AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11686/2019/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI DOBUTAMINĂ PANPHARMA 250 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare un ml conţine dobutamină 12,5 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 14 mg). Un flacon a 20 ml concentrat pentru soluție perfuzabilă conține 250 mg sub formă de clorhidrat de dobutamină 280 mg. Excipient cu efect cunoscut: Fiecare mililitru conţine metabisulfit de sodiu 0,15 mg. Fiecare 20 ml conţin metabisulfit de sodiu 3,0 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Concentrat pentru soluție perfuzabilă Soluţie limpede, incoloră sau uşor gălbuie, lipsită de particule vizibile pH-ul cuprins între 2,5 şi 5,5. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice DOBUTAMINĂ PANPHARMA este indicat la adulţii care necesită suport inotrop în tratamentul insuficienţei cardiace cu debit scăzut, din cauza unor afecţiuni cum sunt infarctul miocardic, chirurgia pe cord deschis, cardiomiopatia non-obstructivă, embolia pulmonară severă, valvulopatia, şocul septic sau şocul cardiogen. DOBUTAMINĂ PANPHARMA poate fi de asemenea utilizat pentru testul de stres cardiac, ca alternativă la exerciţiul fizic, la pacienţii la care activitatea fizică de rutină nu poate fi efectuată în mod satisfăcător. Această utilizare a dobutaminei trebuie efectuată numai în structuri specializate în efectuarea testului de stres farmacologic şi care sunt prevăzute cu toate precauţiile necesare. 4.2 Doze și mod de administrare NUMAI PENTRU ADMINISTRARE INTRAVENOASĂ DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie diluat în cel puţin 50 ml înainte de administrare cu una dintre soluţiile intravenoase prezentate în continuare, utilizate ca solvenţi:  clorură de sodiu 0,9% 1  dextroză 5%  glucoză 5%  soluţie de Ringer lactat 1,85% Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrarea în perfuzie sunt de 250 micrograme/ml, 500 micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Concentraţia finală de dobutamină depinde de doza şi de cantitatea de lichid necesare fiecărui pacient. Din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică scurt, DOBUTAMINĂ PANPHARMA se administrează numai sub formă de perfuzie intravenoasă continuă. După diluţie, medicamentul trebuie administrat prin intermediul unui ac sau cateter intravenos, utilizând o pompă de perfuzie pentru a se asigura administrarea constantă şi sistematică. Exemplu de posologie şi viteza de perfuzie pentru sisteme de distribuţie intravenoasă: Concentraţie Doză micrograme/kg minut 2,5 5 7,5 10 12,5 15 1 flacon 250 mg dobutamină în 1000 soluţie ml perfuzabilă 250 micrograme/ml Viteză de perfuzie ml/kg şi minut 2 flacoane 500 mg dobutamină în 1000 soluţie ml perfuzabilă 500 micrograme/ml Viteză de perfuzie ml/kg şi minut 4 flacoane 1000 mg dobutamină în 1000 ml soluţie perfuzabilă 1000 micrograme/ml Viteză de perfuzie ml/kg şi minut şi 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,005 0,01 0,015 0,02 0,025 0,03 0,0025 0,005 0,0075 0,01 0,0125 0,015 Doză pentru seringa pompă Conţinutul unui flacon DOBUTAMINĂ PANPHARMA diluat până la un volum de soluţie de 50 ml (concentraţie finală 5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi. Interval al dozelor Scăzut 2,5 μg/kg şi min Mediu 5 μg/kg şi min Ridicat 10 μg/kg şi min ml/oră (ml/min) ml/oră (ml/min) ml/oră (ml/min) Doze Adulţi Specificaţii în ml/oră* (ml/min) Greutatea pacientului 50 kg 1,5 (0,025) 3,0 (0,05) 6,0 (0,10) 70 kg 2,1 (0,035) 4,2 (0,07) 8,4 (0,14) 90 kg 2,7 (0,045) 5,4 (0,09) 10,8 (0,18) Susţinerea inotropă a miocardului Doza uzuală de dobutamină este 2,5 până la 10 micrograme/kg/min. Ocazional, o doză redusă, de 0,5 micrograme/kg şi minut produce un răspuns. În ocazii rare, dozele pot fi crescute 40 micrograme/kg şi minut. 2 Ritmul administrării şi durata tratamentului trebuie ajustate în funcţie de răspunsul pacientului, determinat de frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială, diureză şi debitul cardiac. Se recomandă reducerea graduală a dozei de dobutamină clorhidrat în locul opririi bruşte a tratamentului. În cursul perfuziilor continue şi prelungite (48-72 ore), poate să apară o reducere a răspunsului hemodinamic, care face necesară creşterea dozei. Doze pentru testul de stres Dobutamina trebuie utilizată pentru testul de stres numai în unităţi care sunt specializate în testul de stres farmacologic şi care sunt prevăzute cu toate precauţiile necesare (incluzând disponibilitatea unui defibrilator şi prezenţa unui personal specializat în resuscitare). Doza recomandată administrată reprezintă o creştere treptată a vitezei de perfuzie de la 5 micrograme/kg şi minut la 10, 20, 30 şi maximum 40 micrograme/kg/min, fiecare doză fiind administrată în perfuzie în decurs de 3 minute. În plus poate fi administrată atropină în timpul perfuziei ulterioare în doza cea mai mare. Este necesară monitorizarea continuă prin electrocardiogramă (ECG) şi perfuzia poate fi oprită în cazul apariţiei unei denivelări a segmentului ST > 0,2 mV (2 mm) măsurată 80 ms după punctul J, o creşterea a segmentului ST > 0,1 mV (1 mm) la pacienţii fără antecedente de infarct miocardic sau alte aritmii cardiace semnificative. Perfuzia cu dobutamină trebuie întreruptă dacă frecvenţa cardiacă atinge 85% din valoarea maximă prevăzută pentru vârstă, tensiunea arterială sistolică creşte peste 220 mm Hg sau apare o scădere a tensiunii arteriale sistolice > 40 mm Hg faţă de valorile iniţiale, dacă apar tulburări noi de motilitate a peretelui cardiac, dureri toracice severe sau orice reacţie adversă intolerabilă. Vârstnici Nu se sugerează modificări de dozaj. Este necesară monitorizare atentă a tensiunii arteriale, diurezei şi perfuziei ţesuturilor periferice. Copii şi adolescenţi Trebuie anticipate diferenţe farmacocinetice şi farmacodinamice comparativ cu adulţii. Dozele necesare pentru copii şi adolescenţi trebuie crescute cu atenţie. Se recomandă o doză iniţială de 0,5 micrograme/kg/min. 4.3 Contraindicații Acest medicament nu trebuie administrat în următoarele cazuri: Hipersensibilitate la dobutamină, metabisulfit de sodiu sau alţi sulfaţi sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct 6.1. Pacienţi cu obstrucţie mecanică marcată care afectează umplerea ventriculară sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele, cum ar fi tamponada cardiacă, stenoză severă a valvulei aortice, pericardită constrictivă, cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau stenoză subaortică hipertrofică idiopatică. Pentru testul de stres: disecţie acută de aortă, hipertensiune arterială necontrolată, infarct miocardic recent (în ultimele 3 zile), angină pectorală instabilă, aritmii grave necontrolate. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie utilizat numai sub supravegherea directă a medicilor care au la dispoziţie structuri pentru monitorizarea sistematică, intensă a parametrilor cardiovasculari şi renali. În timpul administrării DOBUTAMINĂ PANPHARMA, trebuie monitorizate atent frecvenţa şi ritmul cardiac, tensiunea arterială şi ritmul perfuziei. La începerea tratamentului se recomandă monitorizarea electrocardiografică până când se obţine un răspuns stabil. 3 Dacă apare o creştere neaşteptată a frecvenţei cardiace sau tensiunii arteriale sistolice sau dacă se accentuează o aritmie, doza de DOBUTAMINĂ PANPHARMA trebuie redusă sau administrarea DOBUTAMINĂ PANPHARMA întreruptă temporar. Dobutamina poate precipita sau exacerba activitatea ectopică ventriculară, dar acest lucru determină rareori tahicardie ventriculară sau fibrilaţie ventriculară. Având în vedere faptul că dobutamina facilitează conducerea A-V, fiind posibil ca pacienţii cu flutter atrial sau fibrilaţie să dezvolte răspuns ventricular rapid. Există posibilitatea ca dobutamina să producă o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace sau a tensiunii arteriale care poate să inducă, accentueze sau să extindă ischemia miocardică, cauzând dureri anginoase şi supradenivelarea segmentului ST; Se impune prudenţă atunci când se administrează dobutamină la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau post-infarct miocardic (vezi pct. 4.3). Medicamentele cu efect inotrop, inclusiv dobutamina, nu vor îmbunătăţi hemodinamica la cei mai mulţi pacienţi cu obstrucţie mecanică care afectează umplerea sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele. Răspunsul inotrop poate fi inadecvat având complianţa ventriculară redusă marcat, tamponadă cardiacă, stenoză valvulară aortică şi stenoză subaortică hipertrofică idiopatică. Dobutamina trebuie utilizată cu precauţie în caz de şoc cardiogen complicat cu hipotensiune arterială severă (tensiune arterială medie mai mică de 70 mm Hg). Dacă tensiunea arterială scade rapid, reducerea dozei sau întreruperea perfuziei determină în mod caracteristic revenirea la valorile de bază ale tensiunii arteriale. Ocazional, poate fi necesară intervenţie şi revenirea poate să nu fie imediată. Dacă tensiunea arterială rămâne scăzută sau scade progresiv în timpul administrării dobutaminei, deşi presiunea de umplere ventriculară şi fracţia de ejecţie sunt adecvate, poate fi luată în considerare utilizarea unui medicament vasoconstrictor periferic, de exemplu norepinefrina sau dopamina. Pacienţii cu hipertensiune arterială pre-existentă par a fi mai predispuşi la dezvoltarea unui răspuns hipertensiv. Având în vedere că nu este cunoscut efectul dobutaminei la pacienţii cu disfuncţie renală şi hepatică, se recomandă monitorizare atentă. Administrarea continuă intravenoasă de dobutamină are beneficiu limitat şi ar putea fi, de fapt, dăunătoare pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat în ceea ce priveşte calitatea vieţii şi rata de supravieţuire. Dobutamina poate modifica valorile insulinemiei şi glicemiei. În consecinţă, la pacienţii cu diabet zaharat trebuie controlate valorile glicemiei şi, dacă este necesar, doza de insulină trebuie ajustată. Înainte de începerea tratamentului cu dobutamină, hipovolemia trebuie corectată prin tratament de substituţie lichidiană. Acidoza posibilă sau hipoxia - sau ambele - şi hipokaliemia posibilă trebuie de asemenea corectate. Trebuie acordată atenţie specială atunci când se utilizează dobutamină la pacienţii trataţi cu inhibitori de monoaminoxidază (MAO) şi la pacienţii cu feocromocitom sau cu hipertiroidie din cauza valorilor crescute a concentraţiilor de catecolamine sau a sensibilităţii crescute, care pot determina creşteri marcate ale tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi o incidenţă mai mare a aritmiilor. După întreruperea tratamentului pe termen lung (peste 7 zile) cu dobutamină s-au observat scăderea debitului cardiac şi creşterea presiunii pulmonare blocate (pulmonary wedge pressure (PWP)). 4 DOBUTAMINĂ PANPHARMA conţine metabisulfit de sodiu în formula farmaceutică. La anumite persoane sensibile, acest lucru poate provoca reacţii de tip alergic, inclusiv anafilaxie şi episoade astmatice cu risc vital sau mai puţin severe. Prevalenţa globală a sensibilităţii la sulfiţi la populaţia generală nu este cunoscută dar este probabil redusă; o astfel de sensibilitate pare să apară mai frecvent la pacienţii cu astm bronşic (vezi pct. 4.3). Copii şi adolescenţi Dobutamina a fost administrată la copii cu stări cu debit cardiac scăzut ca urmare a insuficienţei cardiace congestive, intervenţiilor chirurgicale cardiace şi şocului cardiogen sau septic. Unele efecte hemodinamice ale clorhidratului de dobutamină pot fi diferite cantitativ sau calitativ la copii comparativ cu adulţii. Administrarea dobutaminei la copii trebuie monitorizată atent, având în vedere diferenţele posibile faţă de adulţi. Testul de stres cu dobutamină Au existat raportări de rupturi cardiace acute letale în timpul testului de stres cu dobutamină efectuat în timpul exerciţiului fizic. Aceste evenimente au apărut în cursul examinării de dinaintea externării la pacienţi spitalizaţi pentru infarct miocardic recent (în cursul a 4-12 zile). În cazurile raportate de ruptură de perete miocardic, electrocardiograma de repaus a evidenţiat diskinezia şi subţierea peretelui inferior. De aceea, pacienţii consideraţi a avea risc de ruptură cardiacă în timpul testării cu dobutamină trebuie evaluaţi cu atenţie înainte de testare. A fost raportat un caz de criză acută de feocromocitom accelerat de testul de stres cu dobutamină. Se recomandă întreruperea testului de stres cu dobutamină în timpul testului având ca scop diagnosticarea ischemiei dacă apar(e) unul (sau mai multe) dintre următoarele criterii finale diagnostice :        atingerea frecvenţei cardiace maxime prevăzute pentru vârstă [(220-vârsta în ani) x 0,85)], scăderea tensiunii arteriale sistolice > 20 mm Hg, creşterea tensiunii arteriale la > 220/120 mm Hg, simptome progresive (angină pectorală, dispnee, ameţeli, ataxie), artitmie progresivă (de exemplu salve cuplate, ventriculare) tulburări de conducere progresive, tulburări de motilitate a peretelui ventricular în > 1 segment al peretelui (model pe 16 segmente) dezvoltate recent, creşterea volumului endosistolic, apariţia de tulburări de repolarizare (manifestate prin subdenivelarea orizontală sau descendentă a segmentului ST > 0,2 mV la un interval de 80 ms după punctul J comparativ cu valorile iniţiale, supradenivelarea progresivă sau monofazică a segmentului ST > 0,1 mV la pacienţii fără un infarct miocardic anterior, atingerea dozei maxime, alte complicaţii severe.     Acest medicament conţine sodiu 0,0504 moli (1,06 mg) per flacon. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune IMAO Administrarea concomitentă a dobutaminei şi IMAO poate duce la o creştere marcată a tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace şi la o frecvenţă crescută a aritmiilor. Pot apărea de asemenea evenimente cu risc letal cum sunt criza hipertensivă, colapsul cardiovascular, hemoragia intracraniană şi aritmiile. Teofilină În cadrul unui studiu clinic, administrarea concomitentă a teofilinei împreună cu dobutamina a determinat o creştere a frecvenţei cardiace. 5 Dopamina Administrarea concomitentă a dobutaminei şi dopaminei determină o creştere marcată a tensiunii arteriale sistemice şi previne creşterea presiunii de umplere ventriculară observată în cazul administrării dobutaminei în monoterapie. Vasodilatatoare periferice Vasodilatoarele periferice (de exemplu nitraţi, nitroprusiatul de sodiu) în asociere cu dobutamina pot creşte debitul cardiac şi scădea rezistenţa periferică sistemică şi presiunea de umplere ventriculară în mod mai marcat comparativ cu oricare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie. Vasoconstrictoare periferice Administrarea concomitentă a dobutaminei şi vasoconstrictoarelor periferice, cum este noradrenalina, determină creşterea mai marcată a tensiunii arteriale sistemice comparativ cu oricare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie. Inhibitori ai ECA Administrarea concomitentă a dobutaminei şi a inhibitorilor ECA (de exemplu captopril) poate duce la creşterea debitului cardiac asociată cu o creştere a consumului de oxigen la nivel miocardic. În cazul acestei asocieri a fost raportată apariţia durerii toracice şi a aritmiilor. Entacaponă Efectele dobutaminei pot fi crescute prin administrarea concomitentă a entacaponei. Efectele hipertensive ale dobutaminei pot fi antagonizate de antipsihotice. Doxapram Există un risc crescut de hipertensiune arterială în cazul în care dobutamina se administrează concomitent cu doxapram. Ergotamină/Metisergid Există un risc crescut de ergotism în cazul în care dobutamina se administrează concomitent cu ergotamină/metisergid. Oxitocină Administrarea concomitentă a dobutaminei şi oxitocinei poate provoca hipertensiune arterială (din cauza efectelor vasopresoare mărite). Anestezice halogenate Cu toate că este puţin probabil ca adrenalina să cauzeze aritmii ventriculare, dobutamina trebuie utilizată cu multă precauţie în timpul anesteziei cu ciclopropan, halotan şi alte anestezice halogenate. Beta-blocante Efectul inotrop al dobutaminei este rezultatul stimulării receptorilor cardiaci β1, care este prevenită prin administrarea concomitentă a β-blocantelor. S-a demonstrat că dobutamina antagonizează efectul medicamentelor β-blocante. În doze terapeutice, dobutamina are proprietăţi agoniste uşoare asupra receptorilor alfa-1 şi beta-2. Administrarea concomitentă a unui beta-blocant neselectiv, cum este propranolul, poate determina creşterea tensiunii arteriale din cauza vasoconstricţiei alfa-mediate şi bradicardiei reflexe. Beta-blocantele care prezintă de asemenea efecte alfa-blocante, cum este carvedilolul, pot provoca hipotensiune arterială în timpul administrării concomitente a dobutaminei ca urmare a vasodilataţiei cauzate de predominanţa receptorilor beta-2. Adăugarea dipiridamolului la dobutamină pentru ecocardiografie poate determina hipotensiune arterială cu efecte nocive potenţiale. Testul de stres cu dobutamină În cazul tratamentului antianginos, în special cu medicamente care scad frecvenţa cardiacă cum sunt beta-blocantele, reacţia ischemică la stres este mai puţin pronunţată sau poate să nu coexiste. 6 De aceea, poate fi necesară întreruperea terapiei antianginoase timp de 12 ore înainte de efectuarea ecografiei în timpul testului de stres cu dobutamină. Adăugarea de sulfat de atropină îmbunătățește creșterea frecvenței cardiace indusă de dobutamină și poate contracara decelerarea ritmului cardiac ocazional observate la testele de stres cardiac cu dobutamină. Atunci când se asociază atropină la concentraţia maximă de dobutamină obţinută prin creşterea treptată a dozei, există un risc crescut de reacții adverse. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Nu sunt disponibile date suficiente privind siguranţa utilizării dobutaminei în timpul sarcinii la om. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, parturiţia şi dezvoltarea postnatală, însă nu se cunoaşte dacă dobutamina traversează placenta (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Dobutamina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care beneficiile potenţiale pentru femeie depăşesc riscul pentru făt. Alăptarea Nu se cunoşte dacă dobutamina se elimină în lapte la animale sau la om. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu dobutamină trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu dobutamină pentru femeie. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu este relevant având în vedere indicaţiile pentru utilizare ale dobutaminei şi a timpului scurt de înjumătăţire plasmatică al acesteia. 4.8 Reacții adverse Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse a fost utilizată următoarea terminologie: Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută (≥ 1/10) (≥ 1/100 şi < 1/10) (≥ 1/1000 şi < 1/100) (≥ 1/10000 şi < 1/1000) (< 1/10000) (care nu poate fi estimată din datele disponibile) În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente: Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate incluzând erupţie cutanată tranzitorie, febră, eozinofilie şi bronhospasm. Rare: Reacţie la metabisulfit, metabisulfitul de sodiu poate cauza reacţii de tip alergic incluzând anafilaxie şi reacţii care pun viaţa în pericol sau episoade mai puţin severe de astm bronşic (vezi pct. 4.4). Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte rare: Hipokaliemie, similar altor catecolamine, au apărut scăderi ale concentraţiilor serice de potasiu. Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei. Tulburări ale sistemului nervos 7 Frecvente: Cefalee Foarte rare: La pacienţi cu insuficienţă renală severă trataţi cu dobutamină s-au raportat mioclonii. Tulburări cardiace Foarte frecvente: Frecvenţă cardiacă crescută, palpitaţii, dureri toracice acute, bătăi cardiace neregulate, aritmie, tahicardie ventriculară, spasm coronarian, supradenivelare a segmentului ST pe electrocardiogramă. Mai puţin frecvente: Fibrilaţie atrială, fibrilaţie ventriculară, obstrucţie în calea de ejecţie a ventriculului stâng. Foarte rare: Ischemie miocardică, infarct miocardic, miocardită eozinofilică, ruptură cardiacă soldată letală în timpul testului de stres cu dobutamină (vezi pct. 4.4). Tulburări vasculare Frecvente: Hipertensiune arterială. Creştere marcată a tensiunii arteriale sistolice indică supradozajul (vezi pct. 4.5). Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). Uşoară vasoconstricţie, în special la pacienţii trataţi anterior cu β-blocante. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: Dispnee, bronhospasm, astm bronşic (vezi „Tulburări ale sistemului imunitar”). Tulburări gastro-intestinale Frecvente: Greaţă. Tulburări renale şi ale căilor urinare Cu frecvenţă necunoscută: Micţiune imperioasă. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: Dureri toracice nespecifice. Rare: Flebita a fost raportată ocazional şi au fost descrise reacţii inflamatorii locale ca urmare a administrării paravenoase. Foarte rare: Necroză cutanată. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Supradozajul s-a raportat rar. Simptome Simptomele de toxicitate pot include anorexie, greaţă, vărsături, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee, dispnee, fatigabilitate şi dureri toracice anginoase şi nespecifice. Prezenţa efectelor inotrop şi cronotrop pozitiv ale dobutaminei poate determina hipertensiune arterială, tahiaritmii, ischemie miocardică şi fibrilaţie ventriculară. Hipotensiunea arterială poate să apară ca urmare a vasodilataţiei. Tratament 8 Durata de acţiune a DOBUTAMINĂ PANPHARMA este în general scurtă (timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 minute). Perfuzia de dobutamină trebuie întreruptă temporar până la stabilizarea stării pacientului. Pacientul trebuie monitorizat şi trebuie începute imediat măsurile de resuscitare corespunzătoare. Diureza forţată, dializa peritoneală, hemodializa sau hemoperfuzia cu cărbune nu s-au dovedit a fi benefice. Dacă medicamentul este ingerat, poate să apară o absorbţie impredictibilă de la nivelul cavităţii bucale şi tractulului gastro-intestinal. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace excluzând glicozidele cardiace, medicamente adrenergice şi dopaminergice, codul ATC: C01CA07. Dobutamina este un agonist selectiv beta-adrenergic, având un mecanism de acţiune complex. Se crede că efectele beta-adrenergice sunt rezultatul stimulării activităţii adenilatciclazei. La doze terapeutice, dobutamina prezintă şi efecte agoniste uşoare asupra receptorilor beta-2 şi alfa-1 adrenergici, care sunt relativ echilibrate şi care determină un efect net direct minim asupra sistemului vascular. Dobutamina nu determină eliberare de norepinefrină endogenă. Principalul efect al dozelor terapeutice de dobutamină este stimularea cardiacă. În timp ce efectul inotrop pozitiv al medicamentului asupra miocardului pare a fi mediat în principal pe calea stimulării beta-1-adrenergice, datele obţinute din experimente sugerează faptul că stimularea alfa-1-adrenergică poate fi, de asemenea, implicată şi că activitatea alfa-1-adrenergică rezultă, în principal, din stereoizomerul-(-) al medicamentului. Efectele beta-1-adrenergice ale dobutaminei exercită un efect inotrop pozitiv asupra miocardului şi determină o creştere a fracţiei de ejecţie cardiace prin creşterea contractilităţii miocardului şi a volumului bătaie. Presiunea de umplere ridicată a ventriculului stâng scade la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă. La doze terapeutice, dobutamina determină o scădere a rezistenţei periferice; cu toate acestea, presiunea sanguină sistolică şi presiunea pulsului pot rămâne nemodificate sau pot fi crescute din cauza fracţiei de ejecţie cardiace crescute. La doze uzuale, de regulă frecvenţa cardiacă nu este modificată substanţial. Fluxul sanguin coronarian şi consumul miocardic de oxigen sunt, de regulă, crescute din cauza contractilităţii miocardice crescute. Dobutamina facilitează conducerea atrioventriculară şi scurtează sau determină modificări neimportante în conducerea intraventriculară. Tendinţa dobutaminei de a induce aritmii cardiace poate fi uşor mai mică decât cea a dopaminei şi este considerabil mai redusă decât cea a isoproterenolului sau a altor catecolamine. Rezistenţa vasculară pulmonară poate să scadă dacă este crescută iniţial şi valoarea medie a presiunii arterei pulmonare poate să scadă sau să rămână nemodificată. Se pare că dobutamina nu influenţează receptorii dopaminergici şi nu determină vasodilataţie renală sau mezenterică; cu toate acestea, fluxul urinar poate creşte ca urmare a creşterii fracţiei de ejecţie cardiace. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie 9 După administrare pe cale orală, dobutamina este rapid metabolizată la nivelul tractului gastro- intestinal. După administrare pe cale intravenoasă, debutul acţiunii dobutaminei apare după 2 minute. Concentraţiile plasmatice maxime de medicament şi efectele maxime apar după 10 minute de la iniţierea perfuziei intravenoase. Efectele medicamentului dispar la scurt timp după întreruperea perfuziei. Distribuţie Nu se cunoaşte dacă dobutamina traversează bariera placentară sau dacă se elimină în lapte. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică al dobutaminei este de aproximativ 2 minute. Dobutamina este metabolizată la nivel hepatic şi în alte ţesuturi de catecol-O-metiltransferază până la un compus inactiv, 3-O-metildobutamină şi prin conjugare cu acid glucuronic. Metaboliții conjugaţi ai dobutaminei şi 3-O-metildobutaminei sunt eliminaţi în special prin urină şi într-o cantitate mică în materiile fecale. 5.3 Date preclinice de siguranță Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doze repetate. Nu au fost efectuate studii privind potenţialul mutagen sau carcinogen al dobutaminei. Studiile la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat nici un efect dăunător asupra fetusului şi nici efecte teratogene. Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii la şobolani. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Metabisulfit de sodiu (E223) Acid clorhidric Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilități S-a raportat că dobutamina este incompatibilă cu soluţii alcaline şi nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu 5% sau alte soluţii puternic alcaline, adică aminofilină, furosemidă. Au apărut precipitate în cazul amestecării cu bumetanidă, gluconat de calciu, insulină, diazepam şi fenitoină. Din cauza potenţialelor incompatibilităţi fizice, DOBUTAMINĂ PANPHARMA nu trebuie amestecată cu alte medicamente în aceeaşi soluţie. DOBUTAMINĂ PANPHARMA nu trebuie utilizată cu medicamente sau solvenţi care conţin bisulfiţi sau etanol. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate După ambalarea pentru comercializare - 3 ani După diluare - se utilizează imediat 6.4 Precauții speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. 10 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu un flacon din sticlă incoloră de tip II, prevăzut cu capsă din Al și capac detașabil din PP care conține 20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Cutie cu 5 flacoane din sticlă incoloră de tip II, prevăzute cu capsă din Al și capac detașabil din PP care conțin 20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră de tip II, prevăzute cu capsă din Al și capac detașabil din PP care conțin 20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Înainte de administrare, Dobutamină Panpharma trebuie diluată cu: soluţie de glucoză 5% sau soluţie de dextroză 5%, sau soluţie de clorură de sodiu 0,9%, sau lactat de sodiu 1,85% pentru a obţine un volum final de cel puţin 50 ml. Soluţia care conţine Dobutamină Panpharma poate deveni roz, care se accentuează în special cu trecerea timpului. Această schimbare de culoare este datorată unei oxidări uşoare a medicamentului, dar nu reprezintă nici o reducere a eficienţei activităţii produsului. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Panpharma Z.I. du Clairay, 35133 Luitré, Franţa 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 11686/2019/01-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei autorizări: Aprilie 2014 Data reînnoirii: Aprilie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 11