AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12262/2019/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Dorzolamidă Arena 20 mg/ml picături oftalmice, soluţie 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare ml picături oftalmice, soluţie conţine dorzolamidă 20 mg sub formă de clorhidrat de dorzolamidă (22,26 mg). Un ml conține 26 picături. Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,15 mg/ml. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Picături oftalmice, soluţie. Soluţie apoasă, izotonică, uşor vâscoasă, clară, incoloră. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Acest medicament este indicat: - - ca monoterapie, la pacienţii care nu răspund la beta-blocante sau în cazul în care beta-blocantele sunt contraindicate, ca terapie complementară beta-blocantelor în tratamentul presiunii intra-oculare crescute în: −hipertensiune oculară, −glaucom cu unghi deschis, −glaucom pseudoexfoliativ. 4.2 Doze şi mod de administrare Atunci când este folosit ca monoterapie, doza este de o picătură dorzolamidă de trei ori pe zi, administrată în sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat(ţi). Atunci când este folosit ca terapie complementară, asociat cu un beta-blocant oftalmic, doza este de o picătură de dorzolamidă de două ori pe zi în sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat(ţi). 1 În cazul în care se trece de la un alt medicament oftalmic antiglaucomatos la dorzolamidă, se întrerupe administrarea acestuia şi se începe tratamentul cu dorzolamidă din ziua următoare. Dacă este utilizat mai mult de un medicament oftalmic topic, diferitele medicamente trebuie instilate la intervale de cel puţin 10 minute. Pacienţii trebuie instruiţi să se spele pe mâini înainte de utilizarea medicamentului şi să evite ca vârful picurătorului să vină în contact cu ochii sau zonele din jurul ochilor. De asemenea, pacienţii trebuie informaţi asupra riscului ca soluţiile oculare manipulate incorect să fie contaminate cu bacterii cunoscute că provoacă infecţii oculare. Utilizarea soluţiilor oculare contaminate poate să determine afecţiuni grave ale ochiului şi pierderea ulterioară a vederii. Pacienţii trebuie informaţi despre modul corect de manipulare al flaconului. Înainte de utilizarea pentru prima oară a medicamentului, se verifică dacă sigiliul este intact. Instrucţiuni de utilizare   Pentru a deschide flaconul se va deşuruba capacul.  Se înclină capul pe spate şi se trage uşor în jos pleoapa inferioară până la formarea unui buzunar între pleoapă şi ochi.  Se întoarce flaconul şi se presează uşor pentru a elibera o singură picătură în ochi aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. NU SE ATING OCHII SAU PLEOAPELE CU VÂRFUL PICURĂTORULUI.  Dacă aţi fost instruiţi să faceţi acest lucru de medicul dumneavoastră, se repetă paşii 3 şi 4 la celălalt ochi.  Se pune capacul la loc prin înşurubare, până când atinge ferm flaconul  Vârful picurătorului este conceput pentru a oferi o picătură premăsurată; de aceea, nu se măreşte orificiul de la vârful picurătorului. Utilizarea la copii Deoarece există date insuficiente de eficacitate şi siguranţă, Dorzolamidă Arena nu este recomandată pentru administrarea la copii. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la dorzolamidă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) sau la pacienţi cu acidoză hipercloremică. Deoarece dorzolamida şi metaboliţii săi se excretă predominant pe cale renală, dorzolamida este contraindicată la aceşti pacienţi. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi. Abordarea terapeutică a pacienţilor cu glaucom acut cu unghi închis necesită intervenţii terapeutice alături de medicamentele care scad tensiunea intraoculară. Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu glaucom acut cu unghi închis. Dorzolamida conţine o grupare sulfonamidică, conţinută, de asemenea, şi în sulfonamide şi, deşi dorzolamida este administrată topic, se absoarbe sistemic. Prin urmare, aceleaşi tipuri de reacţii adverse care sunt atribuite sulfonamidelor pot să apară după administrarea topică de dorzolamidă. Dacă apar semne de reacţii grave de hipersensibilitate, se întrerupe administrarea acestui medicament. Tratamentul cu inhibitori de anhidrază carbonică administraţi pe cale orală a fost asociat cu urolitiază secundară unor tulburări de echilibru acido-bazic, în special la pacienţii cu antecedente de litiază renală. Deşi 2 la utilizarea de dorzolamidă nu au fost observate tulburări ale echilibrului acido-bazic, a fost raportată rar urolitiaza. Deoarece dorzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice cu administrare topică care se absoarbe sistemic, pacienţii cu antecedente de litiază renală pot avea un risc crescut de apariţie a urolitiazei în timpul utilizării dorzolamidei. Dacă se observă reacţii alergice (de exemplu conjunctivită şi reacţii palpebrale), trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului. La pacienţii cărora li se administrează concomitent un inhibitor de anhidrază carbonică administrat pe cale orală şi dorzolamidă există posibilitatea adiţiei efectelor sistemice ale inhibitorilor de anhidrază carbonică. Nu se recomandă administrarea concomitentă de dorzolamidă şi inhibitori de anhidrază carbonică pe cale orală. La pacienţii cu anomalii cronice preexistente ale corneei şi/sau antecedente de chirurgie intraoculară în cazul utilizării picăturilor oftalmice cu dorzolamidă s-au raportat edeme corneene şi decompensări corneene ireversibile. Administrarea topică de dorzolamidă trebuie să fie utilizată cu prudenţă la aceşti pacienţi. A fost raportată dezlipirea coroidei cu hipotonie oculară după proceduri chirurgicale de filtrare cu administrarea de inhibitori ai secreţiei umorii apoase. Acest medicament conţine clorură de benzalconiu, care poate determina iritaţie oculară. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrare şi pacienţii trebuie instruiţi să aştepte 15 minute după instilare înainte de reintroducerea lor. Se cunoaşte faptul că poate produce decolorarea lentilelor de contact moi. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase ale dorzolamidei. În studiile clinice, dorzolamida a fost utilizată concomitent cu următoarele medicamente fără apariţia reacţiilor adverse: medicamente cu acţiune sistemică, inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), blocante ale canalelor de calciu, diuretice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, incluzând acidul acetilsalicilic şi hormoni (de exemplu estrogeni, insulină, tiroxină). Nu a fost evaluată în întregime asocierea cu miotice şi agonişti adrenergici în cadrul terapiei antiglaucomatoase. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcină Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind utilizarea dorzolamidei la femeile gravide. La iepure, dorzolamida produce efecte teratogene la doze toxice la mamă. Dorzolamida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă dorzolamida se excretă în laptele uman. În cazul femelelor de şobolani cărora li s-a administrat dorzolamidă în perioada de alăptare, s-a constatat o scădere a masei corporale a puilor. Dacă tratamentul cu dorzolamidă este necesar, atunci alăptarea nu este recomandată. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Reacţiile adverse posibile, cum sunt ameţelile şi tulburările de vedere pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). 4.8 Reacţii adverse Dorzolamida 20 mg/ml, picături oftalmice, soluţie a fost evaluată la mai mult de 1400 de persoane în studii clinice controlate şi necontrolate. În studiile pe termen lung la 1108 pacienţi trataţi cu 3 dorzolamidă, cea mai frecventă cauză de întrerupere a tratamentului au fost reacţiile adverse oculare legate de tratament, la aproximativ 3% din pacienţi, în special conjunctivite şi reacţii palpebrale. Următoarele reacţii adverse au fost raportate fie în timpul studiilor clinice, fie după punerea pe piaţă a medicamentului: [Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000, <1/100), rare (≥ 1/10000, <1/1000)] Tulburări ale sistemului nervos cefalee Frecvente: ameţeli, parestezii Rare: Tulburări oculare Foarte frecvente: Frecvente: Mai puţin frecvente: Rare: senzaţie de arsură şi înţepături keratită punctiformă superficială, lăcrimare, conjunctivită, inflamaţia pleoapelor, prurit ocular, iritaţia pleoapelor, vedere înceţoşată iridociclită iritaţie, incluzând înroşirea ochiului, durere, cruste palpebrale, miopie tranzitorie (care se remite la întreruperea tratamentului), edem cornean, hipotonie oculară, dezlipire de coroidă după proceduri chirurgicale de filtrare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare: epistaxis Tulburări gastro-intestinale Frecvente: Rare: greaţă, gust amar iritaţia faringelui, xerostomie Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: dermatită de contact Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: urolitiază Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: Rare: astenie/fatigabilitate hipersensibilitate: semne şi simptome de reacţii locale (reacţii palpebrale) şi reacţii alergice sistemice, inclusiv edem angioneurotic, urticarie şi prurit, erupţii cutanate tranzitorii, dispnee, rareori bronhospasm. Investigaţii diagnostice: Dorzolamida nu a fost asociată cu tulburări electrolitice semnificative din punct de vedere clinic. Utilizarea la copii şi adolescenţi Vezi pct.5.1. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 4 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Sunt disponibile date limitate în ceea ce priveşte supradozajul accidental sau prin ingestie voluntară la om. Simptome Următoarele manifestări au fost raportate după ingestia orală: somnolenţă; după aplicare topică: greaţă, ameţeli, cefalee, oboseală, vise neobişnuite şi disfagie. Tratament Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Pot să apară: dezechilibru electrolitic, acidoză metabolică şi posibile efecte la nivelul sistemului nervos central. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale electroliţilor (în special potasiu) şi pH-ul sanguin. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Preparate antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice, codul ATC: S01EC03 Mecanism de acţiune Anhidraza carbonică (AC) este o enzimă prezentă în numeroase ţesuturi ale organismului, inclusiv la nivelul ochiului. La om, anhidraza carbonică există sub forma mai multor izoenzime, cea mai activă fiind anhidraza carbonică II (AC-II), localizată în principal în celulele sanguine roşii (eritrocite), dar şi în alte ţesuturi. Inhibarea anhidrazei carbonice din procesele ciliare ale ochiului scade secreţia umorii apoase. Rezultatul îl constituie o scădere a presiunii intraoculare (PIO). Clorhidratul de dorzolamidă este un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice II umane. După administrarea topică oculară, dorzolamida reduce presiunea intraoculară crescută, indiferent dacă aceasta este sau nu însoţită de glaucom. Presiunea intraoculară crescută este un factor de risc major în patogenia afectării nervului optic şi a pierderii câmpului vizual. Dorzolamida nu determină constricţie pupilară şi reduce presiunea intraoculară, fără reacţii adverse, cum sunt cecitatea nocturnă, spasmul de acomodare. Dorzolamida are efecte minime sau absente asupra frecvenţei pulsului sau a tensiunii arteriale. Aplicarea topică a beta-blocantelor reduce, de asemenea, presiunea intraoculară prin scăderea secreţiei de umoare apoasă dar printr-un mecanism diferit.Studiile au arătat ca atunci când dorzolamida este adăugată beta-blocanţilor topici, este observată o reducere suplimentară a PIO; această constatare este în concordanţă cu efectele aditive raportate ale beta-blocantelor şi inhibitorilor orali ai anhidrazei carbonice. Efecte farmacodinamice Efecte clinice La pacienţii cu glaucom sau hipertensiune intraoculară, eficacitatea dorzolamidei administrată de trei ori pe zi în monoterapie (PIO iniţială > 23 mm Hg) sau de două ori pe zi în terapie complementară în timp ce primeau beta-blocante oftalmice (PIO iniţială > 22 mm Hg) a fost demonstrată în studii clinice extinse cu durată de până la un an. Efectul de scădere a PIO a dorzolamidei administrată în monoterapie sau terapie complementară a fost demonstrat pe toată durata zilei şi acest efect s-a menţinut în timpul administrării de 5 lungă durată. Eficacitatea în timpul monoterapiei de lungă durată a fost similară cu cea a betaxololului şi uşor mai mică comparativ cu a timololului. Când a fost folosit în terapie complementară beta-blocantelor oftalmice, dorzolamida a demnostrat un efect de scădere a PIO similar pilocarpinei 2%. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Grupa farmacoterapeutică: Preparate antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice, Codul ATC: S01EC03 Când este aplicată topic, dorzolamida ajunge în circulaţia sistemică. Pentru a evalua potenţialul de inhibare a anhidrazei carbonice sistemice secundar administrării topice, au fost determinate concentraţiile substanţei active şi ale metabolitului în celule roşii sanguine (eritrocite) şi plasmă şi a fost măsurată inhibarea anhidrazei carbonice în eritrocite. Dorzolamida se acumulează în eritrocite în timpul administrării cronice, ca rezultat al legării selective de AC-II în timp ce concentraţiile de substanţă activă liberă din plasmă sunt menţinute la valori foarte mici. Substanţa activă nemodificată formează un singur metabolit N-dezetil care inhibă AC-II mai puţin decât substanţa activă nemodificată, dar care inhibă şi izoenzima mai puţin activă (AC-I). Metabolitul se acumulează, de asemenea, în eritrocite, unde se leagă în principal de AC-I. Dorzolamida se leagă moderat de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida se excretă, în principal, nemodificată în urină; metabolitul este eliminat, de asemenea, prin urină. După întreruperea tratamentului, dorzolamida se elimină din eritrocite non-liniar, ceea ce determină o scădere rapidă iniţială a concentraţiei de substanţă activă, urmată de o fază mai lentă de eliminare cu un timp de înjumătăţire de aproximativ patru luni. Când dorzolamida a fost administrată oral, pentru a simula expunerea sistemică maximă după administrarea topică oculară pe termen lung, starea de echilibru a fost atinsă în termen de 13 săptămâni. La starea de echilibru, practic nu au mai existat în plasmă nici substanţa activă liberă, nici metabolit; inhibarea AC în eritrocite a fost mai mică decât cea anticipată a fi necesară pentru un efect farmacologic asupra funcţiei renale sau respiratorii. Rezultate farmacocinetice similare au fost observate după administrarea cronică topică de dorzolamidă. Cu toate acestea, unii pacienţi vârstnici cu insuficienţă renală (cu un clearence al creatininei estimat de 30-60 ml/min) au avut concentraţii mai mari de metabolit în eritrocite, dar nu şi diferenţe semnificative în inhibarea anhidrazei carbonice; acestei constatări nu i-au fost atribuite reacţii adverse sistemice semnificative din punct de vedere clinic, nu au fost atribuite reacții adverse sistemice semnificative acestei constatări. 5.3 Date preclinice de siguranţă În studiile la animale cu clorhidrat de dorzolamidă administrat oral, principalele constatări au fost legate de efectele farmacologice de inhibare a anhidrazei carbonice sistemice. Unele din aceste constatări au avut specificitate de specie şi/sau au fost rezultatul acidozei metabolice. La iepuri, doze toxice de dorzolamidă la mamă au fost asociate cu acidoza metabolică şi malformaţii ale corpurilor vertebrale. În studiile clinice, pacienţii nu au dezvoltat semne de acidoză metabolică sau tulburări electrolitice sugestive de inhibare a AC sistemice. Prin urmare, nu se aşteaptă ca efectele constatate în studiile la animale să fie observate la pacienţii trataţi cu doze terapeutice de dorzolamidă. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Manitol Hidroxietilceluloză Citrat de sodiu Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului la aproximativ 5,6) Clorură de benzalconiu 6 Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani După prima deschidere: 28 de zile. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un flacon alb, opac din PE de densitate medie, cu capacitate 10 ml prevăzut cu picurător sigilat și un capac cu filet acoperit cu un strat protector pentru sigilare, constând într-un ansamblu a două piese alcătuit din capac și un inel pentru sigilare. Fiecare flacon conține 5 ml soluție. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ ARENA GROUP S.A. Str. Ștefan Mihăileanu nr.31, sector 2, Bucureşti, cod 024022, România Tel, fax: 021/321.62.97 / 322.24.21 e-mail: contact@arenagroup.ro 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 12262/2019/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației- August 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI August 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro . 7