1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4589/2012/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI SOMATULINE AUTOGEL 120 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Lanreotidă 120 mg (sub formă de acetat de lanreotidă). Fiecare seringă preumplută cu soluţie injectabilă conţine o soluţie suprasaturată de acetat de lanreotidă corespunzător la o cantitate de 0,246 mg lanreotidă bază/mg de soluţie, asigurând injectarea a 120 mg lanreotidă. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă în seringă preumplută. Alb spre galben pal, formulare semisolidă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Somatuline Autogel este indicat în: - Tratamentul pe termen lung al acromegaliei, la pacienţii la care valorile plasmatice ale hormonului de creştere (GH) şi/sau al factorului de creştere insulin-like 1 (IGF-1) nu se normalizează după intervenţii chirurgicale sau/şi radioterapie sau la pacienţii la care tratamentul chirurgical şi/sau radioterapia nu reprezintă o opţiune. - Atenuarea simptomelor asociate acromegaliei. - Tratamentul tumorilor neuroendocrine gastroenteropancreatice (GEP-NETs) de gradul 1 și un subset al gradului 2 (indice Ki67 până la 10%) de origine mezenterică, pancreatică sau necunoscută (acolo unde a fost exclusă originea în hemicolonul stang și rect), la pacienții adulți cu boală local avansată nerezecabilă sau la cei cu boală metastatică (vezi pct 5.1). - Tratarea simptomelor asociate tumorilor neuroendocrine. 4.2 Doze şi mod de administrare Acromegalie şi tratamentul simptomelor asociate tumorilor neuroendocrine Doza recomandată este de 120 mg lanreotidă administrată la interval de 28 zile. 2 Pacienţii controlaţi adecvat aflaţi sub tratament cu un analog de somatostatin pot fi trataţi cu Somatuline Autogel 120 mg la fiecare 42-56 zile. Monitorizarea simptomelor pe termen lung trebuie efectuată după cum este clinic indicat. La toţi pacienţii cu acromegalie, ca procedură de rutină, trebuie urmărite nivelurile de GH și IGF-1. Tratamentul tumorilor neuroendocrine gastroenteropancreatice (GEP-NETs) de gradul 1 și un subset al gradului 2 (indice Ki67 până la 10%) de origine mezenterică, pancreatică sau necunoscută (acolo unde a fost exclusă originea în hemicolonul stang și rect), la pacienții adulți cu la pacienții adulți cu boală local avansată nerezecabilă sau la cei cu boală metastatică sau la cei cu boală metastatică: Doza recomandată este de 120 mg lanreotidă administrată la interval de 28 zile. Tratamentul cu Somatuline Autogel trebuie continuat atât timp cât este necesar pentru controlul tumorii. Insuficienţă renală/hepatică La pacienţii cu funcţia renală sau hepatică afectată nu este necesară ajustarea dozei, datorită indicelui terapeutic larg al lanreotidei (vezi pct. 5.2). Pacienţi vârstnici La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei, datorită indicelui terapeutic larg al lanreotidei (vezi pct. 5.2). Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Somatuline Autogel la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Mod de administrare Somatuline Autogel trebuie injectat subcutanat profund, în fesă, în cadranul supero-extern. Pentru pacienţii care au primit o doză stabilă de Somatuline Autogel şi după o instruire adecvată, medicamentul poate fi administrat fie de către pacient, fie de către o altă persoană care a fost instituită privind modul de administrare. În cazul autoinjecţiei, injectarea se face în partea supero-externă a coapsei. Decizia administrării de către pacient sau de către o persoană instruită trebuie luată de către medic. Indiferent de locul injectării, pielea nu trebuie pliată iar acul trebuie introdus rapid pe toată lungimea sa, perpendicular pe suprafaţa pielii. Locul de injectare trebuie schimbat alternativ (partea dreaptă şi stânga). 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă, somatostatină, sau la peptide înrudite sau la oricare dintre excipienţi enumerați în secțiunea 6.1. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Lanreotida poate scade motilitatea vezicii biliare şi conduce la formarea calculilor biliari. De aceea pacienţii trebuie monotorizaţi periodic. Au existat raportări după punerea pe piață cu privire la calculi biliari care au avut ca rezultat complicații, inclusiv colecistită, colangită și pancreatită, care a necesitat colecistectomie la pacienții care luau lanreotidă. Dacă sunt suspectate complicații de colelitiază, întrerupeți tratamentul cu lanreotidă și tratați în mod corespunzător. Studii farmacologice efectuate la animale şi om au evidenţiat că lanreotida, ca şi somatostatina şi analogii săi, inhiba secreţia de insulină şi glucagon. De aceea, pacienţii trataţi cu Somatuline Autogel pot prezenta hipoglicemie sau hiperglicemie. Glicemia trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului sau când este modificată doza, pentru a stabili dacă este necesară ajustarea tratamentului antidiabetic. În timpul tratamentului cu lanreotida, la pacienţii cu acromegalie au fost observate scăderi uşoare ale funcţiei tiroidiene, deşi hipotiroidism clinic a fost raportat rar. Dacă apar simptome clinice trebuie efectuate teste ale funcţiei tiroidiene. 3 La pacienţii fără afecţiuni cardiace manifeste lanreotida poate conduce la scăderea frecvenţei cardiace, fără a atinge pragul bradicadiei. La pacienţii care suferă de afecţiuni cardiace înainte de începerea tratamentului cu lanreotidă, poate apărea bradicardia sinusală. La pacienţii cu bradicardie tratamentul cu lanreotidă trebuie iniţiat cu precauţie (vezi pct. 4.5). Funcţia pancreatică: Insuficiența exocrină pancreatică (PEI) a fost observată la unii pacienți care au primit tratament cu lanreotidă pentru tumorile neuroendocrine gastroenteropancreatice. Simptomele PEI pot include steatoree, scaun moale, balonare abdominală și scădere în greutate. Screening-ul și tratamentul adecvat pentru PEI conform ghidurilor clinice trebuie luate în considerare la pacienții simptomatici. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efectele farmacologice gastrointestinale ale lanreotidei pot avea ca rezultat reducerea absorbţiei intestinale a medicamentelor administrate concomitent, inclusiv ciclosporina. Administrarea concomitentă a lanreotidei cu ciclosporină poate să scadă biodisponibilitatea relativă a ciclosporinei, de aceea este necesară ajustarea dozelor ciclosporinei pentru a menţine concentraţia plasmatică terapeutică. Interacţiunile cu medicamente care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice sunt puţin probabile deoarece lanreotida se leagă moderat de proteinele plasmatice. Datele publicate limitate indică faptul că administrarea concomitentă de analogi de somatostatină şi bromocriptină poate creşte disponibilitatea bromocriptinei. Administrarea concomitentă de medicamente ce induc bradicardie (de exemplu beta-blocante) poate avea ca efect adiţional reducerea minoră a frecvenţei cardiace. Ajustarea dozei unei astfel de medicaţii concomitente poate fi necesară. Datele publicate limitate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance-ul metabolic al compuşilor metabolizaţi de enzimele citocromului P450, posibil datorită supresiei hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că lanreotida poate avea acest efect, medicamentele metabolizate de CYP3A4 care au indice terapeutic scăzut (de exemplu chinidine, terfenadine) trebuie administrate cu precauţie. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Există un număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate ale sarcinii) privind utilizarea lanreotidei la femeile gravide. Studiile efectuate la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere, dar nu s-au evidenţiat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni. Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea lanreotidei în timpul sarcinii. Alăptarea Nu se ştie dacă acest medicament este excretat în laptele matern. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuţi/sugari. Somatuline Autogel nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea La femelele de şobolan a fost observată reducerea fertilităţii datorită inhibării secreţiei GH la doze în exces, corespunzătoare dozelor terapeutice la om. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Somatuline Autogel are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate studii despre capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4 Totuşi, au fost raportate ameţeli cu Somatuline Autogel (vezi pct. 4.8). Dacă pacientul este afectat, nu trebuie sa conducă vehicule sau să folosească utilaje. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse raportate de pacienţi cu acromegalie și tumori neuroendocrine gastroenteropancreatice trataţi cu lanreotida în studii clinice, în cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, sunt prezentate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100). Cele mai frecvente reacţii adverse, aşteptate în urma tratamentului cu lanreotida, sunt tulburările la nivelul tractului gastro-intestinal (cel mai frecvent raportate au fost diareea şi durerile abdominale, de obicei uşoare sau moderate şi tranzitorii), litiaza biliară (de obicei asimptomatică), şi reacţii la locul injectării (dureri, noduli şi induraţie). Profilul reacţiilor adverse este similar la alte indicaţii. Aparate, Sisteme şi Organe Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 la <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 la <1/100) Experiența de siguranță post- marketing (frecvență necunoscută) Infecţii şi infestări Abces la locul injectării Tulburări de metabolism şi nutriţie Hipoglicemie, pofta de mancare redusa**, hiperglicemie, diabet zaharat Tulburări psihiatrice Insomnie* Tulburări ale sistemului nervos Ameţeli, cefalee, letargie** Tulburări cardiace Bradicardie sinusală* Tulburări vasculare Bufeuri* Tulburări gastrointestinale Diaree, scaune moi*, dureri abdominale Greaţă, varsături, constipaţie, flatulenţă, distensie abdominală, disconfort abdominal*, dispepsie, steatoree** Materii fecale decolorate* Insuficiență pancreatică exocrină, pancreatită Tulburări hepatobiliare Litiază biliară Dilataţie biliară* Colecistită, colangită Tulburări musculoscheletale și ale țesutului conjunctiv Dureri musculoscheletale**, mialgie** Tulburări ale pielii şi ale ţesutului subcutanat Alopecie, Hipotricoză* Tulburări generale şi la locul administrării Astenie, oboseala, reacţii la locul administrării (durere, Abces la locul injectării 5 mass, induraţie, noduli, prurit) Investigaţii diagnostice ALAT crescut*, ASAT anormal*, ALAT anormal,* bilirubină serică crescută*, glicemie crescută*, hemoglobină glicozilată crescută*, scădere în greutate, scăderea enzimelor pancreatice** ASAT crescut, fosfatază alcalină serică crescută, bilirubină serică anormală, sodiu seric scăzut Tulburări ale sistemului imunitar Reacții alergice (inclusiv angioedem, anafilaxie, hipersenzitivitate) * Bazat pe un fond de studii efectuate la pacienți cu acromegalie ** Bazat pe un fond de studii efectuate la pacienți cu GEP-NET Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: preparate hormonale sistemice (exclusiv hormoni sexuali) şi insuline, hormoni hipotalamici, hormoni anticreştere, codul ATC: H01CB03 Lanreotida este un octapeptid analog al somatostatinei naturale. Ca şi somatostatina, lanreotida este un inhibitor al funcţiilor endocrine, neuroendocrine, exocrine şi paracrine. Lanreotida are o mare afinitate pentru receptorii umani ai somatostatinei (SSTR) 2 şi 5 şi o afinitate mai mică pentru SSTR uman 1, 3 şi 4. Activitatea asupra SSTR umani 2, şi 5 reprezintă principalul mecanism considerat a fi responsabil pentru inhibarea hormonului de creştere. Lanreotida este mai activă decât somastatina naturală și are o durată mai lungă de acțiune. Lanreotida, ca şi somatostatina, prezintă o acţiune generală exocrină anti-secretorie. Ea inhibă secreţia bazală de motilin, peptida gastrică inhibitorie şi polipeptida pancreatică, dar nu are efect semnificativ asupra secreţiei à jeun de secretină sau gastrină. În plus, scade nivelurile plasmatice de cromogranin A și nivelurile urinare de 5-HIAA (acidul 5-hidroxiindolacetic) la majoritatea pacienților cu GEP-NET și cu niveluri crescute ale acestor markeri tumorali. 6 Lanreotida inhibă puternic creşterea datorată aportului alimentar a fluxului sanguin în artera mezenterică superioară şi în vena portă. Lanreotida scade semnificativ secreţia jejuneală, stimulată de prostaglandina E 1 , de apă, sodiu, potasiu şi cloruri. De asemenea, scade concentraţia prolactinei la pacienţii cu acromegalie trataţi timp îndelungat. Într-un studiu deschis, Somatuline Autogel 120 mg a fost administrat la fiecare 28 zile, timp de 48 săptămâni la 90 de pacienți cu acromegalie netratați anterior diagnosticați cu macroadenom hipofizar. A fost observată o reducere a volumului tumorii cu ≥ 20% la 63% dintre pacienți (95% CI: 52% -73%). În săptămana 48, procentul mediu de reducere a volumului tumorii a fost de 26,8%, nivelurile GH au fost sub 2,5 μg/l în 77,8% dintre pacienți iar 50% au avut niveluri IGF-1 normalizate. Niveluri normalizate de IGF-1, cu rate ale GH sub 2,5 μg/l au fost observate la 43,5% dintre pacienți. Cei mai mulți pacienti au raportat o reducere clară a simptomelor acromegaliei cum ar fi oboseala, transpirația în exces, artralgii și edemul țesuturilor moi. Atât reducerea timpurie și susținută a volumului tumorii, precum și niveluri GH și IGF-1 au fost observate începând cu săptămâna 12. Studiul a exclus pacienții la care era de așteptat să necesite o intervenție chirurgicală a pituitarei sau radioterapie în timpul perioadei de studiu. Un studiu de fază III care a durat 96 de saptamani, de durată determinată, randomizat, dublu-orb, multi-center, placebo controlat în care s-a administrat Lanreotide Autogel a fost desfășurat la pacienți cu tumori neuroendocrine gastroenteropancreatice pentru a evalua efectul antiproliferativ al lanreotidei. Pacienții au fost randomizați 1: 1 pentru a primi fie lanreotide Autogel 120 mg la fiecare 28 zile (n = 101) sau placebo (n = 103). Randomizarea a fost stratificată prin terapie precedentă la intrare și prezența/absența progresiei la momentul inițial evaluate prin RECIST 1.0 (Evaluare a Criteriilor de Răspuns în Tumorile solide), în timpul unei faze de screening de 3 până la 6 luni. Pacienții prezentau boală inoperabilă metastatică și/sau local avansată cu tumori histologic confirmate, moderat sau bine diferențiate, localizate în pancreas (44,6% din pacienți), în zona intestinală mezenterică (35,8%), în hemicolonul stang și rect (6,9%) sau în zone de amplasare primară necunoscute (12,7%). 69% din pacienții cu GEP-NET au avut tumori de grad 1 (G1), definit fie printr-un indice de proliferare Ki67 < 2% (50,5% din pacienții incluși) sau un indice mitotic < 2 mitoze/10 HPF (18,5% din populația generală de pacienți) iar 30% dintre pacienții cu GEP-NET au avut tumori în intervalul inferior al gradului 2 (G2) (definite de un indice Ki67 > 2% - < 10%). Gradul nu a fost cunoscut la 1% dintre pacienți. Studiul a exclus pacienții cu GEP-NET G2 cu un indice de proliferare celulară mai mare (index Ki67 > 10% - < 20%) și pe cei ce prezentau carcinoame neuroendocrine GEP G3 (index Ki67 > 20%). În general, 52,5% dintre pacienți au avut o încărcare tumorală hepatică < 10%, 14,5% au avut o încărcare tumorală hepatică > 10 și < 25% și 33% au avut o încărcare tumorală hepatică > 25%. Obiectivul primar a fost supraviețuirea fără progresia bolii (SFP), măsurată ca timp de progresie a bolii cu RECIST 1.0 sau deces în termen de 96 săptămâni de la prima administrare a tratamentului. Analiza SPF a utilizat o evaluare a progresiei bolii independentă, radiologică, revizuită la nivel central. Tabel 1: Rezultatele eficacității studiului de fază III Intervalul mediu liber de progresie al supraviețuirii (săptămâni) Rata de Risc (95% CI) Reducerea riscului de progresie sau deces Valoarea p Somatuline Autogel (n=101 ) Placebo (n=103 ) > 96 săptămâni 72.00 săptămâni (95% CI : 48.57, 96.00) 0.470 (0.304, 0.729) 53% 0.0002 7 Figura 1 : Curbele Kaplan-Meier de Progresie Liberă ale Supraviețuirii Efectul benefic al Somatuline Autogel în reducerea riscului de progresie sau deces a fost consistent, indiferent de localizarea tumorii primare, de sarcina tumorală hepatică, de administrarea anterioară a chimioterapiei ori de valoarea inițială a indicelui Ki67, de gradul tumorii sau de alte caracteristici prestabilite așa cum se arată în figura 2. Un beneficiu clinic relevant al tratamentului cu Somatuline Autogel a fost observat la pacienții cu tumori ale pancreasului, mezenterice ori de alte origini/origine necunoscută așa cum este reflectat în populația totală studiată. Numarul limitat de pacienți cu tumori ale hemicolonului stâng sau ale rectului (14/204) a contribuit la dificultăți în interpretarea rezultatelor din acest subgrup. Datele disponibile nu sugerează nici un beneficiu al administrării de lanreotidă la acești pacienți. Figura 2 - Rezultatele Analizei Cox ale Covariabilelor Proportionale ale Riscurilor ale SFP Crossover-ul de la placebo către Somatuline Autogel open-label, în studiul de extensie, a apărut la 45,6% (47/103) dintre pacienți. 8 Copii și adolescenți Agenția Europeană a Medicamentului a amânat obligația de depunere a rezultatelor studiilor pentru acromegalie și gigantism pituitar efectuate cu Somatuline Autogel la toate subgrupele de copii și adolescenți (vezi pct 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți). Agenția Europeană a Medicamentului a introdus tumorile neuroendocrine gastroenteropancreatice (cu excepția neuroblastomului, a neuroganglioblastomului si a feocromocitomului) pe lista de derogari de clasă. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Parametrii farmacocinetici ai lanreotidei după administrare intravenoasă la voluntarii sănătoşi au evidenţiat o distribuiţie extravasculară limitată, cu un volum de distribuţie la starea de echilibru de 16.1 l. Clearance-ul total a fost de 23,7 l/oră, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost de 1,14 ore şi timpul mediu de persistenţă în organism a fost de 0,68 ore. În studiile ce evaluează excreţia, mai puţin de 5% din lanreotidă a fost excretată în urină şi mai puţin de 0,5% a fost eliminată nemodificată în fecale, ceea ce indică şi excreţie biliară. La voluntari sănătoşi, după o injectare intramusculară cu Somatuline Autogel 120 mg, s-a obţinut o concentraţie plasmatică maximă de 6,79 ng/ml. Această valoare a C max a fost obţinută în prima zi după administrare la 7 ore (valoare mediană). După atingerea valorii maxime, valoarea serică a lanreotidei scade lent, timp mediu de persistenţă în organism: 30,1 zile şi concentraţie plasmatică medie de 1,69 ng/ml la 4 săptămâni după administrare. Biodisponibilitatea absolută a fost de 78,4%. La pacienţi cu acromegalie, după o injectare subcutanată profundă cu Somatuline Autogel 120 mg, s-a obţinut o concentraţie plasmatică maximă de 3,1 ng/ml. Această valoare a C max a fost obţinută în prima zi după administrare la 24 ore. După atingerea valorii maxime, nivelul seric al lanreotidei scade lent, concentraţia plasmatică medie la 4 săptămâni după administrare fiind de 1,4 ng/ml. Valoarea plasmatică la starea de echilibru concentraţiei plasmatice a lanreotidei a fost obţinut în medie după 4 injectări la 4 săptămâni. După doze administrate repetat la 4 săptămâni media valorilor C max la nivelul de echilibru a fost de 7,7 ng/ml pentru 120 mg, media valorilor C min a fost 3,8 ng/ml. Peak-ul indexului fluctuaţiei a fost moderat, între 81 şi 108%. La pacienţi cu acromegalie, concentraţia plasmatică a lanreotidei după administrarea subcutanată profundă a Somatuline Autogel 120 mg a prezentat un profil linear de eliberare. În analiza farmacocinetică a populației de 290 de pacienți cu GEP-NET care a primit Somatuline Autogel 120 mg, eliberarea inițială rapidă a avut valori medii ale Cmax de 7,49 ± 7,58 ng/ml atinse în prima zi după o singură injecție. Concentrația de echilibru a fost atinsă după 5 injecții cu Somatuline Autogel 120 mg administrate la fiecare 28 zile și a fost susținută până la ultima evaluare (până la 96 de săptămâni după prima injecție). La echilibru, valorile medii ale Cmax au fost de 13,9 ± 7,44 ng/ml iar nivelurile serice medii au fost de 6,56 ± 1,99 ng/ml. Timpul de înjumătățire plasmatică mediu aparent a fost de 49.8 ± 28.0 zile. Insuficienţă renală/hepatică Pacienţii cu insuficienţă renală severă prezintă o scădere de 2 ori a clearance-ului seric al lanreotidei, cu o creştere consecutivă a timpului de înjumătăţire şi a ASC. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă, a fost observată o reducere a clearance-ului (30%). Volumul de distribuție şi timpul mediu de persistenţă în organism creşte la toate stadiile de insuficienţă hepatică. La analiza farmacocinetică nu a a fost observat nici un efect asupra clearance-ului lanreotide la o populație de pacienți cu GEP-NET tratați cu Somatuline Autogel, din care 165 prezentatu insuficiență renală ușoară și moderată (106 și respectiv 59). Nu au fost studiați pacienții cu GEP-NET cu funcție renală sever alterată. Nici un pacient cu GEP-NET având insuficiență hepatică (conform scor Child-Pugh) nu a fost studiat. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, deoarece concentraţia serică a lanreotidei la aceasta populaţie este de aşteptat să fie în intervalul de siguranţă tolerat la pacienţii sănătoşi. 9 Pacienţi vârstnici Pacienţii vârstnici prezintă o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatic şi a timpului mediu de persistenţă în organism comparat cu subiecţii tineri şi sănătoşi. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, deoarece concentraţia serică a lanreotidei la această populaţie este de aşteptat să fie în intervalul de siguranţă tolerat la pacienţii sănătoşi. În analiza farmacocinetică facută pe o populație de pacienți cu GEP-NET, din care 122 cu vârste cuprinse între 65și 85 de ani, nu a fost observat nici un efect al vârstei asupra clearance-ului și volumului de distribuție a lanreotide. 5.3 Date preclinice de siguranţă În studiile cu bioteste carcinogenice la şoareci şi şobolani, nu au fost observate modificări neoplazice la doze în exces corespunzătoare dozelor terapeutice umane. Creşterea incidenţei tumorilor subcutanate a fost observată la locul injectării, corelat cu creşterea frecvenţei dozelor (zilnic) faţă de dozele pentru oameni cu administrare lunară, şi prin urmare nesemnificativ clinic. Bateriile de teste standard in vitro şi in vivo cu lanreotidă nu au evidenţiat potenţial genotoxic. Lanreotida nu a fost teratogenă la şobolani şi iepuri. Toxicitatea embrionară/fetală a fost observată la şobolani (incidență crescută a pierderilor înainte de implantare) şi la iepuri (incidență crescută a pierderilor după implantare). Studiile asupra funcției de reproducere la femelele de şobolan gestante cărora li s-au administrat doze de 30 mg/kg prin injecţie subcutanată la interval de 2 săptămâni (de cinci ori doza recomandată la om, pe baza comparaţiilor suprafeţei corporale) au dus la scăderea supravieţuirii embrionului/fetusului. Studiile la femelele de iepuri gestante cărora li s-au administrat doze de 0,45 mg/kg/zi prin injecții subcutanate (de două ori expunerea terapeutică la om, la doza maximă recomandată de 120 mg, pe baza comparaţiilor suprafeţei corporale relative) arată scăderea supravieţurii fetale şi creşterea anomaliilor fetale scheletice/ale ţesuturilor moi. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Apă pentru preparate injectabile. Acid acetic glacial (pentru ajustarea pH-ului). 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani După deschiderea pungii laminate de protecție, produsul trebuie administrat imediat. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la frigider, la temperaturi între 2 - 8 ̊C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. După ce a fost scos din frigider, produsul rămas în punga sigilată poate fi pus din nou la frigider (numărul deviațiilor de temperatură nu trebuie să depășească trei) pentru păstrarea și utilizarea ulterioară, cu condiția ca acesta să nu fie păstrat mai mult de 72 ore în total la temperaturi sub 40°C. 10 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Somatuline Autogel este furnizat într-o seringă preumplută (polipropilenă) cu un sistem de siguranță automat cu opritor pentru piston (cauciuc bromobutilic), și un ac (oțel inoxidabil), acoperit cu capac din plastic pentru ac. Fiecare seringă preumplută gata de utilizare este pusă într-o tavă din plastic și ambalată într-o folie laminată şi o cutie de carton. Cutie cu o seringă preumplută de 0,5 ml și un ac ataşat (1,2 mm x 20 mm). 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Soluţia injectabilă aflată în seringă preumplută este pregătită pentru a fi utilizată. După deschidere trebuie utilizată imediat şi într-o singură administrare. Este important ca injectarea produsului să fie făcută exact în acord cu instrucţiunile din prospect. A nu se utiliza dacă folia laminată protectoare este afectată sau deschisă. Materialele nefolosite sau resturile trebuie să fie dispuse în acord cu legislaţia în vigoare. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ IPSEN Pharma 65, quai Georges Gorse 92650 Boulogne Billancourt Cedex, Franţa 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 4589/2012/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei - Aprilie 2012 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI August, 2024