AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10211/2017/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Cerex 500 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine capecitabină 500 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate oblongi, de culoarea piersicii, marcate cu „500” pe o faţă, cu dimensiuni de aproximativ 17,1 mm x 8,1 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Cerex este indicat: - pentru tratamentul adjuvant la pacienţilor cu neoplasm de colon stadiul III (Stadiul Duke C), după intervenţia chirurgicală (vezi pct. 5.1). - pentru tratamentul neoplasmului colorectal metastazat (vezi pct. 5.1). - pentru tratamentul de primă linie al pacienţilor cu neoplasm gastric în stadiu avansat, în asociere cu chimioterapie pe bază de săruri de platină (vezi pct. 5.1). - în asociere cu docetaxel (vezi pct. 5.1) pentru tratamentul pacienţilor cu neoplasm mamar local avansat sau cu neoplasm mamar metastazat, după eşecul chimioterapiei citotoxice. Schema terapeutică anterioară trebuie să fi inclus o antraciclină. - în monoterapie pentru tratamentul pacienţilor cu neoplasm mamar local avansat sau metastazat, după eşecul terapiei cu taxani şi antraciclină sau la pacienţii la care terapia cu antraciclină nu mai este indicată. 4.2 Doze şi mod de administrare Cerex trebuie prescris numai de către un medic specialist cu experienţă în utilizarea medicamentelor antineoplazice. Se recomandă monitorizarea atentă a tuturor pacienţilor în timpul primului ciclu de tratament. 1 Tratamentul trebuie întrerupt dacă se observă progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă. Dozele standard şi dozele reduse, calculate în funcţie de suprafaţa corporală pentru determinarea dozelor iniţiale de Cerex de 1250 mg/m2 sunt prezentate în tabelele 1 şi, respectiv, 2. şi 1000 mg/m2 Doze Doze recomandate (vezi pct. 5.1): Monoterapie Neoplasm de colon, neoplasm colorectal şi neoplasm mamar Doza iniţială recomandată de capecitabină, administrată în monoterapie, ca tratament adjuvant la pacienţii cu neoplasm de colon şi în tratamentul neoplasmului colorectal metastazat sau al neoplasmului mamar local avansat sau metastazat este de 1250 mg/m2, (dimineaţa şi seara; echivalent cu 2500 mg/m2 perioadă de 7 zile de pauză. La pacienţii cu neoplasm de colon stadiul III, tratamentul adjuvant este recomandat pentru o perioadă de 6 luni. doză zilnică totală) timp de 14 zile, urmată de o administrată de două ori pe zi Terapie asociată Neoplasm de colon, neoplasm colorectal şi neoplasm gastric În terapia asociată, doza iniţială recomandată de capecitabină trebuie redusă la 800-1000 mg/m2, administrată de două ori pe zi, timp de 14 zile, urmată de o perioadă de 7 zile de pauză sau până la 625 mg/m2 de două ori pe zi, când este administrată continuu (vezi pct. 5.1). În cazul tratamentului asociat cu irinotecan, doza iniţială recomandată este de 800 mg/m2, administrată de două ori pe zi, timp de 14 zile, urmată de o perioadă de 7 zile de pauză, în asociere cu irinotecan 200 mg/m2 în ziua 1. Adăugarea de bevacizumab la schema terapeutică nu afectează doza iniţială de capecitabină. La pacienţii cărora li se administrează capecitabină în asociere cu cisplatină, premedicaţia pentru menţinerea hidratării adecvate şi premedicaţia antiemetică, conform Rezumatului caracteristicilor produsului pentru cisplatină, trebuie iniţiate înaintea administrării de cisplatină. La pacienţii cărora li se administrează capecitabină în asociere cu oxaliplatină este recomandată premedicaţia cu antiemetice conform Rezumatului caracteristicilor produsului pentru oxaliplatină. Tratamentul adjuvant la pacienţii cu neoplasm de colon stadiul III este recomandat pentru o perioadă de 6 luni. Neoplasm mamar În cazul terapiei asociate cu docetaxel, doza iniţială recomandată de capecitabină este de 1250 mg/m2 de 2 ori pe zi, timp de 14 zile, urmată de o pauză de 7 zile iar docetaxelul va fi administrat asociat în doză de 75 mg/m2 în perfuzie intravenoasă cu durata de 1 oră, la intervale de 3 săptămâni. Terapia anterioară cu un glucocorticoid cu administrare orală, cum este dexametazona, conform Rezumatului caracteristicilor produsului pentru docetaxel, trebuie începută înainte de administrarea de docetaxel la pacienţii trataţi cu asocierea capecitabină plus docetaxel. Calcularea dozei de Cerex Tabelul 1 Calcularea dozei standard şi dozei reduse, în funcţie de suprafaţa corporală, pentru o doză iniţială de capecitabină de 1250 mg/m2 Valoarea dozei 1250 mg/m2 (de două ori pe zi) Doza totală 1250 mg/m2 Suprafaţa corporală Doza per administrare Numărul de comprimate de 150 mg şi/sau 500 mg per administrare (pentru fiecare administrare de dimineaţa şi seara) 150 mg Doza redusă (75%) Doza redusă (50%) 950 mg/m2 625 mg/m2 500 mg Doza pentru o administrare 2 Doza pentru o administrare (m2) ≤1,26 1,27 – 1,38 1,39 – 1,52 1,53 – 1,66 1,67 – 1,78 1,79 – 1,92 1,93 – 2,06 2,07 – 2,18 ≥2,19 (mg) 1500 1650 1800 2000 2150 2300 2500 2650 2800 (mg) (mg) - 1 2 - 1 2 - 1 2 3 3 3 4 4 4 5 5 5 1150 1300 1450 1500 1650 1800 1950 2000 2150 800 800 950 1000 1000 1150 1300 1300 1450 Tabelul 2 Calcularea dozei standard şi dozei reduse, în funcţie de suprafaţa corporală, pentru o doză iniţială de capecitabină de 1000 mg/m2 Valoarea dozei 1000 mg/m2 (de două ori pe zi) Doza totală 1000 mg/m2 Numărul de comprimate de 150 mg şi/sau 500 mg pentru o administrare (pentru fiecare administrare efectuată dimineaţa şi seara) Doza redusă (75%) Doza redusă (50%) 750 mg/m2 500 mg/m2 Suprafaţa corporală (m2) Doza pentru o administrare 150 mg 500 mg Doza pentru o administrare Doza pentru o administrare ≤1,26 1,27-1,38 1,39-1,52 1,53-1,66 1,67-1,78 1,79-1,92 1,93-2,06 2,07-2,18 ≥2,19 (mg) 1150 1300 1450 1600 1750 1800 2000 2150 2300 1 2 3 4 5 2 - 1 2 2 2 2 2 2 3 4 4 4 (mg) 800 1000 1100 1200 1300 1400 1500 1600 1750 (mg) 600 600 750 800 800 900 1000 1050 1100 Ajustări ale dozei în timpul tratamentului: Date generale Toxicitatea determinată de administrarea capecitabinei poate fi controlată prin tratament simptomatic şi/sau ajustări ale dozei (întreruperea tratamentului sau reducerea dozei). Odată doza redusă, aceasta nu trebuie crescută mai târziu. În cazul acelor manifestări ale toxicităţii considerate de medicul curant ca fiind puţin probabil să devină grave sau să pună viaţa în pericol, de exemplu alopecie, disgeuzie, modificări ale unghiilor, tratamentul poate fi continuat cu aceeaşi doză, fără reducere sau întrerupere. Pacienţii trataţi cu capecitabină trebuie informaţi asupra necesităţii întreruperii imediate a tratamentului dacă apare toxicitate moderată sau severă. Dozele de capecitabină omise din motive de toxicitate nu se înlocuiesc. Mai jos sunt prezentate modificările de doze, recomandate în caz de toxicitate: Tabelul 3 Schema de reducere a dozei de capecitabină (ciclu de 3 săptămâni sau tratament continuu) Gradele de toxicitate* Modificări ale dozei în cadrul unui ciclu de tratament  Gradul 1  Gradul 2 Se menţine valoarea dozei Ajustarea dozei pentru următorul ciclu/doză (% din doza iniţială) Se menţine valoarea dozei 3 - Prima manifestare - A doua manifestare - A treia manifestare - A patra manifestare  Gradul 3 - Prima manifestare - A doua manifestare - A treia manifestare  Gradul 4 - Prima manifestare - A doua manifestare Se întrerupe până la reducerea la gradul 0-1 Se întrerupe definitiv tratamentul 100% 75% 50% Nu este cazul Se întrerupe până la reducerea la gradul 0-1 Se întrerupe definitiv tratamentul 75% 50% Nu este cazul Se întrerupe definitiv tratamentul sau Dacă medicul consideră că este în beneficiul pacientului să continue tratamentul, se întrerupe până la reducerea la gradul 0-1 Se întrerupe definitiv tratamentul 50% Nu este cazul *În conformitate cu Criteriile Obişnuite de Toxicitate stabilite de Grupul pentru studiu clinic-Institutul Naţional de Cancer Canada (GSC-INCC) (versiunea 1) sau cu Criteriile Terminologiei Obişnuite pentru Evenimentele Adverse (CTOEA) ale Programului de Evaluare a Terapiei pentru Cancer, Institutul Naţional de Cancer USA, versiunea 4.0. Pentru sindromul mână - picior şi hiperbilirubinemie, vezi pct. 4.4. Toxicitate hematologică Pacienţii cu număr iniţial de neutrofile <1,5 x 109/l şi/sau număr de trombocite <100 x 109/l nu trebuie trataţi cu capecitabină. Tratamentul cu capecitabină trebuie întrerupt dacă o evaluare de laborator neprogramată, efectuată în timpul unui ciclu de tratament, arată o scădere a numărului neutrofilelor sub 1,0 x 109/l sau o scădere a numărului trombocitelor sub 75 x 109/l. Ajustări ale dozelor impuse de apariţia toxicităţii, pentru schema terapeutică cu cicluri de 3 săptămâni, atunci când capecitabina este administrată în asociere cu alte medicamente În cazul apariţiei toxicităţii, atunci când capecitabina este administrată în asociere cu alte medicamente, în schema terapeutică cu cicluri de 3 săptămâni, trebuie făcute ajustări ale dozelor pentru capecitabină, conform tabelului 3 de mai sus şi conform rezumatului caracteristicilor produsului pentru medicamentul (medicamentele) corespunzător (corespunzătoare). La începutul unui ciclu de tratament, dacă este indicată o amânare a tratamentului, fie pentru capecitabină, fie pentru medicamentul(ele) administrate în asociere, utilizarea tuturor medicamentelor trebuie amânată până când sunt îndeplinite condiţiile de reîncepere a tratamentului pentru toate medicamentele. În timpul unui ciclu de tratament, în cazul acelor manifestări de toxicitate considerate de medicul curant ca nefiind legate de tratamentul cu capecitabină (de exemplu, neurotoxicitate sau ototoxicitate), administrarea de capecitabină trebuie continuată şi trebuie ajustată doza celuilalt medicament, conform Informaţiilor de Prescriere corespunzătoare. Dacă tratamentul cu celălalt (celelalte) medicament(e) trebuie întrerupt definitiv, administrarea capecitabinei poate fi reluată atunci când sunt îndeplinite condiţiile de reîncepere a tratamentului cu capecitabină. Această recomandare este valabilă pentru toate indicaţiile şi pentru toate grupele speciale de pacienţi. 4 Ajustări ale dozelor, impuse de apariţia toxicităţii, atunci când capecitabina este administrată sub formă de tratament continuu în asociere cu alte medicamente: În cazul apariţiei toxicităţii, atunci când capecitabina este administrată sub formă de tratament continuu în asociere cu alte medicamente, trebuie făcute ajustări ale dozelor, pentru capecitabină, conform tabelului 3 de mai sus şi conform rezumatului caracteristicilor produsului corespunzător pentru medicamentul (medicamentele) corespunzător (corespunzătoare). Ajustări ale dozei la grupe speciale de pacienţi: Insuficienţă hepatică Datele de siguranţă şi eficacitate disponibile la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt insuficiente pentru a permite recomandări de ajustare a dozei. Nu sunt disponibile informaţii privind insuficienţa hepatică determinată de ciroză sau hepatită. Insuficienţă renală Capecitabina este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min [Cockcroft şi Gault] la începutul tratamentului). Incidenţa reacţiilor adverse de gradul 3 sau 4 la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-50 ml/min la începutul tratamentului) este crescută, în comparaţie cu populaţia generală. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată, la începerea tratamentului, se recomandă o reducere la 75% pentru o doză iniţială de 1250 mg/m2. La pacienţii care prezintă iniţial insuficienţă renală moderată, nu este necesară reducerea dozei pentru o doză iniţială de 1000 mg/m2. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 51-80 ml) la începutul tratamentului) nu se recomandă ajustarea dozei iniţiale. Se recomandă urmărirea atentă şi întreruperea promptă a tratamentului în cazul în care pacientul manifestă evenimente adverse de gradele 2, 3 sau 4 în timpul tratamentului şi ajustări ulterioare ale dozei, după cum este subliniat în tabelul 3 de mai sus. Dacă, în timpul tratamentului, clearance-ul calculat al creatininei scade până la o valoare sub 30 ml/min, tratamentul cu Cerex trebuie întrerupt. Aceste recomandări de ajustări ale dozei pentru insuficienţa renală sunt valabile atât în cazul monoterapiei, cât şi în cazul utilizării în asociere (vezi şi subpunctul „Vârstnici” de mai jos). Vârstnici: În timpul monoterapiei cu capecitabină, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Totuşi, reacţiile adverse de gradul 3 sau 4, legate de tratament, au fost mai frecvente la pacienţii cu vârsta ≥ 60 ani comparativ cu pacienţii mai tineri. Pacienţii vârstnici (≥ 65 ani), care urmează tratament cu capecitabină în asociere cu alte medicamente, au prezentat mai multe reacţii adverse de grad 3 şi grad 4, inclusiv acele reacţii adverse care duc la întreruperea tratamentului, comparativ cu pacienţii mai tineri. Este recomandat controlul atent al pacienţilor cu vârsta ≥ 60 ani. În asociere cu docetaxel: la pacienţii cu vârsta de 60 ani sau peste, s-a observat o incidenţă crescută a reacţiilor adverse legate de tratament de gradele 3 sau 4 şi a reacţiilor adverse grave legate de administrarea tratamentului (vezi pct. 5.1). La pacienţii cu vârsta de 60 ani sau peste se recomandă reducerea dozei iniţiale de capecitabină până la 75% (950 mg/m2 de două ori pe zi). Dacă la pacienţii cu vârsta ≥ 60 ani trataţi cu doza iniţială redusă de capecitabină în asociere cu docetaxel nu se observă niciun semn de toxicitate, doza de capecitabină poate fi crescută cu precauţie până la 1250 mg/m2, de două ori pe zi. Copii şi adolescenţi Capecitabina nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi în indicaţiile neoplasm de colon, colorectal, gastric şi neoplasm mamar. Mod de administrare Comprimatele de Cerex trebuie înghiţite cu apă, în decurs de 30 de minute după masă. Doza de 150 mg capecitabină poate fi obţinută de la un alt deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă existent pe piaţă. 5 4.3 Contraindicaţii          Antecedente de reacţii adverse severe şi neaşteptate la tratamentul cu fluoropirimidine, Hipersensibilitate la capecitabină, fluorouracil sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 La pacienţii care prezintă absenţa completă a activităţii dihidropirimidin dehidrogenază (DPD) (vezi pct. 4.4), În timpul sarcinii şi alăptării, La pacienţii cu leucopenie, neutropenie sau trombocitopenie severe, La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), Tratament recent sau concomitent cu brivudina (vezi pct. 4.4 şi 4.5), Dacă există contraindicaţii la oricare dintre medicamentele din schema de terapie asociată, acel medicament nu trebuie utilizat. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Brivudina nu trebuie administrată concomitent cu capecitabină. Au fost raportate cazuri fatale după această interacțiune medicamentoasă. Trebuie să existe cel puțin o perioadă de așteptare de 4 săptămâni între sfârșitul tratamentului cu brivudină și începerea tratamentului cu capecitabină. Tratamentul cu brivudină poate fi început la 24 de ore după ultima doză de capecitabină (vezi pct. 4.3 și 4.5). În cazul administrării accidentale de brivudină la pacienții tratați cu capecitabină, trebuie luate măsuri eficiente pentru a reduce toxicitatea capecitabinei. Este recomandată internarea imediată în spital. Trebuie luate toate măsurile pentru a preveni infecțiile sistemice și deshidratarea. Toxicitatea limitativă pentru doză include diaree, dureri abdominale, greaţă, stomatită, sindromul mână - picior (reacţie cutanată mână-picior, eritrodisestezie palmo-plantară). Cele mai multe reacţii adverse sunt reversibile şi nu necesită întreruperea definitivă a tratamentului, deşi este posibil să fie necesar ca unele doze să fie suspendate sau reduse. Diaree - pacienţii cu diaree severă trebuie monitorizaţi cu atenţie şi trebuie să li se administreze lichide şi electroliţi de substituţie dacă sunt deshidrataţi. Pot fi utilizate tratamentele antidiareice obişnuite (de exemplu, loperamidă). Diareea de gradul 2 (COT INCC) este definită ca o creştere a numărului de scaune până la 4 - 6 pe zi sau scaune nocturne iar diareea de gradul 3 ca o creştere a numărului de scaune până la 7-9 pe zi sau incontinenţă şi malabsorbţie. Diareea de gradul 4 este caracterizată prin creşterea numărului de scaune la ≥ 10 pe zi, diaree hemoragică evidentă sau necesitate de aport parenteral. Dacă este necesar, se va reduce doza (vezi pct. 4.2). Deshidratarea - deshidratarea trebuie prevenită sau corectată în momentul instalării. Pacienţii cu anorexie, astenie, greaţă, vărsături sau diaree se pot deshidrata rapid. Deshidratarea poate determina insuficienţă renală acută, în special la pacienţii cu funcţia renală compromisă preexistentă sau atunci când capecitabina este administrată concomitent cu medicamente cunoscute a fi nefrotoxice. Insuficienţa renală acută apărută ca o consecinţă a deshidratării poate fi potenţial letală. Dacă se produce deshidratare de gradul 2 (sau mai mare), tratamentul cu capecitabină trebuie întrerupt imediat şi deshidratarea va fi corectată. Tratamentul trebuie reiniţiat doar atunci când pacientul este rehidratat şi cauzele care au dus la deshidratare au fost corectate sau controlate. Ajustările dozei aplicate ar putea fi cele responsabile de accelerarea apariţiei evenimentelor adverse şi se vor aplica, dacă este necesar (vezi pct. 4.2). Sindromul mână-picior (cunoscut, de asemenea, ca reacţie cutanată mână-picior sau eritrodisestezie palmo-plantară sau eritem al extremităţilor indus de chimioterapie). Gradul 1 al sindromului mână- picior este definit prin amorţeală, disestezie/parestezie, furnicături, tumefiere nedureroasă sau eritem al mâinilor şi/sau picioarelor şi/sau disconfort care nu duce la întreruperea activităţilor normale ale pacientului. 6 Sindromul mână-picior persistent sau sever (Grad 2 şi mai mare) poate conduce la pierderea amprentelor, ceea ce poate avea un impact asupra identificării pacientului. Gradul 2 al sindromului mână-picior este definit ca eritem şi tumefacţie dureroasă a mâinilor şi/sau picioarelor şi/sau disconfort care afectează activităţile zilnice ale pacientului. Gradul 3 al sindromului mână-picior este definit ca descuamare umedă, ulceraţii, vezicule şi durere severă la nivelul mâinilor şi/sau picioarelor şi/sau disconfort sever care duce la incapacitatea pacientului de a lucra sau a efectua activităţile zilnice. Dacă se manifestă sindromul mână-picior de gradul 2 sau 3, administrarea capecitabinei trebuie întreruptă până la dispariţia simptomelor sau scăderea lor în intensitate, până la gradul 1. În caz de sindrom mână-picior de gradul 3, dozele următoare de capecitabină trebuie scăzute. În cazul administrării capecitabinei în asociere cu cisplatină, utilizarea vitaminei B6 (piridoxină) nu este recomandată pentru tratamentul simptomatic sau tratamentul profilactic secundar al sindromului mână-picior, deoarece rapoartele publicate au arătat că este posibilă reducerea eficacităţii cisplatinei. Există unele dovezi care arată că dexpantenolul este eficient în profilaxia sindromului mână-picior la pacienţii trataţi cu Cerex. Cardiotoxicitate - cardiotoxicitatea a fost asociată cu tratamentul cu fluoropirimidine, incluzând infarct miocardic, angină pectorală, aritmii, şoc cardiogen, moarte subită şi modificări ale electrocardiogramei (incluzând cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT). Aceste reacţii adverse pot fi întâlnite mai frecvent la pacienţii cu antecedente de boală coronariană. La pacienţii cărora li s-a administrat capecitabină s-au raportat aritmii cardiace (incluzând fibrilaţie ventriculară, torsadă a vârfurilor şi bradicardie), angină pectorală, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă şi cardiomiopatie. Este necesară prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli cardiace, aritmii şi angină pectorală semnificative (vezi pct. 4.8). Hipo- sau hipercalcemia - în timpul tratamentului cu capecitabină s-a raportat hipocalcemie sau hipercalcemie. Este necesară prudenţă în caz de hipocalcemie sau hipercalcemie preexistentă (vezi pct. 4.8). Afecţiuni ale sistemului nervos central sau periferic - este necesară prudenţă la pacienţii cu afecţiuni ale sistemului nervos central sau periferic, de exemplu metastaze cerebrale sau neuropatie (vezi pct. 4.8). Diabet zaharat sau tulburări electrolitice - este necesară prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat sau tulburări electrolitice, deoarece acestea pot fi agravate în timpul tratamentului cu capecitabină. Anticoagulante cumarinice - într-un studiu de interacţiune cu warfarină administrată în doză unică, s-a constatat o creştere semnificativă a valorii medii a ASC (+57%) a S-warfarinei. Aceste rezultate sugerează o interacţiune, probabil datorată unei inhibări a sistemului izoenzimei citocromului P450 2C9 de către capecitabină. Pacienţilor trataţi în acelaşi timp cu capecitabină şi cu un anticoagulant derivat cumarinic cu administrare orală, trebuie monitorizaţi atent în ceea ce priveşte răspunsul anticoagulant (INR sau timpul de protrombină) şi să li se ajusteze în mod adecvat doza de anticoagulant (vezi pct. 4.5). Insuficienţă hepatică - în absenţa datelor de siguranţă şi de eficacitate la pacienţii cu insuficienţă hepatică, utilizarea capecitabinei trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu disfuncţii uşoare sau moderate ale ficatului, indiferent de prezenţa sau absenţa metastazei hepatice. Administrarea de capecitabină trebuie întreruptă în cazul în care apar creşteri legate de tratament ale bilirubinemiei de >3,0 x LSVN sau ale valorilor serice ale aminotransferazelor hepatice (ALT, AST) de >2,5 x LSVN. Tratamentul cu capecitabină în monoterapie poate fi reluat când bilirubinemia scade la ≤3,0 x LSVN sau valorile serice ale aminotransferazelor hepatice scad la ≤2,5 x LSVN. Insuficienţă renală - incidenţa reacţiilor adverse de gradul 3 sau 4 la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-50 ml/min) este crescută, în comparaţie cu populaţia generală (vezi pct. 4.2 şi 4.3). 7 Deficienţă de dihidropirimidin dehidrogenază (DPD). Toxicitatea severă, neaşteptată, rară (de exemplu stomatită, diaree, inflamaţie a mucoaselor, neutropenie şi neurotoxicitate) asociată administrării de 5-FU, a fost atribuită unei deficienţe a activităţii DPD. Pacienţii cu activitate redusă sau absentă a DPD, o enzimă implicată în degradarea fluorouracilului, prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse severe, care pun viaţa în pericol sau letale, cauzate de fluorouracil. Cu toate că deficienţa de DPD nu poate fi definită exact, se cunoaşte faptul că pacienţii cu anumite mutaţii homozigote sau anumite mutaţii heterozigote compuse ale locusului genei DPYD (de exemplu, variantele DPYD*2A, c.1679T>G, c.2846A>T şi c.1236G>A/HapB3), care poate determina absenţa completă sau aproape completă a activităţii enzimatice a DPD (determinată prin teste de laborator), au cel mai mare risc de toxicitate care poate pune în pericol viaţa sau care conduce la deces şi nu trebuie trataţi cu Cerex (vezi pct. 4.3). Nicio doză nu s-a dovedit sigură la pacienţii cu absenţă completă a activităţii DPD. Pacienţii cu anumite variante heterozigote ale DPYD (incluzând variantele DPYD*2A, c.1679T>G, c.2846A>T şi c.1236G>A/ HapB3) au prezentat un risc crescut de toxicitate atunci când au fost trataţi cu capecitabină. La pacienţii caucazieni, frecvenţa genotipului heterozigot DPYD*2A în gena DPYD a fost în jur de 1%, 1,1% pentru variantele c.2846A>T, 2,6-6,3% pentru variantele c.1236G>A/HapB3 şi 0,07 până la 0,1% pentru variantele c.1679T>G. Ar trebui luată în considerare genotiparea pentru aceste alele pentru a identifica pacienţii având un risc crescut de toxicitate severă. Datele privind frecvenţa acestor variante DPYD la alte populaţii decât cele caucaziene, sunt limitate. Nu se poate exclude faptul că, alte variante rare pot, de asemenea să fie asociate cu un risc crescut de toxicitate severă. Pacienţii cu deficienţă parţială de DPD (cum sunt cei cu mutaţii heterozigote ale genei DPYD) şi la care se consideră că beneficiile Cerex depăşesc riscurile (luând în considerare posibilitatea administrării unui regim chimioterapic non-fluoropirimidinic alternativ), trebuie trataţi cu extremă prudenţă şi monitorizaţi frecvent, luând în considerare ajustarea dozei în funcţie de toxicitate. Pentru a evita toxicitatea gravă, la aceşti pacienţi poate fi luată în considerare o reducere a dozei iniţiale. Nu sunt date suficiente pentru a recomanda o doză specifică la pacienţii cu activitate parţială a DPD, determinată în urma unui test caracteristic. S-a raportat că, variantele DPYD*2A, c.1679T>G conduc la o reducere mai mare a activităţii enzimatice decât alte variante cu un risc crescut de reacţii adverse. Consecinţele unei doze reduse pentru eficacitate sunt în prezent incerte. Prin urmare, în absenţa toxicităţii grave, doza poate fi crescută, cu monitorizarea atentă a pacientului. Pacienţii care sunt testaţi negativ pentru alelele menţionate mai sus pot avea,cu toate acestea, un risc de reacţii adverse grave. La pacienţii trataţi cu capecitabină, la care nu a fost diagnosticată deficienţa de DPD, precum şi la acei pacienţi care au fost testaţi negativ pentru variaţii specifice a DPYD, pot apărea fenomene toxice care se manifestă asemănător cu supradozarea acută şi care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.9). În cazul apariţiei unei toxicităţi acute de gradul 2-4, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Întreruperea definitivă a tratamentului trebuie luată în considerare în funcţie de evaluarea clinică a debutului, durata şi severitatea toxicităţii observate. Complicaţii oftalmologice: Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru identificarea complicaţiilor oftalmologice, cum sunt keratita şi tulburările corneene, în special dacă aceştia prezintă antecedente de tulburări oculare. Tratamentul tulburărilor oculare trebuie iniţiat utilizând metode clinice adecvate. Reacţii adverse cutanate severe: Cerex poate cauza reacţii adverse cutanate severe, cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Administrarea de Cerex trebuie întreruptă definitiv la pacienţii la care apar reacţii adverse cutanate severe în timpul tratamentului. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Interacţiuni cu alte medicamente: 8 Brivudină: a fost descrisă o interacțiune medicamentoasă semnificativă clinic între brivudină și fluoropirimidine (de exemplu, capecitabină, 5-fluorouracil, tegafur), rezultată din inhibarea dihidropirimidin dehidrogenazei de către brivudină. Această interacțiune, care duce la creșterea toxicității fluoropirimidinei, este potențial letală. Prin urmare, brivudina nu trebuie administrată concomitent cu capecitabina (vezi pct. 4.3 și 4.4). Trebuie să existe o perioadă de aşteptare de cel puţin 4 săptămâni între sfârșitul tratamentului cu brivudină și începerea tratamentului cu capecitabină. Tratamentul cu brivudină poate fi început la 24 de ore după ultima doză de capecitabină. Substraturi pentru izoenzima 2C9 a citocromului P-450: Cu excepţia warfarinei, nu s-au efectuat studii formale privind interacţiunile medicament-medicament între capecitabină şi alte substraturi ale CYP2C9. Trebuie acordată o atenţie deosebită atunci când capecitabina este administrată concomitent cu substraturi ale izoenzimei 2C9 (de exemplu fenitoină). Vezi, de asemenea, interacţiunile cu anticoagulantele cumarinice de mai jos şi pct. 4.4. Anticoagulante cumarinice: la pacienţii cărora li se administrează capecitabină concomitent cu anticoagulante derivaţi cumarinici, cum sunt warfarina şi fenprocumona s-au raportat modificări ale parametrilor de coagulare şi/sau sângerare. Aceste reacţii apar în câteva zile până la câteva luni de la iniţierea tratamentului cu capecitabină şi, în puţine cazuri, în decurs de o lună după întreruperea tratamentului. Într-un studiu clinic de interacţiune farmacocinetică, după administrarea unei doze unice de 20 mg warfarină, tratamentul cu capecitabină a determinat creşterea ASC a S-warfarinei cu 57% şi o creştere de 91% a valorii INR. Deoarece metabolizarea R-warfarinei nu este influenţată, aceste rezultate indică faptul că tratamentul cu capecitabină reduce activitatea izoenzimei 2C9, dar nu are niciun efect asupra izoenzimelor 1A2 şi 3A4. Pacienţii cărora li se administrează concomitent anticoagulante cumarinice şi capecitabină trebuie monitorizaţi regulat, pentru observarea modificărilor parametrilor de coagulare (timp de protrombină sau INR) şi trebuie să li se ajusteze adecvat doza de anticoagulant. Fenitoină: în timpul tratamentului concomitent cu capecitabină şi fenitoină au fost raportate, în cazuri izolate, concentraţii plasmatice crescute de fenitoină, care s-au manifestat prin simptome ale intoxicaţiei cu fenitoină. Pacienţii care utilizează fenitoină concomitent cu capecitabină trebuie monitorizaţi regulat, pentru evidenţierea concentraţiilor plasmatice crescute de fenitoină. Acid folinic/acid folic: un studiu cu privire la administrarea asocierii de capecitabină cu acid folinic arată că acidul folinic nu are un efect major asupra farmacocineticii capecitabinei şi a metaboliţilor săi. Totuşi, acidul folinic are efect asupra farmacodinamiei capecitabinei şi toxicitatea acesteia poate fi amplificată de acidul folinic: doza maximă tolerată (DMT) de capecitabină administrată în monoterapie în cadrul schemei de tratament intermitent este de 3000 mg/m2 asocierii cu acid folinic (30 mg oral de două ori pe zi), doza este de numai 2000 mg/m2 Toxicitatea amplificată poate fi relevantă la schimbarea tratamentului cu 5-FU/LV cu capecitabină. Aceasta poate fi, de asemenea, relevantă în cazul suplimentării tratamentului cu acid folic pentru deficienţe de folaţi, datorită similitudinii dintre acid folinic şi acid folic. pe zi, în timp ce în cazul pe zi. Antiacide: a fost studiat efectul antiacidelor care conţin hidroxid de aluminiu şi hidroxid de magneziu asupra farmacocineticii capecitabinei. S-a observat o mică creştere a concentraţiei plasmatice a capecitabinei şi a unuia dintre metaboliţi (5’-DFCR); nu a existat niciun efect asupra celor 3 metaboliţi majori (5’-DFUR, 5-FU şi FBAL). Alopurinol: s-au observat interacţiuni ale 5-FU cu alopurinol, cu o posibilă descreştere a eficacităţii 5- FU. Trebuie evitată administrarea concomitentă de alopurinol şi capecitabină. Interferon alfa: în cazul administrării concomitente cu interferon alfa-2a (3 milioane/m2 de capecitabină a fost de 2000 mg/m2 cazul administrării în monoterapie. pe zi, în comparaţie cu doza de capecitabină 3000 mg/m2 pe zi), DMT pe zi în 9 Radioterapie: în cadrul schemei terapeutice intermitente, DMT de capecitabină utilizată în monoterapie este de 3000 mg/m2 DMT de capecitabină este de 2000 mg/m2 continuă, fie administrarea zilnică, de luni până vineri, în cursul unui ciclu de 6 săptămâni de radioterapie. pe zi, în timp ce în asociere cu radioterapia pentru neoplasm rectal, pe zi, utilizându-se fie schema terapeutică cu administrare Oxaliplatină: nu apar diferenţe semnificative clinic privind expunerea la capecitabină sau la metaboliţii acesteia, la săruri de platină libere sau săruri de platină totale, atunci când capecitabina este administrată în asociere cu oxaliplatină sau în asociere cu oxaliplatină şi bevacizumab. Bevacizumab: nu există efecte semnificative clinic ale bevacizumabului asupra parametrilor farmacocinetici ai capecitabinei sau ai metaboliţilor săi, în cazul administrării în asociere cu oxaliplatina. Interacţiunea cu alimente: Ȋn toate studiile clinice, pacienţii au fost instruiţi să utilizeze capecitabina într-un interval de 30 minute după masă. Pentru că datele de siguranţă şi eficacitate actuale se bazează pe administrarea cu alimente, se recomandă doza de capecitabină să se administreze împreună cu alimente. Administrarea împreună cu alimente reduce viteza de absorbţie a capecitabinei (vezi pct. 5.2). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Femei aflate la vârsta fertilă/ Contracepţia la bărbaţi şi femei Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să nu rămână gravide în timpul tratamentului cu capecitabină. În cazul în care pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului cu capecitabină, trebuie să i se explice riscul potenţial pentru făt. Trebuie utilizată o metodă de contracepţie eficientă în timpul tratamentului. Sarcina Nu există studii privind administrarea capecitabinei la gravide; totuşi, se presupune despre capecitabină că poate avea efecte nocive asupra fătului, dacă se administrează la femeia gravidă. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale, capecitabina a determinat moartea embrionului şi a avut efecte teratogene. Aceste efecte sunt cele aşteptate pentru derivaţii de fluoropirimidină. Capecitabina este contraindicată în timpul sarcinii. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă capecitabina se excretă în laptele matern. La femelele de şoarece s-au găsit cantităţi mari de capecitabină şi de metaboliţi ai acesteia în lapte. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu capecitabină. Fertilitatea Nu există date privind efectele capecitabinei asupra fertilităţii. Studiile clinice pivot cu capecitabină au inclus numai femei aflate la vârsta fertilă şi bărbaţi, care au acceptat să utilizeze o metodă acceptabilă de contracepţie, pe toată durata studiului şi o perioadă rezonabilă de timp după, pentru a evita o potenţială sarcină. În studiile efectuate la animale au fost observate efecte asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Capecitabina are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Capecitabina poate provoca ameţeli, oboseală şi greaţă. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranţă 10 Profilul general de siguranţă pentru capecitabină se bazează pe datele provenite de la peste 3000 pacienţi trataţi cu capecitabină în monoterapie sau capecitabină administrată în asociere cu diferite scheme de chimioterapie pentru indicaţii multiple. Profilurile de siguranţă pentru capecitabină în monoterapie sunt comparabile pentru indicaţiile de neoplasm mamar metastazat, neoplasm colorectal metastazat şi tratament adjuvant al neoplasmului de colon. Vezi pct. 5.1 pentru detalii privind studiile majore, inclusiv protocolul studiului şi rezultatele importante privind eficacitatea. Cele mai frecvent raportate şi/sau relevante clinic, reacţii adverse la medicament (RAM), legate de tratament, au fost tulburări gastrointestinale (în special diaree, greaţă, vărsături, durere abdominală, stomatită), sindrom mână-picior (eritrodisestezie palmo-plantară), fatigabilitate, astenie, anorexie, cardiotoxicitate, accentuare a disfuncţiei renale la pacienţii cu funcţie renală compromisă preexistentă şi tromboză/embolie. Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel RA considerate de către investigator a fi posibile, probabile, sau în mică măsură legate de administrarea de capecitabină sunt enumerate în Tabelul 4 pentru administrarea capecitabinei în monoterapie şi în Tabelul 5 pentru administrarea capecitabinei în asociere cu diferite scheme de chimioterapie pentru indicaţii multiple. Pentru a clasifica RA în funcţie de frecvenţă, se foloseşte următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 pȃnă la <1/10) şi mai puţin frecvente (≥1/1000 pȃnă la <1/100), rare (≥1/10000 pȃnă la <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, RA sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Capecitabina administrată în monoterapie: Tabelul 4 enumeră RA asociate cu administrarea capecitabinei în monoterapie, pe baza analizei globale a datelor de siguranţă provenite din trei studii clinice majore care au inclus peste 1900 pacienţi (studiile M66001, SO14695 şi SO14796). Fiecare RA a fost adăugată la grupa de frecvenţă corespunzătoare, conform incidenţei generale din analiza globală. Tabelul 4 Rezumatul RAM raportate la pacienţii trataţi cu capecitabină în monoterapie Rare/Foarte rare (din experienţa ulterioară punerii pe piaţă) Aparate şi sisteme Foarte frecvente Toate gradele Frecvente Toate gradele Infecţii şi infestări Tumori benigne, maligne şi nespecificate Tulburări hematologice şi limfatice - - - Infecţii cu virusul herpetic, rinofaringită, infecţii ale tractului respirator inferior - Neutropenie, anemie 11 Mai puţin frecvente Severe şi/sau care pot pune viaţa în pericol (grad 3-4) sau care sunt considerate relevante clinic Sepsis, infecţii ale tractului urinar, celulită, amigdalită, faringită, candidoză orală, gripă, gastroenterită, infecţii fungice, infecţii, abces dentar Lipom Neutropenie febrilă, pancitopenie, granulocitopenie, trombocitopenie, leucopenie, anemie hemolitică, Aparate şi sisteme Foarte frecvente Toate gradele Frecvente Toate gradele Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări metabolice şi de nutriţie - - Anorexie Deshidratare, scădere în greutate Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări cardiace - - - - - Insomnie, depresie Cefalee, letargie, ameţeli, parestezie, disgeuzie Creştere a secreţiei lacrimale, conjunctivită, iritaţie la nivelul ochilor - - Tulburări vasculare - Tromboflebită 12 Rare/Foarte rare (din experienţa ulterioară punerii pe piaţă) Leucoencefalopatie toxică (foarte rară) Stenoza ductului lacrimal (rară), tulburări corneene (rare), keratită (rară), keratită punctiformă (rară) Fibrilaţie ventriculară (rară), prelungirea intervalului QT (rară), torsada vârfurilor (rară), bradicardie (rară), vasospasm (rar) Mai puţin frecvente Severe şi/sau care pot pune viaţa în pericol (grad 3-4) sau care sunt considerate relevante clinic creştere a valorii INR (International normalised Ratio)/timp de protrombină prelungit Hipersensibilitate Diabet zaharat, hipokalemie, tulburări ale apetitului alimentar, malnutriţie, hipertrigliceridemie Confuzie, atac de panică, dispoziţie depresivă, scădere a libido-ului Afazie, tulburări de memorie, ataxie, sincopă, tulburări de echilibru, tulburări senzoriale, neuropatie periferică Reducerea acuităţii vizuale, diplopie Vertij, durere la nivelul urechilor Angină pectorală instabilă, angină pectorală, ischemie miocardică/infarct miocardic, fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie, tahicardie sinusală, palpitaţii Tromboză venoasă profundă, hipertensiune Rare/Foarte rare (din experienţa ulterioară punerii pe piaţă) Insuficiență hepatică (rară), hepatită colestatică (rară) Lupus eritematos cutanat (rar), reacții adverse cutanate severe cum sunt sindromul Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică (foarte rare) (vezi pct. 4.4) Aparate şi sisteme Foarte frecvente Toate gradele Frecvente Toate gradele - Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastrointestinale Diaree, vărsături, greaţă, stomatită, durere abdominală Tulburări hepatobiliare - Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Sindrom de eritrodisestez ie palmo- plantară** - Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Dispnee, epistaxis, tuse, rinoree Hemoragie gastro-intestinală, constipaţie, durere la nivelul abdomenului superior, dispepsie, flatulenţă, xerostomie Hiperbilirubinem ie, valori anormale ale testelor funcţiei hepatice Erupţie cutanată tranzitorie, alopecie, eritem, xerodermie, prurit, hiperpigmentare cutanată, erupţie cutanată maculară, descuamare a pielii, dermatită, tulburări de pigmentare, afecţiuni ale unghiilor Durere la nivelul extremităţilor, dureri de spate, artralgii 13 Mai puţin frecvente Severe şi/sau care pot pune viaţa în pericol (grad 3-4) sau care sunt considerate relevante clinic arterială, peteşii, hipotensiune arterială, bufeuri, răcire a extremităţilor Embolism pulmonar, pneumotorax, hemoptizie, astm bronşic, dispnee de efort Obstrucţie intestinală, ascită, enterită, gastrită, disfagie, durere la nivelul abdomenului inferior, esofagită, disconfort abdominal, tulburare de reflux gastro- esofagian, colită, scaune hemoragice Icter Vezicule, ulcer cutanat, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, reacţii de fotosensibilitate, eritem palmar, inflamaţie la nivelul feţei, purpură, reactivarea sindromului postiradiere Inflamaţie la nivelul articulaţiilor, durere osoasă, durere facială, rigiditate musculo- scheletică, Rare/Foarte rare (din experienţa ulterioară punerii pe piaţă) Mai puţin frecvente Severe şi/sau care pot pune viaţa în pericol (grad 3-4) sau care sunt considerate relevante clinic slăbiciune musculară Hidronefroză, incontinenţă urinară, hematurie, nicturie, creştere a creatininemiei Hemoragie vaginală Aparate şi sisteme Foarte frecvente Toate gradele Frecvente Toate gradele - - - - Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări ale aparatului genital şi sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Fatigabilitate, astenie Febră, edem periferic, stare generală de rău, durere toracică noncardiacă Edem, frisoane, sindrom pseudo- gripal, rigiditate, creştere a temperaturii corpului ** Luând în considerare experienţa ulterioară punerii pe piaţă, sindromul de eritrodisestezie palmo- plantară persistent sau sever poate determina pierderea amprentelor (vezi pct. 4.4). Capecitabina în terapie asociată: Tabelul 5 prezintă RA asociate cu administrarea capecitabinei în asociere cu diferite scheme de chimioterapie pentru indicaţii multiple, pe baza datelor de siguranţă provenite de la peste 3000 de pacienţi. RA au fost adăugate la grupa de frecvenţă corespunzătoare (foarte frecvente sau frecvente), în funcţie de cea mai mare incidenţă observată în oricare dintre studiile clinice majore şi au fost adăugate numai când s-au observat reacţii adverse în plus faţă de cele raportate pentru capecitabina administrată în monoterapie sau într-o grupă superioară de frecvenţă comparativ cu capecitabina administrată în monoterapie (vezi Tabel 4). RA mai puţin frecvente raportate pentru terapia asociată cu capecitabină sunt similare cu RA raportate pentru capecitabina administrată în monoterapie sau cu cele raportate pentru medicamentul asociat în cazul utilizării acestuia în monoterapie (în literatură şi/sau în Rezumatul caracteristicilor produsului respectiv). Unele dintre RA sunt reacţii observate frecvent la medicamentul administrat asociat (de exemplu neuropatie senzorială periferică la docetaxel sau oxaliplatină, hipertensiune arterială observată la bevacizumab); totuşi, nu poate fi exclusă o exacerbare în cazul terapiei asociate cu capecitabină. Tabelul 5 Rezumatul RA raportate la pacienţii trataţi cu capecitabină în asociere, în plus faţă de cele observate în cazul administrării capecitabinei în monoterapie sau raportate într-o grupă superioară de frecvenţă comparativ cu capecitabina administrată în monoterapie Aparate şi sisteme Foarte frecvente Toate gradele Frecvente Toate gradele Rare/Foarte rare (din experienţa ulterioară punerii pe piaţă) Infecţii şi infestări - Herpes zoster, infecţii ale tractului urinar, candidoză orală, infecţii ale tractului respirator 14 Aparate şi sisteme Foarte frecvente Toate gradele Frecvente Toate gradele Rare/Foarte rare (din experienţa ulterioară punerii pe piaţă) Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastrointestinal e +Neutropenie, +leucopenie, +anemie, +febră neutropenică, trombocitopenie - Scăderea apetitului alimentar - Parestezie, disestezie, neuropatie periferică, neuropatie periferică senzorială, disgeuzie, cefalee Creşterea secreţiei lacrimale - - Edem la nivelul membrelor inferioare, hipertensiune arterială, +embolism şi tromboze Durere în gât, disestezie faringiană Constipaţie, dispepsie superior, rinite, gripă, +infecţii, herpes oral Supresie medulară, +neutropenie febrilă Hipersensibilitate Hipokalemie, hiponatremie, hipomagnezemie, hipocalcemie, hiperglicemie Tulburări de somn, anxietate Neurotoxicitate, tremor, nevralgie, reacţie de hipersensibilitate, hipoestezie Tulburări vizuale, xeroftalmie, durere la nivelul ochilor, tulburări ale vederii, vedere înceţoşată Tinitus, hipoacuzie Fibrilaţie atrială, ischemie miocardică/infarct miocardic Eritem facial, hipotensiune arterială, crize hipertensive, bufeuri, flebită Sughiţ, durere faringo- laringiană, disfonie Hemoragie gastrointestinală superioară, ulceraţie la nivelul cavităţii bucale, gastrită, meteorism abdominal, boală de reflux gastro-esofagian, durere la nivelul cavităţii bucale, disfagie, hemoragie rectală, durere la nivelul abdomenului inferior, disestezie orală, 15 Aparate şi sisteme Foarte frecvente Toate gradele Frecvente Toate gradele Rare/Foarte rare (din experienţa ulterioară punerii pe piaţă) Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări renale şi ale căilor urinare - Alopecie, afecţiuni ale unghiilor Mialgie, artralgie, durere la nivelul extremităţilor - Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Febră, slăbiciune, +letargie, intoleranţă la căldură parestezie orală, hipoestezie orală, disconfort abdominal Funcţie hepatică anormală Hiperhidroză, erupţie cutanată eritematoasă, urticarie, transpiraţii nocturne Durere la nivelul articulaţiilor, spasme musculare, trismus, slăbiciune musculară Hematurie, proteinurie, scădere a clearance-ului renal al creatininei, disurie Inflamaţie a mucoaselor, durere la nivelul membrelor, durere, frisoane, durere toracică, sindrom pseudo-gripal, +febră, reacţie asociată perfuziei, reacţie la locul de injectare, durere la locul perfuziei, durere la locul de injectare Contuzii Insuficienţă renală acută apărută ca o consecinţă a deshidratării (rară) - Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate + Pentru fiecare termen, evaluarea frecvenţei s-a bazat pe RA de toate gradele. Pentru termenii marcaţi cu un “+”, evaluarea frecvenţei s-a bazat pe RA de grad 3-4. RA au fost adăugate în funcţie de cea mai mare incidenţă observată în oricare dintre studiile clinice majore privind asocierea terapeutică. Descrierea reacţiilor adverse selectate administrată de două ori pe zi în zilele 1 până la 14, la Sindrom mână-picior (vezi pct. 4.4): Pentru doza de capecitabină de 1250 mg/m2 intervale de 3 săptămâni, s-a observat o frecvenţă de 53% până la 60% a SMP de toate gradele în studiile cu capecitabină administrată în monoterapie (conţinând studiile de terapie adjuvantă în neoplasmul de colon, tratamentul neoplasmului colorectal metastazat şi tratamentul neoplasmului mamar) iar în grupul la care s-a administrat asocierea capecitabină/docetaxel pentru tratamentul neoplasmului mamar metastazat a fost observată o frecvenţă de 63%. Pentru doza de capecitabină de 1000 mg/m2 observat o frecvenţă de 22% până la 30% a SMP de toate gradele în cazul terapiei asociate cu capecitabină. administrată de două ori pe zi în zilele 1 până la 14, la intervale de 3 săptămâni, s-a 16 O meta-analiză a 14 studii clinice care a inclus date provenite de la peste 4700 pacienţi trataţi cu capecitabină în monoterapie sau capecitabină în asociere cu diferite scheme chimioterapice utilizate pentru multiple indicaţii (neoplasm de colon, neoplasm colorectal, neoplasm gastric sau neoplasm mamar) a arătat că SMP (de toate gradele) a apărut la 2066 (43%) pacienţi după un timp mediu de 239 zile [IÎ 95% 201, 288] de la începerea tratamentului cu capecitabină. În toate studiile în care s-a administrat asocierea terapeutică, următoarele covariabile au fost semnificativ statistic asociate cu un risc crescut de dezvoltare a SMP: doză iniţială crescută de capecitabină (gram), doză cumulativă scăzută de capecitabină (0,1*kg), intensitate crescută a dozei relative în primele şase săptămâni, durată crescută a tratamentului din studiu (săptămâni), vârstă crescută (cu creşteri de 10 ani), sexul feminin şi statusul bun al performanţei ECOG la momentul iniţial (0 comparativ cu ≥1). Diaree (vezi pct. 4.4): Capecitabina poate determina apariţia diareei, care a fost observată la până la 50% dintre pacienţi. Rezultatele unei meta-analize a 14 studii clinice care a inclus date provenite de la peste 4700 pacienţi trataţi cu capecitabină au arătat că în toate studiile în care s-a administrat asocierea terapeutică, următoarele covariabile au fost semnificativ statistic asociate cu un risc crescut de dezvoltare a diareei: doză iniţială crescută de capecitabină (gram), durată crescută a tratamentului din studiu (săptămâni), vârstă crescută (cu creşteri de 10 ani) şi sexul feminin. Următoarele covariabile au fost semnificativ statistic asociate cu un risc scăzut de apariţie a diareei: doză cumulativă scăzută de capecitabină (0,1*kg) şi intensitate crescută a dozei relative în primele şase săptămâni. Cardiotoxicitate (vezi pct. 4.4): În plus faţă de RA descrise în tabelele 4 şi 5, următoarele RAM, cu o incidenţă mai mică de 0,1%, au fost asociate cu utilizarea monoterapiei cu capecitabină, pe baza analizei globale a datelor de siguranţă clinică din 7 studii clinice care au inclus 949 pacienţi (2 studii clinice de fază III şi 5 studii clinice de fază II efectuate pentru indicaţiile de neoplasm colorectal metastazat şi neoplasm mamar metastazat): cardiomiopatie, insuficienţă cardiacă, moarte subită şi extrasistole ventriculare. Encefalopatie: În plus faţă de RA descrise în tabelele 4 şi 5 şi pe baza analizei globale de mai sus din datele de siguranţă clinică provenite din 7 studii clinice, encefalopatia a fost, de asemenea, asociată cu utilizarea monoterapiei cu capecitabină, cu o incidenţă mai mică de 0,1%. Grupe speciale de pacienţi Pacienţi vârstnici (vezi pct. 4.2): O analiză a datelor de siguranţă la pacienţii cu vârstă ≥60 ani cărora li s-a administrat capecitabină în monoterapie şi o analiză a pacienţilor trataţi cu asocierea de capecitabină cu docetaxel, a arătat o creştere a incidenţei reacţiilor adverse la tratament de grad 3 şi 4 şi a reacţiilor adverse grave la tratament, comparativ cu pacienţii cu vârstă <60 de ani. De asemenea, pacienţii cu vârstă ≥ 60 ani trataţi cu asocierea de capecitabină cu docetaxel s-au retras mai timpuriu din tratament din cauza reacţiilor adverse, comparativ cu pacienţii cu vârstă < 60 ani. Rezultatele unei meta-analize a 14 studii clinice care a inclus date provenite de la peste 4700 pacienţi cărora li s-a administrat capecitabină au arătat că în toate studiile în care s-a administrat asocierea terapeutică, vârstă crescută (cu creşteri de 10 ani) a fost semnificativ statistic asociată cu un risc crescut de dezvoltare a SMP şi diaree şi cu un risc scăzut de dezvoltare a neutropeniei. Sex Rezultatele unei meta-analize a 14 studii clinice care a inclus date provenite de la peste 4700 pacienţi cărora li s-a administrat capecitabină au arătat că în toate studiile în care s-a administrat asocierea terapeutică, sexul feminin a fost semnificativ statistic asociat cu un risc crescut de apariţie a SMP şi diaree şi cu un risc scăzut de apariţie a neutropeniei. Pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.2): 17 O analiză a datelor de siguranţă la pacienţii trataţi cu capecitabină în monoterapie (neoplasm colorectal) care prezentau insuficienţă renală la includerea în studiu a arătat o creştere a incidenţei reacţiilor adverse la tratament de grad 3 şi 4, comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală (36% la pacienţii fără insuficienţă renală n=268, comparativ cu 41% la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară n=257, respectiv 54% la pacienţii cu insuficienţă renală moderată n=59) (vezi pct. 5.2). Pacienţii cu disfuncţie renală moderată prezintă o rată crescută a necesităţii de scădere dozei (44%), comparativ cu 33% la pacienţii fără insuficienţă renală şi cu 32% la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară precum şi o creştere a incidenţei retragerilor timpurii din tratament (21% în timpul primelor două cicluri), comparativ cu 5% la pacienţii fără insuficienţă renală şi cu 8% la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Manifestările supradozajului acut includ greaţă, vărsături, diaree, mucozită, iritaţii şi hemoragii la nivelul tractului gastrointestinal, deprimarea măduvei osoase. Tratamentul supradozajului include intervenţiile terapeutice şi de susţinere obişnuite, având scopul de a corecta manifestările clinice prezente şi de a preveni posibilele complicaţii ale acestora. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antineoplazice, antimetaboliţi,analogi ai bazelor purinice, codul ATC: L01BC06 Capecitabina este un carbamat de fluoropirimidină necitotoxic care, administrat oral, acţionează ca un precursor al fracţiunii 5-fluorouracil (5-FU) citotoxice. Capecitabina este activată prin intermediul câtorva etape enzimatice (vezi pct. 5.2). Enzima implicată în ultima etapă de transformare în 5-FU, timidin fosforilaza (ThyPase) se găseşte în ţesuturile tumorale, dar şi în ţesuturile normale, de obicei într-o concentraţie mică. În cazul modelelor de neoplasm xenogrefă umane, capecitabina a demonstrat un efect sinergic cu cel al docetaxelului, care poate fi în legătură cu creşterea concentraţiei timidin- fosforilazei determinată de docetaxel. Există dovezi că metabolizarea 5-FU pe cale anabolică blochează reacţia de metilare a acidului dezoxiuridilic în acid timidilic, interferând consecutiv sinteza acidului dezoxiribonucleic (ADN). Încorporarea 5-FU duce, de asemenea, la inhibarea sintezei de ARN şi proteine. Deoarece ADN şi ARN sunt esenţiale pentru diviziunea şi creşterea celulară, 5-FU poate determina un deficit de timidină, care provoacă creşterea dezechilibrată şi moartea celulelor. Efectele lipsei de ADN şi ARN sunt mai evidente asupra acelor celule care proliferează mai rapid şi care metabolizează 5-FU cu viteză mai mare. Neoplasm colorectal şi neoplasm de colon 18 de două ori pe zi, în bolus intravenos în zilele 1 până la 5, la intervale Monoterapia cu capecitabină în tratamentul adjuvant al neoplasmului de colon Datele dintr-un studiu clinic controlat, de fază III, multicentric, randomizat, efectuat la pacienţii cu neoplasm de colon stadiul III (Duke C) susţin utilizarea capecitabinei în tratamentul adjuvant la pacienţii cu neoplasm de colon (studiul XACT; M66001). În acest studiu, 1987 pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare în grupul de tratament cu capecitabină (1250 mg/m2 timp de 2 săptămâni, urmate de 1 săptămână de pauză şi administrare în cicluri de trei săptămâni, timp de 24 săptămâni) sau în grupul de tratament cu 5-FU şi leucovorin (schema Mayo: leucovorin 20 mg/m2 intravenos, urmat de 5-FU 425 mg/m2 de 28 zile, timp de 24 săptămâni). Eficacitatea capecitabinei a fost cel puţin echivalentă cu cea a asocierii 5FU/LV i.v. în ceea ce priveşte perioada de supravieţuire fără semne de boală în populaţia din protocol (risc relativ 0,92; IÎ 95% 0,80-1,06). În toată populaţia randomizată, testele efectuate pentru evaluarea diferenţelor dintre capecitabină şi asocierea 5FU/LV au arătat un risc relativ de 0,88 (IÎ 95% 0,77-1,01; p=0,068) pentru supravieţuirea fără semne de boală şi un risc relativ de 0,86 (IÎ 95% 0,74-1,01, p=0,060) pentru supravieţuirea generală. Valoarea mediană a perioadei de urmărire la momentul analizei a fost de 6,9 ani. Într-o analiză Cox multivariabilă, pre-planificată, a fost demonstrată superioritatea capecitabinei comparativ cu 5-FU/LV administrat în bolus. Următorii factori au fost pre-specificaţi în planul de analiză statistică pentru includerea în model: vârsta, perioada de timp de la intervenţia chirurgicală până la randomizare, sex, valorile iniţiale ale CEA, prezenţa iniţială a ganglionilor limfatici şi ţara. S-a demonstrat superioritatea capecitabinei comparativ cu asocierea 5-FU/LV în ceea ce priveşte supravieţuirea fără manifestări de boală, în toată populaţia randomizată (risc relativ 0,849; IÎ 95% 0,739 - 0,976; p=0,0212), precum şi pentru supravieţuirea generală (risc relativ 0,828; IÎ 95% 0,705 - 0,971; p=0,0203). Terapia adjuvantă asociată în neoplasmul de colon Datele rezultate în urma unui studiu clinic controlat, de fază 3, multicentric, randomizat, efectuat la pacienţi cu neoplasm de colon stadiul III (Duke C) susţin utilizarea capecitabinei în asociere cu oxaliplatină (XELOX) ca tratament adjuvant la pacienţii cu neoplasm de colon (studiul NO16968). În acest cadrul acestui studiu clinic, 944 de pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare în grupul de tratament cu capecitabină, administrată în cicluri cu durata de 3 săptămâni, timp de 24 de săptămâni (1000 mg/m2 de două ori pe zi, timp de 2 săptămâni, urmate de o săptămână de pauză) în asociere cu oxaliplatină (130 mg/m2 perfuzie intravenoasă cu durata de peste 2 ore, în ziua 1 a fiecărui ciclu de 3 săptămâni); 942 de pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare în grupul de tratament cu leucovorin şi 5-FU în bolus. În urma analizei primare a DFS (supravieţuirea fără semne de boală) în populaţia tip ITT, s-a demonstrat că XELOX este semnificativ superior asocierii 5-FU/LV (RR=0,80; IÎ 95% = [0,69; 0,93]; p=0,0045). Rata DFS la 3 ani a fost de 71% pentru XELOX, comparativ cu 67% pentru 5-FU/LV. Analiza criteriului final secundar de evaluare al RFS (supravieţuirea fără progresia bolii) susţine aceste rezultate prin o valoare a RR de 0,78 (IÎ 95% =[0,67; 0,92]; p=0,0024) pentru XELOX, comparativ cu 5-FU/LV. XELOX a demonstrat o tendinţă superioară a SG, cu un RR de 0,87 (IÎ 95% =[0,72; 1,05]; p=0,1486), care echivalează cu scăderea cu 13% a riscului de deces. Rata SG la 5 ani a fost de 78% pentru XELOX, comparativ cu 74% pentru 5-FU/LV. Datele privind eficacitatea au fost obţinute în urma monitorizării pentru un timp mediu de observaţie de 59 de luni pentru SG şi de 57 de luni pentru DFS. Procentul pacienţilor care s-au retras din studiu din cauza evenimentelor adverse a fost mai mare în braţul de tratament cu XELOX utilizat în asociere (21%), comparativ cu braţul de tratament cu 5-FU/LV (9%) administrat în monoterapie la populaţia tip ITT. Monoterapia cu capecitabină în neoplasmul colorectal metastazat Datele obţinute în două studii multicentrice, randomizate, controlate, de fază III, cu protocol identic (SO14695; SO14796), susţin utilizarea capecitabinei ca tratament de primă linie al neoplasmului colorectal metastazat. În aceste studii 603 pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare în grupul de tratament cu capecitabină (1250 mg/m2 săptămână de pauză, în cicluri de 3 săptămâni). 604 pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare în grupul de tratament cu 5-FU şi leucovorin (schema Mayo: 20 mg/m2 425 mg/m2 5-FU în bolus intravenos, în zilele 1 până la 5, la intervale de 28 zile). Incidenţa totală a răspunsurilor obiective în toată populaţia randomizată (evaluarea investigatorului) a fost de 25,7% (capecitabină) comparativ cu 16,7% (schema Mayo); p0,0002. Valoarea mediană a timpului până la de două ori pe zi, timp de două săptămâni, urmate de o leucovorin intravenos, urmate de 19 progresie a fost de 140 zile (capecitabină), comparativ cu 144 zile (schema Mayo). Valoarea mediană a perioadei de supravieţuire a fost de 392 zile (capecitabină), faţă de 391 zile (schema Mayo). În prezent, nu există date comparative privind monoterapia cu capecitabină în neoplasmul colorectal faţă de asocierile terapeutice de primă linie. Terapie asociată de primă linie în tratamentul neoplasmului colorectal metastazat Datele din studiul clinic (NO16966) de fază III, multicentric, randomizat, controlat, susţin utilizarea capecitabinei în asociere cu oxaliplatină sau în asociere cu oxaliplatină şi bevacizumab pentru tratamentul de primă linie în neoplasmul colorectal metastazat. Studiul a avut două părţi: o parte iniţială cu 2 braţe, în care 634 pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare în două grupuri diferite de tratament, incluzând XELOX sau FOLFOX-4 şi, consecutiv, o parte factorială 2x2 în care 1401 pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare în patru grupuri diferite de tratament, incluzând XELOX plus placebo, FOLFOX-4 plus placebo, XELOX plus bevacizumab şi FOLFOX-4 plus bevacizumab. Vezi Tabelul 6 pentru schemele terapeutice. Tabelul 6 Schemele terapeutice în studiul NO16966 (mCRC) FOLFOX-4 sau FOLFOX-4 + Bevacizumab Tratament Oxaliplatină Doza iniţială 85 mg/m2 i.v. în 2 ore Mod de administrare Oxaliplatină în Ziua 1, la intervale de 2 săptămâni Leucovorin 200 mg/m2 i.v. în 2 ore Leucovorin în Ziua 1 şi 2, la intervale de 2 săptămâni 5-Fluorouracil Placebo sau Bevacizumab 400 mg/m2 în bolus i.v., urmate de 600 mg/m2 i.v. în 22 ore 5 mg/kg i.v. în 30-90 minute 5-fluorouracil în bolus/perfuzie i.v., fiecare în Ziua 1 şi 2, la intervale de 2 săptămâni Ziua 1, înainte de FOLFOX-4, la intervale de 2 săptămâni XELOX sau XELOX+ Bevacizumab Oxaliplatină 130 mg/m2 i.v. în 2 ore Oxaliplatină în Ziua 1, la intervale de 3 săptămâni Capecitabină Placebo sau Bevacizumab 1000 mg/m2 administrare orală, de două ori pe zi 7,5 mg/kg i.v. în 30-90 minute Capecitabina administrată oral, de două ori pe zi, timp de 2 săptămâni (urmată de 1 săptămână pauză de tratament) Ziua 1, înainte de XELOX, la intervale de 3 săptămâni 5-Fluorouracil: injecţie în bolus i.v. imediat după leucovorin În analiza comparativă generală a fost demonstrată non-inferioritatea braţului care conţine XELOX, comparativ cu braţul care conţine FOLFOX-4, exprimată în termenii supravieţuirii fără progresie, la populaţia de pacienţi eligibili şi populaţia în intenţie de tratament (vezi Tabelul 7). Rezultatele arată că asocierea XELOX este echivalentă cu asocierea FOLFOX-4 în ceea ce priveşte supravieţuirea generală (vezi Tabelul 7). O comparare a asocierii XELOX plus bevacizumab cu asocierea FOLFOX- 4 plus bevacizumab a fost o analiză exploratorie pre-specificată. În acest subgrup de tratament pentru analiza comparativă, asocierea XELOX plus bevacizumab a fost similară cu asocierea FOLFOX-4 plus bevacizumab, în ceea ce priveşte supravieţuirea fără progresie (risc relativ 1,01; IÎ 97,5% 0,84 - 1,22). Valoarea mediană a perioadei de urmărire în momentul analizei primare în populaţia tip intenţie de tratament a fost de 1,5 ani; datele provenite din analiza unui an suplimentar de urmărire sunt, de asemenea, incluse în Tabelul 7. Totuşi, analiza SFP în timpul tratamentului nu a confirmat rezultatele analizei privind SFP generală şi SG: riscul relativ pentru XELOX ,comparativ cu FOLFOX-4, a fost de 1,24 cu IÎ 97,5% 1,07 - 1,44. Deşi analizele de sensibilitate arată că diferenţele dintre schemele 20 terapeutice şi dintre momentele evaluării tumorii influenţează analiza SFP în timpul tratamentului, o explicaţie completă pentru acest rezultat nu a fost găsită. Tabel 7 Rezultatele principale privind eficacitatea pentru analiza non-inferiorităţii în cadrul studiului NO16966 ANALIZA PRIMARĂ XELOX/XELOX+P/XELOX+BV (PPE*: N=967; ITT**: N=1017) FOLFOX-4/FOLFOX- 4+P/FOLFOX-4+BV (PPE*: N = 937; ITT**: N = 1017) Populaţie Valoarea mediană a timpului până la producerea evenimentului (zile) RR Parametru: Supravieţuirea fără progresie PPE ITT 241 244 Parametru: Supravieţuirea generală PPE ITT 577 581 259 259 549 553 (IÎ 97,5%) 1,05 (0,94; 1,18) 1,04 (0,93; 1,16) 0,97 (0,84; 1,14) 0,96 (0,83; 1,12) Populaţie Valoarea mediană a timpului până la producerea evenimentului (zile) RR 1 AN SUPLIMENTAR DE URMĂRIRE Parametru: Supravieţuirea fără progresie PPE ITT 242 244 Parametru: Supravieţuire globală PPE ITT 600 602 259 259 594 596 *PPE=populaţia de pacienţi eligibili; **ITT=populaţia cu intenţie de tratament (IÎ 97,5%) 1,02 (0,92; 1,14) 1,01 (0,91; 1,12) 1,00 (0,88; 1,13) 0,99 (0,88; 1,12) timp de 2 săptămâni, la intervale de 3 săptămâni, în asociere cu Ȋntr-un studiu de fază III, controlat, randomizat (CAIRO) a fost studiat efectul utilizării capecitabinei în doză iniţială de 1000 mg/m2 irinotecan pentru tratamentul de primă linie la pacienţii cu neoplasm colorectal metastazat. Au fost randomizaţi 820 pacienţi pentru a li se administra, fie tratament secvenţial (n=410), fie tratament asociat (n=410). Tratamentul secvenţial constă în tratament de primă linie cu capecitabină (1250 mg/m2 ziua 1), tratament de linia a treia cu asocierea capecitabină (1000 mg/m2 zile ) cu oxaliplatină (130 mg/m2 capecitabină (1000 mg/m2 ziua 1) (XELIRI) şi tratament de linia a doua cu capecitabină (1000 mg/m2 14 zile) plus oxaliplatină (130 mg/m2 în de două ori pe zi timp de 14 în ziua 1). Tratamentul asociat constă în tratament de primă linie cu de două ori pe zi, timp de 14 zile), tratament de linia a doua cu irinotecan (350 mg/m2 de două ori pe zi timp de 14 zile) în asociere cu irinotecan (250 mg/m2 în ziua 1). Toate ciclurile de tratament au fost administrate la în de două ori pe zi timp de 21 intervale de 3 săptămâni. În cazul tratamentului de primă linie cu capecitabină utilizată în monoterapie, valoarea mediană a supravieţuirii fără progresie pentru populaţia în intenţie de tratament a fost de 5,8 luni (IÎ 95% 5,1 - 6,2 luni) iar pentru XELIRI a fost de 7,8 luni (IÎ 95% 7,0 - 8,3 luni; p=0,0002). Totuşi, aceasta a fost asociată cu o creştere a incidenţei toxicităţii gastro-intestinale şi a neutropeniei în timpul tratamentului de primă linie cu XELIRI (26% şi 11% pentru XELIRI, respectiv pentru tratamentul de primă linie cu capecitabină). XELIRI a fost comparat cu 5-FU + irinotecan (FOLFIRI) în trei studii clinice randomizate, la pacienţi cu cancer colorectal metastazat. Schemele de tratament XELIRI au inclus capecitabină 1000 mg/m2 de două ori pe zi, în zilele 1 până la 14 dintr-un ciclu de 3 săptămâni, în asociere cu irinotecan 250 mg/m2 în ziua 1. În cadrul celui mai mare studiu clinic (BICC-C), pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra tratament deschis FOLFIRI (n=144), 5-FU (mIFL) în bolus (n=145) sau XELIRI (n=141) şi au fost randomizaţi suplimentar pentru a li se administra tratament dublu-orb cu celecoxib sau cu placebo. Valoarea mediană a SFP a fost de 7,6 luni pentru FOLFIRI, 5,9 luni pentru mIFL (p=0,004 atunci când a fost comparat cu FOLFIRI) şi de 5,8 luni pentru XELIRI (p=0,015). Valoarea mediană a SG a fost de 23,1 luni pentru FOLFIRI, 17,6 luni pentru mIFL (p=0,09) şi de 18,9 luni pentru XELIRI (p=0,27). Pacienţii trataţi cu XELIRI au prezentat o toxicitate excesivă la nivel gastro-intestinal, comparativ cu FOLFIRI (diaree 48% şi 14% pentru XELIRI, respectiv pentru FOLFIRI). În studiul clinic EORTC, pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra tratament deschis cu FOLFIRI (n=41) sau XELIRI (n=44) şi au fost randomizaţi suplimentar pentru a li se administra tratament dublu-orb cu celecoxib sau cu placebo. Valorile mediane ale perioadelor de SFP şi de supravieţuire generală (SG) au fost mai mici în cazul XELIRI comparativ cu FOLFIRI (SFP 5,9 comparativ cu 9,6 luni şi SG 14,8 comparativ cu 19,9 luni) şi, în plus, au fost raportate incidenţe excesiv de mari ale diareei la pacienţii cărora li s-a administrat schema terapeutică cu XELIRI (41% XELIRI, 5,1% FOLFIRI). În studiul publicat de Skof et al., pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra FOLFIRI sau XELIRI. Rata generală de răspuns a fost de 49% în braţul cu XELIRI şi de 48% în braţul cu FOLFIRI (p=0,76). La finalul tratamentului, 37% dintre pacienţii din braţul cu XELIRI şi 26% dintre cei din braţul cu FOLFIRI nu au prezentat nicio dovadă a prezenţei bolii (p=0,56). Toxicitatea a fost similară în cazul celor două tipuri de tratament, cu excepţia neutropeniei, care a fost raportată mai frecvent la pacienţii trataţi cu FOLFIRI. Montagnani et al. a utilizat rezultatele din cele trei studii clinice menţionate mai sus pentru a furniza o analiză globală a studiilor randomizate care au avut ca scop compararea schemelor de tratament FOLFIRI şi XELIRI în tratamentul CRCm. O reducere semnificativă a riscului de progresie a bolii a fost asociată tratamentului FOLFIRI (RR, 0,76; IÎ 95%, 0,62-0,95; P <0,01), datorată parţial toleranţei scăzute la schemele de tratament XELIRI utilizate. Datele dintr-un studiu clinic randomizat (Souglakos et al., 2012) care a avut drept scop compararea FOLFIRI + bevacizumab cu XELIRI + bevacizumab, nu au arătat diferenţe semnificative între tratamente în ceea ce priveşte SFP sau SG. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra FOLFIRI plus bevacizumab (Braţul-A, n=167) sau XELIRI plus bevacizumab (Braţul-B, n=166). Pentru Braţul B, schema terapeutică XELIRI a utilizat capecitabină 1000 mg/m2 de două ori pe zi, timp de 14 zile + irinotecan 250 mg/m2 în ziua 1. Valorile mediane ale supravieţuirii fără progresie a bolii (SFP) au fost de 10,0 şi de 8,9 luni; p=0,64, ale supravieţuirii generale de 25,7 şi 27,5 luni; p=0,55 şi ale ratelor de răspuns de 45,5% şi 39,8%; p=0,32 pentru FOLFIRI-Bev, respectiv pentru XELIRI-Bev. La pacienţii trataţi cu XELIRI + bevacizumab a fost raportată o incidenţă semnificativ mai mare de diaree, neutropenie febrilă şi de reacţii adverse cutanate de tip mână-picior, cu întârzieri ale administrării tratamentului, reduceri ale dozelor şi întreruperi ale tratamentului semnificativ crescute comparativ cu pacienţii trataţi cu FOLFIRI + bevacizumab. Datele provenite dintr-o analiză provizorie a unui studiu de fază II controlat, randomizat, multicentric (AIO KRK 0604) susţin utilizarea capecitabinei în doză iniţială de 800 mg/m2 administrată la interval de 3 săptămâni, în asociere cu irinotecan şi bevacizumab, pentru tratamentul de primă linie la pacienţii cu neoplasm colorectal metastazat. 120 de pacienţi au fost repartizaţi prin timp de 2 săptămâni, 22 sub formă de perfuzie cu durata de 30 minute, în ziua 1, la intervale de 3 săptămâni) şi randomizare pentru a li se administra tratament XELIRI modificat, cu capecitabină (800 mg/m2 două ori pe zi, timp de două săptămâni, urmate de o perioadă de 7 zile de pauză), irinotecan (200 mg/m2 bevacizumab (7,5 mg/kg sub formă de perfuzie cu durata de 30 până la 90 minute, în ziua 1 la intervale de 3 săptămâni); 127 de pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare pentru a li se administra tratament cu capecitabină (1000 mg/m2 perioadă de 7 zile de pauză), oxaliplatină (130 mg/m2 sub formă de perfuzie cu durata de 2 ore, în ziua 1, la intervale de 3 săptămâni) şi bevacizumab (7,5 mg/kg sub formă de perfuzie cu durata de 30 până la 90 minute, în ziua 1 la intervale de 3 săptămâni). După o perioadă medie de urmărire a populaţiei din studiul clinic de 26,2 luni, răspunsurile la tratament au fost cele prezentate în tabelul de mai jos: de două ori pe zi, timp de două săptămâni, urmate de o de Tabelul 8 Rezultatele principale privind eficacitatea din studiul clinic AIO KRK XELOX + bevacizumab (ITT: N=127) XELIRI modificat + bevacizumab (ITT: N= 120) Risc relativ IÎ 95% Valoare p Supravieţuire fără progresie a bolii după 6 luni ITT IÎ 95% Valoare mediană a supravieţuirii fără progresie a bolii ITT IÎ 95% 10,4 luni 9,0 – 12,0 76% 69 - 84% Valoare mediană a supravieţuirii generale ITT IÎ 95% 24,4 luni 19,3 – 30,7 84% 77 - 90% 12,1 luni 10,8 – 13,2 25,5 luni 21,0 – 31,0 0,93 0,82 – 1,07 p=0,30 0,90 0,68 – 1,19 p=0,45 Terapie asociată în tratamentul de linia a doua în neoplasmul colorectal metastazat Datele din studiul clinic (NO16967) de fază III, multicentric, randomizat, controlat, susţin utilizarea capecitabinei în asociere cu oxaliplatină pentru tratamentul de linia a doua în neoplasmul colorectal metastazat. În acest studiu, 627 pacienţi cu carcinom colorectal metastazat, cărora li s-a administrat anterior tratament cu irinotecan în asociere cu o schemă terapeutică cu fluoropirimidină ca terapie de primă linie, au fost repartizaţi prin randomizare pentru tratament cu XELOX sau FOLFOX-4. Pentru schema de administrare a XELOX sau FOLFOX-4 (fără asociere cu placebo sau bevacizumab), vezi Tabelul 6. S-a demonstrat că XELOX nu este inferior faţă de FOLFOX-4, în ceea ce priveşte supravieţuirea fără progresie în populaţia per-protocol şi în populaţia în intenţie de tratament (vezi Tabelul 9). Rezultatele arată că pentru supravieţuirea generală, asocierea XELOX este echivalentă cu asocierea FOLFOX-4 (vezi Tabelul 9). Valoarea mediană a perioadei de urmărire în momentul analizei principale în populaţia tip intenţie de tratament a fost de 2,1 ani; datele provenite din analiza a 6 luni suplimentare de urmărire sunt, de asemenea, incluse în Tabelul 9. Tabelul 9 Rezultatele principale pentru evaluarea non-inferiorităţii - studiul NO16967 ANALIZA PRIMARĂ XELOX (PdP*: N=251; ITT**: N=313) FOLFOX-4 (PdP*: N = 252; ITT**: N = 314) Populaţie Valoarea mediană a timpului până la producerea evenimentului (zile) RR Parametru: Supravieţuirea fără progresie PdP ITT 154 144 168 146 23 IÎ95% 1,03 (0,87; 1,24) 0,97 (0,83; Parametru: Supravieţuirea generală PPP ITT 388 363 401 382 1,14) 1,07 (0,88; 1,31) 1,03 (0,87; 1,23) Populaţie Valoarea mediană a timpului până la producerea evenimentului (zile) RR 6 LUNI SUPLIMENTARE DE URMĂRIRE Parametru: Supravieţuirea fără progresie PdP ITT 154 143 Parametru: Supravieţuirea generală PdP ITT 393 363 166 146 402 382 *PdP=populaţia din protocol; **ITT=populaţie cu intenţie de tratament Neoplasm gastric în stadiu avansat: IÎ95% 1,04 (0,87; 1,24) 0,97 (0,83; 1,14) 1,05 (0,88; 1,27) 1,02 (0,86; 1,21) Datele dintr-un studiu clinic controlat, de fază III, multicentric, randomizat, efectuat la pacienţii cu neoplasm gastric în stadiu avansat susţin utilizarea capecitabinei în tratamentul de primă linie la pacienţii cu neoplasm gastric în stadiu avansat (ML 17032). În acest studiu, 160 pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare pentru tratamentul cu capecitabină (1000 mg/m2 2 săptămâni urmate de 7 zile de pauză) şi cisplatină (80 mg/m2 săptămâni). În total, 156 pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare pentru tratamentul cu 5-FU (800 mg/m2 (80 mg/m2 sub formă de perfuzie cu durata de 2 ore, în ziua 1, la fiecare 3 săptămâni). Capecitabina în asociere cu cisplatină nu a fost inferioară asocierii 5-FU cu cisplatină în ceea ce priveşte supravieţuirea fără progresie a bolii în analiza per protocol (risc relativ 0,81; IÎ 95% 0,63-1,04). Valoarea mediană a supravieţuirii fără progresie a fost de 5,6 luni (capecitabină +cisplatină) comparativ cu 5,0 luni (5-FU+cisplatină). Riscul relativ pentru durata supravieţuirii (supravieţuirea generală) a fost similar cu riscul relativ pentru supravieţuirea fără progresie (risc relativ 0,85; IÎ 95% 0,64-1,13). Durata mediană a supravieţuirii a fost de 10,5 luni (capecitabină +cisplatină) comparativ cu 9,3 luni (5-FU+cisplatină). de două ori pe zi timp de perfuzie cu durata de 2 ore, la fiecare 3 pe zi, perfuzie continuă, în zilele 1 până la 5, la fiecare 3 săptămâni) şi cisplatină Datele provenite dintr-un studiu clinic de fază III, multicentric, randomizat, ce compară capecitabina cu 5-FU şi oxaliplatina cu cisplatina la pacienţii cu neoplasm gastric în stadiu avansat susţin utilizarea capecitabinei în tratamentul de primă linie la pacienţii cu neoplasm gastric în stadiu avansat (REAL- 2). În acest studiu, 1002 pacienţi au fost repartizaţi prin randomizare, după o schemă factorială 2x2, într- unul din următoarele 4 braţe: - în bolus intravenos, în ziua 1, la fiecare 3 săptămâni), cisplatină sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de două ore, în ziua 1, la fiecare 3 ECF: epirubicină (50 mg/m2 (60 mg/m2 săptămâni) şi 5-FU (200 mg/m2 linie centrală). ECX: epirubicină (50 mg/m2 (60 mg/m2 săptămâni) şi capecitabină (625 mg/m2, de două ori pe zi, administrată continuu). sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de două ore, în ziua 1, la fiecare 3 în bolus intravenos, în ziua 1, la fiecare 3 săptămâni), cisplatină administrată zilnic în perfuzie intravenoasă continuă, printr-o - 24 - - în bolus intravenos, în ziua 1, la fiecare 3 săptămâni), oxaliplatină sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de două ore, în ziua 1, la fiecare 3 administrat zilnic în perfuzie intravenoasă continuă, printr-o EOF: epirubicină (50 mg/m2 (130 mg/m2 săptămâni) şi 5-FU (200 mg/m2 linie centrală). EOX: epirubicină (50 mg/m2 (130 mg/m2 săptămâni) şi capecitabină (625 mg/m2, de două ori pe zi, administrată continuu). sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de două ore, în ziua 1, la fiecare 3 în bolus intravenos, în ziua 1, la fiecare 3 săptămâni), oxaliplatină În populaţia per protocol, analizele primare privind eficacitatea au demonstrat o non-inferioritate a supravieţuirii generale pentru schemele terapeutice cu capecitabină comparativ cu schemele terapeutice cu 5-FU (risc relativ 0,86; IÎ 95% 0,75 - 0,99) şi pentru schemele terapeutice cu oxaliplatină comparativ cu schemele terapeutice cu cisplatină (risc relativ 0,92; IÎ 95% 0,80 - 1,05). Valoarea mediană a supravieţuirii generale a fost de 10,9 luni pentru schemele terapeutice cu capecitabină şi de 9,6 luni pentru schemele terapeutice cu 5-FU. Valoarea mediană a supravieţuirii generale a fost de 10,0 luni pentru schemele terapeutice cu cisplatină şi de 10,4 luni pentru schemele terapeutice cu oxaliplatină. De asemenea, capecitabina a fost administrată în asociere cu oxaliplatină pentru tratamentul pacienţilor cu neoplasm gastric în stadiu avansat. Studiile efectuate cu capecitabină administrată în monoterapie au arătat că capecitabina are eficacitate în neoplasmul gastric în stadiu avansat. Neoplasm de colon, neoplasm colorectal şi neoplasm gastric în stadiu avansat: meta-analiză O meta-analiză efectuată pentru şase studii clinice (studiile SO14695, SO14796, M66001, NO16966, NO16967, M17032) susţin înlocuirea 5-FU cu capecitabina, administrată în monoterapie şi în terapie asociată în neoplasmul gastro-intestinal. Analiza completă include 3097 pacienţi cărora li s-au administrat scheme terapeutice care conţin capecitabină şi 3074 pacienţi cărora li s-au administrat scheme terapeutice care conţin 5-FU. Valoarea mediană a perioadei de supravieţuire generală a fost de 703 zile (IÎ 95%: 671; 745) la pacienţii cărora li s-au administrat scheme terapeutice care conţin capecitabină şi de 683 zile (IÎ 95%: 646; 715) la pacienţii cărora li s-au administrat scheme terapeutice care conţin 5-FU. Riscul relativ pentru supravieţuirea generală a fost de 0,94 (IÎ 95%: 0,89; 1,00, p=0,0489), ceea ce arată că schemele terapeutice care conţin capecitabină sunt non-inferioare schemelor terapeutice care conţin 5-FU. Neoplasm mamar Terapia asociată cu capecitabină şi docetaxel în neoplasmul mamar local avansat sau metastazat Datele provenite dintr-un studiu controlat, de fază III, multicentric, randomizat susţin utilizarea capecitabinei în asociere cu docetaxel pentru tratamentul pacienţilor cu neoplasm mamar local avansat sau metastazat după eşecul chimioterapiei citotoxice, incluzând o antraciclină. În acest studiu, 255 pacienţi au fost randomizaţi în grupul de tratament cu capecitabină (1250 mg/m2 de două ori pe zi, timp de 2 săptămâni, urmate de 1 săptămână de pauză şi docetaxel 75 mg/m2 sub formă de perfuzie intravenoasă de 1 oră la intervale de 3 săptămâni). 256 pacienţi au fost randomizaţi în grupul de tratament cu docetaxel în monoterapie (100 mg/m2 intervale de 3 săptămâni). Supravieţuirea a fost superioară în braţul cu terapie asociată capecitabină + docetaxel (p=0,0126). Valoarea mediană a perioadei de supravieţuire a fost de 442 zile (capecitabină + docetaxel), comparativ cu 352 zile (docetaxel în monoterapie). Incidenţa totală a răspunsurilor obiective în toată populaţia randomizată (evaluarea investigatorului) a fost de 41,6% (capecitabină + docetaxel), comparativ cu 29,7% (docetaxel în monoterapie); p=0,0058. Timpul până la progresia bolii a fost mai mare în braţul cu terapie asociată capecitabină +docetaxel (p<0,0001). Valoarea mediană a timpului până la progresia bolii a fost de 186 zile (capecitabină + docetaxel), comparativ cu 128 zile (docetaxel în monoterapie). sub forma de perfuzie intravenoasă de 1 oră la Monoterapia cu capecitabină după eşecul chimioterapiei care conţine taxani, antracicline şi la pacienţii la care nu este indicată terapia cu antracicline Datele provenite din două studii clinice multicentrice, de fază II, susţin utilizarea monoterapiei cu capecitabină pentru tratamentul pacienţilor, după eşecul chimioterapiei cu taxani şi antracicline sau la pacienţii la care terapia cu antracicline nu este indicată. În aceste studii, 236 pacienţi au fost trataţi cu capecitabină (1250 mg/m2 de două ori pe zi timp de 2 săptămâni urmate de 1 săptămână de pauză). 25 Incidenţa totală a răspunsurilor obiective (evaluarea investigatorului) a fost de 20% (la primul studiu) şi de 25% (la al doilea studiu). Valoarea mediană a timpului până la progresia bolii a fost de 93, respectiv 98 zile. Valoarea mediană a perioadei de supravieţuire a fost de 384 şi 373 zile. Toate indicaţiile terapeutice: O meta-analiză a 14 studii clinice, care a cuprins date provenind de la peste 4700 pacienţi trataţi cu capecitabină în monoterapie sau capecitabină în asociere cu diferite scheme chimioterapice utilizate în multiple indicaţii (neoplasm de colon, neoplasm colorectal, neoplasm gastric sau neoplasm mamar) a arătat că pacienţii trataţi cu capecitabină la care a apărut sindromul mână-picior (SMP) au avut o perioadă globală de supravieţuire mai lungă, comparativ cu pacienţii la care nu a apărut SMP; perioadă mediană globală de supravieţuire a fost de 1100 zile (IÎ 95% 1007;1200), comparativ cu 691zile (IÎ 95% 638; 754), cu un risc relativ de 0,61 (IÎ 95% 0,56; 0,66). Copii şi adolescenţi: Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu capecitabină la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în adenocarcinom de colon şi rect, adenocarcinom gastric şi carcinom mamar (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Farmacocinetica capecitabinei a fost evaluată pentru un interval doze de 502-3514 mg/m2 Parametrii capecitabinei, 5'-dezoxi-5-fluorocitidinei (5'-DFCR) şi ai 5'-dezoxi-5-fluorouridinei (5'- DFUR), măsuraţi în zilele 1 şi 14, au fost similari. ASC pentru 5-FU a fost cu 30-35% mai mare în ziua a 14-a. Reducerea dozei de capecitabină determină scăderea expunerii sistemice la 5-FU mai mult decât proporţional cu doza, datorită farmacocineticii neliniare a metabolitului activ. şi zi. Absorbţie După administrare orală, capecitabina este absorbită rapid şi în proporţie mare, după care urmează transformarea în proporţie mare în metaboliţi, 5'-DFCR şi 5'-DFUR. Administrarea cu alimente scade viteza de absorbţie a capecitabinei, dar cu consecinţe minore asupra ASC a 5'-DFUR şi a metabolitului următor, 5-FU. La doza de 1250 mg/m2 în ziua a 14-a, administrată după ingerarea de alimente, concentraţiile plasmatice maxime (Cmax exprimate în μg/ml) ale capecitabinei, 5'- DFCR, 5'-DFUR, 5- FU şi FBAL au fost de 4,67; 3,05; 12,1; 0,95, respectiv de 5,46. Timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime (Tmax exprimat în ore) a fost de 1,50; 2,00; 2,00; 2,00 şi 3,34. Valorile ASC0- exprimate în g·oră/ml au fost de 7,75; 7,24; 24,6; 2,03 şi 36,3. Distribuţie Studiile in vitro asupra plasmei umane au dovedit că legarea de proteine, în special de albumină, pentru capecitabină, 5'- DFCR, 5'-DFUR şi 5-FU, se face în proporţie de 54%, 10%, 62% şi 10%. Metabolizare Capecitabina este mai întâi metabolizată de către carboxilesteraza hepatică la 5'-DFCR, care este apoi transformat în 5'-DFUR de către citidin dezaminază, localizată mai ales în ficat şi ţesuturile tumorale. În continuare, se produce activarea catalitică a 5'-DFUR de către timidin fosforilază (ThyPase). Enzimele implicate în activarea catalitică sunt prezente în ţesuturile tumorale dar şi în ţesuturile normale, de obicei în cantităţi mici. Biotransformările enzimatice secvenţiale ale capecitabinei la 5-FU realizează concentraţii mai mari ale acestuia în ţesuturile tumorale. În cazul tumorilor colorectale, formarea de 5-FU este localizată în mare parte în celulele stromale ale tumorii. După administrarea orală de capecitabină la pacienţii cu neoplasm colorectal, raportul dintre concentraţia 5-FU în tumorile colorectale, faţă de ţesuturile adiacente, a fost de 3,2 (valori cuprinse într-un interval de la 0,9 la 8,0). Raportul dintre concentraţia 5-FU în tumoră şi plasmă este de 21,4 (valori cuprinse într-un interval de la 3,9 la 59,9; n=8) în timp ce raportul dintre concentraţia în ţesuturile sănătoase şi plasmă este de 8,9 (valori cuprinse într-un interval de la 3,0 – 25,8; n=8). Activitatea măsurată a timidin fosforilazei a 26 fost de 4 ori mai mare în tumora colorectală primară, decât în ţesutul normal adiacent. Studiile imunohistochimice au arătat că timidin fosforilaza este localizată în mare parte în celulele stromale ale tumorii. 5-FU este catabolizat, în continuare, pe calea dihidropirimidin dehidrogenazei (DPD), cu formarea unui metabolit mult mai puţin toxic: dihidro-5-fluorouracil (H2FU). Dihidropirimidinaza scindează inelul pirimidinic la acid 5-fluoro-ureidopropionic (FUPA). În final, β-ureido-propionaza scindează FUPA la α-fluoro--alanină (FBAL), care este eliminată pe cale urinară. Activitatea dihidropirimidin dehidrogenazei (DPD) este etapa limitantă a vitezei biotransformării. Deficitul de DPD poate duce la creşterea toxicităţii capecitabinei (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2 exprimat în ore) al capecitabinei, 5'- DFCR, 5'- DFUR, 5-FU şi FBAL a fost de 0,85; 1,11; 0,66; 0,76 şi 3,23. Capecitabina şi metaboliţii săi sunt eliminaţi predominant în urină; 95,5% din doza de capecitabină administrată se regăseşte în urină. Eliminarea prin materiile fecale este minimă (2,6%). Metabolitul principal excretat în urină este FBAL, care reprezintă 57% din doza administrată. Aproximativ 3% din doza administrată se excretă în urină sub formă nemodificată. Terapia asociată Studiile de fază I care evaluează efectul capecitabinei asupra farmacocineticii docetaxelului sau paclitaxelului şi invers nu au arătat niciun efect al capecitabinei asupra farmacocineticii docetaxelului sau paclitaxelului (Cmax farmacocineticii 5’- DFUR. şi ASC) şi niciun efect al docetaxelului sau paclitaxelului asupra Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi O analiză farmacocinetică populaţională a fost realizată la 505 pacienţi cu neoplasm colorectal trataţi cu capecitabină în doză de 1250 mg/m2 FU şi FBAL nu este influenţată semnificativ statistic de sex, prezenţa sau absenţa metastazelor hepatice la iniţierea tratamentului, indicele de performanţă Karnofsky, bilirubina totală, albumina serică, ASAT şi ALAT. de două ori pe zi. S-a constatat că farmacocinetica 5'-DFUR, 5- Pacienţi cu insuficienţă hepatică indusă de metastazele hepatice Un studiu farmacocinetic efectuat la pacienţi cu neoplasm care prezintă insuficienţă hepatică uşoară până la moderată indusă de metastazele hepatice, a arătat că biodisponibilitatea capecitabinei şi expunerea la 5-FU pot creşte, comparativ cu pacienţii fără insuficienţă hepatică. Nu există date de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Pacienţi cu insuficienţă renală Un studiu farmacocinetic efectuat la pacienţii cu neoplasm care prezintă insuficienţă renală uşoară până la severă a arătat că farmacocinetica capecitabinei şi 5-FU nu este influenţată de clearance-ul creatininei. Clearance-ul creatininei influenţează expunerea sistemică la 5’-DFUR (ASC creşte cu 35% la o scădere a clearance-ului creatininei la 50%) şi la FBAL (ASC creşte cu 114% la o scădere a clearance-ului creatininei la 50%). FBAL este un metabolit fără activitate antiproliferativă. Vârstnici Conform unei analize farmacocinetice efectuate la o populaţie care a inclus pacienţi cu vârste variind într-un interval larg (27 până la 86 ani), dintre care 234 (46%) având 65 ani sau peste, vârsta nu influenţează farmacocinetica 5'-DFUR şi 5-FU. ASC de FBAL creşte odată cu vârsta (creşterea vârstei cu 20% duce la creşterea ASC de FBAL cu 15%). Acest lucru este determinat, probabil, de modificarea funcţiei renale. Factori dependenţi de rasă După administrarea orală a 825 mg/m2 japonezi (n=18) au prezentat Cmax decât pacienţii caucazieni (n=22). În cazul FBAL, pacienţii japonezi au prezentat Cmax cu aproximativ 36% mai mică şi ASC cu aproximativ 24% mai mică cu aproximativ capecitabină de două ori pe zi timp de 14 zile, pacienţii 27 25% mai mică şi ASC cu aproximativ 34% mai mică decât pacienţii caucazieni. Relevanţa clinică a acestor diferenţe nu este cunoscută. Nu au apărut diferenţe semnificative între expunerile la alţi metaboliţi (5’-DFCR, 5’-DFUR şi 5-FU). 5.3 Date preclinice de siguranţă În studii de toxicitate cu doze repetate, administrarea orală zilnică de capecitabină la maimuţe cynomolgus şi şoareci a produs efecte toxice tipice pentru fluoropirimidine la nivelul tractului gastro- intestinal, ţesutului limfatic şi hematopoietic. Aceste fenomene toxice au fost reversibile. La administrarea de capecitabină s-a observat, de asemenea, o toxicitate cutanată, caracterizată prin modificări degenerative/regresive. Capecitabina nu a fost toxică pentru ficat şi SNC. Ca urmare a administrării intravenoase de capecitabină (100 mg/kg) la maimuţele cynomolgus, s-a constatat o toxicitate cardiovasculară (de exemplu prelungire a intervalelor PR şi QT); aceasta nu se manifestă la administrarea orală repetată (1379 mg/m2 şi zi). Un studiu de carcinogenitate efectuat la şoarece, desfăşurat timp de 2 ani, nu a evidenţiat un potenţial cancerigen pentru capecitabină. În studiile standard privind fertilitatea, la femelele de şoarece cărora li s-a administrat capecitabină s-a observat afectarea fertilităţii; totuşi, acest efect a fost reversibil după o perioadă fără tratament. În plus, în timpul unui studiu de 13 săptămâni, s-au observat modificări atrofice şi degenerative ale organelor de reproducere la şoarecii masculi; totuşi, aceste efecte au fost reversibile după o perioadă fără tratament (vezi pct. 4.6). În studiile de embriotoxicitate şi teratogenitate efectuate la şoarece s-a observat o creştere a resorbţiei fetale şi a teratogenităţii, dependente de doză. La maimuţă s-au produs avorturi spontane şi moarte a embrionului la doze mari, dar nu s-a produs teratogenitate. Capecitabina nu a avut efect mutagen in vitro, asupra bacteriilor (test Ames) sau asupra celulelor de mamifere (test de mutagenitate pe celule de hamster chinezesc V79/HPRT). Totuşi, ca şi alţi analogi nucleozidici (de exemplu, 5-FU), capecitabina a avut efect clastogen asupra limfocitelor umane (in vitro) şi o tendinţă de pozitivare a testelor pe micronucleii din nivelul măduva osoasă la şoarece (in vivo). 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleul comprimatului: Croscarmeloză sodică Celuloză microcristalină Hipromeloză 5 cP Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Film: Hipromeloză 5 cP Dioxid de titan (E 171) Talc Macrogol 400 Oxid roşu de fer (E172) Oxid galben de fer (E172) 6.2 Incompatibilităţi 28 Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30°C. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Blistere din PVC-PVdC/Al şi PVC-PE-PVdC/Al 120 comprimate filmate 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale pentru medicamente citotoxice. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Terapia SA Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 10211/2017/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Autorizare - Decembrie 2012 Reînnoirea autorizaţiei – Septembrie 2017 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2020 29