AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12037/2019/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Eritromicină Atb 200 mg comprimate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine eritromicină 200 mg (sub formă de propionat de eritromicină). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat. Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate, marcate pe una din feţe cu literele "PE". 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Eritromicină Atb este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene determinate de microorganisme sensibile la eritromicină: Infecţii ale tractului respirator superior (incluzând infecţii ORL): sinuzită, otită medie acută, angine streptococice şi difterice. Infecţii ale tractului respirator inferior: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii determinate de pneumococi (ca alternativă la penicilină), micoplasme, chlamidii. Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: acnee, antrax, infecţii produse de actinomicete, eritrasma. Infecţii genito-urinare: gonoree (ca alternativă la penicilină), endocervicite chlamidiene, uretrite negonococice, sifilis (în caz de alergie la peniciline), şancru moale. Infecţii digestive: enterite cu Campylobacter jejuni. Prevenirea endocarditelor bacteriene şi a recăderilor reumatismului articular acut la pacienţii alergici la betalactamine, conjuctivite chlamidiene, listerioză, infecţii cu Legionella pneumophila, tuse convulsivă. Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor. Se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de iniţierea tratamentului, deşi tratamentul poate fi început înainte ca rezultatele antibiogramei să fie disponibile. 1 4.2 Doze și mod de administrare Doze Adulţi, pacienţi vârstnici cu funcţie renală normală şi adolescenţi: doza recomandată este de 800 mg- 1 g eritromicină (4-5 comprimate Eritromicină Atb 200 mg) pe zi, fracţionat la intervale de 8-12 ore; în funcţie de severitatea infecţiei doza poate fi crescută fără a depăşi 4 g eritromicină pe zi. Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani: doza recomandată este de 30-50 mg eritromicină/ kg corp şi pe zi, fracţionat la 6-8 ore. În funcţie de severitatea infecţiei, doza poate fi crescută până la 60-100 mg eritromicină/ kg corp şi pe zi. La copii cu vârsta sub 6 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei. Mod de administrare: Comprimatele se administrează oral, în timpul sau înainte de masă şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la eritromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Eritromicina este contraindicată la pacienţii care utilizează astemizol, terfenadină, cisapridă sau pimozidă. Eritromicina este contraindicată dihidroergotamină. (vezi pct. 4.5.) tratamentului concomitent cu ergotamină în cazul şi 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare La pacienţii cu electrocardiogramei în cazul utilizării dozelor mari de eritromicină. tulburări cardio-vasculare se recomandă prudenţă, eventual monitorizarea Alungirea intervalului QT impune întreruperea administrării. La fel ca în cazul altor macrolide, au fost raportate reacţii alergice grave rare, inclusiv pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA). În cazul în care apare o reacţie alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conştienţi că simptomele alergice pot să reapară la întreruperea tratamentului simptomatic. Eritromicina se excretă în principal la nivel hepatic, prin urmare se recomandă precauţie în administrarea de antibiotice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, sau în cazul administrării concomitente de medicamente cu potenţial hepatotoxic. A fost raportată rar disfuncţia hepatică, inclusiv creşterea nivelului seric al enzimelor hepatice şi/sau hepatită colestatică, cu sau fără icter, în timpul administrării eritromicinei. Colita pseudomembranoasă a fost raportată în majoritatea cazurilor de administrare a tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv macrolide, şi poate varia ca severitate de la cazuri uşoare până la deces (vezi pct. 4.8). Diareea asociată cu Clostridium difficile a fost raportată în cazul utilizării medicamentelor antibacteriene, inclusiv eritromicină, şi poate varia ca severitate de la diaree uşoară până la colită letală. Tratamentul cu agenţi antibacterieni alterează flora normală a colonului, ceea ce poate duce la creşterea exagerată a Clostridium difficile. Clostridium difficile asociat diareei, trebuie să fie luat în considerare de toţi pacienţii care prezintă diaree după utilizarea de antibiotice. Este necesară monitorizarea antecedentelor medicale deoarece apariţia Clostridium difficile asociat diareei a fost raportată uneori după două luni de la administrarea medicamentelor antibacteriene. Există rapoarte care sugerează că eritromicina administrată în cantităţi adecvate pentru a preveni sifilisul congenital nu afectează fătul. Copiii născuţi de femei tratate în timpul sarcinii cu eritromicină 2 administrată pe cale orală pentru sifilis, în stadiul precoce, trebuie trataţi cu un regim adecvat de penicilină. Există rapoarte care precizează că eritromicina poate agrava slăbiciunea musculară în cazul pacienţilor cu miastenia gravis. Eritromicina interferă cu determinarea fluorimetrică a catecolaminelor urinare. A fost raportată rabdomioliză, cu sau fără insuficienţă renală, la pacienţii cu afectare severă cărora li s- au administrat eritromicină şi statine (vezi pct. 4.5.). Insuficienţa renală severă (clearance al creatininei sub 10 ml/ min) favorizează acumularea unor cantităţi excesive de antibiotic cu risc de hipoacuzie tranzitorie; în caz de tratament prelungit se recomandă micşorarea dozei. Au fost raportate cazuri de stenoză pilorică hipertrofică infantilă, care apare la copii în urma tratamentului cu eritromicină. Într-un grup de 157 de nou-născuţi cărora li s-a administrat eritromicină pentru profilaxia tusei convulsive, şapte nou-născuţi (5%) au prezentat vărsături non-bilioase sau iritabilitate în timpul alimentării şi au fost ulterior diagnosticaţi cu stenoză pilorică hipertrofică infantilă necesitând pilorotomie chirurgicală. Deoarece eritromicina poate fi utilizată în tratamentul afecţiunilor la sugari, asociate cu mortalitate şi morbiditate semnificativă (cum ar fi Pertussis sau Chlamydia), beneficiul tratamentului cu eritromicină trebuie analizat în raport cu riscul potenţial de apariţie a stenozei pilorice hipertrofice infantile. Părinţii trebuie informaţi să se adreseze unui medic în cazul în care apar vărsături sau iritabilitate în timpul alimentării. La pacienţii cu astm bronşic cărora li se administrează teofilină, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale teofilinei, urmărind o eventuală apariţie a simptomelor caracteristice intoxicaţiei cu teofilină. (vezi pct. 4.5.) Eritromicina accelerează absorbţia alcoolului. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune digoxină, dihidroergotamină, În urma administrării concomitente a eritromicinei cu următoarele medicamente metabolizate prin intermediul sistemului citocromului P450 pot să apară creşteri ale concentraţiilor serice ale acestora: acenocumarol, alfentanil, astemizol, bromocriptină, carvedilol, carbamazepină, cilostazol, hexobarbitonă, ciclosporină, metilprednisolon, midazolam, omeprazol, fenitoină, chinidină, rifabutină, sildenafil, tacrolimus, terfenadină, teofilină, triazolam, valproat, vinblastină şi antifungice, de exemplu fluconazol, ketoconazol şi itraconazol. Este necesară monitorizarea adecvată şi dacă este cazul, ajustarea dozelor. Se recomandă o atenţie deosebită în cazul medicamentelor care prelungesc intervalul QT pe electrocardiogramă. Asocierea eritromicinei cu anumite medicamente favorizează apariţia tulburărilor de ritm ventricular inclusiv torsada vârfurilor. Din acest motiv este contraindicată asocierea cu: cisapridă, astemizol, ebastină, amiodaronă, bretilium, antiaritmice, sotalol, vincamină, halofantrină, pentamidină, sultopridă. disopiramidă, ergotamină, Medicamentele care induc CYP3A4 (precum rifampicina, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul, sunătoarea) pot induce metabolizarea eritromicinei. Acestea pot duce la niveluri subterapeutice ale eritromicinei şi la un efect scăzut. Inducerea scade treptat pe parcursul a două săptămâni după întreruperea tratamentului cu inductori ai CYP3A4. Eritromicina nu trebuie administrată în timpul şi timp de două săptămâni după tratamentul cu inductori ai CYP3A4. Inhibitorii HMG-CoA-reductazei: s-a raportat că eritromicina creşte concentraţiile HMG-CoA- reductazei (de exemplu, lovastatină şi simvastatină). Au fost raportate cazuri rare de rabdomioliză la pacienţii care utilizează concomitent aceste medicamente. (vezi pct. 4.4.) 3 Contraceptive: în cazuri rare unele antibiotice pot reduce efectul pilulelor contraceptive prin interferarea cu hidroliza bacteriană a steroizilor conjugaţi la nivel intestinal şi, astfel, reabsorbţia steroizilor neconjugaţi. Prin urmare, concentraţiile plasmatice ale steroizilor activi pot scădea. Antagonişti antihistaminici H1: se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă a eritromicinei cu antagonişti H1, precum terfenadină, astemizol şi mizolastină din cauzaalterării metabolismului acestora de către eritromicină. Eritromicina modifică semnificativ metabolismul terfenadinei, astemizolului şi pimozidei atunci când sunt administrate concomitent. Au fost observate cazuri rare grave, potenţial letale, de evenimente cardiovasculare, inclusiv stop cardiovascular, torsada vârfurilor şi alte aritmii ventriculare (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Medicamente antibacteriene: există un antagonism in vitro între eritromicină şi antibiotice bactericide beta-lactamice (de exemplu penicilina, cefalosporine). Eritromicina antagonizează acţiunea clindamicinei, lincomicinei şi cloramfenicolului. Acelaşi efect se produce şi în cazul streptomicinei, tetraciclinelor şi colistinei. Inhibitori de protează: s-a observat inhibarea descompunerii eritromicinei în urma administrării concomitente cu inhibitori de protează. Anticoagulante orale: au fost raportate efecte anticoagulante crescute la utilizarea concomitentă de eritromicină şi anticoagulante orale (de exemplu warfarină). Triazolobenzodiazepine (precum triazolam şi alprazolam) şi benzodiazepine înrudite: eritromicina reduce clearance-ul triazolamului, midazolamului şi a benzodiazepinelor înrudite şi creşte efectul farmacologic al acestor benzodiazepine. Rapoartele după comercializare indică faptul că administrarea concomitentă a eritromicinei cu ergotamină şi dihidroergotamină se asociază cu toxicitate acută caracterizată prin vasospasm şi ischemie la nivelul sistemului nervos central, a extremităţilor şi a altor ţesuturi (vezi pct. 4.3). Au fost raportate concentraţii crescute de cisapridă în urma administrării concomitente a eritromicinei cu cisaprida. Acest lucru poate duce la prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor care pot fi letale. Au fost observate efecte similare cu administrarea concomitentă de pimozidă şi claritromicină, alte antibiotice macrolide. Administrarea eritromicinei la pacienţii care au utilizat doze mari de teofilină se asociază cu creşterea concentraţiilor serice de teofilină şi cu toxicitate potenţială a teofilinei. În caz de toxicitate a teofilinei şi/sau concentraţii serice crescute de teofilină, doza de teofilină trebuie redusă în timp ce pacientul primeşte tratament concomitent cu eritromicină. Există rapoarte publicate care sugerează că, atunci când eritromicina este administrată pe cale orală, concomitent cu teofilina, are loc o scădere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale eritromicinei. Această scădere determină concentraţii subterapeutice ale eritromicinei. Au existat rapoarte de toxicitate a colchicinei după comercializare în urma administrării concomitente a eritromicinei cu colchicină. La pacienţii trataţi concomitent cu verapamil, un blocant al canalelor de calciu, au fost observate hipotensiune arterială, bradicardie şi acidoză lactică. Cimetidina poate inhiba metabolismul eritromicinei, ceea ce poate conduce la creşterea concentraţiilor plasmatice a eritromicinei. S-a raportat că eritromicina reduce clearance-ul zopiclonei şi, astfel, poate creşte efectele farmacodinamice ale acestui medicament. 4 Eritromicina poate afecta rezultatele unor examene de laborator: creştere falsă a catecolaminelor, 17- hidroxicorticosteroizilor urinari, ALAT, scădere falsă a folatului seric şi estriolului urinar. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Eritromicina traversează bariera placentară şi realizează concentraţii plasmatice fetale mici (5-20% din concentraţia plasmatică maternă). Cu toate acestea, studiile observaţionale la om au raportat malformaţii cardiovasculare în timpul sarcinii după expunerea la medicamente care conţin eritromicină. În timpul sarcinii, eritromicina poate fi administrată numai după evaluarea atentă a raportului risc fetal/beneficiu matern. Eritromicina se excretă în laptele matern. Deoarece nu se cunosc efectele asupra sugarului se vor lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Eritromicină Atb nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Infecţii şi infestări: Rare: candidoză orală sau vaginală. Tulburări hematologice şi limfatice: Cu frecvenţă necunoscută: eozinofilie. Tulburări ale sistemului imunitar: Cu frecvenţă necunoscută: reacţii alergice care variază de la erupţii cutanate uşoare şi urticarie la anafilaxie. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Rare: reacţii cutanate alergice de tip erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, exantem, angioedem. Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică. Cu frecvenţă necunoscută: pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA). Tulburări psihice: Cu frecvenţă necunoscută: halucinaţii. Tulburări ale sistemului nervos: Cu frecvenţă necunoscută: au fost raportate cazuri izolate de reacţii adverse tranzitorii ale sistemului nervos central printre care confuzie, convulsii şi ameţeli, cu toate acestea nu a fost stabilită o relaţie cauză-efect. Tulburări acustice şi vestibulare: Rare: tulburări auditive, incluzând surditate tranzitorie şi tinitus (în special la vârstnici, la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică şi la pacienţii cărora li se administrează doze mai mari de 4 g pe zi). Tulburări cardiace: 5 Foarte rare: prelungirea atrioventricular. intervalului QT, extrasistole ventriculare, torsada vârfurilor, bloc Tulburări vasculare: Cu frecvenţă necunoscută: hipertensiune arterială. Tulburări gastro-intestinale: Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, pancreatită, anorexie, stenoză pilorică hipertrofică infantilă. Foarte rare: colită pseudomembranoasă. (vezi pct. 4.4). Tulburări hepatobiliare: Rare: creşterea valorilor serice ale transaminazelor (ALAT, ASAT), fosfatazei alcaline. Foarte rare: hepatită colestatică (la doze mari), hepatomegalie, insuficienţă hepatică, hepatită hepatocelulară (vezi pct. 4.4). Tulburări renale şi urinare: Cu frecvenţă necunoscută: nefrită interstiţială. Investigaţii: Valori crescute ale enzimelor hepatice. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj În cazul supradozării cu Eritromicină Atb poate să apară ototoxicitate şi hepatotoxicitate. Se recomandă întreruperea administrării eritromicinei, eliminarea medicamentului neabsorbit prin spălături gastrice, tratament simptomatic. Hemodializa sau dializa peritoneală nu sunt eficiente. Nu există antidot specific. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: macrolide, codul ATC: J01FA01 Mecanism de acţiune: Eritromicina are proprietăţi bacteriostatice sau bactericide, în funcţie de concentraţia antibioticului, specia microbiană, faza de creştere, densitatea inoculului. Este activă şi faţă de germenii intracelulari, realizând concentraţii mari în macrofage şi leucocitele polimorfonucleare. Acţiunea este optimă la un pH alcalin, când predomină forma neionizată. Intoxicarea microorganismelor se datorează fixării de subunitatea 50S a ribozomului 70S, cu împiedicarea consecutivă a sintezei proteinelor bacteriene. Legarea de ribozomi este reversibilă. 6 Valorile critice ale concentraţiilor care separă speciile sensibile, intermediar sensibile şi rezistente sunt: S≤ 1 mg/l şi R> 4 mg/l. Rezistenţa este mediată plasmatic. Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi temporar la specii selectate şi sunt de dorit informaţii locale privind rezistenţa, îndeosebi în tratamentul infecţiilor severe. Dacă este necesar, trebuie solicitat un expert în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât eficacitatea medicamentului este pusă sub semnul întrebării în cazul a cel puţin câtorva tipuri de infecţii. Antibioticul pătrunde în bacteriile Gram-pozitive în concentraţii mult mai mari decât cele realizate în bacteriile Gram-negative. Eritromicina este activă şi faţă de germenii intracelulari realizând concentraţii mari în macrofage şi leucocite polimorfonucleare. Spectrul antibacterian, relativ îngust, este asemănător cu cel al benzilpenicilinei. Specii sensibile: streptococi, stafilococi sensibili la meticilină, Rhodococcus equi, Branhamella cataralis, Bordetella pertussis, Helicobacter pylori, Campylobacter jejuni, Corynebacterium diphteriae, Moraxella, Mycoplasma pneumoniae, chlamidii, Legionella pneumophila, Treponema pallidum, Borelia burgdoferi, leptospira, Propionibacterium acnes, actinomicete. Specii moderat sensibile: Haemophilus influenzae, Neisseria gonorheae, Vibrio, Ureaplasma urealyticum. Specii inconstant sensibile, sensibilitate imprevizibilă în absenţa antibiogramei: Streptococcus pneumoniae, enterococi, Campylobacter coli, peptostreptococi, Clostridium perfringens. Specii rezistente: stafilococi rezistenţi la meticilină, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter, Mycoplasma hominis, Nocardia, Fusobacterium, Bacteroides fragilis. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie: Administrată oral, eritromicina se absoarbe în porţiunea superioară a intestinului subţire, având o biodisponibilitate de 60-80%. Biodisponibilitatea nu este influenţată de prezenţa alimentelor în stomac. Distribuţie: Se leagă în proporţie de 70-80% de proteinele plasmatice. Pătrunde bine în majoritatea ţesuturilor (mai ales în ţesutul pulmonar, amigdalian, prostatic şi mucoasa bronşică) şi a compartimentelor lichidiene cu excepţia LCR. Eritromicina pătrunde şi se acumulează în fagocite, ceea ce explică acţiunea asupra bacteriilor intracelulare. Traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în laptele matern. Metabolizare şi excreţie: Este metabolizată în parte de către ficat. Timpul mediu de înjumătăţire este de 100 minute. Se excretă predominant prin bilă, unde realizează concentraţii superioare celor plasmatice. O parte intră în circuitul enterohepatic. Se elimină urinar în proporţie de 12- 15%. Timpul de înjumătăţire este de 1-2 ore. 5.3 Date preclinice de siguranță Studii pe animale nu au evidenţiat efecte teratogene sau carcinogenice. Nu există studii care să evidenţieze potenţialul mutagen al eritromicinei. 7 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Povidonă Celuloză microcristalină Amidon de porumb Talc Stearat de magneziu 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate. Cutie cu 150 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor <și alte instrucțiuni de manipulare> Fără cerinţe speciale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Antibiotice SA Str. Valea Lupului nr.1, 707410 Iaşi, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 12037/2019/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2019 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro . 8