timpul tratamentului cu enalaprilat injectabil pot apărea aceleaşi interacţiuni ca şi în tratamentul cu enalapril administrat oral. Diuretice care economisesc potasiul, suplimente cu potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu perindopril poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamterenă sau amiloridă), suplimente cu potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avut grijă când perindoprilul este administrat concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprimul și cotrimoxazolul (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă combinarea enalaprilului cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric (vezi pct. 4.4). Diuretice (tiazidice sau de ansă) Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina scăderea volumului plasmatic şi creşte riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Efectul hipotensiv poate fi redus prin întreruperea tratamentului cu diuretic, creşterea aportului de sare şi lichide, sau prin iniţierea tratamentului cu jumătate din doza uzuală (½ fiolă) de enalaprilat. Alte antihipertensive Administrarea concomitentă de enalapril şi alt medicament antihipertensiv poate creşte efectul hipotensiv al enalaprilului. Utilizarea concomitentă de nitroglicerină, alţi nitraţi, sau alte vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială. Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină- aldosteron (SRAA) prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Litiu După administrarea concomitentă de litiu şi inhibitori ECA, a fost raportată o creştere reversibilă a concentraţiilor plasmatice ale litiului şi a toxicităţii acestuia. Utilizarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi diuretice tiazidice poate creşte suplimentar valorile litemiei şi riscul de toxicitate a litiului. Utilizarea concomitentă de enalapril şi litiu nu este recomandată. În caz de necesitate a terapiei asociate, se recomandă monitorizarea atentă a valorilor litemiei (vezi pct. 4.4). Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice/narcotice Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice împreună cu inhibitori ECA poate duce la reducerea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) Administrarea prelungită de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. AINS (incluzând inhibitorii COX 2) şi inhibitori ECA determină un efect cumulat asupra creşterii potasemiei, care poate duce la afectarea funcţiei renale. Acest efect este, de obicei, reversibil. Rareori, poate apărea insuficienţa renală, în special la pacienţii cu funcţia renală afectată, de exemplu, la vârstnici şi pacienţii cu depleţie de volum circulator, incluzând pe aceia în tratament cu diuretice. Pacienţii necesită hidratare adecvată şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent, apoi periodic. Săruri de aur Rareori, la pacienţii în tratament asociat cu aur sub formă injectabilă (aurotiomalat de sodiu) şi un inhibitor ECA, incluzând enalaprilul, au fost raportate reacţii nitritoide (simptome care includ eritem facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială). 6 Antidiabetice Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea concomitentă de inhibitori ECA şi antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate determina un efect crescut de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen prezintă o probabilitate mai mare de apariţie la pacienţii cu afectare renală, mai ales în primele săptămâni de terapie asociată (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Alcool etilic Alcoolul etilic creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. Sacubitril/valsartan Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Racecadotril, inhibitori ai mTOR și vildagliptin Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) Pacienții trataţi concomitent cu cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. Acid acetilsalicilic, trombolitice şi β blocante Enalaprilul poate fi administrat în siguranţă în combinaţie cu acidul acetilsalicilic (în doze cu efect cardiologic), trombolitice şi β blocante. Ciclosporină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Heparină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Probele epidemiologice referitoare la riscul de teratogenitate după expunere la inhibitori ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost convingătoare; totuşi, nu poate fi exclusă o uşoară creştere a riscului. Dacă continuarea tratamentului cu un inhibitor ECA nu este considerată esenţială, la pacientele care planifică o sarcină trebuie utilizat un tratament antihipertensiv alternativ, în funcţie de profilul de siguranţă al acestor medicamente pentru utilizare în timpul sarcinii. La diagnosticul unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie întrerupt imediat şi, în funcţie de necesităţi, trebuie iniţiat un tratament alternativ. Se ştie că expunerea la tratamentul cu inhibitori ECA în timpul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină induce la om fetotoxicitate (scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârzierea osificării craniene) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). A apărut oligohidramnios matern, reprezentând probabil afectarea functiei renale fetale, care poate duce la contracturi ale membrelor, deformări craniofaciale şi hipoplazie pulmonară. Dacă în timpul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină a avut loc o expunere la inhibitori ECA, se recomandă testarea funcţiei renale şi a craniului, prin examen cu ultrasunete. 7 Copiii cu mame care au utilizat inhibitori ECA trebuie observaţi cu atenţie pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Alăptare Date limitate de farmacocinetică au demonstrat prezenţa unor concentraţii foarte mici de medicament în laptele matern (vezi pct. 5.2). Cu toate că aceste concentraţii par să nu fie relevante clinic, utilizarea Enap în timpul alăptării nu este recomandată la copiii născuţi prematur şi în primele săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de efecte cardiovasculare şi renale, precum şi datorită lipsei experienţei clinice. În cazul unui sugar mai mare, utilizarea Enap de către mamele care alăptează poate fi luată în considerare, în caz de necesitate a tratamentului pentru mamă şi cu monitorizarea copilului în privinţa oricărei reacţii adverse. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Enalaprilul nu prezintă efecte directe asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje; la anumiţi pacienţi, în special la iniţierea tratamentului sau la asocierea altei medicaţii antihipertensive, pot apărea reacţii individuale datorită hipotensiunii arteriale. 4.8 Reacţii adverse Enalaprilatul este metabolit al enalaprilului. De aceea, în timpul tratamentului cu Enap soluţie injectabilă/ perfuzabilă, pot apărea reacţii adverse similare utilizării Enap comprimate sau a altor inhibitori ECA. În studiile clinice controlate cu enalaprilat, cea mai frecventă reacţie adversă apărută la pacienţii cu hipertensiune arterială a fost hipotensiunea arterială (1,8%). Reacţiile adverse apărute la mai mult de 1% dintre pacienţi au fost, de asemenea, cefaleea (2,9%) şi greaţa (1,1%). Reacţii adverse mai rare, care au apărut la 0,5% până la 1% dintre pacienţi, au fost: infarct miocardic, fatigabilitate, ameţeli, hipertermie, erupţii cutanate tranzitorii şi constipaţie. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: - - - - - - Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii. Aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări endocrine Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Frecvenţă necunoscută anemie (inclusiv anemie aplastică şi hemolitică) neutropenie, scăderea hemoglobinei, a hematocritului, trombocitopenie, agranulocitoză, depresia măduvei osoase, pancitopenie, limfadenopatie, boală autoimună 8 sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH) Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări cardiace amețeli vedere înceţoşată depresie cefalee, sincopă, tulburări ale gustului dureri toracice, tulburări ale ritmului cardiac, angină pectorală, tahicardie Tulburări vasculare tuse Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale hipotensiune arterială (incluzând hipotensiune arterială ortostatică) dispnee greaţă Tulburări gastro- intestinale diaree, dureri abdominale, tulburări ale gustului hipoglicemie (vezi pct. 4.4) confuzie, nervozitate, insomnie somnolenţă, parestezii, vertij tinitus palpitaţii, infarct miocardic sau accident vascular cerebral, posibil secundar unei hipotensiuni arteriale excesive la pacienţii cu risc crescut (vezi pct. 4.4) înroșirea feței, hipotensiune arterială ortostatică rinoree, dureri faringiene şi răguşeală, bronhospasm/ astm ileus, pancreatită, vărsături, dispepsie, constipaţie, anorexie, iritaţie gastrică, xerostomie, ulcer peptic Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat** diaforeză, prurit, urticarie, alopecie erupţie cutanată tranzitorie, hipersensibilitate / angioedem: a fost raportat edemul angioneurotic facial, al extremităţilor, 9 vise bizare, tulburări ale somnului angio- edem intestinal sindrom Raynaud infiltrate pulmonare, rinită, pneumonie alergică alveolară/cu eozinofile stomatită/aftoză bucală, glosită insuficienţă hepatică, hepatită hepatocelulară sau colestatică, hepatită necrotică, colestază (inclusiv icter) eritem multiform, sindrom Stevens- Johnson, dermatită exfoliativă, necroliză toxică epidermică, pemfigus, Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări ale aparatului genital şi sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Investigații diagnostice buzelor, lingual, glotic şi/sau laringian (vezi pct. 4.4) eritrodermie oligurie disfuncţie renală, insuficienţă renală, proteinurie crampe musculare impotenţă ginecomastie astenie fatigabilitate stare de rău, hipertermie hiperkaliemie, creștere a concentrației plasmatice a creatininei creștere a uremiei, hiponatramie creștere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, creștere a bilirubinemiei * În studiile clinice, incidenţa a fost comparabilă la cei din grupul placebo şi cei trataţi cu substanţa activă. **A fost raportat un sindrom complex, care poate include: febră, serozită, vasculită, mialgie/miozită, artralgie/artrită, AAN pozitiv, VSH crescută, eozinofilie şi leucocitoză. Mai pot apărea erupţii cutanate, fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice. Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Sunt disponibile date limitate privitoare la supradozajul la om. Reacţia adversă cea mai importantă a supradozajului raportată până în prezent este hipotensiunea arterială, care apare la aproximativ 6 ore după ingestia comprimatelor, concomitent cu blocajul sistemului renină-angiotensină şi stupoare. Semnele şi simptomele asociate cu supradozajul cu inhibitori ECA pot include şoc cardiovascular, dezechilibru electrolitic, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse. După ingestia de enalapril 300 mg şi 440 mg, au fost raportate concentraţii plasmatice de enalaprilat de 100 de ori, respectiv, 200 ori mai mari decât concentraţiile terapeutice. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie plasat în poziţie culcată şi, dacă este necesar, se administrează o perfuzie i.v. cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru refacerea volumului plasmatic. De asemenea, dacă este disponibil, poate fi luată în considerare şi administrarea în perfuzie de angiotensină II 10 şi/sau catecolamine. Dacă administrarea medicamentului este recentă, trebuie luate măsuri de eliminare a maleatului de enalapril (prin inducerea vărsăturilor, lavaj gastric, administrare de absorbanţi şi sulfat de sodiu). Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă (vezi pct. 4.4). Clearance-ul enalaprilatului prin hemodializă este de 0,63 ml/s (38 ml/min) până la 1,03 ml/s (62 ml/min); concentraţiile plasmatice de enalaprilat după o hemodializă de patru ore sunt mai scăzute cu 45 până la 57%. Tratamentul prin aplicarea de pacemaker este indicat în bradicardia rezistentă la tratament. Trebuie monitorizate continuu semnele vitale, electrolitemia şi creatinemia. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cod ATC: C09AA02. Mecanism de acţiune Enalaprilatul inhibă enzima de conversie a angiotensinei, care catalizează conversia angiotensinei I în angiotensină II. Inhibarea ECA determină scăderea concentraţiei plasmatice a angiotensinei II, creşterea activităţii plasmatice a reninei şi scăderea secreţiei de aldosteron. Efecte farmacodinamice Efectul antihipertensiv şi efectele hemodinamice ale enalaprilatului la pacienţii cu tensiune arterială crescută sunt rezultatul dilataţiei vaselor sanguine de rezistenţă, cu reducerea rezistenţei periferice totale, ceea ce scade gradat tensiunea arterială. Ritmul cardiac şi debitul cardiac nu sunt modificate. După administrarea intravenoasă a medicamentului, efectul apare după 5 până la 15 minute, efectul maxim apare în 1 până la 4 ore, iar durata de acţiune este de aproximativ 6 ore. Eficacitatea și siguranța clinică Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II. ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică. Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II. Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo. 11 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Enalaprilatul este slab absorbit după administrare orală şi este practic inactiv; de aceea, se administrează exclusiv pe cale intravenoasă. Distribuţie După administrare intravenoasă, enalaprilatul este distribuit rapid în majoritatea ţesuturilor organismului, având concentraţiile cele mai mari la nivel pulmonar, renal şi vascular; nu s-a putut demonstra prezenţa în doze terapeutice la nivel cerebral. Timpul de înjumătăţire prin distribuţie este de 4 ore. Enalaprilatul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 50 până la 60%. Metabolizare Enalaprilatul nu este metabolizat; toată cantitatea de enalaprilat este excretat în urină. Eliminare Excreţia enalaprilatului se face în principal pe cale renală, prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 35 ore. Insuficienţă renală Concentraţiile plasmatice ale enalaprilului şi enalaprilatului sunt crescute la pacienţii cu insuficienţă renală. Eliminarea este încetinită; de aceea, dozele trebuie ajustate conform funcţiei renale. Enalaprilatul poate fi îndepărtat din circulaţia generală prin hemodializă. Clearance-ul hemodializei este de 1,03 ml/s (62 ml/min). Alăptare După administrarea unei doze unice orale de 20 mg la cinci femei în perioada postpartum, media concentraţiei maxime de enalapril în laptele matern a fost de 1,7μg/L (cu limite de la 0,54 până la 5,9 μg/L) la interval de 4 până la 6 ore după administrare. Concentraţia maximă medie de enalaprilat a fost de 1,7μg/L (cu limite de la 1,2 până la 2,3μg/L); concentraţiile maxime au apărut la intervale diferite într-o perioadă de 24 ore. Utilizând ca referinţă concentraţiile maxime de medicament în lapte, expunerea maximă estimată a unui sugar alimentat exclusiv la sân va fi de aproximativ 0,16% din doza maternă ajustată conform greutăţii. La o femeie căreia i s-a administrat o doză orală de enalapril de 10 mg pe zi, timp de 11 luni, a prezentat concentraţii maxime de enalapril în laptele matern de 2 μg/L la 4 ore după administrarea dozei, şi concentraţii maxime de enalaprilat de 0,75 μg/L la aproximativ 9 ore după administrarea dozei. Cantitatea totală de enalapril şi enalaprilat măsurată în laptele matern într-o perioadă de 24 ore a fost de 1,44μg/L şi, respectiv, 0,63 μg/L. Concentraţiile de enalaprilat în laptele matern au fost nedetectabile (<0,2μg/L) la 4 ore după administrarea unei doze unice de enalapril 5 mg la o mamă, şi de 10 mg la două mame; concentraţiile de enalapril nu au fost determinate. 5.3 Date preclinice de siguranţă După administrare intraperitoneală de enalaprilat la rozătoare, valorile DL50 au fost de 300 până la 600 mg/kg, de peste 1 g/kg, după administrare subcutanată şi de aproximativ 900 mg/kg după administrare intravenoasă. După administrare intraperitoneală şi intravenoasă la şoareci, enalaprilatul nu s-a dovedit toxic; valorile DL50 au fost >7 g/kg şi, respectiv, >2 g/kg. După administrare intraperitoneală şi intravenoasă de enalaprilat la şobolani, valorile DL50 nu au putut fi determinate exact, dar au fost de peste 600 mg/kg. Studiile de toxicitate au demonstrat toxicitatea scăzută a maleatului de enalapril, chiar după doze repetate; totuşi, dozele mari, administrare timp prelungit, pot determina modificări ale funcţiei şi structurii renale. Chiar şi administrarea intravenoasă şi intramusculară repetată a preparatului injectabil Enap (Krka) nu a determinat efecte toxice sistemice; la animalele care au primit enalaprilat, în comparaţie cu animalele din grupul de control, s-au constatat numai leziuni tisulare la locul de administrare (vase sanguine, muşchi). Studiile de toxicitate asupra reproducerii au arătat că enalaprilul nu determină efecte teratogene; la câteva specii de animale s-au constatat efecte fetotoxice. 12 La testele in vivo şi in vitro, maleatul de enalapril şi enalaprilatul, nu au prezentat efecte mutagene. Nu există date despre posibilele efecte carcinogene ale medicamentului. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Alcool benzilic Clorură de sodiu Hidroxid de sodiu (E524) Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi Enalaprilatul în administrare injectabilă sau în perfuzie nu trebuie amestecat cu amfotericină B şi fenitoină, deoarece soluţia poate deveni tulbure sau se poate forma precipitat. 6.3 Perioada de valabilitate După ambalarea pentru comercializare - 3 ani După reconstituire/diluare – se utilizează imediat 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră (de clasă hidrolitică tip 1) a 1 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ KRKA, d. d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 4066/2011/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2011 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2024 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 13