AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13265/2020/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ENTERIUM 2 mg capsule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare capsulă conţine lactoză monohidrat 196 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsulă Capsule cu capac de culoare albastru-opac şi corp de culoare verde-opac, conţinând o pulbere de culoare albă sau aproape albă, parţial compactă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani. Tratamentul simptomatic al episoadelor acute de diaree asociată cu sindromul colonului iritabil la adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste, după confirmarea diagnosticului. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Diaree acută Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule ENTERIUM), urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă ENTERIUM) după fiecare scaun diareic. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 12 mg clorhidrat de loperamidă (6 capsule ENTERIUM). Diaree acută asociată cu sindromul colonului iritabil, după confirmarea diagnosticului Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule ENTERIUM), urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă ENTERIUM) după fiecare scaun diareic, sau la recomandarea medicului. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 12 mg clorhidrat de loperamidă (6 capsule ENTERIUM). Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici. Copii şi adolescenţi Loperamida este contraindicată la copiii cu vârsta sub 12 ani. Insuficienţă renală Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată. Insuficienţă hepatică Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4). Mod de administrare Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă. 4.3 Contraindicaţii Acest medicament este contraindicat: - la pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; la copii cu vârsta sub 12 ani. la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare; la pacienţii cu colită ulceroasă acută; la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme invazive, incluzând Salmonella, Shigella şi Campylobacter; la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg. - - - - - În general, loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic. Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau ileus. 4.4 Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare Tratamentul diareei cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este cazul (sau când este indicat). În diareea acută, prioritate o constituie prevenţia sau restabilirea depleţiei de lichide şi electroliţi. Acest lucru este deosebit de important la copii mici şi la pacienţii vârstnici şi vulnerabili cu diaree acută. Utilizarea acestui medicament nu exclude administrarea terapiei de restabilire a echilibrului hidrolitic şi electrolitic. Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Necesarul de lichide, precum şi calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareei, vârsta şi starea clinică a pacientului. Deoarece diareea persistentă poate fi un indicator al unor posibile afecţiuni grave, acest medicament nu trebuie utilizat pentu perioade îndelungate până când nu se investighează cauza care a determinat diarreea. În cazul diareei acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie întreruptă administrarea loperamidei, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze medicului şi se va reevalua schema de tratament. În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la apariţia primelor semne de distensie abdominală. La pacienţii cu SIDA şi colită de etiologie infecţioasă, atât de cauză virală cât şi bacteriană, cărora li s-a administrat clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de constipaţie şi risc crescut de megacolon toxic. Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj, deoarece poate determina un supradozaj relativ. Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie strict monitorizaţi pentru a observa apariţia semnelor de toxicitate la nivelul SNC. S-au raportat evenimente cardiace incluzând prelungirea intervalului QT şi torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri au fost fatale (vezi pct. 4.9). Pacienţii nu trebuie să depăşească doza recomandată şi/sau perioada de tratament recomandată. ENTERIUM conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. ENTERIUM conţine para-hidroxibenzoat de metil şi para-hidroxibenzoat de n-propil. Poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate). 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot amplifica acţiunea loperamidei, iar cele care accelerează tranzitul gastro-intestinal îi pot reduce efectul. Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a loperamidei (în doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nu se cunoaşte importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P în cazul în care loperamida este administrată în doza recomandată. Administrarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 4mg) şi itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi al glicoproteinei P, a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. În acelaşi studiu, asocierea cu gemfibrozil, un inhibitor al CYP2C8, a dus la o creştere de aproximativ două ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nivelul concentraţiei plasmatice maxime a loperamidei a crescut de 4 ori la asocierea itraconazolului cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare. Aceste creşteri nu au fost asociate cu manifestări la nivelul sistemului nervos central(SNC), aşa cum arată testele psihomotorii (de ex. somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution Test). Administarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi al glicoproteinei P, a dus la creşterea de 5 ori a concentraţiilor plasmatice ale loperamidei. Această creştere nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurată prin pupilometrie. Asocierea cu desmopresină administrată pe cale orală a dus la o creştere de 3 ori a concentraţiilor plasmatice ale acesteia, probabil datorită unei motilităţi gastro-intestinale încetinite. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu a fost stabilită siguranţa la femeile gravide, deşi studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice şi teratogene. Asemeni altor medicamete, administrarea medicamentului în timpul sarcinii, în special în cursul primului trimestru nu este recomandată. Alăptarea Cantităţi mici de loperamidă pot apărea în laptele matern. Prin urmare, acest medicament nu este recomandat pe parcursul alăptării. Prin urmare, femeile care sunt gravide sau care alăptează trebuie sfătuite să se adreseze medicului pentru un tratament adecvat. Fertilitatea Nu s-a evaluat efectul asupra fertilităţii. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Loperamida determină uneori somnolenţă, oboseală, ameţeli, pierdere a conştienţei sau deprimarea stării de conştienţă, prin urmare putând influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este indicată prudenţa atunci când se conduc maşini sau se folosesc utilaje. 4.8 Reacţii adverse Adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani Siguranţa utilizării clorhidratului de loperamidă pentru tratmentul diareei acute a fost evaluată în 26 de studii clinice controlate şi necontrolate, la care au participat 2755 adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani. În cadrul studiilor clinice, reacţiile adverse (RA) cele mai frecvent raportate pentru clorhidratul de loperamidă au fost: constipaţie (2,7%), flatulenţă (1,7%), cefalee (1,2%) şi greaţă(1,1%). Reacţiile adverse sunt ordonate după frecvenţă, respectând următoarea convenţie:foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare(≥l/10000,