AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12636/2019/01 

         Anexa 2 

                                                                  12637/2019/01                                      

                                                                                 12638/2019/01           Rezumatul caracteristicilor 
produsului 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 

1. 

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI 

ENALAPRIL LAROPHARM 5 mg comprimate 
ENALAPRIL LAROPHARM 10 mg comprimate 
ENALAPRIL LAROPHARM 20 mg comprimate 

2. 

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 

ENALAPRIL LAROPHARM 5 mg 
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 5 mg. 
Excipient: lactoză monohidrat 47,79 mg. 

ENALAPRIL LAROPHARM 10 mg 
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 10 mg. 
Excipent: lactoză monohidrat 95,58 mg 

ENALAPRIL LAROPHARM 20 mg 
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 20 mg. 
Excipient: lactoză monohidrat 191,16 mg 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 

3. 

FORMA FARMACEUTICĂ 

Comprimat 

ENALAPRIL LAROPHARM 5 mg 
Comprimate cu aspect uniform, plate, diametru de 7 mm, având gravate pe una din feţe o linie 
mediană şi pe cealaltă faţă trei arcuri de cerc dispuse simetric, de culoare albă. Linia mediană are rol 
de divizare în doze egale. 

ENALAPRIL LAROPHARM 10 mg 
Comprimate cu aspect uniform, plate, diametru de 9 mm, având gravate pe una din feţe o linie 
mediană şi pe cealaltă faţă trei arcuri de cerc dispuse simetric, de culoare albă. Linia mediană are rol 
de divizare în doze egale. 

ENALAPRIL LAROPHARM 20 mg 
Comprimate cu aspect uniform, plate, diametru de 10,5 mm, având gravată pe una din feţe o linie 
mediană şi pe cealaltă faţă trei arcuri de cerc dispuse simetric, de culoare albă. Linia mediană are rol 
de divizare în doze egale. 

4. 

DATE CLINICE 

4.1 

Indicaţii terapeutice 

1

 
 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Tratamentul hipertensiunii arteriale. 
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice. 
Profilaxia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă 

- 
- 
- 
asimptomatică (fracţie de ejecţie ≤ 35%) 

Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1 

4.2  Doze şi mod de administrare 

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4, „Atenţionări 
speciale şi precauţii speciale pentru utilizare”) şi de răspunsul terapeutic. 

Hipertensiune arterială 
Doza iniţială este 5 mg până la maxim 20 mg, în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale şi de starea 
clinică a pacientului (vezi mai jos). ENALAPRIL LAROPHARM se administrează zilnic, o dată pe zi. 
În hipertensiune arterială uşoară, doza iniţială recomandată este 5-10 mg. Pacienţii cu sistemul renină-
angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune arterială renovasculară, depleţie 
de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta 
scăderea marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi se 
recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg, iar tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală. 

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea riscului 
de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti pacienţi se 
recomandată administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil, tratamentul cu 
diuretice trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu ENALAPRIL 
LAROPHARM. Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate. 

Doza uzuală zilnică de întreţinere este 20 mg maleat de enalapril. Doza zilnică maximă de întreţinere 
este 40 mg maleat de enalapril. 

Insuficienţă cardiacă/Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 

În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, ENALAPRIL LAROPHARM se utilizează în 
asociere cu diuretice şi, atunci când este indicat, cu digitalice sau beta-blocante. La pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică doza iniţială este 
2,5 mg maleat de enalapril şi trebuie administrată sub supraveghere medicală atentă, pentru a observa 
răspunsul la tratament al presiunii arteriale. În absenţa sau după tratamentul eficace al hipotensiunii 
arteriale simptomatice determinate de iniţierea tratamentului cu ENALAPRIL LAROPHARM pentru 
insuficienţă cardiacă, doza trebuie crescută treptat până la doza de întreţinere uzuală de 20 mg, 
administrată în doză unică sau divizată în 2 prize, în funcţie de tolerabilitatea pacientului. Se 
recomandă creşterea treptată a dozei într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă 
este de 40 mg, divizată în 2 prize. 

Recomandări referitoare la creşterea treptată a dozei de ENALAPRIL LAROPHARM la pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 

Săptămâna 

Săptămâna 1 

Doza(mg/zi) 

Zilele 1 - 3: 2,5 mg pe zi*) în doză unică 
Zilele 4 - 7: 5 mg pe zi divizată în 2 prize 

Săptămâna 2 

10 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize 

Săptămânile 3 şi 4 

20 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize 

2

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
*) Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează diuretice 
(vezi pct. 4.4). 

Presiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate atent, atât înainte cât şi după iniţierea 
tratamentului cu ENALAPRIL LAROPHARM (vezi pct. 4.4), deoarece s-au raportat hipotensiune 
arterială şi, mai rar, insuficienţă renală consecutive. La pacienţii trataţi cu diuretice, doza de diuretic 
trebuie redusă, pe cât posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu ENALAPRIL LAROPHARM. 
Apariţia hipotensiunii arteriale, consecutivă iniţierii tratamentului cu ENALAPRIL LAROPHARM nu 
presupune reapariţia hipotensiunii arteriale în timpul terapiei cronice cu ENALAPRIL LAROPHARM 
şi nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului. De asemenea, trebuie monitorizate 
potasemia şi funcţia renală. 

Doze în insuficienţa renală 
În general, se recomandă prelungirea intervalul dintre doze şi/sau administrarea unor doze mai mici de 
enalapril. 

Clearance-ul creatininei (ClCr) 
ml/min 
30<ClCr<80  ml/min 
10<ClCr≤30  ml/min 
ClCr≤10 ml/min 

Doza iniţială 
mg/zi 
5-10 mg
2,5 mg 
2,5 mg în zilele în care se efectuează şedinţe de 
dializă*) 

*) Vezi pct. 4.4, „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” - Pacienţi hemodializaţi. 
Enalaprilatul poate fi eliminat prin hemodializă. În zilele în care nu se efectuează şedinţe de dializă, 
doza de ENALAPRIL LAROPHARM trebuie ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic. 

Utilizarea la vârstnici 
La  vârstnici,  doza  trebuie  ajustată  conform  funcţiei  renale  (vezi  pct.  4.4,  „Atenţionări  speciale  şi 
precauţii speciale pentru utilizare”-Insuficienţă renală). 

Utilizarea la copii şi adolescenţi 
Studiile clinice au furnizat date limitate referitoare la utilizarea ENALAPRIL LAROPHARM la copii 
şi adolescenţi cu hipertensiune arterială (vezi pct. 4.4 şi 5.2). 

La pacienţii care pot înghiţi comprimate, doza trebuie individualizată în funcţie de greutatea 
pacientului şi răspunsul terapeutic. La pacienţi cu greutate de 20 până la 50 kg, doza iniţială 
recomandată este 2,5 mg enalapril, iar la pacienţii cu greutate peste 50 kg doza iniţială recomandată 
este 5 mg enalapril. ENALAPRIL LAROPHARM se administrează zilnic, o dată pe zi. Doza trebuie 
ajustată în funcţie de necesarul pacientului, până la maxim 20 mg pe zi la pacienţii cu greutate de 20 
până la 50 Kg şi de maxim 40 mg enalapril la pacienţii cu greutate peste 50 kg (vezi pct. 4.4). 

Deoarece nu sunt date disponibile pentru aceste grupe speciale de pacienţi, ENALAPRIL 
LAROPHARM nu se administrează la nou-născuţi şi la copii sau adolescenţi cu rata filtrării 
glomerulare  <30 ml/min/1,73 m2. 

Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1. 

4.3  Contraindicaţii 

- Hipersensibilitate la enalapril, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei 
(ECA) sau la oricare dintre excipienţi 
- Antecedente de angioedem asociate cu administrarea tratamentului cu un inhibitor ECA 
- Angioedem ereditar sau idiopatic 
- Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină Administrarea concomitentă a Enalapril Laropharm, 
comprimate, cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat 
sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.4, 4.5, 4.6 şi 5.1). 

3

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
4.4  Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare 

Este necesară evaluarea funcţiei renale înainte de a începe tratamentul cu ENALAPRIL 
LAROPHARM cât şi în timpul tratamentului, atunci când este necesar. 

Hipotensiune arterială simptomatică 
Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială fără 
complicaţii. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială simptomatică să apară la pacienţii 
hipertensivi trataţi cu ENALAPRIL LAROPHARM, dacă aceştia prezintă hipovolemie (de exemplu 
după tratament diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături) (vezi pct. 4.5 şi 4.8). La 
pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a raportat apariţia 
hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta apare cel mai probabil la acei pacienţi cu insuficienţă 
cardiacă în stadiu avansat şi este determinată de utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, de 
hiponatremie sau de insuficienţa renală funcţională. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub 
supraveghere medicală şi este necesară urmărirea atentă a acestora ori de câte ori doza de 
ENALAPRIL LAROPHARM şi/sau de diuretic este ajustată. Se recomandă supraveghere atentă şi în 
cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau boli cerebrovasculare, la care o scădere accentuată a 
presiunii arteriale poate determina infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral. 

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, se 
administrează soluţie salină izotonă în perfuzie intravenoasă. Poate fi necesară administrarea 
intravenoasă de atropină dacă se asociază bradicardia. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu constituie 
contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care poate fi continuat, de obicei, fără dificultate, 
după ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea hipovolemiei. 

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care prezintă tensiune arterială normală sau mică, 
ENALAPRIL LAROPHARM poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect 
este previzibil şi, de obicei, nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea 
arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau 
a tratamentului cu ENALAPRIL LAROPHARM. 

Stenoză de valvă aortică sau mitrală/Cardiomiopatie hipertrofică 
Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie administraţi cu prudenţă la pacienţii cu 
stenoză mitrală sau aortică şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen şi obstrucţie hemodinamică 
semnificativă. 

Insuficienţă renală 
În caz de afectare a funcţiei renale (clearance-ul creatininei <80  ml/min) doza iniţială de enalapril 
trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul plasmatic al creatininei (vezi pct. 4.2) şi ulterior, în funcţie 
de răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi trebuie monitorizate de rutină potasemia şi 
concentraţia plasmatică a creatininei. 

S-a raportat apariţia insuficienţei renale asociată tratamentului cu enalapril, în special la pacienţi cu 
insuficienţă cardiacă severă sau afecţiuni renale preexistente, inclusiv stenoză de arteră renală. 
Insuficienţa renală asociată tratamentului cu enalapril este, de obicei, reversibilă dacă este 
diagnosticată prompt şi tratată corespunzător. 

La unii pacienţi cu hipertensiune arterială fără afectare renală manifestă preexistentă, administrarea 
enalapril concomitent cu un diuretic a determinat creşterea uremiei şi a creatininemiei. La aceşti 
pacienţi poate fi necesară reducerea dozei de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În 
acest caz, trebuie avută în vedere posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală preexistentă 
(vezi pct. 4.4, “Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”- Hipertensiune arterială 
renovasculară). 

Hipertensiune arterială renovasculară 

4

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional 
trataţi cu inhibitori ai ECA, prezintă risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale şi insuficienţă 
renală consecutivă. Pierderea funcţiei renale poate fi însoţită numai de modificări uşoare ale 
creatininemiei. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu doze 
mici, creştere treptată a dozelor şi monitorizare a funcţiei renale. 

Transplant renal 
Nu există date referitoare la administrarea ENALAPRIL LAROPHARM la pacienţi cu transplant renal 
recent. Ca urmare, nu se recomandă administrarea ENALAPRIL LAROPHARM la aceşti pacienţi. 

Insuficienţă hepatică 
Administrarea inhibitorilor ECA a fost asociată, rar, cu apariţia unui sindrom care debutează cu icter 
colestatic sau hepatită şi poate evolua spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul 
etiologic al acestui sindrom nu este deplin înţeles. La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA care 
dezvoltă icter sau creşteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie întrerupt 
tratamentul cu inhibitori ai ECA şi trebuie să se iniţieze monitorizare medicală corespunzătoare. 

Neutropenie/Agranulocitoză 
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA s-au raportat neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi 
anemie. La pacienţii cu funcţie renală normală fără afecţiuni asociate, administrarea inhibitorilor ECA 
determină, rar, neutropenie. Enalaprilul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu boli de colagen cu 
afectare vasculară, tratament imunosupresor, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o asociere 
a acestor factori care pot determina complicaţii, în special în caz de insuficienţă renală preexistentă. 
Unii dintre aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii grave care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul 
intensiv cu antibiotice. Dacă enalaprilul este administrat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea 
periodică a numărului de leucocite, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al infecţiei. 

Hipersensibilitate/Angioedem 
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ENALAPRIL LAROPHARM, s-au raportat cazuri de 
angioedem al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Angioedemul poate să apară 
oricând pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu ENALAPRIL LAROPHARM 
trebuie întrerupt imediat şi, înainte de externarea pacientului, trebuie asigurată monitorizarea 
corespunzătoare până la remiterea simptomelor. Chiar şi în situaţia în care edemul este localizat numai 
la nivelul limbii, fără afectare respiratorie, pacienţii trebuie supravegheaţi o perioadă mai lungă de 
timp, deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient. 

Foarte rar, s-au raportat cazuri letale ca urmare a angioedemului însoţit de edem laringian sau edem la 
nivelul limbii. Pacienţii cu angioedem la nivelul limbii, glotei sau laringelui, în special cei cu 
intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii în antecedente, prezintă risc de producere a 
obstrucţiei căilor respiratorii. La aceştia, trebuie instituit prompt tratament adecvat care poate include 
administrarea subcutanată a 0,3 ml până la 0,5 ml soluţie de adrenalină 1:1000 şi/sau măsuri care să 
asigure permeabilitatea căilor respiratorii. 

S-a raportat faptul că pacienţii de rasă neagră trataţi cu inhibitori ai ECA prezintă o incidenţă mai mare 
a angioedemului, comparativ cu pacienţii de alte rase. 

Pacienţii cu antecedente de angioedem fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai ECA pot prezenta 
risc crescut de apariţie a angioedemului atunci când li se administrează inhibitori ai ECA (vezi şi pct. 
4.3). 

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere 
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul desensibilizării faţă de veninul de hymenoptere au 
prezentat, rar, reacţii anafilactoide care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi prevenite prin 
întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA înaintea fiecărei desensibilizări. 

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei LDL 

5

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei cu dextran sulfat a lipoproteinelor de densitate 
joasă (LDL) au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi 
prevenite prin întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA înaintea fiecărei şedinţe de 
afereză. 

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă 
Au fost raportate reacţii anafilactoide la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă cu membrane 
cu flux crescut (de exemplu, AN69®) trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA. La aceşti pacienţi se 
recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de antihipertensive. 

Pacienţi cu diabet zaharat 
La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, în timpul primei luni de 
tratament cu un inhibitor ECA, trebuie monitorizată glicemia (vezi pct. 4.5). 

Tuse 
În timpul administrării inhibitorilor ECA s-a raportat tuse. În mod caracteristic, tusea este 
neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. În cadrul diagnosticului 
diferenţial al tusei trebuie avută în vedere şi tusea determinată de inhibitorii ECA. 

Chirurgie/anestezie 
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu anestezice care 
determină hipotensiune arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării 
compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este determinată prin 
acest mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică. 

Hiperpotasemie 
La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând enalapril, s-a observat creşterea concentraţiilor 
plasmatice ale potasiului. Insuficienţa renală,vârsta (peste 70 de ani), diabetul zaharat, diverşi factori 
precipitanţi, în special deshidratarea, acutizarea insuficienţei cardiace, acidoza metabolică şi utilizarea 
concomitentă a diureticelor care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, eplerenonă, 
triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu, reprezintă 
factori de risc pentru apariţia hiperpotasemiei. De asemenea, risc crescut prezintă şi pacienţii care 
utilizează alte medicamente asociate cu creşterea potasemiei (de exemplu, heparină). Utilizarea 
suplimentelor de potasiu, diureticelor care economisesc potasiu sau a substituenţilor de sare care 
conţin potasiu poate determina, în special la pacinţii cu disfuncţie renală, creşteri semnificative ale 
potasemiei. Hiperpotasemia poate determina tulburări de ritm grave, uneori cu evoluţie letală. Dacă 
este necesară administrarea enalaprilului concomitent cu unul din medicamentele menţionate anterior, 
se recomandă precauţie şi monitorizarea regulată a concentraţiei plasmatice a potasiului. 

Litiu 
În general, nu se recomandă utilizarea concomitentă a litiului şi enalaprilului (vezi pct. 4.5). 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) 
inhibitorilor  ECA,  blocanţilor  receptorilor 
Există  dovezi  că  administrarea  concomitentă  a 
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de 
diminuare  a  funcţiei  renale  (inclusiv  insuficienţă  renală  acută).  Prin  urmare,  nu  este  recomandată 
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor 
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). 
Dacă  terapia  de  blocare  dublă  este  considerată  absolut  necesară,  aceasta  trebuie  administrată  numai 
sub  supravegherea  unui  medic  specialist  şi  cu  monitorizarea  atentă  şi  frecventă  a  funcţiei  renale, 
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. 
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu 
nefropatie diabetică. 

Lactoză 

6

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ENALAPRIL  LAROPHARM conţine lactoză. Ca urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de 
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu 
trebuie să utilizeze acest medicament. 

Administrarea la copii şi adolescenţi 
Studiile referitoare la eficacitatea şi siguranţa administrării ENALAPRIL LAROPHARM la copii cu 
vârsta peste 6 ani şi adolescenţi cu hipertensiune arterială au furnizat date limitate. Nu există date 
referitoare la administrarea în alte indicaţii decât hipertensiunea arterială. Datele de farmacocinetică 
sunt limitate la copii cu vârsta peste 2 luni. (vezi pct. 4.2, 5.1 şi 5.2). Nu se recomandă administrarea 
ENALAPRIL LAROPHARM la copii şi adolescenţi în alte indicaţii decât hipertensiunea arterială. 

Deoarece nu există date disponibile, ENALAPRIL LAROPHARM nu se administrează la nou-născuţi 
sau la copii care au rata filtrării glomerule < 30 ml/min/1,73 m2, (vezi pct. 4.2). 

Sarcina 
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul 
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele 
care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de 
siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, 
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi 
pct. 4.3 şi 4.6). 

Diferenţe de rasă 
Similar altor inhibitori ai ECA, Enalapril 5 mg pare a fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii 
arteriale la rasa neagră, comparativ cu alte rase, probabil datorită prevalenţei crescute a hiporeninemiei 
la populaţia hipertensivă aparţinând rasei negre. 

4.5 

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune 

Diuretice care economisesc potasiu sau suplimente de potasiu 
Inhibitorii ECA scad pierderea de potasiu determinată de utilizarea unui diuretic. Diureticele care 
economisesc potasiul (de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), suplimentele 
care conţin potasiu sau substituenţii de sare care conţin potasiu pot determina creşteri semnificative ale 
potasemiei. Dacă este indicat tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiul, datorită 
hipopotasemiei dovedite, administrarea se face cu prudenţă şi trebuie monitorizată frecvent potasemia 
(vezi pct. 4.4). 

Diuretice (diuretice tiazidice sau de ansă) 
Utilizarea anterioară de doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi risc de apariţie a 
hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril (vezi pct. 4.4). Simptomele consecutive 
hipotensiunii arteriale pot fi diminuate prin întreruperea tratamentului cu diuretic, prin creşterea 
aportului hidric sau de sare, sau prin iniţierea tratamentului cu doză mică de enalapril. 

Alte antihipertensive 
Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale enalaprilului. 
Administrarea concomitentă a enalaprilului cu blocante adrenergice trebuie făcută sub supraveghere 
atentă. Administrarea concomitentă cu propanololul poate scădea biodisponibilitatea enalapriluilui, dar 
acest lucru pare să nu aibă relevanţă clinică. Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau 
alte vasodilatatoare poate reduce şi mai mult tensiunea arterială. 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron 
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor 
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor 
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv 
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra 
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). 

7

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Litiu 
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu litiu s-au raportat creşteri reversibile ale 
concentraţiilor plasmatice ale litiului şi efecte toxice consecutive. Utilizarea concomitentă a 
diureticelor tiazidice poate creşte suplimentar concentraţiile plasmatice ale litiului şi, consecutiv, riscul 
apariţiei efectelor toxice determinate de administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a litiului. 
Nu se recomandă utilizarea enalaprilului în asociere cu litiu, decât dacă este necesar. În acest caz, 
trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a litiului (vezi pct. 4.4). 

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice/narcotice 
Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai ECA a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi 
antipsihotice poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). 

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) 
Administrarea repetată a AINS poate diminua efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. 

AINS (inclusiv inhibitorii COX-2 selectivi) şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv asupra creşterii 
potasemiei şi pot determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt, de obicei, reversibile. Rar, 
poate să apară insuficienţă renală acută, în special la pacienţii cu afectare a funcţiei renale, cum sunt 
vârstnicii şi pacienţii dehidrataţi, inclusiv cei care utilizează tratament diuretic. 

Săruri de aur 
La pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv enalapril şi săruri de aur cu administrare 
injectabilă (aurotiomalat de sodiu), au fost raportate, rar, reacţii vasomotorii nitritoide (simptomele 
incluzând eritem facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială). 

Simpatomimetice 
Simpatomimeticele pot diminua efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. 

Medicamente antidiabetice 
Studii epidemiologice sugerează că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a 
medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) pot determina creşterea efectului 
hipoglicemiant cu risc de producere a hipoglicemiei. Acest efect pare a fi prezent cu probabilitate mai 
mare în timpul primelor săptămâni de tratament asociat, la pacienţii cu funcţia renală afectată. 

Alcool etilic 
Alcoolul etilic creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. 

Acid acetilsalicilic, trombolitice şi beta-blocante 
Enalaprilul poate fi administrat în siguranţă concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze utilizate în 
cardiologie), trombolitice şi beta-blocante. 

Narcotice, antipsihotice 
Poate să apară hipotensiune ortostatică în timpul utilizării inhibitorilor ECA. 

Alopurinol, citostatice sau agenţi imunosupresivi, corticosteroizi sistemici sau procainamidă 
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA poate conduce la risc crescut de leucopenie. 

Antiacide 
Pot descreşte biodisponibilitatea inhibitorilor ECA. 

Ciclosporina 
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu ciclosporină creşte riscul de hiperpotasemie. 

4.6  Fertilitatea, sarcina şi alăptarea 

Sarcina 

8

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA 
în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). 

În ciuda faptului că dovezile epidemiologice referitoare la riscul teratogen apărut în urma expunerii la 
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost 
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului 
cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un 
tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În 
momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se 
începe un tratament alternativ. 

Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte 
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce 
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă 
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică 
a funcţiei renale şi a craniului.  
Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării 
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4). 

Alăptarea: 
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct. 
5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea ENALAPRIL 
LAROPHARM  în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele 
săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum 
şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică. 
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea ENALAPRIL LAROPHARM de către mamele care alăptează 
poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi 
supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse. 

4.7  Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 

La conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei 
ocazionale a vertijului şi oboselii. 

4.8  Reacţii adverse 

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este 
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai 
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă 
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). 
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a 
gravităţii. 

Tulburări hematologice şi limfatice: 
mai puţin frecvente: 
rare: 

anemie (incluzând anemie aplastică şi hemolitică) 
neutropenie, scădere a concentraţiei plasmatice de hemoglobină, scădere a 
hematocritului, trombocitopenie, agranulocitoză, supresie medulară, 
pancitopenie, limfadenopatie, boli autoimune 

Tulburări metabolice şi de nutriţie: 
mai puţin frecvente: 

hipoglicemie (vezi pct. 4.4, “Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru 
utilizare”- Pacienţi cu diabet zaharat) 

Tulburări ale sistemului nervos şi tulburări psihice: 

9

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
frecvente: 
mai puţin frecvente: 
rare: 

cefalee, depresie 
confuzie, somnolenţă, insomnie, nervozitate, parestezii, vertij 
vise anormale, tulburări ale somnului 

Tulburări oculare: 
foarte frecvente: 

vedere înceţoşată 

Tulburări cardiace şi vasculare: 
ameţeli 
foarte frecvente: 
hipotensiune arterială (incluzând hipotensiune arterială ortostatică), sincopă, 
frecvente: 
dureri toracice, tulburări de ritm, angină pectorală, tahicardie 
hipotensiune arterială ortostatică, palpitaţii, infarct miocardic sau accident 
vascular cerebral posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate la pacienţii 
cu risc crescut (vezi pct. 4.4), 
fenomen Raynaud 

mai puţin frecvente: 

rare: 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: 
foarte frecvente: 
frecvente: 
mai puţin frecvente: 
rare: 

tuse 
dispnee 
rinoree, dureri faringiene şi răguşeală, bronhospasm/astm bronşic 
infiltrate pulmonare, rinită, alveolită alergică/pneumonie eozinofilică 

Tulburări gastro-intestinale: 
foarte frecvente: 
frecvente: 
mai puţin frecvente: 

rare: 
foarte rare: 

greaţă 
diaree, dureri abdominale, modificări ale percepţiei gustului 
ileus, pancreatită, vărsături, dispepsie, constipaţie, anorexie, iritaţie gastrică, 
xerostomie, ulcer peptic 
stomatită/ulceraţii aftoase, glosită 
angioedem intestinal 

Tulburări hepato-biliare: 
rare: 

insuficienţă hepatică, hepatită fie hepatocelulară, fie colestatică, care poate 
evolua cu necroză hepatică, colestază (inclusiv icter) 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: 
frecvente: 

mai puţin frecvente: 
rare: 

erupţii cutanate tranzitorii, hipersensibilitate/angioedem: au fost raportate 
cazuri de angioedem al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau 
laringelui (vezi pct. 4.4) 
diaforeză, prurit, urticarie, alopecie 
eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, dermatită exfoliativă, necroliză 
epidermică toxică, pemfigus, eritrodermie. 

S-a raportat un complex de simptome care poate include câteva sau toate reacţiile adverse următoare: 
febră, serozită, vasculită, mialgii/miozită, artralgii/artrită, prezenţa anticorpilor antinucleari, VSH 
crescut, eozinofilie şi leucocitoză. Pot să apară erupţii cutanate tranzitorii, fotosensibilitate sau alte 
manifestări dermatologice. 

Tulburări renale şi ale căilor urinare: 
mai puţin frecvente: 
rare: 

afectare a funcţiei renale, insuficienţă renală, proteinurie 
oligurie 

Tulburări ale aparatului genital şi sânului: 
mai puţin frecvente: 
rare: 

impotenţă 
ginecomastie 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: 
astenie 
foarte frecvente: 

10

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
frecvente: 
mai puţin frecvente: 

fatigabilitate 
crampe musculare, eritem facial, tinitus, stare generală de rău, febră 

Investigaţii diagnostice: 
frecvente: 
mai puţin frecvente: 
rare: 

hiperpotasemie, creştere a concentraţiei plasmatice a creatininei 
creştere a uremiei, hiponatremie 
creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, creştere a bilirubinemiei 

Raportarea reacţiilor adverse suspectate  
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru 
permite  monitorizarea  continuă  a  raportului  beneficiu/risc  al  medicamentului.  Profesioniştii  din 
domeniul  sănătăţii  sunt  rugaţi  să  raporteze  orice  reacţie  adversă  suspectată  la  Agenţia  Naţională  a 
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România. 

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 
Bucuresti 011478- RO 
Tel: + 4 0757 117 259 
Fax: +4 0213 163 497 
e-mail:  adr@anm.ro. 

4.9  Supradozaj 

Datele referitoare la supradozajul la om sunt limitate. Până în prezent, cele mai importante simptome 
raportate în caz de supradozaj sunt hipotensiune arterială marcată, care apare la aproximativ 6 ore de la 
administrarea comprimatelor, determinată de blocarea sistemului renină-angiotensină şi stare de 
stupoare. Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include şoc, dezechilibru 
electrolitic, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi 
tuse. După administrarea a 300 mg şi respectiv 440 mg enalapril s-au înregistrat concentraţii 
plasmatice ale enalaprilatului de 100 şi respectiv de 200 ori mai mari decât cele observate după 
administrarea dozelor terapeutice. 

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă. 
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu picioarele ridicate. 
Dacă este cazul, poate fi luată în considerare şi administrarea în perfuzie intravenoasă de angiotensină 
II şi/sau catecolamine. Dacă ingestia este recentă, trebuie instituite măsuri de eliminare a maleatului de 
enalapril (cum sunt provocarea vărsăturilor, lavaj gastric, administrarea de substanţe absorbante şi 
sulfat de sodiu). Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă (vezi pct. 4.4, 
“Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare”-Pacienţi hemodializaţi). În caz de 
bradicardie rezistentă la tratamentul medicamentos, se recomandă implantarea de pacemaker. Trebuie 
monitorizate în permanenţă semnele vitale, concentraţia de electroliţi plasmatici şi concentraţiile 
plasmatice de creatinină. 

5. 

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 

5.1  Proprietăţi farmacodinamice 

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA02 

ENALAPRIL LAROPHARM (maleat de enalapril) este sarea maleată a enalaprilului, un derivat a 2 
aminoacizi, L-alanina şi L-prolina. Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidil-
dipeptidază care catalizează transformarea angiotensinei I în angiotensină II, substanţă cu proprietăţi 
vasopresoare. După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat în enalaprilat, care inhibă ECA. Inhibarea 
ECA determină scăderea concentraţiei plasmatice a angiotensinei II şi creşterea consecutivă a 
activităţii reninei plasmatice (ca urmare a anulării mecanismului feed-back negativ de eliberare a 
reninei) şi scăderea secreţiei de aldosteron. 

11

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ECA este identică cu kininaza II. Astfel, enalaprilul poate să blocheze şi degradarea bradikininei, un 
vasodilatator puternic de natură peptidică. Totuşi, rolul acestei observaţii în cadrul efectelor 
terapeutice ale enalaprilului rămâne să fie studiat. 

Deşi se consideră că mecanismul prin care enalaprilul scade tensiunea arterială este, în principal, 
supresia sistemului renină-angiotensină-aldosteron, enalaprilul prezintă efect antihipertensiv chiar şi la 
pacienţii cu hipertensiune arterială cu valori mici ale concentraţiei plasmatice a reninei. 

Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in 
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat 
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The 
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, 
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor 
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II. 
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau 
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA 
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică. 
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau 
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, 
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile 
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai 
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II. 
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi 
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. 
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease 
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii 
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul 
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de 
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune 
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a 
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai 
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care 
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes 
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în 
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat 
placebo. 

5.2  Proprietăţi farmacocinetice 

Absorbţie 
Enalaprilul administrat oral este absorbit rapid, concentraţiile plasmatice maxime de enalapril fiind 
atinse după o oră. Pe baza cantităţii regăsite în urină, absorbţia enalaprilului administrat oral este de 
aproximativ 60%. Absorbţia enalaprilului după administrare orală nu este influenţată de prezenţa 
alimentelor în tractul gastro-intestinal. 

După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat rapid şi în proporţie mare la enalaprilat, un inhibitor 
puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. Concentraţiile plasmatice maxime de enalaprilat sunt 
atinse la aproximativ 4 ore după administrarea dozei. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin 
acumularea de enalaprilat, consecutiv administrării pe cale orală de doze multiple de enalapril este de 
11 ore. La subiecţii cu funcţie renală normală, concentraţiile plasmatice de enalaprilat la starea de 
echilibru au fost atinse după 4 zile de tratament. 

Distribuţie 
Indiferent de doza administrată, legarea enalaprilatului de proteinele plasmatice este de maxim 60%. 

Metabolizare 

12

 
 
 
 
 
 
 
 
Cu excepţia conversiei la enalaprilat, nu există dovezi sugestive referitoare la metabolizarea 
semnificativă a enalaprilului. 

Eliminare 
Excreţia enalaprilului se realizează predominant renal, sub formă nemodificată (aproximativ 20%) şi 
sub formă de enalaprilat, reprezentând aproximativ 40% din doza administrată. 

Insuficienţă renală 
Expunerea la enalapril şi enalaprilat este crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu 
insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul plasmatic al creatininei 40-60 ml/min) cărora 
li s-a administrat zilnic o doză de 5 mg enalapril, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie 
de timp (ASC) a enalaprilatului la starea de echilibru a fost de aproximativ 2 ori mai mare decât la 
pacienţii cu funcţie renală normală. 
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei ≤30 ml/min), ASC este de 
aproximativ 8 ori mai mare. La aceşti pacienţi, timpul de înjumătăţire plasmatică a enalaprilatului 
după administrarea de doze repetate de maleat de enalapril este prelungit, iar timpul până la atingerea 
stării de echilibru este prelungit (vezi pct. 4.2, „Doze şi mod de administrare”). Enalaprilatul poate fi 
îndepărtat din circulaţia sanguină prin hemodializă. Clearance-ul prin dializă este de 62 ml/min. 

Alăptarea 
După administrarea unei doze orale unice de 20 mg la 5 femei aflate în perioada post-partum, valoarea 
medie a concentraţiei maxime de enalapril în lapte a fost de 1,7 micrograme/l (interval 0,54 până la 5,9 
micrograme/L) la 4-6 ore după administrare. Valoarea medie a concentraţiei maxime de enalaprilat a 
fost 1,7 micrograme/l (interval 1,2 până la 2,3 micrograme/L); concentraţiile maxime s-au înregistrat 
la momente diferite de timp, pe o perioadă de 24 ore. Utilizând datele despre concentraţia maximă în 
lapte, se estimează că, pentru un sugar alimentat exclusiv cu lapte uman, cantitatea maximă ingerată ar 
putea fi de aproximativ 0,16 % din doza ajustată în funcţie de greutate, care a fost administrată mamei. 
La o femeie căreia i s-a administrat o doză orală zilnică de 10 mg enalapril timp de 11 luni s-a 
determinat în lapte o concentraţie maximă de enalapril de 2 micrograme/L după 4 ore de la 
administrare şi o concentraţie maximă de enalaprilat de 0,75 micrograme/L la aproximativ 9 ore de la 
administrare. Concentraţiile totale de enalapril şi enalaprilat măsurate în lapte pe o perioadă de 24 de 
ore a fost de 1,44 micrograme/L şi, respective, 0,63 micrograme/L. 
Concentraţiile de enalaprilat din laptele uman au fost nedetectabile (<0,2 micrograme/L) la 4 ore după 
administrarea unei doze unice de 5 mg enalapril la o mamă şi a unei doze unice de 10 mg la două 
mame. Concentraţiile de enalapril nu au fost determinate. 

5.3  Date preclinice de siguranţă 

Datele non-clinice nu au evidenţiat un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale 
farmacologice referitoare la evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi 
potenţialul carcinogen. 
Studiile referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au arătat că enalaprilul nu are niciun 
efect asupra potenţialului fertil şi ratei de reproducere la şobolan şi nu are efecte teratogene. Într-un 
studiu în care s-a administrat enalapril la femelele de şobolan înainte de împerechere şi pe perioada 
gestaţiei, a crescut rata mortalităţii puilor în timpul alăptării. S-a demonstrat că medicamentul 
traversează bariera feto-placentară şi se excretă în lapte. Atunci când au fost administraţi în al doilea 
sau al treilea trimestru de sarcină, s-a demonstrat că inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei 
induc fetotoxicitate (determinând afectarea şi/sau moartea fetuşilor). 

6. 

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 

6.1  Lista excipienţilor 

Hidrogenocarbonat de sodiu 
Lactoză monohidrat 
Amidon de porumb 

13

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Talc 
Stearat de magneziu 
Dioxid de siliciu coloidal anhidru 

6.2 

Incompatibilităţi 

Nu este cazul. 

6.3  Perioada de valabilitate 

2 ani 

6.4  Precauţii speciale pentru păstrare 

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 

6.5  Natura şi conţinutul ambalajului 

ENALAPRIL LAROPHARM 5 mg comprimate 
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al cu 20 comprimate 

ENALAPRIL LAROPHARM 10 mg comprimate 
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate 

ENALAPRIL LAROPHARM 20 mg comprimate 
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate 

6.6  Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor 

Fără cerinţe speciale. 

7. 

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

SC LAROPHARM SRL 
Şoseaua Alexandriei nr.145 A, oraş Bragadiru, judeţul Ilfov, 077025, România 

8. 

NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

12636/2019/01 
12637/2019/01  
12638/2019/01  

9. 

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI 

Data primei autorizări: Noiembrie 2005 
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2019 

10.  DATA REVIZUIRII TEXTULUI 

Noiembrie 2019 

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a 
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 

14