AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8895/2016/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic 2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un ml conţine 131I sub formă de iodură de sodiu: 14,8-7300 MBq la data şi timpul de referinţă. Iodul-131 are un timp de înjumătăţire de 8,02 zile. În timpul scăderii activităţii, emite radiaţii beta (β) şi gamma (γ). Se dezintegrează prin emisia de radiaţii gamma de 365 keV (81%), de 637 keV (7,3%) şi de 284 keV (6,0%) şi radiaţii beta de energie maximă de 606 keV în Xenon-131 stabil. Excipienți cu efect cunoscut: Sodiu: 5,7 mg/ml Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3 FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie orală pentru uz terapeutic. Soluţie limpede, incoloră. 4 DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul bolii Graves, guşa toxică multinodulară sau nodulii autonomi. Tratamentul carcinomului papilar şi folicular tiroidian, inclusiv al metastazelor. Tratamentul tiroidei cu iod radioactiv este indicat pentru:   Tratamentul cu iodură de sodiu 131I este deseori asociat cu intervenţia chirurgicală şi cu medicaţia antitiroidiană. 4.2 Doze şi mod de administrare Doza administrată este în funcţie de decizia clinică a medicului curant. Efectul terapeutic este obţinut numai după câteva luni. Pentru tratamentul hipertiroidismului Doze Doza administrată depinde de diagnostic. Efectele terapeutice apar după câteva luni. Pentru tratamentul hipertiroidismului 1 Activitatea administrată depinde de diagnostic, de dimensiunea glandei, captarea tiroidei și clearance-ul Iodului. Următoarele doze de iradiere pot fi folosite:    doza de iradiere de 300 – 400 Gy în leziune unifocală doza de iradiere de 150 – 200 Gy în leziune multifocală şi metastaze doza de iradiere de 200 Gy în boala Graves. În boala Graves şi în cazul leziunilor multifocale şi metastazelor, dozele de iradiere menţionate mai sus sunt raportate la greutatea totală a glandei tiroide, însă în cazul leziunilor unifocale, doza de iradiere este raportată numai la greutatea adenomului. Doza administrată uzual este în intervalul 200-800 MBq, dar poate fi necesar ca tratamentul să fie repetat. Statusul eutiroidian trebuie obţinut prin tratament la pacienţi, dacă este posibil, înaintea administrării tratamentului cu iod radioactiv pentru hipertiroidism. Activitatea care trebuie administrată poate fi calculată cu ajutorul următoarei ecuații: Unde: Doza de iradiere (Gy) x volum glandă (ml) A (MBq) = _________________________________________ x K max. abs 131I (%) x T ½ efectiv (zile) doza de iradiere = doza absorbită în întreaga glandă tiroidă sau în adenom. volum glandă = volumul întregii glande tiroide (boala Graves, leziune multifocală şi metastaze). max. abs 131I = procentul maxim de I-131 absorbit în glanda tiroidă sau în noduli, din doza administrată stabilită printr-un test de dozaj. T ½ efectiv = timpul de înjumătăţire efectiv al I-131 în glanda tiroidă. K = 24,67 De asemenea, pot fi utilizate şi alte proceduri dozimetrice, incluzând teste de absorbţie tiroidiană cu pertechnetat de sodiu (Tc-99m) pentru a determina doza adecvată de iradiere (Gy). Se pot utiliza şi protocoale cu doze fixe. Pentru ablaţia tiroidiană şi tratamentul metastazelor Dozele administrate după tiroidectomie totală sau subtotală, pentru ablaţia ţesutului tiroidian rămas, sunt în intervalul 1850-3700 MBq. Acestea depind de dimensiunea rămasă şi de absorbţia de iod radioactiv. În tratamentul ulterior pentru metastaze, doza administrată este în intervalul 3700-11100 MBq. Copii şi adolescenţi Activitatea care va fi administrată copiilor și adolescenților trebuie determinată după efectuarea unui test de dozimetrie individuală (vezi pct.4.4). Mod de administrare Se administrează oral. 2 Soluţia orală trebuie înghiţită în totalitate cu o cantitate de apă. Pentru pregătirea pacienţilor, vezi pct 4.4. 4.3 Contraindicaţii      Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1. Sarcină şi alăptare. Pacienţi cu disfagie, strictură esofagiană, stenoză esofagiană, diverticuli esofagieni, gastrită activă, eroziuni gastrice şi ulcer peptic. Pacienţi suspectaţi de motilitate gastro-intestinală scăzută. Scanarea tiroidei exceptând monitorizarea bolii maligne sau când 123I sau 99mTc nu sunt disponibile. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Potenţial pentru hipersensibilitate sau reacții anafilactice Dacă apare hipersensibilitate sau reacții anafilactice, administrarea medicamentului trebuie oprită imediat și se instituie tratament intravenous, dacă este necesar. Pentru a facilita acțiunea imediată în caz de urgență, medicamentele și echipamentele necesare, ca de exemplu tub endotracheal sau ventilator trebuie să fie disponibile imediat. Insuficientă renală Administrarea terapeutică a capsulelor cu 131I la pacienţi cu insuficienţă renală semnificativă, la care o ajustare a activităţii este necesară, necesită o atenţie specială. Copii şi adolescenţi La copii şi adolescenţi, tratamentul cu iod radioactiv al bolilor tiroidiene benigne se poate efectua în cazuri justificate, în special după utilizarea medicamentelor antitiroidiene sau când apar reacţii adverse grave la medicaţia antitiroidiană. Nu există dovezi privind incidenţa crescută a cancerului, leucemiei sau mutaţiilor la om referitoare la pacienţii trataţi de boli tiroidiene benigne cu iod radioactiv, în ciuda utilizării extensive. În tratamentul copiilor şi persoanelor tinere, trebuie, de asemenea, ţinut cont de sensibilitatea mai mare a ţesuturilor la aceşti pacienţi şi speranţa mai mare de viaţă a acestui grup de vârstă. Riscurile trebuie comparate cu cele ale altor tratamente posibile. Vezi pct.4.2 și 11. Pregătirea pacienţilor Pacienţii trebuie încurajaţi să crească aportul oral de lichide pentru a-şi goli frecvent vezica urinară pentru a diminua iradierea acesteia, în special după doze mari, de exemplu pentru tratamentul carcinomului tiroidian. Pacienţii cu probleme de eliminare a urinii din vezica urinară trebuie cateterizaţi vezical după administrarea de iod radioactiv cu activitate mare. Capsulele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid pentru a se asigura trecerea facilă în stomac și în partea superioară a intestinului subțire. Este recomandată utilizarea concomitentă de antagoniști H2 sau inhibitori ai pompei de protoni pentru a evita posibile reacții gastro-intestinale. În caz de vomă, trebuie ținut seama de riscul de contaminare. Atenționări specifice Expunerea la radiații a glandelor salivare trebuie diminuată prin stimularea salivației cu substanțe acide. Alte măsuri de protecție farmacologică pot fi folosite adițional. O dietă săracă în iod înaintea tratamentului va mări absorbția în țesutul tiroidian funcțional. Tratamentul de substituție tiroidiană trebuie oprit înaintea administrării de iod radioactiv pentru carcinomul tiroidian pentru a asigura o absorbție adecvată. Se recomandă întreruperea tratamentului pentru o perioadă de 14 zile pentru triiodotironină și 4-5 saptămâni pentru tiroxină. Administrarea acestor 3 medicamente trebuie reinițiată după două zile de la tratament. Similar pentru carbimazol și propiltiouracil administrarea trebuie întreruptă cu 5 zile înaintea tratamentului pentru hipertiroidism și reluată administrarea la câteva zile după finalizarea tratamentului. Tratamentul cu iod radioactiv în boala Graves trebuie efectuat în asociere cu corticosteroizi când este prezentă oftalmopatia endocrină. Pacienți care urmează terapie pentru glanda tiroidă trebuie să fie reexaminați la intervale de timp adecvate. La pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la gelatină şi/sau metaboliţii săi, utilizarea soluţiei de iodură de sodiu [131I]este preferată tratamentului cu capsule cu iod radioactiv. Acest medicament conține 5,7 mg sodiu per mililitru. A se lua în considerare de pacienți cu o dietă cu restricție de sodiu. Precauţiile pentru protecţia mediului sunt prezentate la pct. 6.6. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Multe substanţe farmacologic active sunt cunoscute că interacţionează cu iodul radioactiv. Aceasta se poate realiza prin numeroase mecanisme care pot afecta legarea de proteine, farmacocinetica sau care pot influenţa efectele dinamice ale iodului marcat. În consecință, trebuie avut în vedere că absorbţia la nivelul tiroidei poate fi scăzută. Astfel este necesar să se întocmească un istoric complet al aportului de medicamente şi să se asigure dacă vreunul din medicamente trebuie întrerupt înaintea administrării de iodură de sodiu I-131. De exemplu, tratamentul cu următoarele substanţe trebuie întrerupt: Substanţe active Perioada de întrerupere înaintea administrării de I-131 Agenţi antitiroidieni (de exemplu carbimazol, metimazol, propiluracil), perclorat Oprire cu o săptămână înaintea începerii tratamentului până la câteva zile după Salicilaţi, steroizi, nitroprusidat de sodiu, sulfobromoftaleină sodică, anticoagulante, antihistamine, antiparazitiare, peniciline, sulfonamide, tolbutamidă, tiopentonă 1 săptămână Fenilbutazonă 1 - 2 săptămâni Expectorante şi vitamine ce conţin iod aproximativ 2 săptămâni Medicamente hormonale tiroidiene Amiodaronă*, benzodiazepine, litiu Triiodotironină 14 zile Tiroxină 4-5 săptămâni aproximativ 4 săptămâni Medicamente pentru uz topic ce conţin iod 1 - 9 luni Substanţe de contrast care conţin iod până la 1 an * În cazul amiodaronei, este posibilă o absorbţie redusă în glanda tiroidă timp de mai multe luni datorată timpului de înjumătăţire crescut al acestui medicament. 4 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Femei în perioada fertilă Când se intenţionează administrarea unui medicament radiofarmaceutic unei femei în perioada fertilă este foarte important să se determine dacă femeia este sau nu gravidă. Oricare femeie care prezintă absenţa unei menstre trebuie considerată ca fiind gravidă până la proba contrarie. Dacă sunt dubii referitoare la existenţa sarcinii (absenţa unei menstre sau dacă ciclul este neregulat etc), trebuie oferite pacientei alternative care nu folosesc radiaţia ionizantă (dacă sunt disponibile). Femeile care au fost tratate cu iodură de sodiu I-131 trebuie să fie sfatuite să NU rămână gravide timp de 6 până la 12 luni după tratament. Contracepţia la bărbaţi şi femei Femeile sunt sfătuite să folosească contracepţia pentru o perioadă de 6 -12 luni, iar bărbaţii nu trebuie să conceapă un copil timp de 6 luni după tratamentul cu iod radioactiv, pentru a permite înlocuirea spermei iradiate cu spermă neiradiată. Sarcina Iodura de sodiu I-131 este contraindicată în timpul sarcinii sau suspiciunii de sarcină sau când sarcina nu a fost exclusă, datorită faptului că iodura de sodiu I-131 străbate bariera placentară și poate cauza la făt hipotiroidism sever și posibil ireversibil (doza absorbită de uter pentru acest medicament este probabil în intervalul 11-511 mGy, iar iodul se concentrează în cantitate crescută în glanda tiroidă a fătului în timpul trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină) (vezi pct. 4.3). Dacă în timpul sarcinii s-a diagnosticat un carcinom tiriodian, tratamentul cu iod radioactiv trebuie amânat până după terminarea sarcinii. Alăptarea Înainte de administrarea unui produs radioactiv unei mame care alăptează, trebuie evaluat dacă investigaţia poate fi amânată până la întreruperea alăptării şi, de asemenea, dacă s-a ales cel mai potrivit radiofarmaceutic, având în vedere posibilitatea excreţiei substanţei radioactive în laptele matern. Dacă administrarea este considerată necesară, alăptarea trebuie să fie întreruptă definitiv după administrarea de iodură de sodiu I-131. 4.7 Efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje MONIYOT-131 soluţie orală nu are influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Frecvența reactiilor adverse raportate este dată de literatura de specialitate. Profilul de siguranță al iodurii de sodiu I-131 diferă mult în funcţie de dozele administrate, iar acestea depind de tipul tratamentului (de exemplu tratamentul bolilor benigne sau maligne). Mai mult, profilul de siguranță depinde de mărimea dozelor cumulate administrate și de intervalul la care acestea sunt administrate. De aceea reacţiile adverse raportate sunt grupate după frecvența cu care apar în timpul tratamentului bolilor benigne sau maligne. Cele mai frecvente reacţii adverse care apar sunt: hipotiroidism, hipertiroidism tranzitoriu, disfuncţii ale glandelor salivare și lacrimale și efecte locale ale radiațiilor. În tratamentul cancerului,mai pot apărea frecvent reacţii adverse gastro-intestinale și supresia măduvei osoase. Tabelul de mai jos include reacțiile adverse raportate în funcție de sisteme si organe. Simptomele, care sunt mai degrabă secundare la un grup de sindroame (de exemplu Sindromul sicca) sunt însumate în paranteză sub respectivul sindrom. Tabelul următor prezinta fecvența acestor reacții adverse, după cum urmează: 5 Foarte frecvente: Fecvente: Mai puțin frecvente: Rare: Foarte rare: Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi apreciată din lipsa datelor disponibile. ≥1/10 ≥1/100 la ≤1/10 ≥1/1000 la ≤1/100 ≥1/10000 la ≤1/1000 ≤1/10000 Reacții adverse după tratamentul bolilor benigne Sisteme și organe Tulburări ale sistemul imunitar Tulburări endocrine Tulburări oculare Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Simptome Reacțtii anafilactoide Frecventa Cu frecvență necunoscută Hipotiroidism permanent Hipotiroidism Hipertiroidism tranzitoriu Crize tireotoxice Tiroidite Hipoparatiroidism(scăderea concentraţiei de calciu în sânge, tetanie) Oftalmopatie endocrină (în boala Graves) Sindrom sicca Foarte frecvente Frecvent Cu frecvență necunoscută Frecvente Cu frecvență necunoscută Paralizia corzilor vocale Foarte rare Iodo-acnee (urticarie) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări gastro-intestinale Sialoadenita Tulburări generale și la locul de administrare Umflături locale Cu frecvență necunoscută Frecvente Frecvență necunoscută Reacții adverse după tratamentul bolilor maligne Sisteme si organe Neoplasm benign, malignizat si nespecific (inclusiv chisturi și polipi) Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Frecvență Frecvente Frecvență necunoscută Foarte frecvente Simptome Leucemie Cancere solide, de exemplu de vezică, de colon, gastric Anemie aplastică, eritropenie, insuficiență medulară osoasă Leucopenie, trombocitopenie Frecvente Supresie medulară osoasă severă sau permanentă Reacții anafilactoide Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Crize tireotoxice, Hipertiroidism pasager Tiroidite (leucocitoze pasagere) Hipoparatiroidism (scăderea concentrație de calciu în 6 Rare Cu frecvenţă necunoscută sânge, tetanie) Hipotiroidism Parosmie Edem cerebral Sindrom sicca (conjunctivită, ochi uscați, uscăciune nazală) Obstrucția canalului nazo- lacrimal, lăcrimare intensificată) Dispnee Constricție la nivelul gâtului* Fibroză pulmonară Insuficienţă respiratorie, obstrucția căilor respiratorii, pneumonie, traheită, disfuncția corzilor vocale (paralizia corzilor vocale, disfonie, răguşeală) Dureri orofaringiene,stridor Sialoadenită (gură uscată, dureri ale glandelor salivare, marirea glandelor salivare, carii dentare, pierderea dinților), sindromul stării de rău post-radiație, greață, ageuzie, anomie, disgeuzie, scăderea apetitului Vomă Gastrită, disfagie Cistită de radiație Insuficiență ovariană Azoospermie, oligospermie, scăderea fertilității masculine, tulburări menstruale Hipotiroidism congenital Foarte frecvente Cu frecvență necunoscută Foarte frecvente Frecvente Frecvente Cu frecvență necunoscută Foarte frecvente Frecvente Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Foarte frecventă Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Tulburări ale sistemului nervos Tulburărioculare Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Tulburări ale sistemului gastro-intestinal Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări ale aparatului genital şi sânului Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice Tulburări generale și la nivelul locului de administrare *în special în cazul existenței stenozei traheale Boala asemănătoare gripei, dureri de cap, oboseală, dureri de gât Umflături locale Foarte frecvente Frecvente Descrierea amănunțită a reacțiilor adverse: Boli ale glandei tiroide și paratiroide Hipotiroidismul poate apărea ca o ultimă consecință a tratamentului hipertiroidismului cu iod radioactiv. Se poate manifesta săptămâni sau ani după tratament, și necesită măsurarea periodică adecvată a funcției tiroidiene și un aport adecvat de substituenți de tiroidă. Hipotiroidismul nu apare în general, mai devreme de 6-12 săptămâni după administrarea de iodură de sodiu I-131. 7 În tratamentul bolilor maligne hipotiroidismul este raportat frecvent ca reacţie adversă, care, de altfel, își explică existența prin tiroidectomia efectuată înaintea tratamentului. Distrugerea foliculilor tiroidieni cauzată de expunerea la radiaţiile iodurii de sodiu [131I] poate duce la exacerbarea unui hipertiroidism deja existent după 2–10 zile sau chiar la criză tireotoxică. Ocazional, un hipertiroidism autoimun se poate dezvolta după o normalizare iniţială (perioada de latenţă 2–10 luni). La tratamente cu doze mari de iod radioactiv, pacienții pot prezenta ocazional tiroidite inflamatorii pasagere și traheite după 1-3 zile de la administrare cu o posibilă constricție traheală severă, în special acolo unde există o stenoză traheală. În cazuri rare, un hipertiroidism temporar poate să apară și după tratamentul unui carcinom tiroidian funcțional. Cazuri de hipoparatiroidism pasager au fost observate după tratamentul cu iod radioactiv; trebuie să fie monitorizate corespunzător și tratate cu terapie de substituție. Afecţiuni oculare Oftalmopatiile endocrine se pot agrava sau pot să apară noi oftalmopatii dupa terapia cu iod radioactiv a hipertiroidismului sau a bolii Graves. Efecte locale ale iradierii Disfuctionalități și paralizii ale corzilor vocale au fost raportate după administrarea de iodură de sodiu I- 131. În unele cazuri nu s-a putut stabili dacă disfuncționalitatea corzilor vocale a fost cauzată de iradiere sau datorită tratamentului chirurgical. Valori mari ale absorbţiei tisulare de iod radioactiv pot fi asociate cu durere locală, disconfort şi edem, de exemplu în cazul tratamentului cu iod radioactiv a glandei tiroide remanente, poate apare o durere difuză şi severă la nivelul ţesuturilor moi din regiunea capului şi gâtului. Pneumonia şi fibroza pulmonară induse de radiaţii au fost observate la pacienţii cu metastaze pulmonare difuze ale carcinomul tiroidian bine diferenţiat, datorită distrugerii țesutului metastatic. Aceasta apare în special după tratamentul cu doză mare de iod radioactiv. În tratamentul de carcinoame tiroidiene metastazate, cu complicații SNC, posibilitatea apariția unui edem cerebral local și/sau a extinderii unui edem cerebral deja existent trebuie avută în vedere. Afecţiuni gastro-intestinale Valori crescute de radioactivitate pot conduce la dereglări gastro-intestinale, de obicei în primele ore sau zile de la administrare. Pentru prevenirea bolilor gastro-intestinale vezi pct.4.4. Tulburări ale glandelor salivare și lacrimale Sialoadenita poate apărea, cu inflamaţia şi durerea glandelor salivare, pierderea parţială a gustului şi uscăciunea gurii. Sialoadenita este în mod normal reversibilă spontan sau cu tratament antiinflamator, dar au fost ocazional descrise cazuri de ageuzie şi uscăciune a gurii dependente de doză. Lipsa salivei conduce la infecţii, de exemplu carii, şi aceasta poate duce la pierderea dinţilor. Pentru prevenirea tulburărilor glandelor salivare vezi pct.4.4. Funcţionarea defectuoasă a glandelor salivare și/sau lacrimale rezultând sindromul sicca, care poate aparea cu o întârziere de câteva luni până la doi ani după radioterapie. Deşi sindromul sicca este un efect pasager în majoritatea cazurilor, simptomul poate persista mai mulţi ani la unii pacienţi. Deprimarea funcției maduvei osoase Ca o consecinţă întârziată, poate apărea deprimarea reversibilă a funcţiei măduvei osoase, prezentând trombocitopenie sau eritrocitopenie izolate, care pot fi letale. Deprimarea funcţiei măduvei osoase este mai probabil să apară după o singură administrare sau mai mult de 5000 MBq, sau după administrări repetate în intervale mai mici de 6 luni. 8 Afecțiuni maligne secundare După doze ridicate de radiați, ca cele utilizate în tatamentul bolilor maligne ale tiroidei a fost observată o incidentă crescută a leucemiei. Este, de asemenea, evidențiată o creștere a incidenței de cancer solid secundar la activități mari (mai mult de 7,4 GBq) Tulburări ale fertilității După tratamentul cu iod radioactiv al carcinomului tiroidian, în funcție de doză, poate apărea o scădere a fertilității atât la femei, cât și la bărbați. În funcție de activitatea dozei, o scădere reversibilă a spermatogenezei poate fi observată la doze mai mari de 1850 MBq; efecte clinice relevante incluzând oligospermia și azoospremia și un nivel crescut al FSH seric au fost descrise după administrarea unei doze mai mari de 3700 MBq. Atenționări generale Expunerea la radiații ionizante poate induce cancer și potențiale malformații congenitale. Doza radiantă rezultată în urma expunerii terapeutice poate duce la o incidență crescută a cancerului și a mutațiilor. În toate cazurile este necesar să se asigure că riscul iradierii este mai mic decât boala în sine. Doza de radiație livrată (EDE) după o doză terapeutică de iodură de sodiu I-131 este mai mare de 20 mSv. Copii și adolescenți Tipurile de reacții adverse la copii și adolescenți este de așteptat să fie aceleași ca la adulți. Datorită sensibilității mai mari la radiații a țesuturilor copiilor (vezi pct.11) și a speranței de viață mai mari, frecvența și severitatea reacțiilor adverse poate fi diferită. Raportarea reacțiilor adverse Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj În eventualitatea administrării unei supradoze de radiaţii, doza absorbită de pacient trebuie redusă unde este posibil prin creşterea eliminării radionuclidului din corp prin micţiuni frecvente prin forţarea diurezei. În plus, trebuie recomandat blocajul glandei tiroide (de exemplu cu iodură sau perclorat de potasiu) pentru a se reduce expunerea la radiaţii a tiroidei, imediat ce a fost suspectată o supradoză. Pentru a reduce doza absorbită de I-131, se pot administra emetice. 5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Alte radiofarmaceutice de uz terapeutic, compuşi cu iod [131I], codul ATC: V10XA01. Mecanism de acţiune Substanţa activă farmacologic este iodul-131 sub formă de iodură de sodiu, care este absorbit de tiroidă. Se descompune chimic în principal la nivelul tiroidei având timp de înjumătăţire crescut şi astfel induce o iradiere selectivă a acestui organ. Efecte farmacodinamice În cantităţi mici substanţa utilizată pentru diagnostic şi proceduri terapeutice nu produce efectele farmacodinamice ale iodurii de sodiu (131I). Peste 90% din efectele radiaţiei rezultă din emisia de radiaţii β 9 care au un parcurs mediu în ţesut de aproximativ 0,5 mm. Iradierea β va diminua, în funcţie de doză, funcţionarea şi diviziunea celulară ducând la distrugerea celulară. Raza de acţiune scurtă şi absenţa aproximativă a absorbţiei de iodură de sodiu (131I) în afara tiroidei conduce la o cantitate neglijabilă de expunere la iradiere în exteriorul glandei tiroide. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbția După administrarea orală, iodura de sodiu I-131 este absorbită rapid din tractul gastro-intestinal superior (90% în 60 minute). Absorbţia este influenţată de golirea gastrică. Este crescută de hipertiroidism şi diminuată de hipotiroidism. În studiile de dizolvare a capsulelor de iodură de sodiu 131I, s-a arătat că dizolvarea are loc după 5 – 12 minute şi că radioactivitatea a fost răspândită omogen pe mucoasa gastrică. Studiile asupra valorilor activităţii serice au arătat că după o creştere rapidă, ce persistă 10 – 20 minute, se atinge echilibrul după aproximativ 40 minute. După administrarea orală a unei soluţii de iodură de sodiu 131I echilibrul măsurat s-a dovedit a fi atins în acelaşi timp. Distribuția și Absorbţia la nivel de organ Farmacocinetica este asemănătoare cu cea a iodurii nemarcate. După intrarea în circulaţie sanguină, este distribuit în compartimentul extra tiroidian. De aici, este absorbit predominant de tiroidă care extrage aproximativ 20 % din iod într-un singur pasaj şi se excretă renal. Absorbţia de iodură în tiroidă atinge maximul după 24-48 ore, 50 % din valoarea maximă este atinsă după 5 ore. Absorbţia este influenţată de câţiva factori: vârsta pacientului, volumul tiroidei, clearance-ul renal, valorile iodurii în circulaţie şi alte medicamente (vezi pct. 4.5). Clearance-ul iodurii la nivelul tiroidei este în mod normal 5-50 ml/minut. În cazul deficitului de iod, acesta este oricum mărit până la 100 ml/minut şi în timpul hipertiroidismului până la 1000 ml/minut. În caz de supraîncărcare cu iod, poate scădea la 2–5 ml/minut. Iodura se acumulează, de asemenea, în rinichi. Cantităţi mici de iodură I-131 sunt captate de glandele salivare, mucoasa gastrică şi, de asemenea, pot fi localizate în laptele matern, în placentă şi în plexul coroid. Iodul captat de glanda tiroidă urmează calea bine cunoscută a metabolismului hormonilor tiroidieni, unde este integrat în compuşii organici din care sunt sintetizaţi hormonii tiroidieni. Eliminarea Excreția urinară este de 37-75%, excreția prin fecale este in jur de 10%, și un procent aproape neglijabil se excretă prin intermediul glandelor sudoripare. Excreţia urinară este caracterizată de clearance-ul renal care constituie aproximativ 3 % din fluxul renal şi este relativ constantă de la o persoană la alta. Este mai scăzută în hipotiroidism şi în cazul unei funcţii renale afectate, şi mai crescută în hipertiroidism. Excreţia urinară medie la subiecţii sănătoşi (investigată în urină pe 24 ore) a fost 2,8 mg/kg la bărbaţi şi 2,7 mg/kg la femei. La pacienţi eutiroidieni cu funcţie renală normală, 50 – 75 % din doza administrată este excretată prin urină în 48 ore. Timpul de înjumătăţire Timpul de înjumătăţire efectiv al iodului radioactiv în plasmă este de 12 ore pe când cel al iodului radioactiv absorbit de glanda tiroidă este de aproape 6 zile. Astfel după administrarea de iodură de sodiu I- 131 aproximativ 40% din doză are un timp de înjumătăţire efectiv de 0,4 zile şi restul de 60% în 8 zile. 5.3 Date preclinice de siguranţă 10 Datorită cantităţilor mici de substanţă administrată în comparaţie cu cantitatea de iod absorbită din alimentaţia normală (40-500 micrograme/zi) nu s-a observat şi nu se aşteaptă apariţia unei toxicităţi acute. Nu sunt disponibile date de toxicitate ale dozelor repetate de iodură de sodiu şi nici efectele acestora asupra reproducerii la animale sau asupra potenţialului mutagen sau carcinogen. 6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Tiosulfat de sodiu Carbonat de sodiu decahidrat Hidrogenocarbonat de sodiu Acid clorhidric soluţie 1M (pentru ajustarea pH-ului) Hidroxid de sodiu soluţie 1 M (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile. 6.2 Incompatibilităţi Nu se cunosc. 6.3 Perioada de valabilitate Perioada de valabilitate a soluţiei MONIYOT-131 T este 30 zile de la data de fabricaţie tipărită pe etichetă. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, conform reglementărilor naţionale privind materialele radioactive. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului MONIYOT-131 soluţie orală este condiţionat în anede sticlă tip I, capacitate 10 ml, închis cu dop de cauciuc bromobutilic şi sigilat cu capsă de aluminiu (flip-off), care conţin 5 ml sau 10 ml soluţie. Medicamentul este prezentat într-un container din plumb. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Atenţionări generale Medicamentele radiofarmaceutice trebuie recepţionate, utilizate şi administrate numai de către personal calificat, doar în spaţii clinice special destinate acestui scop. Recepţionarea, depozitarea, utilizarea, transferul şi eliminarea acestor medicamente sunt subiectul reglementărilor şi/sau licenţelor corespunzătoare ale organelor competente locale. Medicamentele radiofarmaceutice trebuie preparate de utilizator în aşa fel încât să îndeplinească atât criteriile de siguranţă radioactivă, cât şi cerinţele privind calitatea farmaceutică. Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice prezintă risc și pentru alte persoane prin radiații externe sau contaminare prin vomă sau urină împraștiată. De asemenea măsurile de protecție împotriva radiațiilor prevăzute în reglementările naționale trebuie avute în vedere. 11 Acest medicament este de natură să conducă la o doză relativ ridicată de radiații la cei mai mulți pacienți (vezi pct. 4.8 și 11). Administrarea de iod radioactiv în doze mari poate duce la pericol semnificativ asupra mediului. Acest lucru poate fi de interes pentru familia din imediata apropiere, a acelor persoane care au primit tratament sau a publicului larg, în funcție de nivelul de activitate administrat. Trebuie luate măsuri corespunzătoare în ceea ce privește activitatea substanţei eliminate de către pacienți, pentru a evita orice contaminare. Când se deschide containerul personalul trebuie să se asigure că radioactivitatea eliberată este înregistrată pe monitor. Această activitate este dată de Xe-131m care se formează din dezintegrarea a 1,17% din I-131. Deși vizibilă pe monitor această doză nu prezintă un risc relevant pentru personal. Rata dozei efective prin inhalare de Xe-131m format este 0,1% din rata dozei la 1 m de o capsulă ecranată cu plumb. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Monrol Europe S.R.L Pantelimon, str. Grădinarilor, nr. 1, Ilfov România 8 NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 8895/2016/01 – flacon cu 5 ml soluţie orală pentru uz terapeutic 8895/2016/02 – flacon cu 10 ml soluţie orală pentru uz terapeutic 9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data reînnoirii autorizaţiei: Aprilie 2016 10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2020 11 DOZIMETRIE Tabelele cu dozimetria radiaţiilor a fost raportată în publicaţiile ICRP Nr. 53. Modelul ICRP se referă la administrarea intravenoasă. Deoarece absorbţia radioiodurii este rapidă şi completă, acest model este aplicabil, în administrarea orală, dar există o doză de radiaţie suplimentară în peretele stomacului datorată excreţiei gastrice şi salivare. Presupunând că timpul mediu de retenţie în stomac este de 0,5 ore, doza absorbită în peretele stomacului creşte cu aproximativ 30% pentru [131I]. Doza de radiaţie în organele specifice, care nu sunt organe ţintă ale tratamentului, poate fi influenţată semnificativ de schimbările fiziopatologice induse de boală. 12 Ca o parte a analizei risc/beneficiu este recomandat ca EDE (echivalentul dozei eficace) şi dozele de radiaţii individuale la nivelul organelor ţintă trebuie să fie calculate înaintea administrării. Doza va fi apoi ajustată în concordanţă cu masa tiroidei, timpul biologic de înjumătăţire şi factorul de “reciclare” care ţine cont de starea fiziologică a pacientului (incluzând dezintegrarea iodului) şi stadiul patologiei. Expunerea la radiaţii afectează în special tiroida. Expunerea la radiaţii a altor organe este, de obicei, numai de ordinul a câtorva miimi din cea a tiroidei. Aceasta depinde de asemenea de furnizarea de iodură stabilă prin hrană (captarea de iodură radioactivă creşte cu peste 90 % în zonele cu deficit de iod şi scade până la 5% în zonele bogate în iod). Mai mult, depinde de funcţionarea tiroidei (eutiroidism, hipotiroidism şi hipertiroidism) şi dacă există un ţesut care stochează iodul în corp (de exemplu: după tiroidectomie, prezenţa iodului acumulat în metastaze) sau dacă funcţia tiroidiană era blocată. Astfel expunerea la radiaţii a tuturor celorlalte organe este mai mare sau mai mică, în funcţie de nivelul de iod acumulat în tiroidă. IODURĂ 0,040 0,047 0,045 0,034 0,038 0,037 15 ani 0,042 0,750 0,038 0,033 10 ani 0,067 1,100 0,061 0,052 Adulţi 0,037 0,610 0,032 0,033 Expunerea la radiaţii: Tiroidă blocată, captare 0% 131I 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate administrată (mGy/MBq) Organ Glande suprarenale *Peretele vezicii urinare Suprafeţe osoase Sâni Tractul gastro-intestinal Peretele stomacal *Intestinul subţire *Peretele intestinului gros proximal *Peretele intestinului gros distal *Rinichi Ficat Plămâni Ovare Pancreas Măduvă hematogenă Splină Testicule Glanda tiroidă Uter Alte ţesuturi Echivalentul dozei eficace (mSv/MBq) Peretele vezicii urinare contribuie la 50,8% din echivalentul dozei eficace. 0,082 0,120 0,065 0,060 0,084 0,069 0,065 0,065 0,075 0,063 0,110 0,062 0,140 0,043 0,065 0,033 0,031 0,042 0,035 0,035 0,034 0,037 0,029 0,054 0,032 0,072 0,052 0,080 0,040 0,038 0,054 0,043 0,042 0,040 0,045 0,038 0,067 0,039 0.088 0,064 0,075 0,070 5 ani 0,110 1,800 0,097 0,085 0,100 0,120 0,120 0,130 0,170 0,100 0,096 0,130 0,110 0,100 0,100 0,120 0,100 0,170 0,100 0,210 1 an 0,200 3,400 0 190 0,170 0,190 0,220 0,210 0,230 0,310 0,200 0,190 0,240 0,210 0,190 0,200 0,230 0,200 0,300 0,190 0,400 Blocaj incomplet Echivalentul dozei eficace (mSv/MBq) în cazul unei captări reduse în tiroidă: Captare 0,5% Captare 1% Captare 2% 0,300 0,520 0,970 0,450 0,810 1,500 0,690 1,200 2,400 1,500 2,700 5,300 2,800 5,300 10,000 13 Captare tiroidiană 15% Organ Glande suprarenale *Peretele vezicii urinare Suprafeţe osoase Sâni Tractul gastro-intestinal *Peretele stomacal *Intestinul subţire *Peretele intestinului gros proximal *Peretele intestinului gros distal *Rinichi Ficat Plămâni Ovare Pancreas Măduvă hematogenă Splină Testicule Glanda tiroidă Uter Alte ţesuturi Echivalentul dozei eficace (mSv/MBq) Captare tiroidiană 35% Organ Glande suprarenale *Peretele vezicii urinare Suprafeţe osoase Sâni Tractul gastro-intestinal *Peretele stomacal *Intestinul subţire *Peretele intestinului gros proximal *Peretele intestinului gros distal *Rinichi Ficat Plămâni Ovare Adulţi 0,036 0,520 0,047 0,043 0,460 0,280 0,059 0,042 0,060 0,032 0,053 0,043 0,052 0,054 0,042 0,027 210,000 0,054 0,065 6,600 Adulţi 0,042 0,400 0,076 0,067 0,460 0,280 0,058 0,040 0,056 0,037 0,090 0,042 10 ani 0,071 0,.980 0,094 0,081 0,840 0,620 0,100 0,082 0,110 0,068 0,120 0,092 0,100 0,099 0,081 0,058 510,000 0,110 0,140 15,000 10 ani 0,087 0,760 0,160 0,130 0,850 0,620 0,100 0,.080 0,110 0,082 0,210 0,090 5 ani 0,110 1,500 0,140 0,130 1,500 1,000 0,160 0,130 0,170 0,110 0,190 0,140 0,150 0,140 0,120 0,094 1100,000 0,170 0,220 34,000 5 ani 0,140 1,200 0,230 0,220 1,500 1,000 0,170 0,130 0,170 0,140 0,330 0,140 1 an 0,220 2,900 0,240 0,250 2,900 2,000 0,280 0,230 0,290 0,220 0,330 0,260 0,270 0,240 0,230 0,180 2000,000 0,310 0,400 62,000 1 an 0,280 2,300 0,350 0,400 3,000 2,000 0,300 0,240 0,290 0,270 0,560 0,270 15 ani 0,043 0,640 0,067 0,043 0,580 0,350 0,065 0,053 0,075 0,041 0,071 0,059 0,062 0,074 0,051 0,035 340,000 0,068 0,089 10,000 15 ani 0,050 0,500 0,120 0,066 0,590 0,350 0,065 0,051 0,072 0,049 0,120 0,057 14 Pancreas Măduvăhematogenă Splină Testicule Glanda tiroidă Uter Alte ţesuturi Echivalentul dozei eficace (mSv/MBq) Captare tiroidiană 55% Organ Glande suprarenale *Peretele vezicii urinare Suprafeţe osoase Sâni Tractul gastro-intestinal *Peretele stomacal *Intestinul subţire *Peretele intestinului gros proximal *Peretele intestinului gros distal *Rinichi Ficat Plămâni Ovare Pancreas Măduvă hematogenă Splină Testicule Glanda tiroidă Uter Alte ţesuturi Echivalentul dozei eficace (mSv/MBq) 0,054 0,086 0,046 0,026 500,000 0,050 0,110 15,000 Adulţi 0,049 0,290 0,110 0,091 0,460 0,280 0,058 0,039 0,051 0,043 0,130 0,041 0,058 0,120 0,051 0,026 790,000 0,046 0,160 24,000 0,069 0,120 0,059 0,032 790,000 0,063 0,160 24,000 0,110 0,160 0,096 0,054 1200,000 0,100 0,260 36,000 0,180 0,220 0,150 0,089 2600,000 0,160 0,410 78,000 0,320 0,350 0,280 0,180 4700,000 0,300 0,710 140,000 15 ani 0,058 0,360 0,170 0,089 0,590 0,350 0,067 0,049 0,068 0,058 0,180 0,056 0,076 0,180 0,068 0,031 1200,000 0,060 0,240 37,000 10 ani 0,110 0,540 0,220 0,190 0,860 0,620 0,110 0,078 0,100 0,097 0,300 0,090 0,130 0,220 0,110 0,052 1900,000 0,099 0,370 56,000 5 ani 0,170 0,850 0,320 0,310 1,500 1,000 0,180 0,130 0,170 0,170 0,480 0,150 0,210 0,290 0,170 0,087 4100,000 0,160 0,590 120,000 1 an 0,340 1,600 0,480 0,560 3,000 2,000 0,320 0,240 0,290 0,330 0,.800 0,270 0,380 0,460 0,330 0,170 7400,000 0,300 1,000 220,000 INSTRUCŢIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR 12 RADIOFARMACEUTICE Ca orice medicament, dacă integritatea flaconului este compromisă, oricând în timpul preparării, medicamentul nu va fi folosit. 15 I-131 Soluţie orală pentru terapie este gata pentru administrarea orală. Luaţi măsuri pentru a micşora expunerea la radiaţii prin apărători adecvate. Trebuie purtate mânuşi impermeabile în timpul manevrării medicamentelor radiofarmaceutice. Soluţia trebuie inspectată vizual pentru observarea eventualelor particule sau coloraţii. Soluţia nu va fi folosită dacă se observă particule sau soluţia este colorată. În orice caz este cunoscut că sticla tinde să se închidă la culoare în prezenţa unei radioactivităţi crescute. Pentru prepararea dozei necesare pacientului, folosind datele de calibrare şi concentraţia radioactivă de pe eticheta medicamentului se calculează volumul necesar pentru doză. Folosind o seringa protejată, scoateţi volumul necesar din flacon şi îl transferaţi într-un recipient pentru administrare. Doza pentru pacient trebuie măsurată cu un calibrator înainte de administrare. 16