AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12791/2019/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Azitromicină Arena 500 mg comprimate filmate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub formă de azitromicină dihidrat 524 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 3 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate de forma unei capsule, cu lungimea de aproximativ 19,5 mm și lățimea de aproximativ 8,6 mm, de culoare albă, marcate cu o linie mediană pe una dintre feţe. Linia mediană nu are rol de divizare în doze egale. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Azitromicină Arena este indicată în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni sensibili (vezi pct 5.1): - infecţii ORL şi ale tractului respirator superior incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită medie; - infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită acută, bronşită cronică acutizată, pneumonie interstiţială şi alveolară; - infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară; - boli cu transmitere sexuală: uretrită sau cervicită necomplicată; Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor. 1 4.2 Doze și mod de administrare Azitromicina trebuie administrată în doză zilnică unică. Similar altor antibiotice, Azitromicina Arena se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă. Adulţi şi vârstnici Pentru tratamentul bolilor cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia trachomatis şi Neisseria gonorrhoea: 1 g azitromicină în doză unică. Pentru toate celelalte indicaţii, doza totală recomandată este de 1,5 g, administrată ca doză zilnică, unică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile. Pacienţi cu insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min). Nu sunt disponibile date privind administrarea azitromicinei la pacienţi cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4). Pacienţi cu insuficienţă hepatică: Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Se recomandă precauţie în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4). Copii cu vârsta peste 12 ani şi greutate corporală peste 45 kg Se recomandă aceleaşi doze ca la adulţi. Copii cu vârsta peste 12 ani şi greutate corporală sub 45 kg La copii cu greutatea corporală sub 45 kg sunt disponibile alte formulări, în concentraţii corespunzătoare. Mod de administrare Comprimatele se administrează întregi, cu suficient lichid. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raportate rar, reacţii alergice grave, incluzând angioedem şi anafilaxie (rar, cu potenţial letal). Unele dintre aceste reacţii adverse la azitromicină au determinat simptome recurente şi au necesitat supraveghere medicale prelungită şi tratament adecvat. Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT În tratamentul cu alte macrolide s-a observat riscul dezvoltării aritmiilor cardiace, cum este torsada vârfurilor. Nu poate fi exclus un efect similar pentru azitromicină la pacienţii cu risc crescut de prelungire a repolarizării cardiace (vezi pct. 4.8). Ca urmare, azitromicina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu risc de prelungire a intervalului QT: - sindrom QT prelungit congenital sau dobândit, 2 - tratamentul cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt: antiaritmicele clasa IA şi III, casapridă şi terfenadină, - tulburări hidroelectrolitice, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie, - bradicardie clinic semnificativă (< 50 bătăi pe minut), aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă. Diareea sau colita pseudomembranoasă determinată de Clostridium difficile a fost raportată la administrarea macrolidelor, incluzând azitromicina. De aceea, pacienţii cu diaree trebuie atent monitorizaţi. La pacienţii cărora li se administrează azitromicină s-a raportat exacerbarea simptomelor miasteniei gravis. Administrarea de macrolide la pacienţii cărora li se administrează concomitent derivaţi de ergot, poate precipita ergotismul. Nu sunt disponibile date privind interacţiunea dintre azitromicină şi alcaloizi de ergot. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu trebuie administrată în asociere cu derivaţi de ergot. Suprainfecţii Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi. Insuficienţă renală La pacienţii cu clearance-ul creatininei < 40 ml/min se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei. Insuficienţă hepatică Se recomandă precauţie în administrarea azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (clasa A) până la moderată (clasa B), nu există dovezi ale unor modificări marcate ale parametrilor farmacocinetici plasmatici ai azitromicinei comparativ cu cei ai pacienţilor cu funcţie hepatică normală. Clearance-ul renal al azitromicinei pare să crească la aceşti pacienţi, poate pentru a compensa scăderea clearance-ului hepatic. Deoarece azitromicina se excretă în principal pe cale hepatică, se recomandă precauţie precauţie în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. În cazul apariţiei semnelor şi simptomelor disfuncţiei hepatice, cum sunt: astenie asociată cu icter, urini hipercrome, tendina la sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice. Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Efectele azitromicinei asupra altor medicamente Derivaţii de ergot: datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie administraţi concomitent (vezi pct. 4.4). Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntarii sănătoşi, azitromicina nu a influenţat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină. O creştere a efectului anticoagulant a fost observată în cazul administrării concomitente a azitromicinei şi a anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie luată în considerare monitorizarea timpului de protombină în cazul tratamentului asociat. 3 Digoxină: unele macrolide afectează metabolizarea digoxinei la nivel intestinal.. La pacienţii cărora li se administrează concomitent digoxină şi azitromicină, trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiilor plasmatice ale digoxinei Ciclosporină: anumite macrolide interferă cu metabolizarea ciclosporinei. Datorită lipsei datelor privind interacţiunile dintre azitromicină şi ciclosporină, se recomandă precauţie înaintea asocierii acestor medicamente. Dacă este necesară administrarea concomitentă, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei, iar dozele trebuie ajustate corespunzător. Teofilină: nu sunt date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative în cazul administrării concomitente a azitromicinei cu teofilină la voluntari sănătoşi; se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente în cazul administrării concomitente, deoarece macrolidele determină creşterea concentraţiilor plasmatice ale teofilinei. Zidovudină: 1000 mg de azitromicină în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg de azitromicină în doze repetate au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pentru pacienţi.. Atorvastatină: administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg) şi azitromicină (500 mg) nu influenţează concentraţile plasmatice ale atorvastatinei. Carbamazepină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntarii sănătoşi, nu au fost observate efecte semnificative privind concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor activi, în cazul administrării concomitente cu carbamazepină. Cisapridă: cisaprida este metabolizată la nivel hepaticprin intermediul sistemului enzimatic al citocromului CYP3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă cu cisapridă poate determina prelungirea intervalului QT. Didanozină: administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină pe zi cu 400 mg didanozină pe zi, la 6 pacienţi HIV pozitiv, nu a părut să afecteze proprietăţile farmacocinetice ale didanozineila starea de echilibru comparativ cu placebo. Efavirenz: administrarea concomitentă a unei doze unice de 600 mg azitromicină cu 400 mg efavirenz pe zi, timp de 7 zile nu a determinat interacţiuni semnificative clinic. Indinavir: administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a determinat efecte semnificative asupra proprietăţile farmacocinetice ale indinavirului administrat în doză de 800 mg de 3 ori pe zi, timp de 5 zile. Metilprednisolon: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut niciun efect asupra proprietăţile farmacocinetice ale metilprednisolonului. Midazolam: la voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a unei doze de 500 mg azitromicină pe zi timp de 3 zile nu a determinat efecte semnificative privind proprietăţile farmacocinetice ale midazolamului administrat în doză unică de 15 mg. Sildenafil: la voluntarii sănătoşi de sex masculinnu s-au observat efecte ale azitromicinei privind ASC şi Cmax a sildenafilului sau ale metaboliţilor plasmatici ai acestuia. Efectele ale altor medicamente asupra azitromicinei 4 Antiacide: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică care a evaluat efectele administrării în asociere a antiacidelor cu azitromicină, nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii totale, cu toate acestea, concentraţiile plasmatice maxime s-a redus cu până la 30%. Se recomandă un interval de cel puţin 2 ore între administrarea azitromicinei şi a unui antiacid. Cimetidină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică care a evaluat efectele administrării unei doze unice de cimetidină (administrată cu două ore înaintea azitromicinei) asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu au fost observate modificări. Terfenadină: studiile farmacocinetice nu au demonstrat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. Au fost raportate cazuri rare în care posibilitatea unor astfel de interacţiuni nu a putut fi exclusă complet. Cu toate acestea, nu există dovezi privind astfel de interacţiuni. Rifabutină: la pacienţii cărora li se administrează concomitent azitromicină şi rifabutină a fost observată neutropenie. Deşi neutropenia a fost asociată cu utilizarea rifabutinei, nu a putut fi stabilită o relaţie de cauzalitate cu asocierea azitromicinei vezi pct. 4.8). Administrarea în asociere a azitromicinei şi rifabutinei nu a afectat concentraţiile plasmatice ale niciunuia dintre medicamente. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Studiile efectuate la animale asupra funcţiei de reproducere au demonstrat că azitromicina traversează bariera feto – placentară, dar nu au demonstrat efecte nocive la făt. Nu s-au efectuat studii controlate la gravide. Studiile la animale nu sunt întotdeauna predictive pentru răspunsul la om, astfel încât azitromicina trebuie administrată în timpul sarcinii numai dacă nu sunt alte alternative terapeutice. Alăptarea La om, nu sunt date privind excreţia azitromicinei în lapte. Azitromicina trebuie utilizată în timpul alăptării doar dacă nu sunt alte alternative terapeutice. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Azitromicina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse În timpul tratamentului cu azitromicină, au fost observate următoarele reacţii adverse (clasificate în funcţie de frecvenţă): (≥1/100 şi <1/10) Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente Mai puţin frecvente Rare: (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută (<1/10000) (≥1/1000 şi <1/100) Tulburări hematologice şi limfatice Rare: trombocitopenie. La câţiva pacienţi a fost raportată neutropenia uşoară şi tranzitorie, dar nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate între administrarea azitromicinei şi această reacţie adversă. Tulburări psihice Rare: agresivitate, nelinişte, anxietate, nervozitate, insomnie. Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente: ameţeli/vertij, somnolenţă, cefalee, convulsii (care au fost descrise şi pentru alte macrolide), modificări ale gustului şi mirosului, sincopă. 5 Rare: parestezie şi astenie, insomnie şi hiperactivitate. Tulburări acustice şi vestibulare Rare : s-a raportat că antibioticele macrolidice determină afectarea auzului. La câţiva pacienţi cărora li s-a administrat azitromicină, s-au raportat: afectarea auzului, surditate, tinitus. Majoritatea acestor cazuri sunt asociate cu admion istrarea de azitromicină în doză mare, timp îndelungat. În conformitate cu raportările ulterioare, majoritatea acestor cazuri au fost reversibile. Tulburări cardiace Rare: palpitaţii, aritmii incluzând tahicardia ventriculară (care au fost determinate şi de alte macrolide). Au fost rareori raportate prelungirea intervalului QT şi torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4). Tulburări vasculare Rare: hipotensiune arterială. Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, disconfort abdominal (crampe sau dureri); Mai puţin frecvente:scaune diareice, meteorism, anorexie, dispepsie Rare: constipaţie, decolorarea limbii, pancreatită, colită pseudomembranoasă. Tulburări hepatobiliare Rare: hepatită şi icter colestatic, incluzând valori anormale ale analizelor funcţiei hepatice, cazuri rare de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică (rar, cu evoluţie letală). Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: reacţii alergice, incluzând prurit şi erupţii cutanate tranzitorii. Rare: reacţii alergice incluzând angioedem, urticarie şi fotosensibilizare; reacţii severe cutanate cum sunt: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente: artralgie. Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: nefrită interstiţială şi insuficienţă renală acută. Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente: vaginită. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare: anafilaxie incluzând edem (care a condus în cazuri rare la deces, vezi pct. 4.4), candidoză, candidoză orală, fatigabilitate, stare generală de rău. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Simptome 6 Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale. Simptomele supradozajului sunt: pierderea reversibilă a auzului, simptome severe de greaţă, vărsături şi diaree. Tratament În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul ATC: J01FA10 Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Mecanismul de acţiune Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor. Mecanismul rezistenţei Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului. Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide. Concentraţii critice Valorile critice ale sensibilităţii la azitromicină recomandate de Comitetul Naţional al Standardelor Clinice de Laborator din Statele Unite (CNSCL), sunt: sensibil ≤ 2 mg/l; rezistent ≥ 8 mg/l. Haemophilus spp.: sensibil: ≤ 4 mg/l; Streptococcus pneumoniae şi Streptococcus pyogenes: sensibil ≤ 0,5 mg/l; rezistent ≥ 2 mg/l Sensibilitate Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării. Tabel: Spectrul antibacterian al azitromicinei Specii frecvent sensibile Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Staphylococcus aureus (tulpinile sensibile la meticilină) 7 Streptococcus pneumoniae (tulpinile sensibile la penicilină) Streptococcus pyogenes (Grup A) Microorganisme aerobe Gram-negativ Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Legionella pneumophila Moraxella catarrhalis Pasteurella multocida Microorganisme anaerobe Clostridium perfringens Fusobacterium spp. Prevotella spp. Porphyromonas spp. Alte microorganisme Chlamydia trachomatis Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Streptococcus pneumoniae tulpini parţial rezistente la penicilină tulpini rezistente la penicilină Microorganisme rezistente natural Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecalis Staphylococcus aureus meticilino-rezistent* Staphylococcus epidermidis meticilino-rezistent* Microorganisme anaerobe Grupul Bacteroides fragilis * Staphylococcus meticilino-rezistent prezintă rezistenţă la macrolide şi au fost plasaţi în această categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie: Biodisponibilitatea la om a azitromicinei administrate pe cale orală este de aproximativ 37%. Valorile maxime ale concentraţiilor plasmatice sunt atinse în 2-3 ore. Distribuţie: După administrare pe cale orală la om, azitromicina se distribuie rapid în ţesuturi. Studiile farmacocinetice au raportat concentraţii tisulare ale azitromicinei semnificativ mai mari decât cele plasmatice (de 50 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime), aceasta sugerând că medicamentul se leagă puternic în ţesuturi. Concentraţiile crescute de azitromicină de la nivelul plămânilor, amigdalelor şi prostatei se menţin chiar şi când valorile concentraţiilor serice sau plasmatice se află sub limita de detecţie. După administrarea unei doze de 500 mg azitromicină, concentraţiile în ţesuturile ţintă (plămâni, amigdale şi prostată) depăşesc CMI 90 pentru microrganismele patogene obişnuite. Eliminare: Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire prin eliminare de la nivelul ţesuturilor de 2 până la 4 zile. Aproximativ 12% din doza administrată pe cale intravenoasă este excretată prin urină timp de 3 zile sub formă nemetabolizată; cea mai mare parte este excretată în primele 24 de ore. Concentraţii foarte 8 mari de substanţă activă nemetabolizată a fost recuperată din bilă, împreună cu 10 metaboliţi, formaţi prin hidroxilarea dezoxaminei şi a lanţurilor agliconice şi prin clivarea cladinozei conjugate La voluntarii vârstnici s-au observat valori ale ASC puţin mai mari decât cele observate la voluntarii mai tineri (<40 ani) după 5 zile de administrare, dar aceste date nu sunt considerate ca fiind semnificative clinic şi, prin urmare, nu se recomandă ajustarea dozei. Compararea cromatografiei de lichide de înaltă performanţă (HPLC) şi a testelor microbiologice la nivelul ţesuturilor sugerează că metaboliţii sunt inactivi. 5.3 Date preclinice de siguranță În studiile efectuate la animale au fost observate concentraţii mari de azitromicină la nivelul fagocitelor.Pe modele experimentale, fagocitele active eliberează concentraţii mai mari de azitromicină decât fagocitele nestimulate. La animal, aceasta determină eliberarea unor cantităţi mai mari de azitromicină la nivelul infecţiei. În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a provocat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat că azitromicina ar provoca reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Nucleu Amidon pregelatinizat Crospovidonă Hidrogenofosfat de calciu anhidru Laurilsulfat de sodiu Stearat de magneziu Film Hipromeloză Dioxid de titan (E 171) Lactoză monohidrat Triacetin 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra în ambalajul original. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu un blister din PVC/Al 3 comprimate filmate. Cutie cu 50 blistere din PVC/Al 3 comprimate filmate. 9 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerințe speciale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ ARENA GROUP S.A. Str. Ştefan Mihăileanu, Nr. 31, Etaj 1, Ap.1, cod 024022, Sector 2, Bucureşti, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 12791/2019/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Noiembrie 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro . 10