AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 13099/2020/01-02-03-04-05-06 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI DOMOTIL 10 mg comprimate orodispersabile 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat orodispersabil conţine domperidonă 10 mg. Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat orodispersabil conţine dioxid de sulf 0,00002 mg și sodiu. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat orodispersabil Comprimate orodispersabile, rotunde, de culoare albă, cu aroma de lămâie, cu un diametru de 5 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice DOMOTIL este indicat pentru ameliorarea simptomelor de greaţă şi a vărsăturilor. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze DOMOTIL trebuie utilizat în cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă durată necesară pentru a controla greața și vărsăturile. Se recomandă ca acest medicament să se administreze înainte de mese. Dacă este administrat după mese, absorbția medicamentului este întârziată într-o anumită măsură. 1    Se recomandă ca pacienții să încerce să ia fiecare doză la ora programată. Dacă nu s-a luat o doză programată, aceasta trebuie omisă, iar următoarele doze programate vor fi luate în mod normal. Nu se va lua o doză dublă pentru a compensa o doză care nu a fost luată. În mod obișnuit, durata maximă a tratamentului nu trebuie să depășească o săptămână. Adulţi şi adolescenţi (în vârstă de 12 ani sau mai mult, cu greutatea de 35 kg sau mai mult) Doza recomandată este de un comprimat orodispersabil de 10 mg de cel mult trei ori pe zi. Doza maximă nu trebuie să depăşească 30 mg pe zi. Nou-născuți, sugari, copii (cu vârsta sub 12 ani) și adolescenți cu greutatea sub 35 kg Din cauza necesității de a asigura o dozare precisă, comprimatele nu sunt adecvate pentru copiii și adolescenții cu greutate mai mică de 35 kg. La aceşti pacienţi, sunt recomandate alte forme farmaceutice. Grupe speciale de pacienţi Pacienţi cu vârsta > 60 ani Pacienţii cu vârsta mai mare de 60 de ani trebuie să consulte un profesionist din domeniul sănătăţii înainte de a lua Domotil. Insuficiență hepatică DOMOTIL este contraindicat în cazurile de insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3). Cu toate acestea, nu este necesară modificarea dozei în cazul insuficienței hepatice ușoare (vezi pct. 5.2). Insuficiență renală Având în vedere că timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul insuficienței renale severe, la administrarea repetată, numărul de doze de DOMOTIL trebuie redus la una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței și poate fi necesară reducerea dozei. . Pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie monitorizaţi periodic (vezi pct. 5.2). Mod de administrare Comprimatul orodispersabil se dizolvă rapid în gură cu ajutorul salivei și poate fi luat cu sau fără apă. Dacă este luat fără apă, comprimatul trebuie pus pe limbă și dizolvat în gură înainte de înghițire. După înghițire se poate bea un pahar cu apă. 4.3 Contraindicaţii Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii: - - - hipersensibilitate la domperidonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; tumoră hipofizară secretantă de prolactină (prolactinom); atunci când stimularea motilităţii gastrice poate fi nocivă, de exemplu, la pacienţi cu hemoragie gastro-intestinală, obstrucţii mecanice sau perforaţie; pacienți cu insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2); pacienți cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special QTc, pacienți cu dezechilibre electrolitice semnificative sau boli cardiace adiacente, cum ar fi - - insuficiența cardiacă congestivă (vezi pct. 4.4); - administrare concomitentă cu medicamentele care prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.5), cu excepţia apomorfinei; administrare concomitentă cu inhibitori potenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele de prelungire QT ale acestora) (vezi pct. 4.5). - 2    4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Efecte cardiovasculare Domperidona a fost asociată cu prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă. Pe parcursul supravegherii de după punerea pe piață, au existat cazuri foarte rare de prelungire a QT și torsada vârfurilor în cazul pacienților tratați cu domperidonă. Aceste raportări se refereau la pacienți cu factori de risc intricaţi, anomalii electrolitice și tratamente concomitente, care este posibil să fi fost factori contributivi (vezi pct. 4.5 şi 4.8). Studiile epidemiologice au arătat că domperidona a fost asociată cu un risc crescut de aritmii ventriculare grave sau moarte subită de cauză cardiacă (vezi pct. 4.8). S-a observat un risc mai mare la pacienții cu vârsta mai mare de 60 de ani, la pacienții care au luat doze mai mari de 30 mg și la pacienții care au luat concomitent medicamente pentru prelungirea intervalului QT sau inhibitori ai CYP3A4. Pacienţii cu vârsta mai mare de 60 de ani trebuie să consulte un profesionist în domeniul sănătăţii înainte de a lua Domotil. În cazul adulților, adolescenţilor și copiilor, domperidona trebuie utilizată în cea mai mică doză eficace. Domperidona este contraindicată în cazul pacienților cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special QTc, în cazul pacienților cu dezechilibre electrolitice semnificative (hipokaliemie, hiperkaliemie, hipomagneziemie) sau bradicardie sau în cazul pacienților cu afecțiuni cardiace preexistente, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă, din cauza riscului crescut de aritmie ventriculară (vezi pct. 4.3). Dezechilibrele electrolitice (hipokaliemia, hiperkaliemia, hipomagneziemia) și bradicardia sunt afecțiuni care se știe că cresc riscul proaritmic. Tratamentul cu domperidonă trebuie oprit dacă apar semne sau simptome care pot fi asociate cu aritmia cardiacă, iar pacienții trebuie să consulte imediat medicul. Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze imediat orice simptome cardiace. Utilizarea concomitentă de apomorfină Este contraindicată administrarea concomitentă a domperidonei cu medicamente care prelungesc intervalul QT, inclusiv apomorfină, cu excepţia cazului în care, beneficiul administrării concomitente cu apomorfina depăşeşte riscurile şi doar dacă sunt strict îndeplinite precauţiile necesare pentru administrarea concomitentă prezente în rezumatul caracteristicilor produsului pentru apomorfină. Vă rugăm să consultaţi RCP-ul pentru apomorfină. Insuficiență renală Timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul insuficienței renale severe. La administrarea repetată, numărul de doze de Domotil trebuie redus la una sau două pe zi în funcție de severitatea insuficienței şi poate fi necesară reducerea dozei. Excipienţi Comprimatele orodispersabile conţin dioxid de sulf care poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”. 3    4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Atunci cand se utilizeză concomitent medicamente antiacide sau antisecretoare gastrice, acestea nu trebuie administrate simultan cu formulările orale de domperidonă. Administrarea concomitentă cu levodopa Deşi nu este necesară ajustarea dozei de levodopa, a fost observată o creştere (de maxim 30-40%) a concentraţiilor plasmatice, atunci când domperidona a fost administrată concomitent cu levodopa. Administrarea concomitentă a medicamentelor anticolinergice pot antagoniza efectul anti-dispeptic al Domotilului. Risc crescut de apariție a prelungirii intervalului QT din cauza interacțiunilor farmacodinamice și/sau farmacocinetice. Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe este contraindicată Medicamentele care determină o prelungire a intervalului QTc (risc de torsada vârfurilor): - antiaritmice de clasa IA (de exemplu, disopiramidă, hidrochinidină, chinidină); - - - - - - - - - - - antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodaronă, dofetilidă, dronedaronă, ibutilidă, sotalol); unele antipsihotice (de exemplu, haloperidol, pimozidă, sertindol); unele antidepresive (de exemplu, citalopram, escitalopram); unele antibiotice (de exemplu, eritromicină, levofloxacină, moxifloxacină, spiramicină); unele medicamente antifungice (de exemplu, fluconazol, pentamidină); unele medicamente antimalarice (mai ales halofantrină, lumefantrină); unele medicamente gastrointestinale (de exemplu, cisapridă, dolasetron, prucalopridă); unele antihistaminice (de exemplu, mechitazină, mizolastină); unele medicamente utilizate împotriva cancerului (de exemplu, toremifen, vandetanib, vincamină); anumite alte medicamente (de exemplu, bepridil, difemanil, metadonă)(vezi pct. 4.3). apomorfină, cu excepţia cazului când beneficiul administrării concomitente depăşeşte riscurile şi doar dacă sunt strict îndeplinite precauţiile necesare pentru administrarea concomitentă. Vă rugăm să consultaţi RCP-ul pentru apomorfină.). Inhibitori potenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele acestora de prelungire QT), de exemplu: - - - inhibitori de proteaze (de exemplu, ritonavir, saquinavir, telaprevir); antifungice azolice sistemice (de exmplu, itraconazol, ketoconazol, posaconazol, voriconazol); anumite macrolide (claritromicină și telitromicină) (vezi pct. 4.3). Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe nu este recomandată Inhibitori moderați ai CYP3A4, de exemplu, diltiazem, verapamil și unele macrolide (vezi pct. 4.3). Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe necesită precauție Precauția este necesară cu medicamente care induc bradicardie și hipokaliemie, precum și cu următoarele macrolide implicate în prelungirea intervalului QT: azitromicină și roxitromicină (claritromicina este contraindicată, fiind un inhibitor potent al CYP3A4). 4    Lista de substanțe de mai sus este reprezentativă, dar nu completă. Principala cale de metabolizare a domperidonei este via CYP3A4. Datele in vitro sugerează că administrarea concomitentă de medicamente care inhibă semnificativ activitatea acestei enzime poate determina concentraţii plasmatice crescute ale domperidonei. Studiile de interacţiune farmacocinetică/farmacodinamică in vivo cu ketoconazol administrat pe cale orală şi respectiv cu eritromicină administrată pe cale orală la subiecţi sănătoşi, au confirmat că aceste medicamente inhibă marcat metabolizarea prin prim pasaj hepatic a domperidonei, mediată de CYP3A4. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina După punerea pe piaţă, sunt disponibile date limitate cu privire la utilizarea domperidonei la gravide. DOMOTIL trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă acest lucru este justificat de beneficiul terapeutic anticipat. Alăptarea Domperidona este excretată în laptele matern, iar sugarii alăptați primesc mai puțin de 0,1% din doza maternă ajustată în funcţie de greutate. După expunerea prin intermediul laptelui matern, nu poate fi exclusă apariția de reacţii adverse, în special cardiace. Decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/renunța la terapia cu domperidonă trebuie luată ținând cont de beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile terapiei pentru mamă. Trebuie dat dovadă de prudență în cazul factorilor de risc de prelungire a intervalului QTc la sugarii alăptați. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje În urma utilizării domperidonei s-au observat ameţeli şi somnolenţă (vezi pct. 4.8); prin urmare pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă, să nu utilizeze utilaje şi să nu participe în activităţi care solicită atenţie sporită şi coordonare până când stabilesc modul în care Domotil îi afectează. 4.8 Reacţii adverse Siguranţa domperidonei a fost evaluată la 1275 de pacienţi cu dispepsie, boală de reflux gastro-esofagian (BRGE), sindrom de colon iritabil (SCI), greaţă şi vărsături sau alte afecţiuni înrudite, în cadrul a 31 de studii dublu-orb, controlate cu placebo. Toţi pacienţii aveau vârsta de cel puţin 15 ani şi au primit cel puţin o doză de domperidonă (domperidonă sub formă de bază). Doza medie totală, zilnică, a fost de 30 mg (interval de la 10 mg la 80 mg) şi durata medie de expunere a fost de 28 de zile (interval de la 1 la 28 de zile). Au fost excluse studiile cu gastropareză diabetică sau simptome secundare chimioterapiei sau parkinsonismului. Se folosesc următorii termeni şi frecvenţe: Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse Frecvenţă 5    Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări cardiace Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Pierdere a libidoului Anxietate Agitaţie Nervozitate Ameţeli Somnolenţă Cefalee Reacţii extrapiramidale Reacţii anafilactice, (incluzând şoc anafilactic) Convulsii Sindromul picioarelor neliniştite* Criză oculogiră Aritmii ventriculare Prelungirea intervalului QTc Torsada vârfurilor Moarte subită de cauză cardiacă (vezi pct. 4.4 şi 4.5) Tulburări gastro- intestinale Xerostomie Diaree Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice Prurit Erupţii cutanate tranzitorii Urticarie Galactoree Dureri la nivelul sânilor Sensibilitate la nivelul sânilor Astenie Angioedem Retenţie urinară Ginecomastie Amenoree Anomalii ale testelor hepatice Hiperprolactinemie *sindrom al picioarelor nelinişte exacerbat la pacienţii cu boala Parkinson. În plus fată de reacţiile adverse enumerate mai sus, au fost observate, de asemenea şi: acatizie, galactoreea, ginecomastie, umflare a sânilor, depresie, hipersensibilitate, tulburări de lactaţie şi menstruaţie neregulată. 6    Copii şi adolescenţi În experienţa de după punerea pe piaţă, nu au existat diferenţe în ceea ce priveşte profilul de siguranţă la adulţi faţă de cel de la copii şi adolescenţi, cu excepţia reacţiilor adverse extrapiramidale care au avut loc cu predilecţie la nou-născuţi şi sugari (până la vârsta de 1 an) şi a altor reacţii adverse legate de sistemul nervos central cum sunt convulsii şi agitație, care au fost în principal raportate la sugari şi copii. S-a raportat în unele studii epidemiologice, un risc crescut de aritmii ventriculare grave şi moarte subită de cauză cardiacă (vezi pct. 4.4). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro 4.9 Supradozaj Semne şi simptome Supradozajul a fost raportat în principal la sugari şi copii şi adolescenţi. Simptomele supradozajului pot include agitaţie, conştienţă alterată, convulsii, somnolenţă, dezorientare şi reacţii extrapiramidale. Tratament În cazul unui supradozaj, trebuie administrat imediat tratamentul simptomatic standard.Nu există un antidot specific pentru domperidonă, dar în cazul unei supradoze mari, poate fi util lavajul gastric în decurs de o oră de la ingestie, precum şi administrarea cărbunelui activat. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, din cauza posibilității de prelungire a intervalului QT. Se recomandă supraveghere medicală atentă şi terapie de susţinere a funcţiilor vitale. Pentru controlul reacţiilor extrapiramidale pot fi utile medicamentele anticolinergice şi antiparkinsoniene. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: propulsive, codul ATC: A03FA03. Mecanism de acţiune Domperidona este un antagonist dopaminergic, cu proprietăţi antiemetice. Domperidona nu traversează cu uşurinţă bariera hematoencefalică. La pacienţii care utilizează domperidonă, în special la adulţi, reacţiile adverse extrapiramidale sunt foarte rare, dar domperidona favorizează eliberarea prolactinei din glanda hipofiză. Efectul său antiemetic se 7    poate datora unei combinaţii de efecte periferice (gastrochinetice) şi antagonizării receptorilor dopaminergici din zona trigger chemoreceptoare, care se află în afara barierei hematoencefalice în area postrema. Studiile clinice la animale şi concentraţiile mici detectate la nivelul creierului indică un efect al domperidonei asupra receptorilor dopaminergici, predominant periferic. Studiile la om au arătat că administrarea orală a domperidonei creşte presiunea la nivelul esofagului inferior, îmbunătăţeşte motilitatea antro-duodenală şi accelerează golirea gastrică. Nu are efect asupra secreţiei gastrice. În conformitate cu reglementările ICH-E14, a fost efectuat un studiu aprofundat privind intervalul QT. Acest studiu a cuprins un placebo, un comparator activ și un grup de control pozitiv și a fost efectuat pe subiecți sănătoși, cu o doză maximă de domperidonă de până la 80 mg pe zi, administrată în doze de 10 sau 20 mg de patru ori pe zi. Acest studiu a dus la descoperirea unei diferențe maxime de interval QTc între domperidonă și placebo utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS) în modificarea față de valoarea inițială de 3,4 milisecunde în ziua a patra, pentru 20 mg de domperidonă administrată de patru ori pe zi. Intervalul de încredere bilateral de 90% (de la 1,0 la 5,9 milisecunde) nu a depășit 10 milisecunde. Nu s-a observat niciun efect relevant clinic asupra duratei intervalului QTc în acest studiu, când domperidona a fost administrată în doze de până la 80 mg/zi (adică mai mult decât dublul dozei maxime recomandate). Cu toate acestea, două studii anterioare de interacțiune medicament-medicament au indicat unele dovezi ale prelungirii intervalului QTc când domperidona a fost administrată ca monoterapie (10 mg de patru ori pe zi). Cea mai mare diferență medie sincronizată a intervalului QTcF dintre domperidonă și placebo a fost de 5,4 milisecunde (interval de încredere de 95%: de la -1,7 la 12,4) și respectiv 7,5 milisecunde (interval de încredere de 95%: de la 0,6 la 14,4). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Domperidona este absorbită rapid după administrarea pe cale orală, concentrațiile plasmatice maxime apărând la aproximativ 1 oră după administrare. Valorile Cmax și ASC ale domperidonei au crescut proporțional cu doza în intervalul de dozare dintre 10 și 20 mg. S-a observat o acumulare de două sau trei ori a ASC pentru domperidonă în cazul dozării repetate de patru ori pe zi (la fiecare 5 ore) a domperidonei timp de 4 zile. Biodisponibilitatea absolută mică a domperidonei (de aproximativ 15%) este datorată metabolizării extensive la primul pasaj în peretele intestinal şi ficat. Deși biodisponibilitatea domperidonei este sporită la subiecții normali când este administrată după o masă, pacienții cu probleme gastro-intestinale ar trebui să ia domperidona cu 15-30 de minute înainte de masă. Aciditatea gastrică redusă împiedică absorbția domperidonei. Biodisponibilitatea orală este scăzută de administrarea anterioară concomitentă de cimetidină sau bicarbonat de sodiu. Timpul la care se atinge concentraţia maximă este uşor prelungit iar ASC creşte într-o oarecare măsură atunci când domperidona este administrată după masă. Distribuţie Domperidona administrată oral nu pare să se acumuleze sau să inducă propria metabolizare; concentraţia plasmatică maximă de 21 ng/ml la 90 de minute după două săptămâni de administrarea orală a 30 mg domperidonă pe zi, a fost aproximativ aceeaşi cu cea de 18 ng/ml obţinută după administrarea primei doze. Domperidona se leagă în proporţie de 91-93% de proteinele plasmatice. Studiile de distribuţie a 8    medicamentului marcat radioactiv efectuate la animale, au demonstrat o distribuţie largă la nivel tisular, dar concentraţii mici la nivelul creierului. La şobolan, au fost detectate cantităţi mici de medicament la nivelul placentei. Metabolizare Domperidona este metabolizată rapid şi în proporţie mare la nivel hepatic prin hidroxilare şi N- dezalchilare. Studiile metabolice in vitro cu inhibitori utilizaţi în scop diagnostic, au arătat că CYP3A4 este o izoenzimă majoră a citocromului P-450 implicată în N-dezalchilarea domperidonei, în timp ce CYP3A4, CYP1A2 şi CYP2E1 sunt implicate în hidroxilarea aromatică a domperidonei. Eliminare Eliminarea prin urină şi fecale reprezintă 31, respectiv 66% din doza orală. Proporţia de medicament eliminat nemodificat este mică (10% din eliminarea prin materiile fecale şi aproximativ 1% din excreţia urinară). Timpul de înjumătăţire plasmatică după administrarea orală a unei doze unice este de 7-9 ore la voluntarii sănătoşi dar este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Grupe speciale de pacienţi Insuficiență hepatică La subiecții cu insuficiență hepatică moderată (scor Pugh între 7 și 9, clasa Child-Pugh B), valorile ASC și Cmax ale domperidonei sunt mai mari de 2,9 ori, respectiv de 1,5 ori decât la subiecții sănătoși. Fracția liberă este crescută cu 25%, iar timpul terminal de înjumătățire plasmatică prin eliminare este prelungit de la 15 la 23 de ore. Subiecții cu insuficiență hepatică ușoară pot avea o expunere sistemică ceva mai redusă comparativ cu subiecții sănătoși pe baza valorilor Cmax și ASC, fără nicio schimbare în fixarea proteică sau timpul terminal de înjumătățire plasmatică. Nu au fost studiați subiecți cu insuficiență hepatică severă. DOMOTIL este contraindicat în cazul pacienților cu insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3). Insuficiență renală În cazul subiecților cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min/1,73 m2), timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al domperidonei a crescut de la 7,4 la 20,8 ore, dar nivelurile plasmatice ale medicamentului au fost mai mici decât la voluntarii sănătoși. Având în vedere că doar o cantitate foarte mică de medicament nemodificat (aproximativ 1%) este excretat prin rinichi, este puţin probabilă necesitatea ajustării unei doze unice la pacienţii cu insuficienţă renală. Totuși, la administrarea repetată, numărul de doze de DOMOTIL trebuie redus la una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței și poate fi necesară reducerea dozei. 5.3 Date preclinice de siguranţă Studiile electrofiziologice in vitro și in vivo cu domperidonă au arătat un risc global moderat de prelungire a intervalului QT la om. În experimentele in vitro pe celule izolate transfectate cu HERG și pe miocite izolate de cobai, rapoartele expunerilor au fost cuprinse între 26 de ori și 47 de ori, pe baza valorilor CI50 care inhibă curentul prin canalele ionice KIr, comparativ cu concentraţiile plasmatice ale formei libere la om după administrarea dozei zilnice maxime de 10 mg de trei ori pe zi. Limitele de siguranță pentru prelungirea duratei 9    potenţialului de acţiune din experimentele in vitro pe celule cardiace izolate au depăşit de 45 de ori concentraţiile plasmatice ale formei libere obţinute la om la doza maximă zilnică (10 mg administrate de 3 ori pe zi). Limitele de siguranță obținute in vitro pe modele proaritmice (țesut cardiac izolat perfuzat Langendorff) au depășit concentrațiile plasmatice obținute la om după doza maximă (10 mg administrate de 3 ori pe zi) de 9 până la 45 de ori. În cazul modelelor in vivo, nivelurile fără efecte pentru prelungirea intervalului QTc la câine și inducerea de aritmii în cazul unui model de iepure, ambele modele fiind sensibilizate la torsada vârfurilor, au depășit concentrațiile plasmatice libere obținute la om după doza maximă (10 mg administrate de trei ori pe zi) de peste 22 de ori, respectiv de peste 435 de ori. În modelul de cobai anesteziat prin infuzii intravenoase lente, nu au existat efecte asupra QTc la concentrații plasmatice totale de 45,4 ng/ml, care sunt de trei ori mai mari decât nivelurile plasmatice totale obținute la om după doza maximă (10 mg administrate de trei ori pe zi). Relevanța ultimului studiu pentru om în urma expunerii la domperidonă administrată oral nu este sigură. În prezenţa inhibării metabolismului prin intermediul CYP3A4, concentraţiile plasmatice libere ale domperidonei pot creşte de până la 3 ori. La doză mare, toxică pentru mamă (de peste 40 de ori mai mare decât doza recomandată la om), au fost observate efecte teratogene la şobolan. Nu s-au observat efecte teratogene la şoarece şi la iepure. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Celuloză microcristalină Crospovidonă Aromă de lămâie* Stearat de magneziu Zaharină sodică Laurilsulfat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal anhidru * compoziţia aromei de lămâie: maltodextrină (amidon), gumă accacia, butilhidroxianisol (E 320), dioxid de sulf (E 220), alfa-pinen, beta-pinen, mircen, limonen, gama-terpinen, neral şi geranial. 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30°C. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului 10    Cutie cu 1, 2, 3, 4, 6 sau 10 blistere din PVC-PVDC/Al, a 10 comprimate orodispersabile fiecare. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Labormed Pharma SA Bd. Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 13099/2020/01-02-03-04-05-06 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei – Aprilie 2020 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2020 11